joi, septembrie 21, 2023

Conferința de presă de lunea trecută a d-lui Ludovic Orban

Am încercat și eu să urmăresc luni seara mult prea laborioasa conferință de presă a d-lui prim-ministru Ludovic Orban. Ea a avut loc după ora 20, adică în prime-time, ceea ce înseamnă că premierul a mizat indubitabil pe atenția fie și parțială a principalelor televiziuni.
Vreo câteva au transmis-o integral, sacrificând pentru aceasta programul obișnuit. Printre ele și Televiziunea publică. Cea care a măcelărit pentru asta principala emisiune informativă a zilei, Telejurnalul, care, între noi fie vorba, nici nu e chiar atât de prost, de neprivit precum o arată audiențele, dar și emisiunea România 9 a lui Ionuț Cristache. De la care i se trag multe instituției din Calea Dorobanților 194, între care și înjositoarea reputație de filială a Antenelor felixiene.
De ce a făcut asta TVR? Din două motive. Mai întâi, fiindcă un paragraf din Legea de organizare și funcționare îi impune să difuzeze cu prioritate mesajele guvernamentale, în al doilea rând ca parte a jocului ei, mai exact a incalificabilei ei conduceri, la două capete. Mai concret. Seară de seară, ceea ce se prezintă corect în Telejurnal este luat în cea mai mizeră bășcălie de mai sus-numitul Ionuț Cristache și de așa-zișii analiști Ion Cristoiu, Mircea Dinescu, Doru Bușcu, Mirel Curea, Cornel Nistorescu și alții de aceeași teapă. Și uite așa, Cristache își slujește adevărații stăpâni, iar Doina Gradea supraviețuiește într-o funcție pe care neam de neamul ei nu ar fi meritat-o.
De ce au transmis mult, aproape totul din conferința de presă a d-lui Orban, celelalte televiziuni? Simplu. Pentru că fiecare avea câte un trimis care trebuia să se vadă.
Nu, nu e deloc adevărat că dl. Ludovic Orban ar fi vrut ori s-ar fi așteptat la cine știe ce regim special din partea așa-zisei „prese miluite”, așa cum necinstit susține în articolul lui de ieri, de pe cristoiublog, „Marele Jack”, securistul legendat „Coroiu”, insul cu numele din buletin Ion Cristoiu. Ca recompensă pentru faptul că o ordonanță de urgență promite un fel de ajutorare a presei. Ajutorare, să fim cinstiți și să spunem asta, contra cost. În sensul că ziarele, teleiviziunile vor primi niște bani, însă, în schimb, vor trebui să difuzeze fără semnul P (publicitate) mesajele guvernamentale. Pur și simplu, dl. Ludovic Orban, ca și ceilalți componenți ai echipei guvernamentale, au prins gustul aparițiilor televizate. Tuturor le place să se vadă și să se audă. Petrec enorm de mult timp în apariții publice. Se cer la televizor, se autoinvită, se oferă chiar și atunci când nu au ce să comunice. O fac doar ca să debiteze banalități și să comunice că se gândesc la nu știu ce măsuri și nu știu ce soluții, dar că deciziile vor fi luate la timpul oportun.
Cred că a a avut dreptate jurnalistul Cristian Tudor Popescu, atunci când a susținut la postul de televiziune Digi 24, că apariția lungă, ca o zi de post, diluată a d-lui Ludovic Orban s-a desfășurat pe formula „altă întrebare”. A fost când iritat, când sfătos, când epic, când laconic, E adevărat și că unele întrebări au fost de un penibil absolut. De pildă, la ce distanță de inteligență și de substanță s-a situat intervenția Roxanei Băjenaru de la TVR (încă o dovadă că postul are jurnaliști buni, doar conducerea lui este și profesional, și moral incalificabilă) și cea a fătucei obsedate de bugetari de la România tv, televiziunea fugarului Sebastian Ghiță!
Dl. Orban a greșit, apărând în aceeași zi în care a vorbit și președintele Iohannis. A invocat drept pretext pentru mult prea lunga lui audiență colectivă împlinirea a 6 luni de la preluarea guvernării. A comis astfel un mic fals istoric. Guvernul care a preluat puterea la data de 4 noiembrie 2019 a căzut pe data de 5 februarie 2020, ca urmare a unei moțiuni de cenzură căutate cu lumânarea de dl. Orban însuși. Vreme de o lună și aproape zece zile Executivul Orban a fost doar un girant de aaceri curente. Guvernul Orban 2 a fost reînvestit, după rușinosul episod Cîțu, pe data de 14 martie a.c. E drept, componența lui era atunci nemodificată. O încăpățânare și o mare greșeală. Se vede și azi cu ochiul liber cu mulți miniștri sunt neperformanți. Dincolo de asta, s-a pierdut astfel timp prețios în pregătirea țării pentru lupta cu COVID 19. Lucrul acesta a fost trecut sub tăcere de dl. Ludovic Orban. Care a preferat să enumere doar succesele care, e drept, nu sunt nicidecum puține în lupta cu virusul ucigaș.
Numai că respectiva luptă nu e încheiată. Suntem departe de momentul dechiderii sticlelor de șampanie. În plus, sunt multe măsuri de luat nu doar în lupta cu criza medicală, ci și cu cea economică. Aceasta e o realitate. Și, pentru moment, dl. Orban și miniștrii lui mai mult caută soluții economice decât le au. Prea des, în vorbele d-lui Orban au intervenit articolele și adjectivele pronominale nehotărâte. S-au promis bani, dar e mai greu de precizat sursa de finanțare. Deocamdată, sigure sunt doar fondurile europene. Le-a invocat ieri și președintele Iohannis în declarația de după întâlnirea cu reprezentanții oamenilor de afaceri.
Premierul a ținut și el, ca după președintele Iohannis, să liniștească populația. A promis și el o oarecare relaxare a măsurilor prevăzute de ordonanțele militare.
Din păcate, în lunga, în adipoasa conferință de presă a premierului Orban nu s-a pus o întrebare. Ce se va întâmpla dacă îmbolnăvirile vor continua?

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. „O fac doar ca să debiteze banașități …”

    Cu siguranță, dacă așa-zișii jurnaliști, în fapt „scule” ale cleptocrației, au adresat prim-ministrului României întrebări banale, răspunsurile nu aveau cum să fie strălucite.

    Cum, de asemenea, dacă mintea d-lui CTP a rămas blocată în sintagma „altă întrebare” – domnia-sa, uitând adesea șirul discursului și făcând lungi pauze în vorbire -, nu a putut pricepe că atitudinea d-lui iordache a fost aceea de a scurta dialogul, de a evita răspunsurile la întrebările jurnaliștilor/publicului, de a trata cu aroganță cetățenii români, în timp ce dl L Orban, dimpotrivă, a încurajat dialogiul, oferind răspunsuri largi, pentru lămurirea publicului.

    …Răspunsuri pe care unii le-au considerat chiatr prea detaliate.

    Adică, la fel ca dl Iordache, doar că fix invers! Carevazăzică, „vițăversa”, pre limbajul pedagogilor care știu precis că „Șpania-i lângă Portocalia”.

    • Nu uita si nu trece cu vederea, Constantine:
      „O încăpățânare și o mare greșeală. Se vede și azi cu ochiul liber cu mulți miniștri sunt neperformanți. Dincolo de asta, s-a pierdut astfel timp prețios în pregătirea țării pentru lupta cu COVID 19. Lucrul acesta a fost trecut sub tăcere de dl. Ludovic Orban. Care a preferat să enumere doar succesele care, e drept, nu sunt nicidecum puține în lupta cu virusul ucigaș.”

  2. O saptamina grea , plina de evenimente politice ,care mai de care mai contondent prezentate . O saptamina cu aparitii si discursuri absolut necesare in vederea corectarii unor derapaje legislative aparute in Parlament , ce au si fost imediat corectate , modificate sau respinse de catre cei vizati . Discursul presedintelui , atit de contestat de catre cei vinovati si nu numai , a aratat indiscutabil forta politica (data de electoratul votant ) de care dispune presedintele in acest moment . Partidele girante ale unor astfel de actiuni atit de nepopulare (oare ce i-a a determinat sa faca asta ) pot pierde masiv electorat ,iar acuzele nefondate, in ceea ce priveste formula de exprimare folosita de presedinte (ca si cind cetateanul nu intelege limba romana ) acutizeaza aceasta pierdere . Premierul isi marcheaza aparitia si prezinta intreaga situatie social – politica si economica folosind (deja cineva a constatat asta )in afara exprimarilor verbale si exprimarea faciala , ce intareste forta acestui discurs . Usor aprobativ , usor nemultumit pe alocuri , usor interogativ -ici colo- , usor dramatic sau sentimental , totul a reprezentat o forma de calmare (ca sa zic asa ) a modalitatii ziaristilor de as formula intrebarile . Intrebarile, ziaristilor prezenti , au fost nici -prea – prea , nici – foarte- foarte si au permis premierului raspunsuri de acelasi fel . Totusi , nu putem sa ne prefacem ca nu observam -cunoasterea – in mai toate domeniile prezentate , cunoastere gestionata atit de bine de premier . Sa vorbesti aproximativ – timp de doua ceasuri- nu este la indemina oricui . Desigur au existat si greseli , rapid scoase in evidenta de catre unii binevoitori (dar asa este democratia si asa trebuie sa ramana ), dar -una peste alta- competenta , atasata modalitatii de exprimare, il face pe premier un cistigator in ochii multora dintre noi . Greul de abia acum incepe . Este complicat ,foarte complicat , de a pune in concordanta (in aceasta noua formula numita stare de alerta )si de a decide masurile viitoare (respectind legile tarii si cele ale democratiei universale ). Multiplele situatii -negative – ce pot aparea in urma relaxarilor de dupa 15 mai anul curent , creaza o imensa problema legislativa actualui executiv . Posibila reaparitie a epidemiei , posibilele noi cazuri epidemiologice , ce pot aparea in locatiile redeschise trebuiesc gestionate din punct de vedere legal si umanitar . Frica va face ca multi dintre noi sa nu ne aventuram chiar din primele zile si sa stam in expectativa o buna bucata de vreme . Imensa , imediata responsabilitate ce cade pe umerii guvernului actual(nu as dori si nimeni nu cred ca ar dori sa fie in locul acestor oameni, semeni ai nostri ) ar trebui evidentiata inca de la inceputul punerii in aplicare a masurilor ce privesc – STAREA DE ALERTA- Cu alte cuvinte trebuie, inca inainte de 15 mai, sa se explice clar nu numai modificarile survenite ci si factorii responsabili( numiti in clar ) ce isi asuma corectitudinea acestor modificari si delimitarea clara a responsabilitatilor in noile situatii aparute . Echivocul nu trebuie sa apara in nici una dintre noile situatii . Daca insa pina la data de 15 mai situatia se agraveaza este greu de presupus ca vom trece in- STAREA de ALERTA- si parlamentul va trebui consultat spre a se dispune o prelungire a Starii de Urgenta . Parlamentul nu poate refuza aceasta posibila prelungire . Nimeni nu stie inca , mai sunt citeva zile pina atunci (15 mai )iar intreaga mea curiozitate se indreapta spre modul de gestinare a acestei noi situatii . Sa urmarim si sa vedem cu totii – gaselnita – oferita de guvernul actual . Grea incercare .

  3. Aroganța nesimțită,indecenșa, superioritatea de nimic dovedită a jurnalistului CTP care confundă analiza politică cu pamfletul mă scârbește profund.
    Nu mai trebuie luat în seamă,cum sunt politicieni demagogi care se lăbărțează pe la tv care n-au dovedit nimic.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro