Conferința de presă de lunea trecută a d-lui Ludovic Orban

Am încercat și eu să urmăresc luni seara mult prea laborioasa conferință de presă a d-lui prim-ministru Ludovic Orban. Ea a avut loc după ora 20, adică în prime-time, ceea ce înseamnă că premierul a mizat indubitabil pe atenția fie și parțială a principalelor televiziuni.
Vreo câteva au transmis-o integral, sacrificând pentru aceasta programul obișnuit. Printre ele și Televiziunea publică. Cea care a măcelărit pentru asta principala emisiune informativă a zilei, Telejurnalul, care, între noi fie vorba, nici nu e chiar atât de prost, de neprivit precum o arată audiențele, dar și emisiunea România 9 a lui Ionuț Cristache. De la care i se trag multe instituției din Calea Dorobanților 194, între care și înjositoarea reputație de filială a Antenelor felixiene.
De ce a făcut asta TVR? Din două motive. Mai întâi, fiindcă un paragraf din Legea de organizare și funcționare îi impune să difuzeze cu prioritate mesajele guvernamentale, în al doilea rând ca parte a jocului ei, mai exact a incalificabilei ei conduceri, la două capete. Mai concret. Seară de seară, ceea ce se prezintă corect în Telejurnal este luat în cea mai mizeră bășcălie de mai sus-numitul Ionuț Cristache și de așa-zișii analiști Ion Cristoiu, Mircea Dinescu, Doru Bușcu, Mirel Curea, Cornel Nistorescu și alții de aceeași teapă. Și uite așa, Cristache își slujește adevărații stăpâni, iar Doina Gradea supraviețuiește într-o funcție pe care neam de neamul ei nu ar fi meritat-o.
De ce au transmis mult, aproape totul din conferința de presă a d-lui Orban, celelalte televiziuni? Simplu. Pentru că fiecare avea câte un trimis care trebuia să se vadă.
Nu, nu e deloc adevărat că dl. Ludovic Orban ar fi vrut ori s-ar fi așteptat la cine știe ce regim special din partea așa-zisei „prese miluite”, așa cum necinstit susține în articolul lui de ieri, de pe cristoiublog, „Marele Jack”, securistul legendat „Coroiu”, insul cu numele din buletin Ion Cristoiu. Ca recompensă pentru faptul că o ordonanță de urgență promite un fel de ajutorare a presei. Ajutorare, să fim cinstiți și să spunem asta, contra cost. În sensul că ziarele, teleiviziunile vor primi niște bani, însă, în schimb, vor trebui să difuzeze fără semnul P (publicitate) mesajele guvernamentale. Pur și simplu, dl. Ludovic Orban, ca și ceilalți componenți ai echipei guvernamentale, au prins gustul aparițiilor televizate. Tuturor le place să se vadă și să se audă. Petrec enorm de mult timp în apariții publice. Se cer la televizor, se autoinvită, se oferă chiar și atunci când nu au ce să comunice. O fac doar ca să debiteze banalități și să comunice că se gândesc la nu știu ce măsuri și nu știu ce soluții, dar că deciziile vor fi luate la timpul oportun.
Cred că a a avut dreptate jurnalistul Cristian Tudor Popescu, atunci când a susținut la postul de televiziune Digi 24, că apariția lungă, ca o zi de post, diluată a d-lui Ludovic Orban s-a desfășurat pe formula „altă întrebare”. A fost când iritat, când sfătos, când epic, când laconic, E adevărat și că unele întrebări au fost de un penibil absolut. De pildă, la ce distanță de inteligență și de substanță s-a situat intervenția Roxanei Băjenaru de la TVR (încă o dovadă că postul are jurnaliști buni, doar conducerea lui este și profesional, și moral incalificabilă) și cea a fătucei obsedate de bugetari de la România tv, televiziunea fugarului Sebastian Ghiță!
Dl. Orban a greșit, apărând în aceeași zi în care a vorbit și președintele Iohannis. A invocat drept pretext pentru mult prea lunga lui audiență colectivă împlinirea a 6 luni de la preluarea guvernării. A comis astfel un mic fals istoric. Guvernul care a preluat puterea la data de 4 noiembrie 2019 a căzut pe data de 5 februarie 2020, ca urmare a unei moțiuni de cenzură căutate cu lumânarea de dl. Orban însuși. Vreme de o lună și aproape zece zile Executivul Orban a fost doar un girant de aaceri curente. Guvernul Orban 2 a fost reînvestit, după rușinosul episod Cîțu, pe data de 14 martie a.c. E drept, componența lui era atunci nemodificată. O încăpățânare și o mare greșeală. Se vede și azi cu ochiul liber cu mulți miniștri sunt neperformanți. Dincolo de asta, s-a pierdut astfel timp prețios în pregătirea țării pentru lupta cu COVID 19. Lucrul acesta a fost trecut sub tăcere de dl. Ludovic Orban. Care a preferat să enumere doar succesele care, e drept, nu sunt nicidecum puține în lupta cu virusul ucigaș.
Numai că respectiva luptă nu e încheiată. Suntem departe de momentul dechiderii sticlelor de șampanie. În plus, sunt multe măsuri de luat nu doar în lupta cu criza medicală, ci și cu cea economică. Aceasta e o realitate. Și, pentru moment, dl. Orban și miniștrii lui mai mult caută soluții economice decât le au. Prea des, în vorbele d-lui Orban au intervenit articolele și adjectivele pronominale nehotărâte. S-au promis bani, dar e mai greu de precizat sursa de finanțare. Deocamdată, sigure sunt doar fondurile europene. Le-a invocat ieri și președintele Iohannis în declarația de după întâlnirea cu reprezentanții oamenilor de afaceri.
Premierul a ținut și el, ca după președintele Iohannis, să liniștească populația. A promis și el o oarecare relaxare a măsurilor prevăzute de ordonanțele militare.
Din păcate, în lunga, în adipoasa conferință de presă a premierului Orban nu s-a pus o întrebare. Ce se va întâmpla dacă îmbolnăvirile vor continua?