joi, martie 28, 2024

Conflictul politic și judecata Curții Constituționale

Astăzi este, din nou, ziua Curții Constituționale. Judecătorii sunt chemați încă o dată să ia decizii care vor influența masiv viața politică de acum încolo. Ceea ce nu trebuie să uite, nici ei și nici noi, este că trebuie să ia decizii care afectează viața politică, *nu* decizii politice. Deciziile lor trebuie să fie date strict în temeiul respectării legii fundamentale, atât și nimic mai mult. Orice altceva ar reprezenta un abuz. Deciziile politice, deciziile de oportunitate trebuie lăsate în seama politicienilor.

O scurtă trecere în revistă a cazurilor aduse (azi și zilele astea) în fața Curții, precum și a posibilelor soluții.

1. Reprezentarea la Consiliul European

Aici trebuie spuse două lucruri:
a) există un conflict juridic de natură constituțională între două autorități publice, asta e de necontestat. Atât președintele cât și primul-ministru consideră că ei ar trebui să reprezinte statul român la Consiliu, de vreme ce e limpede că această reprezentare nu se poate face pe două voci și cu două mandate, în mod necesar una dintre aceste două autorități publice își arogă concret o atribuție constituțională a celeilalte – definiția însăși a conflictului așa cum a formulat-o Curtea în jurisprudența ei. În aceste condiții, de vreme ce există acest conflict…

b) Curtea Constituțională trebuie să dea o soluție. Repet, *soluție*. Asta scrie în legea fundamentală: ”[Curtea Constituțiuonală] soluționează conflictele…”. Nu le constantă, nu glosează pe tema lor, nu le explică, nu dă sfaturi, nu face filosofie constituțională, nu altceva. Decizia Curții trebuie să aibă caracter imperativ și aplicarea ei – sper să nu se pună problema încălcării deciziilor Curții! – aplicarea ei ca atare ar trebui să ducă la stingerea acestui conflict. În orice alt caz, Curtea se va face vinovată de încălcarea obligațiilor sale.

2. Legea votului uninominal

Am citit contestația depusă de PDL.

a) După ce s-au făcut de râs prin liderul deputaților care a spus că vor contesta sistemulul majoritar pentru că nu e proporțional, constat că la Curte nu mai atacă sistemul majoritar, nu la modul frontal. Doar fac cu ochiul judecătorilor, citând o decizie mai veche privind legea electorală, decizie în care Curtea vorbea de ”necesitatea raționalizării Parlamentului”. În măsura în care se referă la faptul că pe legea actuală sunt colegii de unde în parlament merge candidatul câștigător la vot, dar și colegii unde el lasă locul unui perdant, atunci pasajul are sens. Această prevedere, în context, este într-adevăr absurdă și neconstituțională pentru că creează două categorii de reprezentanți, prin urmare implicit și două categorii de cetățeni. Reamintesc însă că noua lege electorală elimină acest pasaj, cu tot cu iraționalitatea lui. Iar orice apreciere apropo de diferența între un sistem de vot proporțional și unul majoritar este una de oportunitate, cu un caracter pur politic. E de neconceput, în lipsa unor prevederi în legea fundamentală, ca judecătorii să blocheze un anumit sistem de vot și să impună altul – ar fi o decizie pur politică și un abuz.

b) Asta nu înseamnă că e obligatoriu ca legea să treacă. Contestația conține 3 motive majore, care nu sunt legate de sistemul de vot în sine, ci de alte prevederi de fond sau de formă. La capitolul formă, este acuzată schimbarea legii în proximitatea alegerilor. Da, e tocmai unul din temeiurile folosite cu succes la aceeași Curte împotriva intenției și proiectului PDL de comasare al alegerilor, invocarea acelorași recomandări ale Comisiei de la Veneția. Aici Curtea are patru răspunsuri posibile:
– în cel mai bun caz, va admite faptul că transformarea recomandărilor Comisiei de la Veneția în literă de lege Constituțională a fost lipsită de temei, și va respinge excepția la acest punct.
– și dacă va păstra jurisprundența în această privință, excepția trebuie respinsă: rațiunea recomandării Comisiei era să împiedice Puterea politică să creeze un avantaj incorect prin schimbarea bruscă, surprinzătoare a sistemului de vot. Or, nu există acest caz aici. Trecerea la un sistem majoritar se discută de ani de zile, schimbarea asta vine la capătul unui proces foarte îndelungat, incluzând chiar un referendum. Nu e deloc bruscă, din contră. De asemenea, nu e nici surprinzătorare, există un proiect depus anterior (și) de reprezentanți ai PDL cu exact aceleași prevederi!
– Curtea va admite excepția în această privință, în temeiul deciziei anterioare
– În cel mai rău caz, Curtea va uita pur și simplu că a considerat recomandările Comisiei de la Veneția ca având valoare de lege, și va decide fără să țină cont de ele.

c) PDL mai atacă legea pe motiv că nu reduce numărul parlamentarilor la 300. Acest temei ar trebui respins ca inadmisibil, i se cere Curții să scrie, de fapt, legea, lucru care îi e categoric interzis.

d) Mai e atacat acel pasaj care dă dreptul comunităților locale aflate în minoritate să trimită un reprezentant în județele în care n-ar avea niciunul. Aici contestația ar putea să aibă succes. Nu pentru că astfel poate fi ”umflat” parlamentul (și legea actuală face același lucru, de altfel), ci pentru că prevederile sunt ambigue. Cine sunt, citez din proiect, ”competitorii electorali aparținând comunității românești”? Singura definiție cu temei în lege ar fi ”toate formațiunile politice, excluzând cele care candidează ca organizații ale minorităților naționale”. În acest caz, mai mult ca sigur că reprezentanții comunității românești din Harghita și Covasna vor fi candidații Partidului Civic Maghiar. E drept că nu sunt deloc sigur că ridicolul este neconstituțional.

3. Legea Referendumului și legea Curții Constituționale

Două legi au trecut rapid prin acest parlament și vor ajunge curând în fața Curții. În legea referendumului s-a revenit la formularea din 2007 în ce privește adoptarea referendumului de demitere a președintelui: majoritatea alegătorilor prezentă la urne. Curții Constituționale i s-a luat dreptul de a se pronunța pe hotărârile parlamentului.

E limpede care e intenția autorilor: să facă mai ușoară suspendarea și apoi demiterea președintelui Băsescu. Nu mă îndoiesc că se pot aduce un număr foarte mare de argumente foarte solide împotriva acestui demers. Niciunul dintre ele nu va modifica, însă, rolul Curții și limitele acestuia. Instituția nu poate fi folosită pentru a bloca un demers politic, indiferent cât de greșit, iresponsabil, inoportun îl considerăm, altfel decât dacă el este și neconstituțional. Or, în ce privește aceste două modificări, nu văd absolut niciun temei de neconstituționalitate; de altfel ambele reprezintă readucerea legilor la o formă în care au fost anterior.

Scopul poate scuza mijloacele doar atunci când e clară delimitarea între ele. Or, aici nu văd nicio delimitare, de fapt nicio diferență: suspendarea președintelui fără temei constituțional ar fi un abuz al parlamentului, nu văd cum am putea justifica asta cerând altei instituții să facă un șir de abuzuri. Mai ales că există o diferență importantă între instituții juridice și politice în general, între Curtea Constituțională în această privință și Parlament: abuzul instituției politice poate fi in extremis corectat, într-un fel sau altul, prin votul nostru, și la referendum și în alegeri. Abuzul de putere al Curții, în schimb, nu.

Distribuie acest articol

51 COMENTARII

  1. Este timpul pentru revenirea la normalitate. Sa rememoram : actuala noastra situatie politica a avut un moment de „declick” in toamna lui 2009, la prima demitere a lui boc. Atunci base a refuzat nominalizarea lui Iohanis, reprezentantul unei coalitii majoritare ah-hoc. Ce a urmat, stim cu totii : realegerea lui base in urma unui scrutin contestat de multi (a se vedea : votul de la Paris, cel de peste Prut s.a.m.d.) si – ca reactie – legalizarea coalitiei care include doua dintre cele trei forte politice importante. Din acel moment, bulversarea vietii politice a fost totala, iar conflictul USL – base (+pdl), razboi fara armistitii. Constitutia se pare ca nu e capabila pentru a stabili regulile acestui conflict si trebuie revizuita urgent. Oricum, base este singurul care ar putea sa puna capat starii de razboi care dureaza de vreo 3 ani si care a inflamat intreaga societate. Stiut fiind ca USL-ul are, drept unic scop si ratiune de a exista, indepartarea pdl-ului de la putere (obiectiv atins) si inlocuirea lui base la Cotroceni, o eventuala demisie a lui base ar fi urmata, firesc, de o dezmembrare a USL-ului si o reintrare in normalitate (atata cat i-e dat tarisoarei noastre sa atinga). O curte constitutionala ne-subordonata politic ar putea grabi, prin deciziile ei, reintrarea in normalitate (aratand ca situatia actuala nu se poate prelungi fara riscuri sociale majore). Asadar, doresc domnilor de la CC multe SUCCESE (si minime succesuri).

    • „o eventuala demisie a lui base ar fi urmata, firesc, de o dezmembrare a USL-ului”….
      curios! am impresia ca si o eventuala demisie a lui Ponta pe motiv de plagiat ar avea exact aceleasi efecte…

    • eu am votat la Paris in ambele tururi de scrutin din ’09. primul tur a decurs in spirit neaos: harababura generala, fiecare intra in curtea ambasadei „la gramada”, personalul care supraveghea procesul de votare tinea mortis sa-ti spuna ca „nu sînteti obligat sa votati pentru referendum” (asta doar in cazul in care cereai buletinul pt referendum pt ca celor care uitau sa-l ceara nu le spuneau nimic), in sectia de votare abia aveai loc sa arunci un ac, etc. am stat 4 ore la coada, in ploaie, iar la sfîrsitul zilei au fost sute de oameni care nu au mai ajuns sa voteze.

      al doilea tur de scrutin a fost total diferit in sensul ca aceea a fost prima data in care am vazut ca administratia româneasca este capabila sa organizeze o actiune sau un eveniment la fel de bine ca administratiile franceza & germana cu care am mai avut de-a face. dau aici cîteva detalii:

      la sectiile de votare din strainatate nu sînt liste de alegatori pt ca statul nu stie câti cetateni se afla in locatia X din tara Y in ziua Z. pe stat nu trebuie sa-l intereseze asa ceva. in loc de liste, fiecare alegator trebuia sa completeze o declaratie (nume, CNP, seria & numar CI sau pasaport etc). la cel de-al doilea tur de scrutin de la Paris, declaratiile astea se completau in momentul in care intrai in curtea ambasadei; personalul care te lasa sa intri in curte iti dadea atat formularul declaratiei cît si indicatiile pentru completarea ei.

      in curtea ambasadei oamenii nu stateau in formatia „turma” (ca la primul tur), ci incolonati (intre garduri demontabile) astfel incat sa nu se creeze haos. coloana asta de alegatori ducea de la poarta de intrare in curte pana la usa sectiei de votare. in momentul in care alegatorul ajungea la usa sectiei, trebuia sa aiba declaratia completata & actul de identitate pregatit.

      la usa, alt membru al personalului permitea accesul alegatorilor in sectie in grupuri de cîte sase. grupul intra in momentul in care un alt membru, aflat lânga masa comisiei, vedea ca incep a fi returnate stampilele folosite de grupul anterior. de ce se permitea accesul a doar 6 alegatori in sectie? pentru ca sectia nu dispunea decît de 6 stampile de vot.

      o data alegatorul intrat in sectie, se indrepta spre masa comisiei. pîna sa ajunga la masa, alti 2-3 membri ai personalului ii puneau in mana buletinul de vot. => grupul de 6 alegatori ajungea la comisie cu buletinul de vot in mîna & cu actul de identitate + declaratie.

      fiecare alegator era luat in primire de 2 membri ai comisiei. alegatorul dadea unui membru documentele & primea stampila. în vreme ce alegatorul mergea la cabina pentru a vota, un membru al comisiei verifica declaratia confruntînd-o cu actul de identitate & facea asta cu voce tare astfel incat celalalt membru al comisiei sa poata nota coordonatele alegatorului pe o lista. cît timp ia citirea unui nume & a unui CNP?

      cînd alegatorii se intorceau la masa comisiei, nu le ramanea decît sa predea stampila si sa-si ia actul de identitate. in drum spre iesire puneau buletinul in urna. în acest timp, un alt grup de 6 intra in sectie. pot sa-ti spun ca toti alegatorii au inteles ca trebuie sa se miste repede, astfel încît sa ajunga sa voteze cît mai multi dintre cei care asteptau la coada de afara (care coada, apropo, se întindea pe vreo 150-200 de metri, pe doua strazi).

      =>fiecare grup de 6 alegatori statea in sectie aprox 1,5-2 minute => 6 voturi la fiecare 90-120 sec => statistic s-a înregistrat 1 vot la 15-20 secunde

      stiu ca cei care nu au trait si prin alte parti & care nu au avut experiente complexe de viata in alte societati nu pot intelege ce inseamna buna organizare. asta e motivul pt care votul de la Paris e privit cu atata neincredere de majoritatea românilor. de altfel, românii prefera sa creada in supranatural decît in ceea ce este omeneste posibil…

    • ” Constitutia se pare ca nu e capabila pentru a stabili regulile acestui conflict si trebuie revizuita urgent.”

      Constituția nu poate și nu trebuie să pună capăt conflictelor de natură politică. Constituția trebuie doar să prevină și/sau să ofere o cale de rezolvare a conflictelor instituționale. Și oferă, desigur.

      Restul e opinie politică :-)

  2. La 3, partea cu refrendumul, s-ar putea sa gresesc eu, dar cred ca initial legea era cum e acum, apoi Parlamentul a schimbat-o in timp ce Basescu era suspendat ca sa-i „usureze” plecarea, apoi PD-L a schimbat-o la loc si acum PSD din nou… Nu schimba insa rationamentul tau.

    Pe de alta parte, legea privind verificarea constitutionalitatii hotararilor ar putea fi totusi respinsa. CC ar putea spune ca, atunci cand s-a devis si verificarea hotararilor Parlamentului s-a corectat un loophole prin care Parlamentul putea incalca Constitutia si ca nu e ok sa se revina la acea situatie. De altfel, se vede ca parlamentarii au descoperit un nou loophole, cel al „declaratiilor politice”, pe care Toni Grebla tocmai le-a botezat „declaratii politico-constitutionale”.

    • Hm, înțeleg ce zici, însă nu sunt de acord, afirmația pleacă de la premisa că un astfel de control ar fi fost, dacă nu în textul, măcar în intenția autorilor constituției. Or, nu văd temei pentru asta, din contră, în cel puțin unul din cazuri – cel al suspendării – legea fundamentală spune implicit contrariul. De vreme ce avizul curții e consultativ, e limpede că se exclude ca judecătorii să poată bloca pe fond suspendarea, prin intermediul unei legi…

  3. Cati judecatori de la CCR sunt in realitate judecatori trecuti printr INM? :)
    Cati judecatori de la CCR sunt experti in drept constitutional?

    Deciziile CCR au fost si vor fi politice, pentru simplul motiv ca membrii CCR nu sunt calificati sa ia altfel de decizii chiar daca ar dori.

    • Decizie politică e decizie luată în temeiuri de oportunitate, nu are legătură cu trecutul și educația decidentului. Să spui că cineva care n-a făcut INM-ul ia musai decizii politice e ca și cum ai spune că cineva care a făcut INM-ul musai nu poate lua astfel de decizii. În realitate, nu există nicio legătură, definiția are de-a face cu fondul deciziei în sine, nu cu orice fel de calitate a celui care o ia.

    • @&: 1 la prima intrebare (Iulia Motoc, ar mai fi si Acsinte Gaspar, dar ala a fost judecator in 63-65 si dup-aia 25 de ani jurist la consiliul de stat si ‘sef sector FSN’), 0.5 la a doua (tot Iulia Motoc, pt ca e doctor in etica). restul sunt fosti juristi, avocati, profesori specializati pe drept penal sau comercial. era o vreme cand astia decideau daca sunt constitutionale legile lui Boc.. doctor in drept constitutional.. de rasul curcilor.. (desi or fi avut uneori dreptate)
      @MD: desigur, nu toti elefantii mor de sete, dar nici nu poti spune ca din 9 elefanti nascuti si crescuti la circ, s-ar descurca vreunul daca-l lasi liber in savana… :) (ca vine sezonul secetos si nu are memoria locurilor in care ramane apa?..)

  4. Sa reprezinte statul roman ? sa reprezinte tara, sa reprezinte Romania, sa reprezinte Guvernul, sa reprezinte Parlamentul sau sa mearga acolo sa lucreze la Buget, la politica fortei de munca pe urmatorii ani. E clar domnule Miron ca nici dvs. nu sunteti un om exact. Normal ar fi fost sa ne lamuriti putin cine conduce totusi statul asta roman. Dupa dvs. si dupa altii se pare ca nu mai e nevoie de alegeri, de parlament, de Guvern ci doar de CCR.
    Din pacate sunt prea multe agentii, asociatii, consili si comitii care cred ca fara ele nu se poate guverna. Politizarea excesiva a acestor institutii si a altora a dus la situatia actuala cand numai stii cine are dreptate. Articolul e totusi bunicel, merita citit.

      • Nu scrie nicăieri în Constituţie că România este “republica semiprezidentiala”.
        Art. 1 alin. 2 zice: „(2) Forma de guvernământ a statului român este republica. ”
        Doar interpretările Constituţiei, care ţineau seama de unele prerogative ale Preşedintelui, au calificat-o ca “republica semiprezidentiala”.

    • „Dupa dvs. si dupa altii se pare ca nu mai e nevoie de alegeri, de parlament, de Guvern ci doar de CCR.”

      Nu. Nu doar că n-am afirmat asta, dar am afirmat contrariul. Efectiv, nu știu care ar trebui să fie decizia în această dispută, știu doar că ar trebui să fie una.

  5. salut, Doc :) intotdeauna o placere :)

    am o singura intrebare (laterala fata de argumentatia pe care o sustii) si ti-as fi recunoscator daca n’ai putea lamuri: nu cumva e falsa discriminarea mentionata in „Această prevedere . . . creează două categorii de reprezentanți, prin urmare implicit și două categorii de cetățeni”?!? daca nu ma-nsel, parlamentarii reprezinta intregul popor, indiferent unde au fost ei alesi; cel putin teoretic, parlamentarul de la colegiul x din arad ma reprezinta si pe mine, iar parlamentarul meu il reprezinta si pe alegatorul de la babadag… cu alte cuvinte, cred ca nu legea a creat 2 categorii de reprezentanti si, corespunzator, 2 categorii de cetateni, ci modul nostru de raportare la lege, adica lipsa noastra de educatie civica/politica, nu-i asa?!?

    o zi excelenta! –Codru

    • Cele două nu se exclud reciproc. Faptul că, în conformitate cu constituția, toți parlamentarii ar trebui să fie în slujba poporului, nu înseamnă că putem scrie legea cum vrem, votul unora să conteze mai puțin iar al altora mai mult, pentru că oricine ar alege parlamentarii ei oricum ”ne reprezintă pe toți” …

      • da, abia acum cred c’ai pus degetul pe rana (desi argumentul citat de mine imi pare ca nu-i al tau, ci doar l-ai reprodus, retoric): actualul sistem, asa-zis „uninominal cu corectie proportionala,” discrimineaza intre alegatori, nu intre alesi, nici intre cetateni ;) abia astept sa vad motivarea curtii! seara buna, Doc!

  6. Nu am reusit sa parcurg toata contestatia PDL dar pun totusi intrebarea.

    Nu ar trebui ca modificarile cerute mai devreme de popor sa fie introduse inainte de a introduce altele?

    Adica sa se pastreze ordinea in care modificarile se introduc fiindca altfel oricine poate alege dintr-o suma de cereri sa fie introduse intr-o anumita ordine cu prioritate acelea care sa ii serveasca propriilor interese pe termen scurt, amanand sinedie cele care nu-i convin.

    Acest aspect daca nu e reglementat poate produce efecte echivalente cu cele ale unei dictaturi.

    Trebuie inclus acest principiu de pastrare a ordinii de implementare conform cu ordinea aparitiei cererilor de implementare.

    Nu observa nimeni cum functioneaza si parlamentul la momentul actual cand se produc o serie de amanari si prioritizari dupa cum convine intereselor de moment?

    Tactica amanarii la infinit = eschivare de la obligatii.

    • Depinde ce înțelegi prin ”ar trebui” :-) Articolul se referă strict la chestiunea formală, ce impune legea (fundamentală) în privința referendumului sau a atribuțiilor Curții. Ei bine, în ce privește referendumul declanșat de președinte, Constituția nu prevede nimic. E mută la acest capitol. De unde și deducția că e vorba de un referendum cu valoare consultativă. Dacă ar trebui sau nu să schimbăm asta, e altă discuție. Dar schimbarea trebuie făcută în constituție, după tipicul altor state – Italia, de exemplu, care are un referendum abrogativ.

      • Inteleg ce spui (oarecum).

        Ceea ce am vrut sa subliniez (indirect) este ca o sumedenie de articole critica probleme punctuale ce apar in majoritatea cazurilor ca si consecinte ale unor probleme grave de fond. Ca urmare dragii nostri concetatenii sunt scufundati in dispute despre probleme punctuale si nu mai pot distinge radacina unde trebuie taiat, ca sa avem o data eliminate hachitele prin care eminentii nostri alesi se fofileaza, profita sau actioneaza (din prostie si lipsa a viziunii pe termen lung), fara buna credinta, de multe ori in contradictie cu mandatul cu care au fost investiti.

        Adevarul ca am citit atat de multe comentarii pe net ca am inceput sa ma intreb ce rost mai are sa tot scrii pe teme periferice si apoi sa comentezi la nesfarsit cand centrul e putred ?

        Atat energie intelectuala se risipeste fiindca refuzam sa ne ridicam deasupra labirintului pentru a vedea si actiona avand la dispozitie toate datele furnizate de intreg ansamblul si nu doar de portiunea locala a fiecaruia.

        Spre exemplu treaba cu plagiatul lui Ponta…
        De ce nu ar putea exista in Constitutia Romaniei un paragraf care sa defineasca statutul de politician/demnitar intr-o forma mai detaliata care ar putea cuprinde si o lista de principii pentru fisa postului, in afara careia daca un politician declarat se plaseaza, acesta sa isi piarda automat postul, fara drept de apel la alte legi subsecvente sau pe baza unor argumentari pseudo-logice facute cu rea credinta.

        Sunt constient ca legea fundamentala trebuie sa aiba un caracter general pentru a nu duce la modificari dese pe segmente mici, dar exista anumite puncte esentiale, de control, unde principiile pozitive trebuie detaliate pentru a nu permite derapaje in legile subsecvente.

        Atatia ani dupa revolutie cred ca au fost suficienti pentru tara asta, pentru ca sa ne dam seama care ar putea fi aceste puncte esentiale de unde energiile pot fi redirectionate catre partile bune, creatoare, generatoare de progres si in ultima instanta de bunastare meritata.

  7. Pai intre timp CC a decis: Presedintele va reprezenta România la BLX. Ponta a raspuns: Nu, nu Presedintele va merge. Eu voi merge! Aveti vreo opinie?

    • Dl Ponta se poate duce fără probleme la Bruxelles, dacă asta dorește. Dar decizia Curții nu lasă echivoc apropo de instituția care reprezintă statul Român acolo, și nu e cea condusă de dl Ponta.

      • Multumesc pentru raspunsul promt si clar. Scuzati-ma ca insist dar as fi curios sa stiu daca Ponta ignora decizia Curtii, ce risca. Ce penalitati prevede legea in cazul acesta?

      • Si cine il va opri pe Ponta? Adica ce institutie a statului va actiona sa apere legea, in cazul de fata decizia Curtii?

        PS. scuze, ti-am mai trimis intrebarea asta, dar nu a aparut.

        • Sincer, nu știu. N-aș vrea să se implice procurorii într-o dispută de acest tip, dar ideea că decizia Curții ar putea rămâne literă moartă e de neconceput. Nu doar în cazul acesta în sine, dar precedentul ar arunca în aer întreaga ordine de drept. Mâine, președintele ar putea și el spune că nu-l interesează că parlamentul l-a suspendat, el rămâne în post. Sper ca dl Ponta să nu fie chiar atât de iresponsabil, și nici colegii și prietenii lui din presă. Semnalul trebuie să fie cât se poate de clar.

          • ARTICOLUL 131: Rolul Ministerului Public

            (1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

          • Nu cred in responsabilitatea lui Ponta. Cel mai probabil va pleca, va merge si Basescu acolo, iar cei de la Bruxelles ii vor da scaunul presedintelui. Va fi un moment la fel de penibil ca acela al polonezilor, doar ca pe invers…

          • din pacate, Doc, daca se-ntalnesc in sala de consiliu si expun scandalul la nivel european, presedintele nu va avea de ales–dupa publicarea deciziei CCR in MOf, presedintele va avea obligatia sa faca plangere la parchet, daca nu cumva dna Kovesi se va autosesiza… asa cum arata Emil Stoica, nu-i de saga cu ordinea de drept! pacat, desigur :(

          • Domnul Ponta e foarte responsabil. Imediat dupa declaratie a trecut Monitorul Oficial in subordinea guvermului prin ordonanta de urgenta (chiar era o urgenta!), iar decizia CCR intra in vigoare dupa publicarea in MO. Care se va face foarte probabil dupa intoarcerea de la Buxelles, acum merge mai greu MO cu toata aceasta schimbare ;)

            Tehnic vorbind, nu poate sa fie acuzat. Moral insa, pentru acea declaratie, e vinovat din greu. E prima oara cand se intampla asa ceva, niciun politician roman din 90 incoace nu a mai declarat negru pe alb: nu voi respecta decizia luata de CCR. Am impresia ca domnul Ponta e la limita puterilor, s-a bagat in ceva ce il depaseste cu mult.

          • Inca una: iite ca mai nou batranii invata de la copii. Ion Iliescu acum cateva momente: „”Este o prostie decizia Curţii Constituţionale, nu există şef al statului.” Dar, atentie, batranul politruc nu zice nimic ca despre nerespectarea acelei decizii, spune doar ca e o prostie.

      • Ponta se poate duce la Bruxel la sotia dinsului, de exemplu. Se poate duce oriunde vrea basca lui. Bineinteles, esential e cine va sta pe scaunul destinat Romaniei in sala unde se va desfasura summit-ul. Probabil va fi Basescu.

  8. În spiritul Constituției, ce trebuie să pățească un președinte sau un premier care instigă la încălcarea acesteia? Generalizînd: ce pățește o persoană fizică care încalcă Constituția fără a încălca explicit o lege?

    Din cîte știu, pentru președinte se poate ajunge la demitere (prin referendum). În cazul premierului nu are sens referendumul pentru că este funcție numită… însă cine judecă cazul premierului?

    • Incerc un posibil raspuns de nespecialist.

      Presedintele raspunde in fata Parlamentului (si a tarii, prin referendum) pentru incalcarea Constitutiei. Nerespectarea unei decizii CCR este o incalcare a Constitutiei.

      Nici o alta persoana sau institutie nu raspunde in nici un fel pentru incalcari ale Constitutiei. O persoana fizica care nu ocupa nici o functie oficiala in stat nu cred ca poate incalca Constitutia intrucat aceasta reglementeaza functionarea statului si stabilieste drepturi (nu obligatii) pentru cetateni.

      In schimb premierul raspunde politic in fata parlamentului care il poate demite oricand prin motiune de cenzura.

      Opinia mea este ca ne confruntam cu o lovitura de stat prin subminarea ordinii constitutionale, un fel de self-coup dat de premier, nu impotriva legislativului (cum se intampla de obicei) ci impotriva sefului statului. Legea nu prevede nimic pentru asa ceva, dar in extremis daca prin absurd lui Ponta nu ii iese figura si se va reinstaura ordinea de drept, poate ajunge la inalta tradare – sau codul penal prevede aceasta infractiune doar pentru presedinte?

  9. Eh m-am inselat …

    Monitorul oficial azi imediat dupa anuntarea hotararii CCR a fost trecut in subordinea guvernului prin ordonanta de urgenta.

    Concluzia: Ponta e drac intrupat in om politic.

    Insa nu cred ca e tartorul dracilor. Pentru postul asta ii suspectez pe Iliescu sau pe Nastase de la beci.

    Fiecare lovitura politica este calculata cu precizie si cu un cinism groaznic.

    De ce spun „groaznic”?

    Pentru ca este de neconceput ca dupa 22 de ani de la recastigarea libertatilor democratice Romania sa recada in coltii sacalilor ca si cum ar fi un cadavru fara viata.

  10. „să facă mai ușoară suspendarea și apoi demiterea președintelui Băsescu. Nu mă îndoiesc că se pot aduce un număr foarte mare de argumente foarte solide împotriva acestui demers”

    Care ar fi alea? Nu sint deloc un simpatizant al lui T. Basescu, dar as vrea sa stiu si eu cum a incalcat el grav Constitutia?

    Ca nu ne place de T. Basescu, asta pot intelege, dar trebuie sa fie clar ca el nu poate fi demis decit daca incalca Constitutia. E inacceptabil sa vorbeasca unii si altii despre suspendare fara sa spuna clar unde a gresit presedintele actual!

    Va ascult argumentele solide.

  11. Doresc sa reamintesc doua stari de fapt:
    REFERENDUMUL la care a votat tot romanul a avut ca tema principala stabilitatea economica prin rwduxerea cheltuielilor uriase ale parlamentului bicameral. A fost explicatia unica livrata atunci de Boc in mai mult de 30 de interventii publice preluate de intregul spectru al mediei si repetate cu obstinatie. In toata opozitia de la acea ora nu s-a gasit un „doctor” care sa explice oamenilor ca Parlamentul unicameral este specific coloniilor sau provinciilor autonome.
    2. Nu inteleg rostul unei validari a Legii electorale la CCR atata timp cat nu se modifica structura parlamentara. Daca noua lege prevedea 6 camere si alegerea pe alte criterii decat demografice, da ar fi facut sens o opinie CCR. Nu sunt de acord cu afirmatiile conform carora CCR actioneaza politic: CCR-ului i se cer decizii politice de catre ambele tabere.

  12. Am trei argumente in favoarea participarii Presedintelui la CE:

    1. recenta decizie a CCR-ului’

    2. ARTICOLUL 80 Constitutie

    (1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

    3. se poate completa, la cererea unora, in cazul in care se mai invoca ca se discuta la Bruxelles chestiuni interne – nu,nu este adevarat – dar sa raspund si la aceasta ultima strigare:

    ARTICOLUL 86 Constitutie
    Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită

    ARTICOLUL 87 Constitutie
    (1) Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii.
    (2) Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la care participă.

    SIncer ma astept sa vad un Presedinte relaxat la masa de discutie – are toate atuurile, fie ca privim din prisma externelor fie ca vedem din prisma unei intalniri guvernamentale interne.

    P.S.
    1. Trecerea M.O. sub un guvern autoritar poate duce la inoperabilitatea presedintelui pentru ca in conf. cu

    ARTICOLUL 100- constitutie
    (1) În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului.

    Se mai poate ca decizia CCR de ieri sa fie publicata cu multa intarziere…

    2. O singura categorie de documente este exceptata de la trecerea prin semnatura PM alaturi de cea a Presedintelui – este vorba de numirile in functii publice.

    3. Dna Campeanu tocmai ce a numarat personalul din Adminsitratia Presidentiala ca sa stie mai bine pe cine are ca inamici – nu trebuie sa scape nici unul de sub atacul USLasilor.

    4. Inversunarea domnului Ponta merita o cauza mai buna.
    Cred ca domnia sa se lupta pentru a apara coruptia si incompetenta, si de aceea cred ca acest guvern ar trebui sa dispara cumva. Precedentul guvern, desi, tot la fel de tanar, nu a gafat atat de tare si repetat si pentru ca fostul PM era o persoana stabila, responsabila, cu mult discernamant.

    • Daca tot ne raportam la Constitutie imi pare rau ca in dezbaterea publica nimeni nu a abordat subiectul Tratatului de aderare ca sa ma lamureasca.
      Constitutia prevede cine este seful statului. OK.
      Tot Constitutia prevede ca Tratatele au intiietate fata de legislatia autohtona. OK.

      ARTICOLUL 148 (2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
      Tratatul de aderare prevede ca la sedintele CE pot participa presedintii SAU prim-ministrii (si asa se si intimpla in majoritatea cazurilor, inclusiv in tari su un sistem semiprezidential ca al nostru).
      Din punctul meu de vedere, logica imi spune ca, avind in vedere Tratatul, amindoi actorii au legitimitate de reprezentare iar aceasta poate fi data de Parlament si nu mai poate fi restrictionata de Constitutie strict la Presedinte. Desigur, ma astept ca Parlamentul sa adopte o Hotarire (mai putin recomandat – dar nu pentru ca aceasta ar putea fi contestata la CCR) sau o lege (asa cum USL a initiat deja procesul) care sa statueze clar cum decurge procesul de delegare. Este clar ca o simpla Declaratie – nu are forta legala suficienta. Dar dupa ce o lege va fi fost aprobata – ce va face CCR – isi va mentine punctul de vedere exprimat ieri? In absenta legii – solutia data este acceptabila. Dupa adoptarea unei legi insa cred ca vom avea o noua problema.
      Oricum ar fi, absenta acestui unghi de abordare din dezbaterile publice m-a dezamagit. Nu pentru ca mi-ar pasa foarte mult cine sta pe scaun la CE si pentru ca sper ca legislatia europeana sa impuna un alt fel de cadru juridic in aceasta tara. Ceea ce este acum este un haos si o isterie perpetua.

      • dle. Paveliu,

        puteti sa punetiun link catre un document in limba romana din tratatul european care descrie clar cine este reprezentantul unei tari? Cum citesc eu (nu sunt jurist, dar am studiat un pic de drept la ASE) atat articolul din constitutie cat si ce am vazut din tratat, tratatul practic lasa la latitudinea fiecarei tari pe cine trimite. Iar in ceea ce priveste Romania, avem asta scris in constitutie de 9 ani si recitit ieri din nou de catre CCR. Nimeni nu l-a impiedicat pe dl. Ponta in astia 9 ani (sau 5 ani jumate daca e sa consideram 1.01.2007 data aderarii) sa ceara o lamurire la CCR?

      • Comentariul Dvs. m-a dezamagit:

        „prevede ca la sedintele CE pot participa presedintii SAU prim-ministrii (si asa se si intimpla in majoritatea cazurilor, inclusiv in tari su un sistem semiprezidential ca al nostru)”

        pentru ca el contine urmatoarea inexactitate pe care de nenumarate ori am semnalat-o, adica sunt 4 tari reprezentate de presedinti:

        1. Franta – republica semi-prezidentiala
        2. Cipru – republica semi-prezidentiala
        3. Lituania – republica parlamentara
        4. Romania – republica semi-presidentiala

        Pentru o justa informare accesati va rog si un link postat de un alt comentator, sigmar, si urmariti celelalte cazuri (1,2,3), va rog, asa cum am precizat mai sus, va multmesc!

        http://www.european-council.europa.eu/media/750848/web_bce_28-29juin_2012.pdf

        la care adaug:

        http://europa.eu/whoiswho/public/index.cfmfuseaction=idea.hierarchy&nodeID=264092&lang=en

        Cu aceasta cifra de 4 a iesit Ponta si dupa prima intalnire de la Presedinte, imediat dupa a anuntat ca invitatia de la Bruxelles a fost primita…Deci tot USLasii stiu, nimic nu este necunoscut, doar ignorat!
        Mult succes mai departe!

        Enuntarea de tipul „participa Presedintele sau PM” este un simplu extract din Tratat adaugat in Constitutie, fara o justa aplecare asupra specificului din Romania. Dar asta este…

        Faptul ca Dvs, mentionati o noua lege care reglementeaza participarea la CE si mandatarea, lege care de altfel a si fost aprobata in Parlament, in forma dorita de acesta, s-ar putea ca si aceasta lege sa fie atacata la CCR sau sa fie promulgata – deocamdata nu este in vigoare, dar stim cum s-a ajuns la aceea forma finala daca urmarim traseul legii in Parlament.

        Ma intreb cine sa fie mai dezamagit de comentarii?
        Plebea sau Dvs. – autor pe contributors.ro?

  13. Pana la urma este un conflict pentru putere intre Parlament si Presedinte, in opinia mea, starnit de Parlament, prin manipularea unui PM si a unui guvern debutanti in afaceri guvernamentale, cu cateva exceptii, de niste oamenii din vechile structuri ale lui Iliescu.

    De aceea cred, mai mult ca niciodata, ca a scrie, a discuta despre ceea ce se petrece acum merita si trebuie facut.Maine oamenii pot sa mearga la vot cu mintea mai clara.

    Conflictul pleaca din Parlament – are la carma boierii vechi, vezi declaratia lui Hrebenciuc precum ca Presedintele trebuie sa primeasca mandat de la Parlament, care dupa o matura gandire, a devenit declaratie a Parlamentului adresata Guvernului – tip mandat.

    Adresarea prin declaratie catre guvern nu intra in mijloacele pe care constitutional le are la dispozitie Parlamentul in raport cu guvernul.

    Cred ca dupa deplasarea la Bruxelles Presedintele ar trebui sa se adreseze Parlamentului cu privire la participarea sa la aceasta reuniune pentru a largi dezbaterea pe plan national.

    Cred ca Presedintele ar trebui sa imputerniceasca formal PM – in cazul in care si acesta va participa la Bruxelles – sa faca o informare asupra deplasarii PM acolo, in fata membrilor cabinetului sai, si aici iarasi Presedintele sa prezideze sedinta de guvern.

    Mai cred ca Presedintele ar trebui de acum inainte sa foloseasca atunci cand este cazul parghia participarii la sedintele de guvern si la prezidarea acestora, mai ales in cazul sedintelor de guvern legate de pregatirea sedintelor CSAT, sau cand se mai discuta despre insolvente/alte privatizari.

    Oala trebuie pazite de muste printr-un capac!
    Mult succes!

  14. Am citit pe hotnews care este componenta Curtii Constitutionale. „judecatori” nu au fost in viata lor magistrati, sunt oameni politici numiti de presedintie, senat si camera deputatilor. Fiecare cate 3.
    Avem 5 membrii PDL, 2 membrii PSD, 1 membru PNL si unul UDMR.

    Oare asa isi alege si Germania membrii Curtii de la Karlsruhe?

    • 1. Opinie: cred ca un judecator de la CCR este important daca a fost membru in comisia de redactare a constitutiei, a participat in comisiile juridice din senat/camera deputatilor sau daca are o experienta academica – cu un larg orizont de cunoastere legat de functionarea statului, in general. In CCR nu este atat de necesara pozitia de magistrat (judecator, procuror) pentru spetele sunt mult diferite.

      2. DW spune ca: „Mulţi parlamentari reproşează instanţei de la Karlsruhe că, de fapt, în mod indirect, face politică şi joacă un rol de grup parlamentar, când vine vorba despre cântărirea constituţionalităţii unei legi aflate în fază de proiect.
      Autir: Daphne Grathwohl / icş
      Redactor: Ovidiu Suciu”

      Succes!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro