Pe afișul curent al Teatrului Nottara a apărut de relativ puțină vreme spectacolul cu piesa Bădăranii de Carlo Goldoni. Despre care suntem înștiințați că a fost tradusă în românește de Sică Alexandrescu. Un clasic al regiei românești, un self made man căruia teatrul românesc, atât din perioada interbelică cât și din anii imediat următori, îi datorează multe. Un artist cu bune și cu rele, poate prea autoritar, însă nedreptățit teribil de o distinsă doamnă critic atât într-o serie de articole din Observator cultural cât și în Dicționarul multimedia al teatrului românesc.Motiv pentru care Senatul UNITER a recompensat-o cu un premiu pentru întreaga activitate. C-așa-i în teatru!
Lui Sică Alexandrescu i se datorează, între altele, spectacolul cu Bădăranii din anul 1957 de la Naționalul bucureștean cât și filmul din 1960, realizat în colaborare cu Gheorghe Naghi.
Sigur că m-am mirat văzând că, din câte se pare, după aproape 70 de ani, ne aflăm în situația de a recurge tot la traducerea lui Sică Alexandrescu. Atâta doar că, la foarte puține momente după începerea spectacolului, ceea ce se petrecea pe scenă s-a dovedit a avea puține lucruri în comun nu doar cu traducerea, ci și cu celebra piesă a lui Goldoni. Rescrisă drastic, violent, aș zice chiar la modul bădăran de un artist pe care mai deunăzi îi socoteam a fi unul dintre cei mai înzestrați și rafinați regizori de comedie din teatrul românesc. E vorba, din păcate, despre Alexandru Dabija.Care de data asta nu doar că l-a siluit pe Goldoni, ci l-a și silit să se preumble prin scenă vorbind la telefonul mobil. Ba chiar și să coabiteze cu tot felul de discursuri parodia(n)te despre diferențele dintre femei și bărbați (până să mă lămuresc despre ce e vorba chiar am crezut că Dabija a devenit peste noapte un apologet al feminismului), cu o muzică din folclorul românesc făcută celebră de taragotul lui Dumitru Fărcaș, cu Babasha și cu nenumărate gesturi, aluzii și vorbe licențioase. Cu soluții de un comic minor și de un gust mai mult decât îndoielnic. La care publicul râde cu pântecele căci de minte chiar nu prea văd de ce ar mai avea nevoie.
Bădăranii din piesă, adică Lunardo, Canciano, Simion, acesta apelat la un moment dat Simioane, și Maurizio sunt jucați gros de Alexandru Jitea, Gabriel Răuță, Mihai Marinescu și Sorin Cociș. Care spre a convinge spectatorii cât de lipsite de orice urmă de educație și de bun simț le sunt personajele strigă mai ceva ca la spectacolele de bâlci. Femeile din piesă sunt parcă nițeluș mai cumpătate la capitolul gesturi ce nu prea se cuvine a fi făcute pe scenă, însă strigă nemăsurat și ele. Ceva mai complex e, după părerea mea, jocul Ceraselei Iosifescu, bine distribuită în Felice, la soluții mai la prima mână recurg Luminița Erga (Margarita) și Ada Navrot. Cu un semiton mai cumpătat evoluează Codruța Hariton (Riccardo) și, câteodată, Ana Radu (Lucieta). Mi-a plăcut timiditatea, o timiditate în specificul rolului, din jocul lui Iosif Paștina (Felipetto).
Decorurlle create de Ștefan Caragiu sunt unele oarecare. Nu ies în evidență decât în momentele în care pun la grea încercare integritatea corporală a actorilor. La fel, adică fără personalitate, sunt și costumele create de Liliana Cenean.
La sfârșitul reprezentației, recapitulându-mi numele lui Goldoni, Sică Alexandrescu, Alexandru Dabija, Ștefan Caragiu, Liliana Cenean ca și pe cele ale actorilor, multe dintre ele cu greutate, m-am întrebat dacă luatul în răspăr care, din păcate, caracterizează întreg spectacolul nu se explică cumva prin faptul că acțiunea din Bădăranii se petrece la vreme de carnaval. Nu am avut oare cumva de-a face cu regretabile confuzii de persoane sau de personalități artistice? Cu lumea pe dos? O lume artistică, din păcate.
Teatrul Nottara din București
BĂDĂRANII de Carlo Goldoni
Traducerea: Sică Alexandrescu
Regia: Alexandru Dabija
Decorul: Ștefan Caragiu
Costumele: Liliana Cenean
Cu: Gabrlel Răuță (Canciano ), Cerasela Iosifescu (Felice), Crenguța Hariton (Contele Riccardo), Alexandru Jitea (Lunardo), Luminița Erga (Margarita), Ana Radu (Lucietta), Mihai Marinescu (Simon), Ada Navrot (Marina), Sorin Cociș (Maurizio), Iosif Paștina (Felipetto)
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 