vineri, martie 29, 2024

Conferința privind Viitorul Europei s-a reluat. Cine vorbește pentru România europeană?

Pregătirile pentru ”Conferința privind Viitorul Europei” s-au reluat după o pauză impusă de situația sanitară a Europei. Această inițiativă franceză preluată în programul Președintei Comisiei Europene, poate fi privită din punctul de vedere: al procedurilor administrative, al implicațiilor politice generale și, în cazul nostru al românilor cel puțin, al reprezentării țării.

Despre adâncirea pieței interne – acum! Despre federalizare – probabil mai târziu!

Din punct de vedere instituțional și administrativ lucrurile sunt relativ clare. S-au stabilit: calendarul, modul de participare la dezbateri a celor interesați, temele preliminare neexclusive (a se vedea Agenda Strategică 2019-2024) precum și componența Comitetului Executiv de coordonare a Conferinței alături de observatorii agreați. Comitetul executiv al Conferinței a stabilit că dezbaterile vor debuta cu un eveniment formal pe data de 9 mai iar prima conferință plenară va avea loc pe 10 mai. Consultările organizate ”de jos în sus” vor permite cetățenilor din statele membre să își exprime liber opiniile, odată cu lansarea Platformei Digitale în data de 19 aprilie. Temele propuse inițial, privesc obiectivele dar și urgențele UE, precum: evoluția digitală a Europei, mediul și schimbările climatice, economia aflată în slujba cetățenilor, echitatea socială,  promovarea valorilor europene comune, afirmarea mai puternică a vocii UE în lume, alături de consolidarea bazelor democratice ale Uniunii, procesele democratice și aspectele instituționale, listele transnaționale pentru alegerile pentru Parlamentul European etc. Se așteaptă ca în primul trimestru al anului 2022 să fie formulate  în urma consultărilor iar o serie de prevederi privind componenta democrației elective, să fie disponibile cu mult timp înainte de alegerile europarlamentare din anul 2024.

Din punct de vedere politic,primul accent în evoluția Conferinței a fost reprezentat de dispariția din textele Comitetului Executiv a trimiterilor către o eventuală modificare a tratatelor, în urma consultării publice. Aceasta indică faptul că dezbaterea privind federalizarea UE nu va fi urmată consecințe.  Al doilea accent a constat în renunțarea la ideea unui coordonator unic al Conferinței, provenit din partea Parlamentului European (PE). A rezultat o co-președinție a Comitetului Executiv, formată din reprezentanții PE, Consiliului European (CONS) și Comisiei Europene (COM).  Demn de menționat este faptul că reprezentantul PE va fi Guy Verhofstadt, un federalist recunoscut, ceea ce a creat o serie de nemulțumiri. Pe scurt, în Comitetul Executiv, reprezentanții PE, CONS și COM sunt primii chemați să gestioneze deciziile, fiind asistați, din postura de observatori, de către reprezentanții Consiliul Economic și Social European (CESE), Comitetului Regiunilor (CoR), reprezentanții parlamentelor naționale (COSAC) și reprezentanții partenerilor sociali – Confederația European Business și Confederația Europeană a Sindicatelor. O aritmetică simplă arată faptul că numărul nominalizaților pentru gestionarea la vârf a Conferinței se ridică la 22 – membrii Comitetului Executiv și observatorii – care provin din 13 state membre. România nu este prezentă direct în nici una dintre structurile amintite. În fine, tot din punct de vedere politic vorbind, în mod întâmplător, președinția rotativă a UE va fi, la data rapoartelor finale, cea franceză. După prelucrarea rezultatelor sesiunilor de dezbateri, COM va prezenta un raport CONS la începutul anului 2022. Este foarte posibil ca acest raport să conțină într-un mod voalat ceea ce Comisia Europeană este dispusă să accepte, relativ la cerințele/sugestiile formulate de către PE și președinția rotativă a UE. Adică, utilizând un model cunoscut, mandarinii COM se vor pune în slujba main stream-ului politic european și vor orienta concluziile către un consens deja negociat. N-ar fi nimic nou, deoarece esența funcționării COM este negocierea tehnică sub o orientare ideologică favorabilă liberalizării, caracterizată în special de cele patru libertăți ale pieței interne. Căci, până la urmă acesta va fi, cel mai probabil, obiectivul primordial al Conferinței: o nouă valorizare a conceptului de adâncire a pieței interne, obiectiv exprimat în multiple feluri, începând cu, de exemplu, ”o economie aflată în slujba cetățenilor” și încheind cu ”o Europă a cercurilor concentrice” care să permită ”celor ce pot” să evolueze nestingheriți. Este de așteptat ca, în dezbaterile Conferinței, unele teme să fie tratate pragmatic iar altele să se topească în formulări generale. De asemenea, este evident că guvernele statelor membre vor avea direct sau indirect propriile contribuții la lista de teme, în funcție de prioritățile naționale abordate sub o umbrelă europeană.

În ceea ce privește ideea de federalizare, tema este practic blocată. Există opinii conform cărora, deși statele membre rămân cu puteri exclusive în ceea ce privește modificarea tratatelor, totuși existența Curții Europene de Justiție reprezintă un pas către federalizare. Pe de altă parte, al doilea pilon, pe lângă existența unui tratat constituțional, respectiv federalizarea fiscală nu este previzibilă. Ultima propunere relevantă, pentru înființarea unei ”federații a statelor națiune”, lansată de fostul președinte Barosso la începutul celui de-al doilea său mandat, pentru ”mutualizarea suveranității prin care fiecare cetățean este mai bine echipat și apărat”, solicita până la urmă, un nou tratat. Prin urmare, despre federalizare – probabil nu!  

Care sunt prioritățile României? Un studiu de caz.

Dacă aceasta este starea de fapt, se poate pune o întrebare legitimă: care sunt temele României și cine le va susține? La prima vedere, pentru temele propuse dezbaterii s-ar putea primi diverse opinii din partea celor interesați, fie aceștia independenți sau organizați așa cum s-a prezentat mai sus. Subiectele propriu-zise, precum limitarea unor aplicații ale inteligenței artificiale (intenția COM de a interzice supravegherea persoanelor), impozitarea companiilor multinaționale (eventual cu un procent de 21%), stabilirea unui salariu minim european (directiva a fost promovată însă fără a se avansa  un nivel de plată), taxe pe plasticul nereciclabil ori pe emisiile de carbon etc. privesc, de fapt, viitorul. Iar extinderea, adâncirea și contracararea fragmentării pieței interne vor reprezenta mobilul discuțiilor. Pe de altă parte, alături de temele viitorului, există și teme ale prezentului care așteaptă soluții. În România europeană sigur există astfel de teme.

Pentru a exemplifica modul în care România poate utiliza într-un mod european oportunitatea Conferinței, se poate alege dificilul studiu de caz al migrației în UE. Este un subiect cu atât mai delicat cu cât este legat de unul dintre pilonii pieței unice: libera circulație a persoanelor. Consacrarea acestei libertăți pentru România a avut loc abia la șase ani de la accederea țării noastre în UE, când ultimele state membre – Austria, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Franța, Malta și Marea Britanie – și-au deschis piața muncii pentru lucrătorii români. La scurt timp de la acest moment, în unele state membre au debutat dezbateri semnificative cu privire la presiunile pe care migranții români, și nu numai, le-ar fi exercitat asupra sistemelor naționale de asigurări sociale și de sănătate. Statistica referitoare la acest subiect este clară: cca. 3,6 milioane de români au migrat, dintre care 2,65 milioane de vârstă activă, reprezentând cca. 20,6% din totalul populației active a țării noastre – conform Băncii Mondiale  – BM – 2018) beneficiind de aplicarea principiului liberei circulații a persoanelor. România ocupă primul loc în Europa din acest punct de vedere. La o mai atentă analiză, realitatea arată astfel: conform Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OECD) unul din trei medici care au absolvit facultatea în România a părăsit țara (astăzi în România există cca. 65.000 de medici). Conform BM, 40% dintre lucrătorii cu studii superioare din România au plecat, cca. 300.000 fiind ingineri. Pe scurt, o treime din migrația românească are o diplomă de studii superioare. Este de amintit și faptul că, încă înainte de aderare, cei care au dovedit a avea ”high skills”, precum cercetătorii, inginerii din anumite domenii, medicii etc. au beneficiat de tratament privilegiat în ceea ce privește dreptul la muncă în Uniunea Europeană! Fără a nominaliza statele membre ale UE în care astăzi practică cel mai mare număr de medici români, trebuie spus că România ar fi avut toate atuurile să solicite măsuri compensatorii pentru această pierdere de resursă umană într-un domeniu critic, ceea ce nu s-a întâmplat. De altfel, România nu a inițiat practic niciodată astfel de negocieri, fie cu anumite state membre fie chiar cu COM. Desigur, nu poate fi admisă înfrângerea principiului liberei circulații a persoanelor prin impunerea plății contravalorii studiilor, obligativitatea efectuării unui stagiu în România a absolvenților cu studii superioare ori propunerea unor contracte de finanțare pentru susținerea studiilor care să aibă același efect – așa cum s-a vehiculat în spațiul public. Dar dacă vom considera această realitate din țara noastră o problemă care privește și viitorul Europei, vom căuta și soluții. În etape.

Mai întâi trebuie răspuns la câteva întrebări. Cel puțin trei. Prima întrebare privește chiar obiectivul principal al Conferinței: este viitorul Europei orientat primordial către completarea, adâncirea și eliminarea fragmentărilor pieței interne, de a cărei funcționare depinde competitivitatea UE și deci nivelul de trai al cetățenilor săi? Sau piața unică trebuie să se adapteze realităților naționale acceptându-se măsuri compensatorii, fie de natură juridică (intervale mai lungi de transpunere a directivelor) ori economice (programe de finanțare pentru reducerea efectelor financiare, comerciale etc. la implementare) . Desigur, răspunsul nu poate fi decât cel legat de creșterea, cât se poate de accentuată a competitivității. Competitivitate economică de trei ori mai mică în cazul României în raport cu media europeană. Deci, majoritatea statelor membre (am putea spune că acelea mereu evocate ca făcând parte din ”nucleul economic al” UE) vor merge mai repede decât țara noastră (care nu va putea depăși din punct de vedere economic ”ultimul cerc concentric” în aceeași abordare) pe drumul adâncirii pieței unice. Pentru a reduce decalajele, România ar trebui să accelereze reformele structurale, ceea ce, după cum știm, este un drum dificil, ba chiar îngreunat pe alocuri, de căderea calitativă a unei mari părți din administrație și a unei părți și mai mari a clasei politice – căci acestea au rolul da a formula și aplica politicile publice! Fără a intra mai mult în acest subiect delicat și supărător, se poate spune că, păstrarea în țară a absolvenților cu studii superioare (și evident nu numai a acestora) devine practic imposibilă, în lipsa unui impuls economic dat de reforme. Situația este cu atât mai gravă în ceea ce privește sistemele de educație și cercetare, singurele care pot ajuta economia să devină mai inovativă, și sistemul de sănătate al cărui rol este de a crea o stare de siguranță individuală și încredere în societate.

A doua întrebare se referă la scopurile Conferinței, adică la acele ținte care jalonează direcția Uniunii Europene în ceea ce privește competitivitatea, relativ la piața unică. Răspunsul ar putea fi dat de crearea celei de-a cincea libertăți de circulație a pieței interne: cea a cunoașterii și inovării. Lansată în 2007, această a cincea libertate de circulație a evoluat pas cu pas, devenind un concept deja matur, mai ales în contextul programului noii COM, care a pus un mai mare accent pe economia cunoașterii. Pe scurt, noua libertate de circulație va urmări o și mai intensă deplasare a cercetătorilor între statele UE precum și a celor cu abilități superioare (numiți talentați în jargonul european). De asemenea, se va urmări simplificarea procedurilor de care companiile sunt dependente în stabilirea colaborărilor. Șansele formalizării libertății de circulație a cunoașterii și inovării au crescut odată cu accelerarea digitalizării, un vector pentru noua economie! România europeană nu poate decât să sprijine această eventuală inițiativă, menită să crească competitivitatea UE, fiind în același timp conștientă de faptul că numărul absolvenților cu studii superioare, care susțin bazinul de resurse pentru înlocuirea actualei generații de specialiști necesari societății, va scădea.

A treia întrebare ne privește direct: este România pregătită să propună o soluție europeană pentru compensarea ”migrației creierelor”? Sau mai precis, luând în considerare obiectivul principal al Conferinței (o Uniunea Europeană competitivă economic, coezivă social și ”mai verde”) cât și scopul esențial (extinderea, adâncirea și reducerea fragmentării pieței interne) există oportunitatea pentru România de a propune soluții la problema migrației creierelor?  Răspunsul ar putea fi: da! Aceasta, însă, dacă reprezentanții guvernului vor putea crea o masă critică în jurul conceptului de mutualizare a riscului pierderii resursei umane înalt calificate, între statele membre ale UE – fie acestea ”exportatoare” sau ”receptoare”. De altfel, premizele există, cel puțin dacă se ia în considerare rezoluția Comitetului Regiunilor din anul 2020 conform căreia: ”Regiunile „exportatoare” se confruntă cu un paradox: au nevoie de convergență (pentru a reduce decalajul față de regiunile „receptoare”), dar pierd forța de muncă înalt calificată. Pe termen lung, orice schimbare sau tranziție către un model economic durabil și competitiv, fundamentat pe economia bazată pe cunoaștere și pe produse cu valoare adăugată mare, pare foarte dificil de realizat într-un scenariu în care disparitățile dintre regiunile „exportatoare” și cele „receptoare” sunt în creștere”. Iată că, și CoR cere măsuri, care alături de cele de nivel subnațional specifice regiunilor, să fie asumate la nivel național și european.”  De altfel, oficialii Comisiei Europene au sesizat aceste probleme modificând Tratatul de la Maastricht, în anul 1997, odată cu semnarea Tratatului de la Amsterdam.

O soluție bazată pe mutualizarea riscurilor ar consta în stabilirea unui fond european sub umbrela politicii de coeziune, la care vor contribui și de care vor beneficia toate statele membre, în funcție de numărul de specialiști cu studii superioare care intră pe piața muncii europene – nu naționale. Scopul acestui fond ar fi de refinanțare a sistemelor de educație/cercetare din statele membre, în funcție de contribuția lor la acest segment al pieței muncii. Desigur, acest fond nu rezolvă problema, dar în orice caz ar fi un început. Pentru cei care ar putea să nu perceapă ca viabilă o astfel de soluție trebuie spus că o variantă a acesteia este funcțională în UE și este reprezentată, mutátis mutándis, de plățile directe din Politica Agricolă Comună. Digitalizarea, ar fi în acest caz instrumentul pentru evidențierea mișcărilor pe piața muncii. Iar pentru cei care nici așa nu cred că este posibil, atunci pot consulta politica în domeniul educației dintr-o fostă țară membră a UE – Marea Britanie. În acest caz, de exemplu, una dintre universitățile de vârf ale statului britanic, Universitatea Oxford – care este, de fapt, o universitate de stat – acordă din alocările bugetare publice, burse studenților care nu își pot acoperi costul studiilor. Ulterior, absolvenții returnează împrumutul pe parcursul vieții active, în perioadele în care venitul lor depășește un nivel mediu stabilit prin lege. Desigur, există riscul ca statul să nu poată recupera o parte a sumelor împrumutate, în cazul în care un absolvent nu va avea un nivel al venitului peste cel pentru care se percepe contribuția. Soluția descrisă ar putea părea prea liberală pentru unii, și chiar în dezacord cu ideea învățământului gratuit. De aceea, crearea unui fond european ar elimina contradicțiile din legislațiile naționale. Pe fond, chiar dacă subiectul este sensibil, trebuie găsită o soluție la contradicția dintre dreptul de acces la un bun public, educația superioară în acest caz, și responsabilitatea socială exprimată prin etica individuală pe care o bună parte a studenților de oriunde, inclusiv din țara noastră, o ignoră când declară că după încheierea studiilor primul obiectiv este emigrarea fără obligații.

Lipsa măsurilor, va conduce la adâncirea discrepanțelor de pe piața muncii care vor greva și mai mult economia românească, transformând această parte a Uniunii Europene într-o zonă a activităților economice cu valoare adăugată redusă. În aceste condiții, cum ar trebui să fie susținută o inițiativă, ca de exemplu cea descrisă mai sus? Și care ar fi algoritmul deciziei în contextul afacerilor europene? Pentru că, de fapt, și problema migrației creierelor reprezintă o temă de afaceri interne ale UE, adică a tuturor statelor membre!

Cine și cum gestionează temele europene pentru România? Un răspuns pentru studiul de caz

După aderarea României la Uniunea Europeană, atenția publică asupra adoptării acquis-ului comunitar s-a estompat, deși această activitate a rămas permanentă. Chiar dacă unii parteneri europeni au sugerat decidenților români să creeze o structură distinctă destinată afacerilor europene, în final, decizia politică le-a plasat alături de cele externe, într-o singură instituție cu rol de coordonare. Fără a comenta suplimentar, realitatea arată că de mai mulți ani această structură este condusă de funcționari publici, cu rarele excepții când au existat numiri din rândul partidelor politice. Același lucru se petrece, pe fond, în ministere și în alte instituții responsabile pentru transpunerea deciziilor europene. În fine, Institutul European din România, având misiunea de a „furniza expertiză în domeniul afacerilor europene administrației publice” este condus tot de un funcționar public. Deci, la nivel executiv, afacerile europene ale României sunt conduse de birocrația de stat. Starea de fapt de mai sus arată că, partidele politice nu și-au propus să își dezvolte o cultură instituțională privind afacerile europene. De altfel, este simptomatic faptul că din programele de guvernare ale partidelor parlamentare a dispărut sintagma ”afaceri europene”, sau, dacă există, nu se diferențiază față de politica externă. Iată de ce, prin forța lucrurilor, birocrația a rămas soluția de ultimă instanță, considerată de unii firească. În orice caz nu și pentru viitor! Căci, oricât de bine pregătiți ar fi funcționarii publici din acest domeniu important, rolul lor este să aplice deciziile politice și nu să le inițieze! Or, un statut de membru activ al UE implică corelarea celor două procese: de conformare – în care, administrația are rolul său –  și de promovare a propriilor interese – în care politicul are rolul său. În ceea ce ne privește, componenta proiectivă este prea puțin dezvoltată, din cauza inexistenței unui proiect de țară, motiv pentru care oportunitățile de dezvoltare apar mai mult ca urmare a recomandărilor Comisiei Europene. Fără a adânci discuția legată de modul în care se gestionează afacerile europene, este evident că atâta vreme cât partidele politice vor vedea relația cu Uniunea Europeană doar în cheie financiară, paradigma actuală în gestionarea afacerilor europene va rămâne cea a conformării.

În condițiile prezentate mai sus, care subliniază faptul că subiectul ”migrației creierelor” este unul de interes pentru România dar și pentru alte state membre, se pune întrebarea de final a acestui text: cum se poate introduce pe agenda Conferinței pentru Viitorul Europei tema enunțată și cine va susține o eventuală soluție, de exemplu cea descrisă deja, din partea țării noastre? Răspunsul este dificil de dat. Studii privind migrația există dar propuneri de nivel european, nu. Poate că ministerele ale căror obiecte de activitate sunt educația, cercetarea, sănătatea, competitivitatea și, nu în ultimul rând, munca, ar trebui să producă un document, de tipul unei cărți verzi, cu concluzii care ar putea fi supuse atenției partenerilor europeni. Dar aceasta înseamnă o decizie politică în domeniul afacerilor europene. Partidele politice, însă, nu coordonează acest domeniu, după cum am arătat mai sus. O altă variantă ar putea fi cea a europarlamentarii români, dar aceștia nu excelează în astfel de propuneri.

O simplă numărătoare a mandatelor României, arată că la Bruxelles și Strasbourg suntem reprezentați de cel puțin 63 de concetățeni: 33 de eurodeputați, și câte 15 membri numiți în Comitetul Regiunilor și Comitetul Economic și Social European.

PS1 În anul 2012 România a primit finanțare din partea Comisiei Europene pentru a demara proiectul paneuropean de cercetare Extreme Light Infrastructure (ELI). În data de 5 mai 2021 Comisia Europeană a anunțat că Extreme Light Infrastructure (ELI) a devenit European Research Infrastructure Consortium (ERIC). România, deși inițiatoare a proiectului inițial, nu se regăsește între membrii noii entități. Acest subiect ar fi trebuit tratat ca unul din domeniul afacerilor europene. Și nu a fost!

PS2 Acest text este o continuare, pe alt plan, a celui intitulat ”A doua tranziție în România. Riscurile Partidului Național Liberal” publicat pe acest  portal și atrage atenția asupra modului în care partidele politice înțeleg să se implice în modernizarea statului român.  

 

Distribuie acest articol

40 COMENTARII

    • Și care este problema d-voastră, d-le Durak? Sau mai pre limba dumneavoastră, kakaya prablema, gaspadin Durak?
      Unitatea culturală a Europei a fost realizată avant la lettre de Napoleon von Hitler….

    • Daca autorul comentariului ar fi vizitat măcar in goana calului British Museum ar fi tăcut malc. La British Museum exista exponate furate de pe tot globul, din Grecia, Egypt, Mesopotamia, India, Nigeria, S Africa, Australia, etc, etc.
      Exista un castel in Wales unde exista mai multe articole din India decât la muzeele mari din New Delhi. La un castel din Scotia multe exponate sunt grupate la categoria Indian loot or Indian pillage. Si asta nu sunt cazuri izolate.
      In plus puțini britanici știu ca verbul to loot este un cuvânt indian (din Hindustan), învățat de englezi din ceea ce făceau in aceea parte a lumii.

  1. Conferinta privind viitorul Europei este deja cu un pas inainte in ceea ce noi numim federalizarea UE. Temele legate de federalizare vor aparea de la sine , nu trebuiesc comandate anterior de nimeni . Discutiile la rece – vor aduce in fata noastra aceasta nevoie . Nu stim inca modalitatile prin care este posibil a se face asta . Cea de a doua problema semnalata de textul supus dezbateri cea a exportului de inteligenta are o singura rezolvare.Libera circulatie a oamenilor , marfurilor si capitalurilor nu poate fi oprita .Oamenii sunt liberi sa plece oriunde vor dori .Din acest motiv o mare parte din capacitatile de inteligenta romaneasca pleaca , pleaca spre locuri unde isi pot pune in valoare inteligenta .Romania nu are – nici la nivelul cercetarii – nici pe alte paliere de dezvoltare intelectuala , modalitati de as pune in valoare proprii cetateni , aceia ce poseda o inteligenta peste media .Daca privim totul ca un intreg si UE la fel ,nu este important sa oprim migratia de inteligenta . La un moment dat ceea ce produce aceasta inteligenta , acolo unde are asigurata intreaga tehnologie necesara si conditiile atasate , se va rasfringe si asupra tarii .A cauta modalitatea legala ce ar putea sa promoveze conditionarea plecarii nu aduce beneficii . In timp -UE-va deveni ceea ce trebuie sa devina – o Federatie – si cumva se va uniformiza si accesul la tehnologie ,la decizia juridica si la formele ei asociate si la multe altele . Nu exista alte solutii sau alte motive de a te desprinde de UE sau chiar daca ele exista ar insemna distrugerea natiunii . Priviti cit bine face aceasta structura numita UE si comparati cu tot ceea ce se intimpla in lumea larga .

    • Excelent comentariu, felicitări! Este și cel mai bun răspuns la naționaliștii puri și duri cu sprijin moskovit, care protestează cum că ”România a ajuns colonia Occidentului” de parcă ar fi preferabil ca România să fie (sau să fi rămas) colonie rusească (experiment repetat de români încă din anii 1800 când Valahia și Moldova au fost dominioane rusești).

  2. Viitorul european va fii cu doua viteze. Dintre fostele tari socialiste, cateva se detaseaza prin schimbarile pe care le au promovat altele baltesc inca in mlastina imposturii si coruptiei la toate nivelele. Ro nu a dovedit ca doreste sa schimbe ceva mai profund, sa faca reforme catre economie de piata si concurenta. UE nu se va stradui prea mult sa determine tarile codase sa recupereze din decalaje, fiecare din capii UE vor avea propriile interese interne di externe, de aceea nici nu se sustine prea mult federalizarea. Aceasta inseamna un trunchi comun de legi si instututii pe toate domeniile si sectoarele importante, economice si sociale, administrative si legi nationale pe domenii de identitate culturala si lingvistica.

  3. Autorul este( încă…) orbit de strălucirea Utopiei numită UE, uitând că orice structură organizată este o structură de putere, deci una în care unii câştigă şi alţii pierd. Exemplele sunt imediate, Nordul Europei a câştigat, Sudul a pierdut, Vestul Europei a câştigat, Estul a pierdut, etc. Cam tot asta se urmăreşte şi în continuare.
    Referitor la România, da, ne aflăm într-o poziţie proastă. Intrarea în UE, dar şi proasta administrarea internă, a creat o situaţie imposibilă, practic România fiind piaţă de desfacere şi rezervor de forţă de muncă( mai mult sau mai puţin calificată). Ne găsim în situaţia paradoxală de a importa produse agricole mai mult decât exportăm, deşi am putea fi o putere agricolă europeană. Idem în situaţia exportului de forţă de muncă. Totul apare cum că anual România pierde aprox. 15 Miliarde de € din comerţul intercomunitar, plus o eficienţă economică mică din cauza pierderii forţei de muncă calificate( dar şi a corupţiei interne). Deşi România ARE potenţial să-şi dubleze pib-ul nominal, NU POATE din motivele arătate.
    CUM ieşim din acest cerc vicios? Mă îndoiesc că prin această Conferinţă privind Viitorul Europei unde România nici măcar nu este parte a discuţiilor. Mai bine ar fi să ne vină mintea la cap, aici în interior.

    • @Lucifer
      „orice structură organizată este o structură de putere, deci una în care unii câştigă şi alţii pierd. Exemplele sunt imediate, Nordul Europei a câştigat, Sudul a pierdut, Vestul Europei a câştigat, Estul a pierdut, etc. Cam tot asta se urmăreşte şi în continuare.”…..
      Dacă urmăm logica dvs.până la capăt ne rezultă că din unirea Transilvaniei cu Ro.au pierdut Moldova și Țara românească. Nu?!? Cu excepția notabilă a Bucureștiului si 3-4 orașe importante vechiul regat este, evident, mai puțin dezvoltat decât Ardealul și Banatul. Aveți impresia că S-A URMĂRIT asta?!?
      Moldova (mai precis orașul Iași) a pierdut din influență, din dinamism economic, etc in urma Unirii 1859. Considerați că cineva a pus la cale această situație?
      Din unirea Italiei a pierdut sudul?!? Că disparități față de nord sunt cât cuprinde….. Ce părere aveți?

      Nu înțeleg această înclinare către a externaliza răspunderea ptr.lipsa de performanță a Ro.
      Mai rămânea să începeți cu portul C-ta vs.Amsterdam/Rotterdam și Schengen…

  4. Deocamdata Europae este scoasa „la vanzare” , cumpara chinezii si americanii ce apuca.
    Cei la Bruxelles ? cine sunt ? n-am mai auzit de mult ceva din partea lor in afara vechilor idei fanteziste.

  5. Ce o fi aia „România ar trebui să accelereze reformele structurale” ?
    Ce se intelege prin reforme structurale?!
    Concret nu bal bal bal ca la invatamntul politic ante 89!
    Caci in anii precedenti am facutt din cuvantul „reforma” un sinonim pentru demolare & dezindustrializare ! Schimband doar .. ismele (de ex. capitalism in loc de socialism) dar ramanand la „cresterea rolului constiintei sociale in actuala etapa de constructie a societatii” .. (de data asta capitaliste)

    Deci ce fel de reforme structurale ?
    CONCRET!!!
    (sunt din 52 … am avut de a face destul cu „invatamantul politic” , am ratat 2 examene de intraere la facultate pe motiv de „cresterea rolului constiintei socialiste in actuala etap demcontrictie a SSMD, si destul timp sa observ ca simpla indoctrinare politica nu poate schimba nici macar o siguranta!!!)

  6. Vă mulțumesc pentru acest articol, domnule Ciocănea.
    Foarte interesant!
    Un subiect care merită urmărit cu atenție.
    Sper că același lucru îl fac și politicienii, guvernanții, comentatorii și cetățenii implicați din țara noastră.
    O zi frumoasă!

  7. Americanii zboara elicoptere pe Marte, SpaceX aterizeaza cu rachete-n coada, chinezii se plimba prin cosmos, iar europenii fac drumuri de biciclete. Chinezii mor de ris, 90% din cadree de bicilete se sudeaza in China, europenii pun clopotei.

    Cam asta e VIITORUL europei, uniunea statelor socialiste europene, alte uniuni s-au facut prin margele rosii, sau prin tancuri, acum ne-am modernizat, uniunea se face prin cascaval. Europa ne da bani, multi bani, daca facem ce vor ei, picant e ca banii pe care ni-i da sunt de fapt ai nostri.

    Economia Europeana e pur comunista planificata, un pic mai smechera, cincinalele sunt milensteine.

    Asa cum s-a destramat USSR, asa va fi si cu EU, aceeasi structura, aceeasi birocratie.
    Excrocii dastepati infiinteaza o increngatura de firme ca nici draqu nu le da de cap. EU infiinteaza comisii cu comisioane, multe, multe…

  8. @A.Ciocanea
    După cum lesne observați cunoașterea și dorința de cunoaștere (in acest domeniu) tinde spre zero printre comentatori. Pe contributors.ro!!! Va dați seama cum e pe fb, tik-tok, etc…..
    Ah, nu mă refer la toți comentatorii ci la selected few pe care nu mă obosesc să-i numesc.
    Am și eu câteva remarci referitoare la the core al art.dvs.
    1. Da, ca regulă generală, politicienii Ro.NU se interesează deloc-deloc de afacerile europene. Vor să fie lăsați în pace ptr.a se ocupa de personal wealth…..Tăriceanu style…. Există unele speranțe de la USR-Plus, totuși. Sunt dintr-un alt breed, dar mai vedem.
    2. Citez „Sau piața unică trebuie să se adapteze realităților naționale acceptându-se măsuri compensatorii, fie de natură juridică (intervale mai lungi de transpunere a directivelor) ori economice (programe de finanțare pentru reducerea efectelor financiare, comerciale etc. la implementare)”….
    Acceptarea unui astfel de raționament/unei astfel de propuneri ar însemna prohodul UE. Ptr.a simplifica la max, ar fi o voltă către (scuzați expresia) „fiecare cu a mă-sii”, domnia specificității și miriadelor de excepții: tradiționale, culturale, de poziționare geografică, etc, etc. Or, așa ceva NU se poate, dacă ne dorim ca UE să existe și să funcționeze. Este contrar însăși ideii fondatoare. Până la urmă oricare dintre „libertățile” UE poate fi legată/condiționată de compensații de N naturi și opt-out, etc până la satisfacerea condiționării. Adversitatea e garantată. Dezbinarea e la un click/vot distanță.
    3. Privind propunerile de compensații, de reglare a migrării masive a skill-workers români. Ideea merită studiată. Evident și la pachet cu posibilitatea ca statele „receptoare” să solicite o compensare ptr.cheltuielile de asigurări sociale ptr.cetatenii români slab calificați care uzează substanțial de generozitatea socială a respectivelor state….. Cum procedăm?!?!
    Ca o opinie personală, acest tip de abordare de dăunător ptr.Ro. Nu mai bine Ro.ar performa politic&administrativ către o situație mai bună ptr.cetatenii Ro.prin eforturi naționale de modernizare, educație, etc.?
    4. Sincer nu înțeleg comparația cu PAC. Compensează problemele dintre agricultorii europeni sau in raport cu exteriorul UE?!?

    • Ah, la pct.2 trebuia să adaug că măsuri compensatorii de atenuare a șocului aderării la UE au tot fost și in faza de pre-aderare și după aderare. S-au folosit (știm noi cum….) deloc, puțin sau f.prost. Noi avem mari dificultăți și la absorbția fondurilor europene. Ce să mai zicem?!?
      Dar ne dorim, cumva, un fel de sume forfetare la teșcherea care să „compenseze” lipsa dorinței de efort a politicienilor noștri.

  9. Felicitari D-le Ciocanea!
    Tot ce va doresc este sa reusiti sa stirniti o dezbatere din care ar putea rezulta solutii.
    Pentru moment ma bucur ca partidele nu se implica in politica europeana, deoarece functionarii publici mai au ceva competenta. In plus suntem atit de in urma, incit pe termen scurt e mai avantajos ca inaltii functionari publici romani sa aplice direct politicile UE. Interventia politicienilor acum, probabil ca ar duce la o noua ”democratie originala”. Poate generatia urmatoare se va emancipa.
    Mai am o observatie derivata din atletism. Cind esti la inceput nu te intreci cu campionul pe culoarul lui de alergare. Adica eu cred ca economia cunosterii ne poate oferi un culoar pe care sa avem mai multe sanse. De aceea cred ca cel mai important ar fi sa gasim cai de stimulare a inovarii si sa oferim o a doua sansa celor care au riscat dar nu le-a iesit din prima. Apetitul, pentru risc si inovare, mai vine si mancind!

  10. E prea mult stat in Europa. Prea multe comitete, prea mult socialism de sampanie, prea putin sprijin pentru clasa de mijloc si pentru EUROPENI. Se erodeaza ideea de europa unita chiar si in randul unor ferventi sustinatori. Vina poate fi plasata direct si fara echivoc in tabara socialista, atat de la conducerea UE cat si din cea a statelor membre. Prea mult socialism dauneaza grav sanatatii.

  11. Apropos.
    Mi-a fost recomandat un articol Hotnews despre cum nu ni se da voie in schengen.
    Articolul era din 2011!
    ZECE ani mai tarziu inca nu am intrat. Cat ne mai facem presh?..

  12. Nu aș vrea să zăbovesc prea mult asupra contradicțiilor din textul d-lui Adian Ciocănea, dar una mi se pare mai importantă. Prin urmare, îndrăznesc, din perspectivă economică, să sublinez faptul că pentru „adâncirea pieței interne” Uniunea Europeană are nevoie să adopte politici care practic o aduc mai aproaape de federalizare.

    Așadar, esențialmente, discuția, acum și din perspectivă cauză-efect, este despre federalizare. Pentru că doar după stabilirea direcției în care se dorește [de către cetățeni și politicieni] să evolueaze Europa, anume spre federalizare, ori spre disoluție, pot fi adoptate măsuri de „adâncire a pieței”. Indiferent dacă acest lucru este declarat public ori ba.

    „Adâncirea pieței” este un pas înainte spre federalizare (așa precum CECO a fost un prim pas), iar statele membre știu asta. În consecință, foarte probabil, vor accepta măsuri de „adâncire a pieței” doar dacă acceptă evoluția implicită a UE spre federalizare.

    • Stimată doamnă Constantin
      sau
      Stimate domnule Constantin,

      Vă mulțumesc pentru că ați citit textul.

      Dacă mai aveți puțin timp, îl puteți reciti și s-ar putea să descoperiți că, cel mai probabil, nu există contradicții (ale ideilor) ci poate, nu exclud, insuficiente explicații. Am ales să cred unele afirmații pot fi înțelese fără a încărca textul, și așa destul de lung, cu trimiteri/explicații suplimentare. Partea care v-a nemulțumit este, probabil, cea aflată sub titlul: ”Despre adâncirea pieței interne – acum. Despre federalizare – probabil mai tîrziu! Precis veți citi ultimul paragraf. Din acesta rezultă (a se vedea și declarația fostului președinte COM – J.M. Barroso) că federalizarea se referă la integrarea politică (constituțională) deoarece pe cea economică o experimentăm deja. În acest context, v-aș întreba: ce părere aveți despre cea de-a cincea libertate de circulație? Credeți că ar trebui ca aceasta să fie acceptată abia după asumarea explicită a federalizării ”…de către cetățeni și politicieni…” (așa cum spuneți în para. 2 al comentariului dvs.) sau ”implicit” (după cum spuneți în para. 3 al comentariului dvs.). Pentru că nu știu dacă aici avem de-a face cu o contradicție!

      Dvs. identificați o problemă: cea a relației dintre federalizare și piața internă. Este o temă ce se poate discuta. Doar că eu nu am deschis această temă. Poate scrieți dvs. ceva despre ea. Și dacă vă veți hotărî, vă sugerez să citiți motivele pe care Marea Britanie le-a invocat pentru a nu părăsi UE.

      PS. De obicei, mă abțin să răspund celor care nu își asumă identitatea. Am făcut o excepție, deoarece încă mai cred că subiectul afacerilor europene este unul care trebuie promovat în RO. Și încă intens, chiar dacă, uneori, comentariile pot fi contradictorii.

  13. Mai întâi, două ştiri difuzate în România la începutul lunii septembrie 1981:
    1. „Sub înaltul patronaj al preşedintelui Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la Bucureşti a început vineri dimineaţa simpozionul internaţional „Oamenii de ştiinţă şi pacea”. Manifestarea a reunit personalităţi de frunte ale vieţii ştiinţifice mondiale, laureaţi ai Premiului Nobel, preşedinţi de academii din diferite ţări, directori generali ai unor agenţii ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, conducători ai unor institute din toate domeniile ştiinţei”.
    2. Extras din Apelul participanţilor la simpozionul internaţional „Oamenii de ştiinţă şi pacea”:
    „Întruniţi la Bucureşti, în zilele de 4 şi 5 septembrie 1981, în cadrul simpozionului „Oamenii de ştiinţă şi pacea”, spre a dezbate, într-un amplu şi fructuos dialog, problema fundamentală a contemporaneităţii – pacea […]
    Adresăm oamenilor de ştiinţă, asociaţiilor lor naţionale şi internaţionale chemarea de a organiza forme adecvate de cooperare, pe deasupra deosebirilor naţionale, ideologice sau politice, pentru a asigura ca ştiinţa să fie utilizată exclusiv potrivit vocaţiei sale umaniste. […]
    Pătrunşi de răspunderea pe care o avem în faţa ştiinţei şi a umanităţii, conştienţi fiind că nu putem construi un viitor acceptabil fără un prezent al păcii, să ne mobilizăm puterea de convingere, forţa de argumentare […]
    Avem ferma convingere că, unindu-ne forţele, intensificând conlucrarea noastră, ştiinţa va deveni cu adevărat o armă a vieţii, astfel încât toate popoarele să.şi poată spori contribuţia la patrimoniul cunoaşterii universale, ca pacea, securitatea şi colaborarea să triumfe pe planeta noastră!
    Bucureşti, 5 septembrie 1982″.

    După exact două luni de la acel simpozion, România a intrat în incapacitate de plată.
    Nicolae Ceauşescu a fost nevoit să solicite atunci sprijinul reprezentanţilor Fondului Monetar Internaţional şi al celor de la Banca Mondială pentru a-i convinge pe creditorii principali ai României (bănci de stat şi private) să accepte începerea negocierilor pentru reeşalonarea datoriei externe a României.

    În limba română există un proverb: Ţara arde şi baba se piaptănă! „Ştiinţă”, „vocaţie” „umanism”, „armă a vieţii”, „forme adecvate de cooperare, pe deasupra deosebirilor naţionale, ideologice sau politice”. Toate acestea erau vorbe goale în condiţiile în care realitatea concretă era extrem de dură pentru cetăţenii României. Situaţia aceasta îmi aduce aminte despre un banc în care Bulă a fost întrebat de ofiţerul de Securitate despre impresia pe care i-a lăsat-o Occidentul, după ce l-a vizitat. Bulă a răspuns: „Aţi avut dreptate, tovarăşu’ colonel. Capitaliştii au un viitor sumbru … dar ştiţi ce bine trăiesc în prezent?”.
    Utopia Europeană a lui Nicolae Ceauşescu este prezentă în anul 2021. Câţiva politicieni britanici au înţeles, probabil, încotro se îndreaptă politrucii şi birocraţii de la Bruxelles, Berlin şi Paris, aşa că au ales Brexitul. Personal, am criticat secesiunea, dar îi înţeleg pe cei care refuză planurile politice din capitalele menţionate mai sus.
    România? Unde este România? Aceasta este întrebarea la care nu se răspunde, deşi există un Parlament European cu membri aleşi şi de către cetăţenii României. Ceea ce se oferă în prezent este doar gargară propagandistică, aşa cum în toamna anului 1981 Nicolae Ceauşescu dădea drumul la politrucii săi pentru a umple ziarul cu luptă pentru pace cu ajutorul ştiinţei. Cine doreşte, poate schimba cuvântul „pace”, punând în locul său „pandemie”.
    Mai era unul, în urmă cu 100 de ani, chel şi cu ţăcălie, mare amator de punere la punct a unei noi ordini pe mapamond. Cică lumea îi spune Vladimir Ilici Lenin. Pe numele său real Ulianov, acesta ar fi rostit o chestie celebră: „Noi vom lupta pentru pace până când nu va mai rămâne piatră peste piatră!”.

    P.S. În urmă cu patru zile a apărut, sub egida Băncii Naţionale a României, un caiet de studii (circa 150 de pagini) referitor la evoluţia stocului de aur al B.N.R. în perioada 1946-1989. Acest documentar trebuie citit pentru a se înţelege ce s-a întâmplat atunci când politicienii şi-au băgat degetele în economia pe care nu o înţelegeau.
    În ceea ce priveşte comentariul de mai sus, acesta va face parte, probabil, dintr-un studiu personal despre propaganda de partid şi realitatea cruntă în care se afla economia României la sfârşitul anului 1981. Evident, nu vor lipsi comparaţiile cu Polonia, care a intrat în incapacitate de plată cu şase luni mai devreme decât România, în martie 1981.

    • Aveti dreptate, desigur. Stiti cum e, glumele sunt aceleasi, doar publicul e nou….de unde sa stie generatiile contemporane crescute in puf ce cosmar a adus marxismul sub toate formele sale?…
      Printre altele, de asta apreciez articolele Dvs.

      „cine are urechi sa auda”.

    • Este oare vreo legatura intre ceea ce afirmati corect cu privire la Incapacitatea de plata a Romaniei cauzata in principal de diferenta intre costurile de productie si pretul la vinzare a produsului finit – diferenta platita de toti cetatenii tarii si ceea ce face acum UE ? Evident ca nu exista . Iata de ce : Ne punem si noi o intrebare pertinenta – vom dainui sau nu ? Vom fi in stare sa ducem la bun sfirsit ceea ce am inceput cu multi ani in urma . Vom putea sa ramanem uniti si sa surpravietui vremurilor din ce in ce mai tulburi ? Raspunsul nu tine de sondaje chiar daca cresterea celor care se alatura continuarii demersului European creste zi la zi .Surprinzator pentru multi raspunsul este unul singur – DA VOM REUSI- nu avem alta sansa Sau facut atit de multe in acesti ultimi ani si nu trebuie decit sa ne uitam in urma si sa comparam .Acum , impreuna fiind .nu ne mai sperie nimic – nici forta militara a unora ce nu au altceva de oferit omenirii , nici saracia (se vede cu ochiul liber si cu modalitatea simpla de a citi un PIB – unde am fost si unde am ajuns) si nici gindurile raslete ale unor efemeri conducatori din tarile UE ce se declara iliberali convinsi . Am facut atit de multe.Suntem aproape de a realiza o integrare totala .Visul ce ne tinea treji in 1989 acum este realitate ba chiar mai mult de atit .Europa – veniti la noi – venim la voi si impreuna sa ajutam pe tot aceia ce ii numim prieteni . Am aratat intregii lumi ca se poate – in pofida a tot ceea ce unii nu credeau ca este posibil a se intimpla .Am ingropat securea razboliului pentru vecie . Am deschis granitele si milioane de cetateni se deplaseza oriunde doresc fara nici un fel de restrictie . Am reconfigurat si imbunatatit retele de transport marfa , am unit intreaga structura ce cuprinde producerea – transportul si vinzarea marfurilor de tot felul , am facut posibila circulatia de capital si accesul la tehnologiile de virf , am comasat decizia in sanatate la virful UE si pandemia e gata – gata sa isi dea obstescul sfirsit .Parchetul european condus de un cetatean roman isi incepe si el activitatea . Se concretizeza chiar acum cind vorbim o structura militara de reactie rapida aflata sub conducerea UE .Am reusit cu totii sa facem parte din structurile NATO. Am deschis o noua pagina de istorie si dorim sa acceptam noi membrii ce apatin de facto acestei zone geografice . Ajutam pe cit putem si alte state ce au ramas cumva stinghere si in afara jocului . Recalibram prietenia cu mai vechii nostri aliati din America lui Joe Biden .Reconsideram aliantele si formam altele noi . Iata doar o minuscula imagine din ceea ce putem face impreuna .Ne aflam deja intr-o noua etapa ce tine de consacrarea unor noi forme si de punerea in evidenta noi atitudini politice – ce ne vor arata cum politicul de oriunde in Europa se pune in slujba cetateanului . Venim noi la voi – pare a fi motto-ul anilor ce urmeza .Politicul trebuie sa coboare linga oameni sa mobilize fortele din societate ce doresc vaccinarea – democratizarea – si tot ceea ce tine de democratie ca termen general valabil .La Bruxelles se va intimpla acelasi lucru . Parlamentarii vor parasi palatele de clestar si se vor regasi cu totii linga cetateni . -.A fi linga oameni este idealul acestor vremuri .Pare oare ca politicienii din UE nu inteleg ce se intimpla si daca asa vi se pare atunci cine sunt cei acceptati de d-voastra ca si geniali intelegatori . ?Cei ce nu credeau ca declansarea brexitului are vreo sansa si sau inselat si si-au inselat propria natiune sau cine oare ?

  14. A propos de naționalismul vaccinurilor iată in câteva fraze mai mai jos adevărata situație din Europa si pe glob si nu BS de feisbuci.
    1. 70% din vaccinurile folosite in Marea Britanice sunt fabricate in EU.
    2. Marea Britanie n-a exportat nici o singura doza de vaccinuri produsa pe teritoriul național. O spune chiar o publicație britanică.
    https://www.economist.com/img/b/608/890/90/sites/default/files/images/print-edition/20210403_IRC330.png
    3. EU a exportat mai multe vaccinuri decât orice alt producător (inclusiv USA), in Israel 100% din vaccinurile folosite acolo (Pfizer) sunt fabricate in EU.
    4. Aparentul avans in vaccinare in UK se datorează folosirii unei strategii diferite: se administrează a doua doza după 12 săptămâni nu după 3 ca in restul lumii.

  15. @ neamtu tiganu 07/05/2021 At 17:35
    „Chinezii mor de ris,……………….. europenii pun clopotei”
    Nu ma fiti asa incrincenat si-n firmele germane in care ati lucrat se intampla la fel. De ex. Simenens sau asta nu se pune ca-i de-a dvs ?

  16. Europa – veniti la noi – venim la voi si impreuna sa ajutam pe tot aceia ce ii numim prieteni . Am aratat intregii lumi ca se poate – in pofida a tot ceea ce unii nu credeau ca este posibil a se intimpla .Am ingropat securea razboliului pentru vecie . Am deschis granitele si milioane de cetateni se deplaseza oriunde doresc fara nici un fel de restrictie . Am reconfigurat si imbunatatit retele de transport marfa , am unit intreaga structura ce cuprinde producerea – transportul si vinzarea marfurilor de tot felul , am facut posibila circulatia de capital si accesul la tehnologiile de virf , am comasat decizia in sanatate la virful UE si pandemia e gata – gata sa isi dea obstescul sfirsit . Se concretizeza chiar acum cind vorbim o structura militara de reactie rapida aflata sub conducerea UE .Am reusit cu totii sa facem parte din structurile NATO. Am deschis o noua pagina de istorie si dorim sa acceptam noi membrii ce apatin de facto acestei zone geografice . Ajutam pe cit putem si alte state ce au ramas cumva stinghere si in afara jocului . Recalibram prietenia cu mai vechii nostri aliati din America lui Joe Biden .Reconsideram aliantele si formam altele noi . Iata doar o minuscula imagine din ceea ce putem face impreuna .

    • Ati uitat cateva mici detalii, in citatul dvs din manualul de PR:
      Printre altele, in utopia de care vorbiti, romanii inca trebuie sa arate actele la granita. Ma gandesc ca e pentru ca inca nu au trecut decat vreo 14 anisori de la aderare.

      • Fratii Basescu (Petrov, presedintele CSAT timp de 10 ani) se incuscrisera cu Bercea Mondialu, Prinsu Pol, etc, sefa DIICOT se plimba la shopping prin Paris impreuna cu ministresa penala Udrea (partasa penalului Dorin Cocos) in timp ce sotul sefei DIICOT primea transferuri de bani din Rusia via Viena, pe strazile Romaniei fetele erau rapite ziua pe strada, prin vestul Europei politia aresta sapatamanal cate un proxenet roman in timp ce presa autohtona trata interlopii precum superstarurile din Hollywood si tot asa. Dupa vreo 10 ani de basism si bascalie, Dragnea, senatorul Basescu, PResedintele Senatului Tariceanu, judecatori CCR si mogulii media (in frunte cu GhitaTv) incepusera sa incalece justitia. Au trecut 14 ani si Romania nu a reusit sa isi indeplineasca obligatiile asumate in tratatele de aderare (vezi MCV). Hai cu victimizarea neamule, strainii si birocratia bruxelleza sunt de vina…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adrian Ciocănea
Adrian Ciocănea
Profesor universitar, politician, fost deputat cu activitate în Comisia pentru Politică Externă, a îndeplinit funcția de secretar de stat coordonator al Departamentului pentru Afaceri Europene pe parcursul mandatului guvernului Tăriceanu. A coordonat Strategia Postaderare, Strategia de Competitivitate a României și primul Program Național de Reforme pentru Strategia Lisabona. A fost membru al Comisiei Prezidențiale pentru Elaborarea Proiectului de Țară. A participat la coordonarea programelor de guvernare ale PNL în ultimii 20 de ani.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro