sâmbătă, aprilie 26, 2025

Confuzii de persoane?

Pe afișul curent al Teatrului Nottara a apărut de relativ puțină vreme spectacolul cu piesa Bădăranii de Carlo Goldoni. Despre care suntem înștiințați că a fost tradusă în românește de Sică Alexandrescu. Un clasic al regiei românești, un self made man căruia teatrul românesc, atât din perioada interbelică cât și din anii imediat următori, îi datorează multe. Un artist cu bune și cu rele, poate prea autoritar, însă nedreptățit teribil de o distinsă doamnă critic atât într-o serie de articole din Observator cultural cât și în Dicționarul multimedia al teatrului românesc.Motiv pentru care Senatul UNITER a recompensat-o cu un premiu pentru întreaga activitate. C-așa-i în teatru!

 Lui Sică Alexandrescu i se datorează, între altele, spectacolul cu Bădăranii din anul 1957 de la Naționalul bucureștean cât și filmul din 1960, realizat în colaborare cu Gheorghe Naghi.

Sigur că m-am mirat văzând că, din câte se pare, după aproape 70 de ani, ne aflăm în situația de a recurge tot la traducerea lui Sică Alexandrescu. Atâta doar că, la foarte puține momente după începerea spectacolului, ceea ce se petrecea pe scenă s-a dovedit a avea puține lucruri în comun nu doar cu traducerea, ci și cu celebra piesă a lui Goldoni. Rescrisă drastic, violent, aș zice chiar la modul bădăran de un artist pe care mai deunăzi îi socoteam a fi unul dintre cei mai înzestrați și rafinați regizori de comedie din teatrul românesc. E vorba, din păcate, despre Alexandru Dabija.Care de data asta nu doar că l-a siluit pe Goldoni, ci l-a și silit să se preumble prin scenă vorbind la telefonul mobil. Ba chiar și să coabiteze cu tot felul de discursuri parodia(n)te despre diferențele dintre femei și bărbați (până să mă lămuresc despre ce e vorba chiar am crezut că Dabija a devenit peste noapte un apologet al feminismului), cu o muzică din folclorul românesc făcută celebră de taragotul lui Dumitru Fărcaș, cu Babasha și cu nenumărate gesturi, aluzii și vorbe licențioase. Cu soluții de un comic minor și de un gust mai mult decât îndoielnic. La care publicul râde cu pântecele căci de minte chiar nu prea văd de ce ar mai avea nevoie.

Bădăranii din piesă, adică Lunardo, Canciano, Simion, acesta apelat la un moment dat Simioane, și Maurizio  sunt jucați gros de Alexandru Jitea, Gabriel Răuță,  Mihai Marinescu și Sorin Cociș. Care spre a convinge spectatorii cât de lipsite de orice urmă de educație și de bun simț le sunt personajele strigă mai ceva ca la spectacolele de bâlci. Femeile din piesă sunt parcă nițeluș mai cumpătate la capitolul gesturi ce nu prea se cuvine a fi făcute pe scenă, însă strigă nemăsurat și ele. Ceva mai complex e, după părerea mea,  jocul Ceraselei Iosifescu, bine distribuită în Felice, la soluții mai la prima mână recurg Luminița Erga (Margarita) și Ada Navrot. Cu un semiton mai cumpătat evoluează Codruța Hariton (Riccardo) și, câteodată, Ana Radu  (Lucieta). Mi-a plăcut timiditatea, o timiditate în specificul rolului, din jocul lui Iosif Paștina (Felipetto).

Decorurlle create de Ștefan Caragiu sunt unele oarecare. Nu ies în evidență decât în momentele în care pun la grea încercare integritatea corporală a actorilor. La fel, adică fără personalitate,  sunt și costumele create de Liliana Cenean.

La sfârșitul reprezentației, recapitulându-mi numele lui Goldoni, Sică Alexandrescu, Alexandru Dabija, Ștefan Caragiu, Liliana Cenean ca și pe cele ale actorilor, multe dintre ele cu greutate, m-am întrebat dacă luatul în răspăr care, din păcate, caracterizează întreg spectacolul nu se explică cumva prin faptul că acțiunea din Bădăranii se petrece la vreme de carnaval. Nu am avut oare cumva de-a face cu regretabile confuzii de persoane sau de personalități artistice? Cu lumea pe dos? O lume artistică, din păcate.

Teatrul Nottara din București

BĂDĂRANII de Carlo Goldoni

Traducerea: Sică Alexandrescu

Regia: Alexandru Dabija

Decorul: Ștefan Caragiu

Costumele: Liliana Cenean

Cu: Gabrlel Răuță (Canciano ), Cerasela Iosifescu (Felice), Crenguța Hariton (Contele Riccardo), Alexandru Jitea (Lunardo), Luminița Erga (Margarita), Ana Radu (Lucietta), Mihai Marinescu (Simon), Ada Navrot (Marina), Sorin Cociș (Maurizio), Iosif Paștina (Felipetto) 

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Carti

Cărți noi

Noțiunea de cumpănă, care dă titlul acestui volum, nu doar că surprinde natura momentului geopolitic internațional, dar sugerează și o posibilă soluție pentru România. Cumpăna nu este doar o etapă de tranziție, ci un punct critic în care direcțiile asumate astăzi vor determina ireversibil poziția țării în arhitectura globală a puterii. După trei decenii de integrare euro-atlantică, în care viitorul părea stabil și previzibil, realitățile internaționale s-au schimbat rapid, iar ordinea liberală care a definit ultimele decenii este acum contestată. Această contestare vine atât din exterior, prin ascensiunea regimurilor autoritare, cât și din interior, prin revizionism politic și radicalizarea discursului public.” Prof. Corneliu Bjola, Universitatea Oxford

Volumul poate fi cumpărat de aici

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro