luni, iulie 13, 2020

Consecințe economice ale datoriei publice

În ultimii ani, în România a avut loc o creștere a datoriei publice. Dacă politicile actuale se vor menține, datoria publică va continua să se mărească, ceea ce va avea un impact considerabil asupra activității economice și inflației. Articolul de față își propune să prezinte unele consecințe și riscuri ale acestei evoluții. Ele sunt ilustrate de dificultățile cu care guvernul a început să se confrunte în finanțarea sa de pe piețele financiare externe: costul financiar al datoriei publice este mult mai mare decât cel al țărilor cu caracteristici similare, iar piețele financiare percep riscul de țară al a României ca situându-se la limita inferioară a categoriei „investment grade” (BBB-). Ca urmare, guvernul recurge tot mai des la împrumuturi de la băncile din România și, probabil, va trebui să facă apel la asistența financiară condiționată din partea FMI și a „Mecanismului european de stabilitate”. Este necesar, așadar, un efort de însănătoșire a finanțelor statului, care, cu cât va fi mai mult amânat, cu atât va avea costuri economice și sociale mai mari.

Datoria publică a României este sub valoarea de referință de 60% din PIB prevăzută în „Tratatul de la Maastricht” (37,2% din PIB în ianuarie 2020). Cu toate acestea, din cauza deficitului primar structural(1 ), ponderea datoriei publice în PIB prezintă o tendință de creștere. Experții Comisiei Europene estimează că, dacă politicile actuale se vor menține, datoria publică va depăși 60% din PIB în 2025 și va trece de 90% din PIB până în 2030.(2 )

Autoritățile române susțin că creșterea deficitului bugetar în 2019 a fost determinată în principal de creşterea cheltuielilor de personal, cu asistenţa socială şi investiţiile, în condițiile în care ponderea în PIB a veniturilor a rămas aproape neschimbată. Ele arată, de asemenea, că reducerea deficitului bugetar este limitată de cadrul legal existent, în special de prevederile din legea pensiilor adoptată de parlament în 2019.(3 )

Cu toate acestea, Comisia Europeană a declanșat pentru România procedura de deficit excesiv prevăzută de „Pactul de stabilitate și creștere”. Ulterior, în condițiile pandemiei COVID-19, ea a suspendat temporar acest tratat pentru a permite guvernelor țărilor membre să poată face cheltuieli oricât de mari pentru a-și salva economia, fără a mai fi obligate să-și limiteze deficitul bugetar la 3% din PIB. Să vedem ce surprize ne rezevă viitorul. Oricum, Comisia a precizat că această măsură nu suspendă procedurile prevăzute de pact.

* * *

Incidența politicii bugetar-fiscale – și, deci, a datoriei publice – asupra creșterii și a altor variabile micro și macroeconomice a constituit dintotdeauna obiectul unor dezbateri animate între economiști. Lucrările teoretice și empirice conscrate acestui subiect nu oferă totuși un răspuns univoc cu privire la relația dintre politica bugetar-fiscală și activitatea economică. Explicația rezidă în faptul că interacțiunea dintre variabilele bugetar-fiscale și celelelate variabile macro și microeconomice depinde foarte mult de condițiile concrete dintr-o țară sau alta. În general, în literatură se face distincție între efectele economice pe termen scurt ale datoriei publice și efectele sale pe termen lung.

Pe termen scurt, datoria publică are, de regulă, un efect stimulativ asupra creșterii economice. Într-adevăr, majoritatea studiilor empirice arată că, pe termen scurt, multiplicatorii fiscali – care arată măsura în care un impuls fiscal influențează creșterea economică – sunt pozitivi.(4 ) Cu toate acestea, amploarea efectului pozitiv depinde de conținutul politicii bugetar-fiscale adoptate. Astfel, măsurile care stimulează consumul privat și investițiile publice au un impact relativ însemnat asupra activității economice, în timp ce măsurile ce constă în redistribuiri de venituri și averi, cum ar fi impozitele, subvențiile, alocațiile sociale etc., au o incidență redusă. Într-adevăr, acestea din urmă nu modifică direct mărimea consumului sau a investițiilor, ci le influențează doar indirect, prin intermediul modificării veniturilor indivizilor sau ale întreprinderilor. Or, în modul acesta, o parte din efectul lor potențial se atenuează. Importante prin prisma stimulării activității economice sunt, de asemenea, măsurile prin care se facilitează accesul populației și al întreprinderilor la credite (garanții de stat, deducerea dobânzilor din baza de calcul a impozitelor, relaxarea cerințelor prudențiale aplicate băncilor pentru creditele acordate etc.).

Cu toate acestea, în cazul în care situația finanțelor publice se degradează continuu, iar această evoluție este percepută de societate ca fiind îngrijorătoare, influența pozitivă a datoriei publice asupra creșterii economice este slabă, chiar și pe termen scurt. Într-adevăr, măsurile amintite determină, de regulă, creșterea ratei dobânzii, ceea ce diminuează investițiile private. În plus, ele pot antrena reducerea ratei de economisire, ca urmare, de exemplu, a încrederii sporite a publicului că va avea acces facil la credite.(5 ) Or, din aceste cauze, incidența pozitivă asupra activității econonomice poate fi foarte limitată.

Amploarea impactului pe termen scurt al datoriei publice depinde, de asemenea, de condițiile economice și monetare din țara respectivă. În cazul în care creșterea datoriei publice are loc într-o economie deschisă de talie mică, efectele stimulative sunt mai puternice decât atunci când este vorba despre o țară mare, în care o parte din efectele amintite se repercutează la nivelul cererii mondiale. Însă, deoarece banca centrală a unei țări periferice nu emite monedă de rezervă,sustenabilitatea datoriei sale publice depinde de accesul pe care ea îl are la refinanțarea de piețele internaționale, care adesea este redus și intermitent.(6 )

Indiferent că este vorba despre cauza amintită sau despre alte cauze (de exemplu, dobânzile sunt aproape de zero), în situația în care capacitatea băncii centrale de a compensa reducerea cererii totale, ori de a combate inflația, provocate de creșterea cheltuielilor publice și/sau reducerea veniturilor, este limitată, este imperios necesar ca aceasta să-și coordoneze politicile (monetară și de asigurare a stabilității financiare) cu politicile guvernamentale (bugetară și de gestionare a datoriei publice).(7 ) În fine, existența unui curs de schimb fix într-o anumită țară tinde să intensifice efectul expansionist al creșterii datoriei publice, comparativ cu un regim de curs flotant, care, în general, joacă un important rol de amortizor.(8 )

Efectele pe termen lung ale deficitelor bugetare și creșterii datoriei publice sunt negative. În primul rând, creșterea datoriei publice determină reducerea acelei părți din venitul național care este economisită. Reducerea ratei economisirii naționale nete duce, la rândul său, la creșterea ratei dobânzii și la reducerea investițiilor (efectul de evicțiune; crowding out effect). Următoarea consecința imediată este o productivitate a muncii mai mică, deoarece încetinirea formării de capital împiedică inovațiile.

Este de remarcat că incidența asupra ratei dobânzii depinde de talia economiei afectate de creșterea datoriei publice. În cazul unei economii de talie mică deschise, efectele amintite se limitează la țara respectivă și pot fi compensate în mare măsură de afluxul de capital străin. În cazul în care creșterea datoriei publice are loc într-o țară mare sau simultan în mai multe țări care formează împreună o regiune economică de talie mare (de exemplu, UEM), impactul asupra creșterii ratei dobânzii și variabilelor economice dependente de aceasta poate fi unul substanțial.

Creșterea datoriei determină, de asemenea, creșterea cheltuielilor bugetare cu plata anuităților. Aceste plăți trebuiesc făcute în detrimentul cheltuielilor productive – de exemplu, a investițiilor publice în infrastructură –, ori trebuiesc acoperite prin creșterea impozitelor și taxelor. Ca urmare, în funcție de măsurile fiscale adoptate, efectele negative se pot manifesta asupra consumului – în cazul creșterii TVA și a accizelor –, asupra investițiilor private – în cazul impozitelor pe capital, pe avere și pe venituri –, precum și asupra ofertei de forță de muncă – în cazul impozitelor pe salarii. În fine, creșterea datoriei duce la creșterea riscului de țară și, deci, a primelor de risc, ceea ce determină majorarea costurilor finanțării statului și poate pune în pericol solvabilitatea acestuia. Mai mult, această evoluție induce, de regulă, o creștere a dobânzilor pretinse de creditori inclusiv populației și întreprinderilor.

În cazul în care o datorie mare se conjugă cu o situație bugetară inițială defavorabilă, efectul negativ și neliniar al acestei datorii ridicate asupra ratei dobânzii se amplifică. Aceasta sugerează că o importanță deosebită prin prisma relației dintre creșterea datoriei publice și creșterea dobânzilor au condițiilor inițiale – bugetare, structurale și instituționale –, precum și fenomenele de contagiune care au loc pe piețele financiare. Astfel, instituții slabe sau inadecvate, economisire privată redusă, afluxuri de capital străin mici, competitivitate redusă a economiei naționale, șomaj ridicat, sector bancar fragil sau foarte sensibil la efectele contagiunii etc., sunt factori imporanți de care depinde amploarea incidenței datoriei publice asupra ratei dobânzii. Un alt factor determinant esențial este impactul pe care îmbătrânirea populației îl are asupra veniturilor și cheltuielilor bugetului de stat și, deci, asupra sustenabilității datoriei publice.

Incidența negativă a datoriei publice asupra activității economice se manifestă printr-o serie de alte mecanisme de transmisie, cum ar fi anticiparea unei inflații ridicate, incertitudine mare, volatilitate economică accentuată, slăbirea disciplinei financiare etc.

Astfel, efectul inflaționist al datoriei publice apare în cazul în care autoritățile încearcă să reducă valoarea acestei datorii prin crearea de inflație. Aceasta este alimentată prin monetizarea datoriei publice, adică emiterea de titluri de stat și cumpărarea acestora – direct sau indirect – de către banca centrală. Banii pe care guvernul îi obține în modul acesta de la banca centrală sunt folosiți pentru finanțarea deficitului bugetar. Ca urmare, masa monetară crește considerabil, ceea ce crează o presiune inflaționistă, care duce adesea la hiperinflație.

De altfel, toate perioadele de hiperinflație din trecut se explică printr-o criză bugetară, creată de război, de șocuri economice extrem de negative, de politica economică greșită etc. Indiferent de cauze, criza bugetară împiedică guvernul să se finanțeze de pe piețele financiare – externe sau interne –, ale căror forțe fac ca dobânzile ce i se pretind să fie foarte ridicate, constrângându-l să recurgă la monetizarea datoriei publice.

Semnificaţia politică a acestei forme de venit a statului a fost analizată pentru prima dată în mod sistematic de J. M. Keynes. Caracterizarea keynesiană a monetizării datoriei publice are în vedere hiperinflaţia existentă în primii ani de după Primul Război Mondial în Germania şi în alte ţări:

Un guvern poate trăi un timp prin tipărirea de bani de hârtie, aşa cum
face guvernul german şi cel rus. Cu alte cuvinte, el obţine în modul acesta anumite
resurse reale, resurse care sunt la fel de reale ca cele pe care le obţine prin la
impozite. Metoda este condamnabilă, însă trebuie să admitem că până la un anumit
punct este eficace. Guvernul care trăieşte în modul acesta nu poate trăi în alt
mod.
(9 )

La ora actuală, în cazul în care datoria publică a unei țări crește în permanență, iar agenții economici conștientizează probabilitatea mare ca această datorie să fie monetizată de către banca centrală, anticipațiile agenților economici cu privire la inflație – și, deci, inflația actuală – se amplifică. În acest caz, pe lângă consecințele deja arătate, se manifestă un efect negativ suplimentar asupra activității economice. Materializarea acestui risc depinde, de asemenea, de factorii instituționali. Astfel, monetizarea datoriei publice nu este posibilă în cazul în care legea interzice finanțarea monetară a cheltuielilor sau a deficitelor publice – așa cum a fost cazul în zona euro înainte de adoptarea de către BCE a politcii monetare numite „relaxare cantitativă” (Quantitative Easing).(10 ) După acest model, legea română interzice BNR achiziţionarea de pe piaţa primară a creanţelor asupra statului, autorităţilor publice centrale şi locale, regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi altor societăţi cu capital majoritar de stat. BNR poate efectua însă pe piaţa secundară operaţiuni reversibile, cumpărări/vânzări directe sau primiri în gaj a creanţelor asupra statului sau a titlurilor de stat.(11 )

Un rol important în prevenirea riscului ca datoria publică să antreneze accelerarea inflației joacă independența băncii centrale și mandatarea sa clară cu menținerea stabilității prețurilor.

În perioada postbelică, în multe țări în curs de dezvoltare/emergente, creșterea datoriei publice a fost însoțită de amplificarea inflației.(12 ) Acest fenomen a avut loc chiar și în unele țări avansate, inclusiv în SUA, la sfârşitul anilor 1960 şi începutul anilor 1970.(13 ) Cu toate acestea, începând cu anii 1990, existența în țările avansate a unor bănci centrale independente față de guverne a făcut ca creșterea datoriei publice să nu provoace inflație.(14 )

Oricum, o situație caracterizată prin nesustenabilitatea finanțelor publice complică foarte mult conduita politicii monetare, care trebuie să se axeze pe stabilitatea prețurilor. În cazul în care o asemenea situație alimentează anticipații inflaționiste, mai devreme sau mai târziu va avea loc o înăsprire a politicii monetare, sub forma creșterii ratei dobânzii pe termen scurt. În plus, pot apare tensiuni între banca centrală și guvern, care, confruntat cu o datorie publică ridicată, este foarte sensibil la creșterea dobânzilor.

În încheiere, încă două remarci. În primul rând, între datoria publică și creșterea economică există și o relație de cauzalitate inversă: încetinirea creșterii economice tinde să majoreze ponderea datoriei în PIB. În al doilea rând, conform lucrărilor de specialitate, creșterea datoriei publice are, pe termen lung, efecte negative mai puternice în cazul în care este determinată de creșterea cheltuielilor bugetului de stat, decât atunci când este provocată de scăderea veniturilor bugetare. Este vorba înainte de toate de cheltuielile bugetare cu caracter neproductiv, cum ar fi, de exemplu, salariile demnitarilor și funcționarilor publici, pensiile speciale și cele obișnuite, ajutoarele sociale etc.

La ora actuală, România are cel mai mare deficit bugetar – efectiv și structural – din UE, iar deterioarea situației finanțelor publice în perioada 2015-2019 a fost de departe cea mai accentuată din UE. În această perioadă, toate țările UE și-au redus deficitul bugetar, iar multe au înregistrat chiar excedente, România constituind o excepție de la orientarea generală a politicilor bugetar-fiscale la nivel european. Iar deficitele bugetare mari vor duce mai devreme sau mai târziu la creșterea datoriei publice, cu toate consecințele sale.

NOTE____________________

1 -Deficitul primar este deficitul bugetar total din care se scad anuitățile (rate scadente plus dobânzi). Deficitul structural este acea parte din deficitul bugetar care se menține chiar dacă economia crește cu o rată egală cu rata de creștere potențială.

2 -Comisia Europeană, Raportul de țară din 2020 privind România, Bruxelles, p. 29,

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52020SC0522&from=RO

3 -Idem

4 -S. Cerna, Politica monetară, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2014, p. 71-80.

5 -Conform teoriei echivalenței ricardiene, o creștere a datoriei publice este compensată printr-o creștere a ratei de economisire, deoarece indivizii sunt conștienți că în viitor este posibilă o creștere a impozitelor și o reducere a cheltuielilor publice. Această teorie, sintetizată prin „teorema Ricardo-Barro”, se bazează pe o serie de ipoteze simplificatoare: agenții economici nu sunt supuși constrângerii bugetare, anticipațiile lor sunt raționale, orizontul de timp avut în vedere de ei este infinit, impozitele sunt forfetare (lump-sum taxes) etc. În consecință, se poate spune că o creștere a datoriei publice poate antrena o creștere a ratei de economisire a populației, însă acest efect nu este suficient pentru a compensa scăderea economisirii naționale nete.

6 -S. Cerna, Teoria monetară modernă și implicațiile sale nefaste,

https://www.contributors.ro/economie/teoria-monetara-moderna-%c8%99i-implica%c8%9biile-sale-nefaste/

7 -S. Cerna, Independența băncii centrale, politica bugetară și gestionarea datoriei publice,

https://www.contributors.ro/economie/independen%c8%9ba-bancii-centrale-politica-bugetara-%c8%99i-gestionarea-datoriei-publice/

8 -S. Cerna, Politica monetară, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2014, p. 71-80.

9 -J. M. Keynes J. M., A Tract on Monetary Reform, 1923, în: The Collected Writings of John Maynard Keynes, vol. IV, London and Basingstoke, MacMillan, 1971, p. 23.

10 -Măsurile de politică monetară neconvenționale (Quantitative Easing) au fost introduse de BCE în martie 2015. Ele constă în cumpărarea de la bănci a obligațiunilor libelate în euro emise de statele membre (Outright Monetary Transactions, OMT) și cumpărarea de acțiuni ale sectorului public (Public Sector Purchase Programme, PSPP).

11 -Art. 6, legea 312/2004.

12 -S. Cerna, Deficitele bugetare și inflația,

https://www.contributors.ro/economie/deficitele-bugetare-%C8%99i-infla%C8%9Bia/

13 -S. Cerna, Teoria monetară modernă și implicațiile sale nefaste, ed.cit.

14 -S. Cerna, Independența băncii centrale, politica bugetară și gestionarea datoriei publice, ed. cit.

Distribuie acest articol

60 COMENTARII

  1. Bulgaria a primit deja acum sprijinul Doamnei Lagarde BCE Frankfurt pentru intarea în ZE.19 Zona Euro (Doamna Georgieva/ Bulgaria deține Președinția la FMI Fondul monetar ). Uneori personalitățile fac istoria.
    România nu e în ZE.19 Zona Euro, nu e în Schengen.

    …”… La ora actuală, România are cel mai mare deficit bugetar – efectiv și structural – din UE,…”….

    Tratatele UE de la Maastricht/ Lissabona exclud faptul ca un stat să plătească datoriile altui stat „național”. Schuldenunion, „Uniunea datoriilor de state” cum e explicit cerută azi de socialistul portugez slujește de fapt scopul politic francez-italian pentru acest fel de Euro Bonds. Durează mai mult timp pentru a ajunge la „unanimitate de voturi” în consiliile ministeriale ale șefilor de state și ale miniștrilor de finanțe. Euro Bonds necesită o clarificare politică internă în nord-vest.
    La un moment dat e posibil ca o cantitate limitată de Corona Bonds cu durata de 10 ani pentru scopul precis „sistemul de sănătate” în sud-est să se voteze cu „unanimitate de voturi” în consiliile ministeriale UE la toamnă 2020 când Cancelara A. Merkel detine Președinția temporară UE.27. Se va vota și budgetul UE.27 pentru 2021- 2028.
    Nu cred că vom vedea în curând o „Uniune Napoleonă europeană” condusă de la Quai D”Orsay Paris după modelul francez de „economie politică (socialistă) centralizată”. Euro Bonds înseamnă exact această „economie politică (socialistă) franceză”. Olanda, RFG sunt mai aproape de liberalismul anglosaxon.

    Liberté, Égalité, Fraternité. Acum e nevoie de Fraternité.

    • @Kurt
      „Olanda, RFG sunt mai aproape de liberalismul anglosaxon” is right!! Doar „mai aproape”, dar nu f.mult. Fata de de cel teoretic/de principiu. Ca cel practicat astazi e doar simulat, chiar fara nicio legatura cu liberalismul (in sensul termenului european nu american).
      Experienta zilelor acestea ne dovedeste ca euro € e totusi pe maini bune. E mai greu sa cada prada pornirilor, excitate, de moment.
      O sa vedem ce face Trump. Mie imi spune ceva ca, bazandu-se pe calitatea de reserve currency a $ si de strategic heavyweight player a US, o sa printeze (electronic) in nestire. Cum s-a mai intamplat ani la rand.
      Nu stiu daca va amintiti in timpul crizei care a debutat in 2009 ca multa lume (informata) spera ca adeptii destrabalarii financiare sa puna haturi cheltuirii aiuristice a banilor si viitorului propriilor tari. Nu s-a intamplat deloc. Nu a intervenit decat nesemnificativ o schimbare de atitudine spre o mai buna chibzuire a banului public. Iar cand sunt semne ca aceasta e pe cale sa se intample sunt rabufniri socio-politice grele. Un bun exemplu e Macron (stiu ca o sa enervez pe multi) si epopeea incercarilor de reforma.
      Va rog sa observati, incepand cu 2009 chibzuinta, cumpatarea si performanta germane/olandeze&co au fost supuse, aproape continuu, unor atacuri mass-media si politice agresive si perfide. Calitatile acestor sisteme au fost, retoric, transformate in defecte majore. Reticenta de a aluneca intr-un consumism feroce si de a-si transforma economiile in zone ale castigului financiar speculativ este descrisa ca o erezie cu radacini indezirabile fascisto-naziste sau rasiste, aroganta, etc.
      Buna gestiune (asa cum poate fi ea azi) e etichetata ca lipsa de solidaritate si bete in roate dezvoltarii altor tari.
      Avem aici combatanti care privesc performanta (dovedita, indubitabila) ca pe un defect intolerabil. Modelul germano-nordic nu face emuli deloc. Nuuu….

      Eurobonds n-a tinut. Era si culmea… Nu cred ca Macron se astepta sa treaca asa ceva. Si nici nu cred ca FR era gata sa garanteze ptr.Grecia, IT, Ro, ES, PT…… Pretentiile IT erau aiuritoare. Duceau direct la o goana dupa contractarea de imprumuturi. Pretindea sa nu existe chiar niciun fel de conditionalitati, nicio limita, nimic.
      Interesant ca in Ro.pozitia IT are o presa f.buna. Cumpatarea si chibzuinta NL, DE sunt f.rau vazute.
      Cuvantul „solidaritate” are mare priza si e normal sa fie asa, dar nimeni nu vrea sa vada ce inseamna aceasta solidaritate. Cum o calibram?!? Cum o folosim NU la cheltuit de pe card-ul de credit ci la construit ceva solid….

      • Pentru 23 Aprilie e prevăzut o dezbatere în consiliul ministerial al șefilor de state UE.27 asupra așa numitului „fond de reconstrucție economică”. Olanda a precizat deja acum că nu va accepta Euro Bonds în nici un fel. Cred că e mai simplu de formulat cu „interese”. Statele „naționale” din sud-est cer „bani de la alții”. E formula socialiștilor în Italia, Spania, Portugalia și sprijinită acum de E. Macron. Statele „naționale” din sud-est au datorii de stat foarte mari, mult peste cele stabilite în tratatele de la Maastricht/ Lisabonna (Italia 131 % BIP, Portugalia 121 %, Franța ca 100 % BIP). Statele „naționale” din sud-est plătesc dobândă mai mare pe piața financiară globală pentru a refinanța permanent, zi de zi, datoriile de stat. Fiecare zi se refinanțează datoriile care sunt finanțate cu credite temporare. În momentul expirării creditului vechi trebuie refinanțat. E povara de care aceste state „naționale” din sud-est vor să scape cu ajutorul Euro Bonds (Comisia face datorii pe piața financiară și distribuie credite cu dobândă mai mică la statele „naționale” din sud-est).
        E vorba de interese si dobândă mai mare sau mai mică. Euro Bonds sunt refuzate de Olanda (Austria, Finlanda, RFG) pe baza tratatului de la Maastricht/ Lissabonna care interzice preluarea datoriilor de stat de către alt stat partener în UE. Tratatele în UE sunt numai hârtie pentru statele „naționale” din sud-est și est/Vișegrad, nu sunt luati în serios. După criză e înaintea crizei!
        Rămâne soluția căutată acum în ZE/UE. Probabil va fi un compromis. Comisia va găsi un „nume” (fondul Juncker după criza 2008 e model) pentru un fond nou, suplimentar de relansare economică în UE.27. De unde vin banii? Un fond limitat la 10 ani și limitat ca mărime va fi alimentat într-un fel de partenerii în UE.27. Probabil se va discuta paralel cu budgetul UE pentru anii 2021-2028 care are un volum de peste 1.000 miliarde Euro. La toamnă cancelara A. Merkel deține Președinția temporară UE.27 și va „plăti” probabil ceva mai mult în acest budget 2021-2028 pentru a compensa contribuțiile britanice ( ca. 11 miliarde pe an, ca. 75 miliarde Euro). Dacă se ridică contributia partenerilor UE.27 de la 1% BIP acum la 1,2% BIP sau mai mult se realizează o cerere a statelor „naționale” din sud-est care e refuzată pâna acum în nord-vest.
        Nu se rezolvă lipsa de competitivitate economică a statelor „naționale” din sud-est. Lumea nu stă pe loc până când Italia, Grecia și Franța își restructurează economia. Lipsa de competitivitate economică se va vedea în cursul monedei Euro. La început a fost 1 Euro egal cu 1,16 Dolari. Azi raportul e de 1: 1,09. Euro scade. E modelul monedelor Lira italiana, Francul francez etc. Devalorizarea, o monedă mai „moale” poate fi una din consecințele compromisurilor politice în UE.27.
        Ponderea economică al UE.27 pe gob va scădea mult în anii viitori. Lumea va arăta altfel în anul 2040. China și SUA vor avea o pondere economică mai mare decât UE.27+1+1…. Ponderea economică a statelor din Asia și Africa va fi mai mare decât azi.

        România nu e în ZE.19 Zona Euro, nu e în Schengen.
        Liberté, Égalité, Fraternité. Acum e nevoie de Fraternité&Santé.
        Solidaritate nu poate înseamna „Uniunea datoriilor de state”, o „Uniune Napoleonă europeană” condusă de Quai D”Orsay, de minsterul de externe francez de la Paris.
        Riscul ar putea fi NE.exit. Un referundum în Olanda ar putea avea un rezultat ca la Brexit. Greu la deal cu boii mici.

  2. Anul acesta, în contextul național și internațional generat de coronavirus, o abordare conservatoare, rezervată, nu reflectă altceva decât acceptarea unei scăderi de 15-20% din PIB, fără perspective de ieșire din recesiune înainte de trei sau patru ani.

    Nu știu cum vor reacționa piețele internaționale, dar putem uita de economisire anul acesta, și, fără măsuri foarte agresive, probabil capitalul existent va fi măturat de insolvențe și falimenturi în lanț.

    Probabil sectorul HORECA este sever afectat pe termen lung, nu știu ce se va alege de creditele acordate în acest sector. Aici, deocamdată, nici ajutorul de stat nu va repara mare lucru. Tot ce înseamnă nunți, evenimente sociale, congrese, evenimente sportive, etc, probabil nu se vor putea relua curând. Probabil și activitățile care produc bunuri și servicii pentru aceste domenii, coafură, frizerii, florării, rochii de mireasă, costume, bijuterii, etc vor fi sever afectate.

    Trăim vremuri excepționale, se cer măsuri excepționale.

    • Există deja un test rapid cu stropi de sânge care depistează anticorpi în sângele celor vindecați de infecția Covid-19. După 10 minute se știe cu 94 % precizie dacă în sânge sunt anticorpi la cei vindecati. E un test pentru a constata câte persoane sunt vindecate și au anticorpi. E mai mult pentru statistică și donarea de sânge.
      Primele încercări pentru tratamentul pacienților Covid-19 încep la vară. În RFG sunt ca. 35.000 pacienți vindecati după infecția cu sars-cov-2. Cei tineri și sănătoși pot dona sânge. Acești tineri au anticorpi în sânge. Se extrage plasma cu anticorpi. La Erlangen/Bayern încep teste cu plasma pentru pacienti. Va exista un astfel de tratament pentru cei în stațiile de izolare anul acesta. Clinicele din München, Regensburg, Würzburg, Augsburg încep în Bavaria cu producerea de plasma care conține anticorpi.
      La Tübingen/RFG firma CureVAc produce un medicament pe bază de mRNA, bucăți de proteine care blocheză pe suprafața virusului sars-cov-2 intrarea în celule și înmulțirea virusului. Testele încep în Iunie 2020.
      E nevoie de multe teste cu mii der persoane pentru a avea un tratament sigur.
      Pentru economie la WTO se calculează o scădere a comerțului mondial de la 13- la 32 % în anul acesta. În RFG se calculează cu o scădere BIP în acest an de la 6 % – 8 % și o relansare economica 2021 cu o creștere BIP până la 5 %. Șomajul va crește la 6 % (în Franța e mai mare) în RFG.
      Pandemia Covid- 19 și criza economică se vor termina 2021?

      Liberté, Égalité, Fraternité. Acum e nevoie de Fraternité.

  3. Cresterea datoriei bugetare pina la cuantumul posibil ce poate atinge 60 % din pibul tarii ,un PIB evident mai mare decit cel avut cu putini ani in urma ,pot determina imprumuturi substantiale ce pot echilibra temporar actiunile politice din ultimii trei ani ,actiuni politice ce sau dovedit devastatoare economic . Probabil vom fi nevoiti sa ne imprumutam in continuare ca urmare si a epidemiei de coronavirus suprapusa peste cheltuielile suplimentare decise de guvernele anterioare referitoare la pensii si salarii . Poate ar trebui, aratat dincolo de teoria economica prezentata in text si influenta majora pe care o reprezinta politicul in aceasta situatie la zi . Maririle repetate de salarii, de pensii , de alte forme de plata ce contin ca efect tot cresterea unor venituri ,au maximizat procentul din PIB necesar satisfacerii acestor legi introduse de politicul actual . Investiile in sanatate si invataminit precum si cele in infrastructura au avut si au cel mai mult de suferit . Noua situatie creata de coronavirus adinceste si mai mult aceasta crestere a datoriei externe si legile ce au fost date de guvernarea trecuta, ce obliga actuala guvernare sa maximizeze iar pensiile si salariile ,se repercuteaza in deficitul tarii . Vom avea probabil la sfirsitul anului un deficit undeva la 6,5 procente (poate chiar mai mult )si vom fi obligati sa renuntam la investitii sau alte multe alocari de bani in cadrul ministerelor si primariilor din tara . O solutie miraculoasa nu exista si vom plati cu totii in viitor aceste sume uriase . Toata lumea trebuie sa fie constienta ca aceste noi imprumuturi nu vor fi date decit daca politicul isi asuma modificarea formelor de exprimare si daca vor accepta ceea ce cetatenii cer cu atita vehementa de un an de zile decind cu alegerile parlamentare si referendumul pe justitie . Politicul sau parte a politicului au reusit sa incetineasca spre zero posibilitatea de implementare a acestor cerinte necesar democratice si inca incearca sa stopeze felul acesta de actiuni . Modalitatile prin care s a facut asta sunt cunoscute nu este nevoie sa le repetam . Ce ne rezerva viitorul : cresterea datoriei externe , cresterea deficitului bugetar , obligativitatea inghetarii pensiilor si salariilor ,poate si nevoia de impozitare a asa ziselor pensii speciale, micsorarea aparatului de stat , regindirea modalitatilor de functionare in invatamint si sanatate , digitalizarea tuturor institutiilor statale , si multe altele ce depind in totalitate de votul nostru al tuturor la viitoarele alegeri. Deocamdata, ca ulima perceptie la nivel politic , se observa distantarea PNL de celalalte partide politice iar miza alegerilor viitoare este chiar PSD si posibili aliati deoparte versus PNL(sprijinit de presedinte) . Daca pandemia nu produce suferinte umane incomensurabile si totul ramane undeva la citeva sute de cazuri ce produc decese atunci PNL cistiga detasat alegerile . PSD si posibilii aliati pot insa sa dea jos ACUM guvernul ORBAN prin motiune de cenzura si sa preia conducerea tarii cu implementarea tuturor masurilor , parte legiferate tot de ei , ce contin mariri banesti de orisicare fel . Viitorul imediat ne va arata ce se va face ,oricum tara nu are decit sansa numita UE ,nici geografic ,nici economic , nici cultural nu putem sa plecam in alta parte . Trebuie sa ne luptam impreuna cu greutatile anilor ce vin . Vom fi ajutati .

      • @Ioan
        100%….
        As mai adauga mentalitatile teribile, individualismul primitiv pagubos, grava nepasare a clerului ortodox fata de problemele generale ale societatii, mimarea butaforica a unei solidaritati necesare, etc.

  4. „…probabil, va trebui să facă apel la asistența financiară condiționată din partea FMI și a „Mecanismului european de stabilitate”.”

    Până atunci, guvernul nostru împrumută un miliard de euro de la BIRD, pe 20 de ani. Nu mi-e cunoscută dobânda.

    FMI și „Mecanismul european de stabilitate” pun condiții cu privire la restructurarea economiei. Or, realist vorbind, guvernul Orban nu este dispus să le accepte.

    Pe de altă parte, parlamentul, majoritar PSD-ALDE-UDMR, adoptă o mulțime de legi pentru risipit în mod absolut aberant bani publici, ceea ce duce inevitabil economia „în bălării”.

    …Adică, fix acolo unde a dus-o guvernul Tăriceanu 2, „duduind”, înaintea crizei economice precedente.

    • Revin, cu observația că joi seara Consiliul UE a comunicat că nu vor fi emise „coronabonduri”, dar „Mecanismul european de stabilitate” va funcționa fără impunerea de reforme economice. România, nefiind membră Eurozone, va beneficia de alte forme de sprijin.

      • @Constantin
        Adica niste conditionalitati vor exista…… Avand in vedere metehnele Tariceanu style (cu 2-3 luni inainte de criza greaca ne dadea exemplul Greciei ca model de dezvoltare mai potrivit decat cel…german/nordic.Go figure!!) conditonalitatile nici nu sunt rele.

  5. unde i sobolanul bugetar #wageledgrowth ? ai, n ai mingea, tragi la poarta. domnule, cum e posibil ca o economie de lumea a treia (exporta materia bruta si o importa pe cea prelucrata) sa alinieze patura parazitara / bugetara la lefurile tarilor dezvoltate ? inainte de a pune boul in spatele carului, n ar fi mai logic sa l pui la munca ? cine poate sustine domnule cohorta de putori cind putinii antreprenori / producatori reali au fost redusi la tacere ?

    • @man of war
      Cum cine?!? Creditul…Grecia style. Pana la scadenta se schimba guverne, se fac vile, se cumpara masini, se fac vacante, se platesc amante…. Raspunderea se dilueaza, legile se schimba, dar vilele raman. Va plati ghinionistul care va primi factura la scadenta.

  6. Economistii nu spun in mod clar ca solutia cea mai eficienta de a repartiza o povara economica pe toti, vinovati sau nevinovati de o situatie dificila este declansarea inflatiei cum s-a procedat de 30 de ani incoace la noi, inceputul facandu-l rascumpararea asa ziselor actiuni sociale din era Ceausescu care au insemnat sa se dea odata cam doua salari la fiecare salariat din Romania pe la inceputul lui 90 si desigur s-a declansat inflatia care s-a stopat cu stabilizarea (denominarea leului) din 1 iulie 2005. Ba mai mult in astfel de momente cei din cauza carora ajungem in astfel de situatii sunt protejati prin astfel de masuri care apasa tot pe umerii contribuabilului nevinovat .Asa este?

    • Inflația este creșterea generalizată a prețurilor. Inflația în criză este declanșată pentru a obliga deținătorii de lichidități să investească. Deprecierea monedei este utilă și pentru descurajarea importurilor si încurajarea exporturilor. Inflația este stimulată prin creșterea ofertei de monedă. Dacă creșterea ofertei de monedă se face prin creditare, creșterea ofertei generează in faza a doua o cerere de monedă (dobânda).
      Există studii care arată că inflația are efect pozitiv in combaterea șomajului.

      • Așa o fi, numai că România nu mai e autarhia lui Ceaușescu. Românii au firme prin toate țările vest-europene, așa că în România n-au decât să investească beizadelele de politicieni și de funcționari publici.

        Chiar și investițiile genuine vor fi făcute în România tot prin firme olandeze, germane sau elvețiene, așa că marii strategi care au impresia că influențează deciziile antreprenorilor vor avea o mică surpriză în privința efectelor. Când or rămână numai 10-12 milioane de locuitori în România, poate se trezește cineva, până la urmă. Dar dacă tot nu se trezește, nu-i nicio problemă, lucrurile mai pot merge tot așa încă o generație, să vedem cum își plătesc bugetarii pensie unii altora :)

      • @Bradut-Vasile Bolos
        D-le Bolos, inflatia prin deprecierea monedei poate fi privita si ca un transfer de bogatie de la cel econom, chibzuit si bun platnic catre „investitorul” speculativ.
        Sa am pardon, dar in timpuri de inflatie serioasa toti investitorii cauta valor refugiu: goldeanu, imobiliare, silver, cos valutar, stocks, dar mai ales bonds/obligatiunietc. Detinatorii de moneda fug de ea. Vor investi DOAR daca valorile refugiu lipsesc. Or nu e cazul.
        Modelul descris de dvs.functioneaza intr-un mediu teoretic de scoala/curs. Ah, ca exista si guverne care procedeaza asa ptr. ca prin masuri pur financiare sa castige o competitivitate care altfel lipseste e cu totul altceva. Euro tocmai asta impiedica: recursul la metoda devalorizarii.
        Combaterea somajului prin devalorizare. OMG!! Ce misto. Pai castigurile angajatului se vor eroda prin inflatie. Nu va economisi ci va trai de la o luna la alta.
        Curios e ca nu pomeniti de travaliul lung necesar unei cresteri sanatoase, serioase.

        De ce nu luam noi niciodata exemplul celor care contruiesc pe baze solide?!? Exemplul celor fara rezultate spectaculoase imediate, dar foarte trainice. Cei care evita mai mereu ciclul agresiv boom&bust.
        Ne serviti iesiri pur monetariste cu rezultate pe termen scurt si foarte scurt.
        Experienta ne spune ca asa NU e bine. Dvs sunteti liber sa credeti ce modele si studii doriti (poate dati si niste exemple), dar nu cred ca avem exemple de beneficii durabile ale acestei retete.
        ptr.curiozitatea dvs.va recomand sa cititi pe wiki despre alocarea (in procente) a fondurilor planului Marshall. UK: 26%, FR 18%, DE 11%….. Care a fost rezultatul?!? Exact invers. Verificati cate crize a avut cel mai mare beneficiar pana sa intre, cu taraboi, in UE. Credeti ca nu se pricep la finante, la remedii scriptice, la mutarea virgulei?!?

        • @JB

          În contextul actual vorbesc despre soluții de macrostabilizare. A fost un soc, o mulțime de firme intră în insolvență, ceea ce va genera șomaj și blocarea în proceduri de insolvență a capitalurilor. Dacă vreți avem un pacient cu hemoragie și o mulțime de infecții care devine letargic. Întâi oprim sângerarea, și în cazul de față facem și o transfuzie, după aceea ne putem ocupa pe rând de infecții.

      • @Bradut-Vasile Bolos
        de ce mereu invocam nevoia de a investi ? nu e suficient sa economisim ?
        o generatie care doar acumuleaza lasa in urma mosteniri, in timp ce una care doar „creste” lasa in urma deficite;
        in context inflationist „investesti” sa scapi de lichiditati, in stocuri, servicii si imobiliare cu turnuletz;
        investitiile rationale au nevoie de predictibilitate si acumulare, nu de inflatie;
        cresterea veniturilor nu inseamna nimic daca e fortat consumul;
        un venit constant (crestere economica 0%) ar permite sa mai si lasam ceva mostenire generatiei urmatoare, pe cand cresterile economice record bazate pe consum nu prea vad sa conduca la dezvoltare durabila care sa genereze o perpetua inflatia de bunastare

        • @Prototipescu Fanel

          Economisirea si investirea sunt același lucru. Dacă economisiți, puteți investi, sau puteți depune banii în bănci, și băncile investesc pentru voi. Inflația chiar și mică este cea care obligă pe toată lumea să nu tezaurizeze banii. Banii sunt un vehicul pentru tranzacții nu un mijloc de tezaurizare. Mercantiliștii în Spania au crezut că bogăția înseamnă bani, și, pentru o perioadă de timp au strâns aurul cu dinții, tot ce au adus din Americi. Rezultatul a fost o Spanie plină de aur în care se murea de foame. Friederich List, dcă nu mă înșel, un economist german a dat o definiție care mi se pare mult mai adecvată, simplificat el spune că bogăția este capacitatea de a produce bogăție.

          Investițiile sunt cruciale pentru viitor. Toate activitățile de producție și servucție se perimează în timp. Este nevoie de investiții pentru a fi înlocuite de ceva nou, adaptat timpurilor.

          Consumul este bogăție, consumul reflectă nivelul de trai. Inflația reduce consumul pentru că reduce puterea de cumpărare a consumatorilor. Inflația produce o redistribuire a remunerării de la muncă spre capital. În practică este legal dificil dacă nu imposibil să reduci salariile și pensiile. Un pic de inflație și problema se rezolvă. Am văzut metoda aplicată la noi în anii 90.

          Mai simplu spus o stivă de bani ținută în saci în pivniță își pierde valoarea în fiecare zi.O națiune strânge stive de bani este ca un șofer care face economie la uleiul de motor. Banii sunt pentru economie comparabili cu uleiul pentru motor.

          Consumul înseamnă tranzacții. Suma tranzacțiilor este PIB-ul. Averea națiunii este capacitatea de a genera tranzacții, nu cantitatea de bani care facilitează tranzacțiile.

        • @ Bradut Bolos
          mai intai o observatie: daca e recesiune, e firesc sa scada dobanzile, deci investitia lichiditatilor in creditare sufera natural o depreciere a randamentului, care incurajeaza investitia directa;
          ceea ce se si intampla acum: dobanzile scad, bursele urca;
          ce treaba are statul cu motorul economic ? ati afirmat ca „Inflația în criză este declanșată pentru a obliga deținătorii de lichidități să investească”; cu alte cuvinte, daca nu sunt dispus sa investesc, imi redistribuie statul banii, catre cei care investesc mai eficient ?
          pai atunci, daca statul are nevoie de banii mei, ar trebui sa-mi ofere o dobanda mai buna, nu ? dar dupa cum bag seama, banii mei nu-s destul de buni, statul trebuie sa se imprumute cu dobanzi mari in valuta, ca deh, duduitul motorului economic cu moneda forte se intretine; iar daca in loc sa deprecieze moneda ar intari-o, oare nu ar fi la fel de atractiva pentru investitori ? ca ce-or sa faca bancile elvetiene cu muntii de depozite in ron, devenita moneda de refugiu, decat sa acorde credite cu dobanzi minuscule pentru investitori ?
          dar mai la firul ierbii vorbind, daca statul vrea sa ma determine sa investesc, ar avea doua optiuni sincere:
          a) uite, facem un fond de investitii pentru o fabrica de bitum rutier; asiguram acces la finantare, garantii si contracte; piata e in crestere, construim autostrazi ca sa stimulam motorul economic, vei fi unicul producator din tara, vei avea o importanta strategica nationala si un rol cheie in reducerea importurilor, te bagi ?
          b) avem nevoie de finantarea deficitului la salariile bugetarilor, pensii si pensii speciale, randamentul e cvasiinexistent, nu putem oferi decat o dobanda modica, te bagi ?

          • @Prototipescu Fanel

            1. ”daca e recesiune, e firesc sa scada dobanzile”

            Nu e chiar asa, în faza de recesiune băncile au tendința de a crește dobânzile pentru că o bună parte din capital este distrus de căderea burselor, deci capitalul e mai scump, investitorii sunt speriați, deci capitalul e mai puțin lichid, riscurile sunt mai mari și cererea de credit este foarte mare. Dobânzile scad ca urmare a intervenției băncii centrale.
            2. ”pai atunci, dacă statul are nevoie de banii mei, ar trebui sa-mi ofere o dobânda mai buna, nu ?”
            Statul nu oferă și nu controlează dobânzile. Dar esența este alta, statul te obligă să devii un investitor activ în loc să fii un tezaurier pasiv. Nu deranjează pe nimeni dacă depui bancă într-o bancă. Problema era mult mai mare atunci când banii erau garantați cu aur, pentru că era o cantitate relativ limitată de bani și tezaurizarea lor lăsa prea puțini bani pentru facilitarea schimburilor și genera blocaj financiar.
            3. Deflația este la fel de periculoasă ca inflația. Deflația înseamnă că valoarea monedei crește. Asta înseamnă că prețurile scad, și implicit marja firmelor, în timp ce salariile rămân constante. Practic firmele intră în faliment sau concediază oameni ca să supraviețuiască.

          • @Bradut Bolos
            1. nu prea sunt familiarizat cu terminologia specifica, dar eu prin recesiune inteleg perioada de dupa criza de panica
            2. la emisiunile de certificate destinate populatiei statul oferea o dobanda sub rata inflatiei; ma rog, poate se numea altfel, randament sau cam asa ceva;
            3. deflatia nu prea vad cu ce difera de cresterea concurentei, care este tocmai motorul capitalismului; spre deosebire, inflatia nu mi se pare ca difera prea mult de un motor turat in gol, la care cresc consumul, parametrii de ardere si orele de pilotaj, dar nu misca masina din loc;

    • „Asa este?”

      Da și nu…

      În condițiile actuale, toată lumea tipărește bani… Noi oricum o făceam, acum facem și noi la fel ca toată lumea!

    • Adica cam astea le spuneam si eu intr-un mod mai putin explicativ cu de ce si cum . Desigur ca munca sustinuta organizata si eficienta reduce din nevoile de bani fara acoperire nou creata adica din cele inflationiste.

  7. Cand vor intelege mai marii lumii si capii „intelighentiei” economice ca numai reducerea din pix a datoriei publice poate redresa situatia tarilor, cu actualele metode ne inglodim si mai tare, blocam orice relansare economica sustenabila, sabia lui Damocles fiind tot timpul deasupra capatanelor. inhiband redresarea. NICI O DATA nici o tara din lumea occidentala nu-si va putea plati datora publica, a vor rostogoli la nesfarist cu ochii pe agenturile de raiting care acorda puncte favorabile pt datornici buni iar bile negre pentru cei mai putin buni.
    Acum vedem ce inseamna sa fi „datornic bun” la banci, economiile din sistemele de sanatate sunt platite cu vietile a sute de mii de oameni, de cei „rau” platnici nici vorba, ei sunt oricum la pamant.

  8. Mult timp in economie s-a mers pe ideea dezv. sectorului tertiar, al serviciilor. Dar aici este stimulat consumul si nu productia si exporturile. Multe servicii folosesc produse din importuri. Daca guvernul imprumuta pe 20 de ani 1 miliard de euro, acesta va trebui rambursat. Scaderea demografica accelerata, migratia res. de munca calificate va determina luarea de masuri dure. Prin urmare se va pune problema reasezarii adm.centrale mai putine ministere, agentii si bugetari, reducerea nivelelor de adm teritoriala, ori prefecturi, ori cons.judetene ori regiuni, acum sunt 8. Apoi regandirea codului fiscal pentru alt sistem de sprijinire a mediului privat, reducerea economiei subterane. Cunoscand sistemul Horeca, aici se face cea mai mare evaziune fiscala, chiar daca marii proprietari de hoteluri si restaurante nu o vor recunoaste niciodata.Accentul ar trebui pe reducerea exporturilo de matwrie prima, lemn si prod. agricole,etc. pentru prelucrare pentru a oferi plus valoare economica.

  9. Problema cu datoria publică stă cam aşa: toate ţările au datorii publice, unele ca Italia, Spania, Grecia, etc au datorii mai mari decât pib-ul naţional. România are o datorie publică de vreo 37,5% şi o rezervă la BNR destul de liniştitoare. Există însă o problemă: ţările din Vest au datorii la băncile LOR cu capital naţional, România are datorii TOT la băncile LOR. Este o diferenţă la cine ai datorii fiindcă, la o adică, eşti legat de mâini şi de picioare, cum a fost în 2020 când am salvaţi la mustaţă de FMI+UE. Dacă nu era aşa, intram în incapacitate de plată. Şi Grecia de-abia a scăpat, după multe discuţii şi presiuni.

    • @Lucifer
      Ca sa vin, cumva, in sprijinul a ceea ce spui.
      JAP are cea mai mare datorie din lume, raportata la GDP. Dar…..”Deutsche Bank reported that close to 90% of Japan’s bonds in domestic hands, either by local residents or the Bank of Japan”. Si ar mai fi aceea ca „Crisis difficult to imagine in a country that issues debt in own currency, has flexible exchange rate, and controls its central bank: Goldman Sachs „. Dar lucrurile nu trebuie luate in absolut.
      O buna parte din datoriile Greciei erau chiar la banci grecesti. Dar acelea, sa fim seriosi, nu reprezinta chiar niste exemple de buna administrare si nici nu au anvergura celor din….Luxembourg, par exemple. O tara care are aceeasi moneda ca Grecia (EL).
      Dar bancile grecesti nu erau nici ele chiar de pe tarla si cumparasera CDS de la banci FR&DE.
      Problema EL a fost ca cei care speculau CDS mizand pe falimentul EL stiau adevarul de spre starea finantelor, degringolada si dezastrul financiar al EL. Ca doar ei au fost cei care i-au ajutat pe greci sa falsifice bilantul contabil, raportarea catre Comisia europeana, etc.
      Cea mai mare parte a datoriei Greciei era detinuta de banci din FR, ES si o mai mica parte de cele din DE. Problema nu era falimentul EL ci efectele in lant asupra finantelor si economiei UE in general. Mai precis bancile FR cumparasera „asigurari” de risc CDS de la banci si asiguratori din DE, aceia la randul lor externalizasera o parte din problema catre altii. Falimentul EL atragea efecte in lant ce putea duce, usor, la prabusirea sist.fin.european in general.
      Cam asta a fost si cazul in IRL, dar nu asa de grav ca in EL.
      N-o mai lungesc ptr.ca efectele erau mult, mult mai mari decat se poate imagina, la prima vedere.

  10. @Aristotel _ „Mult timp in economie s-a mers pe ideea dezv. sectorului tertiar, al serviciilor. Dar aici este stimulat consumul si nu productia si exporturile”

    Fără îndoială, creșterea productivității și scăderea exportului de materii prime, în favoarea produselor cu valoare adăugată mare, sunt utile economiei românești. Dar…

    Nu este musai dezvoltarea producției industriale. Dacă România este competitivă în domeniul IT, poate foarte bine realiza și exporta produse IT. Dacă dorește stimularea serviciilor, considerând că are resurse ce pot fi valorificate în domeniul turismului, sau al transporturilor, foarte bine! Asta să facă. Sunt state în care participarea turismului la constituirea PIB este importantă.

    Problema esențială a României este că nu are o democrație reală, ci este un stat captiv de peste 30 de ani, fiind dominată de o guvernare cleptocratică.

    Astfel, deși au fost declarate mai multe domenii strategice de ceva vreme, NU există un proiect coerent de dezvoltare! Indiferent care au fost partidele care au guvernat în ultimii 30 de ani, acestea nu au avut și nu au politici coerente de dezvoltare.

    Nimeni, dar NIMENI nu mai vorbește despre celebrul, devenit „banalul”, MTO, care a fixat în memoria colectivă dialogul T Băsescu, V Ponta. Nimeni nu mai vorbește despre aderarea României la OECD, la care și-a depus candidatura încă din 2004. Nimeni nu mai vorbește despre adoptarea de către România a monedei EURO. Șamd.

    De fapt, nu despre stimularea consumului este vorba (deși despre „demand-led growth” și J.M. Keynes s-a mai discutat în spațiul acestei platforme), ci despre un jaf de proporții fabuloase din averea publică.

    În acest context, nimănui, dar nimănui nu-i pasă cu adevărat de dezvoltarea României, iar ceea ce se vede la TV este doar manipulare pentru a crea condiții favorabile cleptocrației să extragă în continuare resurse publice pentru a le transfera în mod fraudulos în averea proprie a lor și a apropiaților lor.

    Așadar, dacă din exportul de materii prime (masă lemnoasă, spre exemplu) se poate fura cel mai bine – a se vedea cum tăierile ilegale sunt favorizate în această perioadă de deciziile politice care refuză monitorizarea strictă a exploatărilor forestiere – , atunci, materii prime se vor exporta!

    • Da, domnule Constantin, este real ce afirmati in scurta expunere. Cu singura precizare ca la noi nu sunt reglate benefic raporturile dintre domeniul statutului si cel privat. Apoi o regandire a Codului fiscal cu mai mare marja de sprijin pentru privat. Da, turismul in multe tari europene, are o pondere valoroasa in PIB, de la 5 la 12%, dar la noi este si mult turism la negru. Si in alte servicii exista acest fenomen.

  11. Era pe vremuri un banc care se termina cam asa: de la cine mai, de la cine?
    Vazand cum evolueaza lucrurile ma intreb si eu precum precum Bula din poveste: daca toata lumea se angajeaza in tiparit moneda cu deficite bugetare fara precedent, de la cine va imprumuta Romania bani? Sau imprumutam bani de hartie tipariti de altii?
    Nu degeaba au abandonat etalonul aur cei care ofera azi imprumuturi.

    • Președintele american Richard Nixon ca. 1973 (Breton Woods, criza petrolului 1972 de la 2 $ barilul la 12 $) a anulat legarea Dolarului de etalonul aur. Azi aurul e un metal, o marfă ca oricare alta. Cu 17 milioane șomeri după trei săptămâni Covid-19 în SUA se tipăresc cantități de neimaginat de Dolari în mandatul unui președinte republican. D. Trump anunță 1.200 miliarde $, urmează 2.500 miliarde $. Peste tot în lume se plătește în Dolari, petrolul, gazele, minereurile, cerealele, cafeaua. Jecmănitorii, hoții din toate statele „în curs de dezvoltare”, autocrații lumii și lichelele lor își transferă averea în SUA. Atâta timp cât jecmănitorii și hoții globului își asigură averea în Dolari în SUA se pare că nu e nici o problemă. China si Japonia își dețin rezervele monetare în $. Dacă $ scade, în sertarele chineze și japoneze sunt mai puțini bani.
      Important sunt americanii. Sunt tineri, se înmulțesc și investesc economiile la bursă. Mentalitatea anglosaxonă diferă de cea continentaleuropeană, din Franța etc, enorm de mult.
      In UE.27 ideologia socialistă se vede în aceași postură ca americanii. Înjurăturile socilalistului portugez la adresa ministrului olandez de finanțe, avertizarea socialistului spaniol Sanchez la adresa Olandei, acuzarea premierului italian Giuseppe Conte cu vorbe mari „nord-vestul” distruge UE.27 dacă nu acceptă ideologia socialistă din sudvest ” banii altora” numiți Euro Bonds &Corona Bonds sunt numai vorbe.
      Europa e bătrână și are creștere economică negativă în sud-est, Italia, Grecia etc de mult timp. Olanda nu acceptă ideologia socialistă, refuză „economia politică (socialistă)” franceză, refuză „Transferunion”, refuză „Uniunea datoriilor de state”, refuză „Schuldenunion” cerută explicit acum de socialiștii portugezi, francezi, spanioli, italieni, geci etc. Toate sunt excluse în tratatul de la Maastricht/Lisabonna.
      SUA va avea din nou creștere economică, va dubla BIP, azi de peste 20.000 miliarde $ azi. În UE.27 BIP va scădea. Ponderea economică SUA pe glob crește, nu e comparabilă cu cea din UE.27 peste 10 sau 20 de ani.

      Dolarul?
      Euro?
      Toamna se numără bobocii.

      • Acum mai bine de 100 ani Max Weber scria despre lipsa de virtute a capitalismului speculativ, a Abenteuer Kapitalismus, specific unei anumite minoritati etnice, in contrast cu capitalismul productiv, cel din ateliere, fabrici, ferme, mine, porturi, etc. Nu degeaba nu se percepe o taxa pe valoare adaugata in sectorul bancar.
        De atunci multi au imbratisat acest timp de capitalism, cel care doar plimba banii dintr-o parte in alta. Germania este una din putinele mari puteri care nu s-a angajat pe acest drum, refuzand sa faca imprumuturi masive ceea ce-i scotea din minti pe britanci care visau sa vina neamtul in The City sa se indatoreze. Ani de zile asta era marota editorialelor din The Economist.
        Acum adeptii lui Abenteuer Kapitalismus descopera ca toate institutiile financiare super-sofisticate nu fac doua parale daca nu ai paturi de spital, daca nu poti sa faci la tine in tara niste amarate de masti din carpa sau niste ventilatoare.
        Acum despre alta tip de capitalism speculativ, cel in care produci componente la Blaj cu un salariu de 600 Euro si le asamblezi la Koln sau Stuttgart si vinzi produsul finit cu zeci de mii de Euro. Max Weber n-ar fi catalogat asta drept etica protestanta, ar fi fost o subspecie mai evoluata a Abenteuer Kapitalismus. La fel si producand un Renault la Pitesi sau Maroc si vanzandu-l frantuzilor sau nemtilor.
        Cat despre conflictul Sud-NW in Europa nemtii ar trebui sa-si aduca aminte ca prosperitatea (relativa) de care se bucura acum de datoreaza si distrugerii industriilor din S prin incorsetarea acestor naivi intr-o politica monetara controlata de la Frankfurt. Fara pietele din Sudul si Estul si disparitia previzibila a accesului la pietele nord-americane si chineza, Alemania va desoperi ca sectorul sau manufacturier se va sufoca.

        • @Cinicul- as dori sa va atrag atenția că așa zisa distrugere a industriilor din tarile mediteraneene in urma creării monedei comune (cu aparenta favorizare a industriei germane de moneda euro mai slabă decât marca germană) este doar un clișeu fara bază reală. Provine probabil din extrapolarea stagnării PIB-ului Italiei din 2000 până azi, însă aceasta stagnare nu se datorează ” distrugerii” bazei industriale care, din contra, este o poveste de succes, ci a unor politici guvernamentale paguboase.
          Industria italiana, concentrata în nord, s-a adaptat foarte bine monedei comune, astfel că Italia a devenit al doilea mare producător și exportator industrial din UE (după Germania, cu mult înaintea Franței și Marii Britanii) și s-a bucurat de excedente comerciale consistente în toată această perioadă. Spania, Grecia și Portugalia nu au fost niciodată puteri industriale. Am verificat evoluția PIB-ului Spaniei din 2000 până azi și am găsit că acesta a crescut de aproape 3x (1,5x ajustat cu inflația). Și producția industrială a crescut cu vreo 80%. În Europa de Est știm toți ce fel de baza industrială am avut și cât de competitivă a fost ea. Suntem și noi o piață pentru produsele nemțești, dar nu chiar atat de importanți precum ne-am dori. Principalele piețe de export, acolo de unde își fac surplusul comercial toate statele din UE care reușesc acest lucru ( DE, IT, NL, SE, DK) sunt tot economiile avansate, cu SUA pe primul loc și China pe locul doi sau trei. Vor mai trece câteva decenii de creștere a puterii noastre de cumpărare în Europa Centrală și de Est până când am putea deveni semnificativi in exporturile Germaniei. Între timp, o creștere modestă a unor piețe enorme de tipul Chinei sau Indiei ne pun in umbra în orice moment. De ce și-ar bate capul cu guverne de tipul Orban (cel rău), Dragnea, Kaczinsky, … când în China au de discutat cu un singur om? Constat că Olanda este mai rea pe chestiunea respectării regulilor convenite decât Germania. Noua ne blochează accesul în Schengen de vreo zece ani, deunăzi s-au luat de gat cu italienii și portughezii pe tema Eurobondurilor.
          Ați punctat bine diferența dintre organizarea și importanța unei unei baze industriale solide și diversificate ca cea a Germaniei și dezorganizarea din Marea Britanie, cea care trăiește din plimbatul numerelor prin conturi. Am rămas și eu surprins de un articol din presa britanică, care spunea că Germania avea genomul SARS Cov2 secventiat in 9 ianuarie 2020 și 1,5 milioane de kituri de diagnostic (din acelea care chiar funcționează, nu ca cele americane…) disponibile înca din data de 16 ianuarie. Și apoi au așteptat cu strategia pregătită să apară pacientul 0, o chinezoaica de la filiala Webasto din Shanghai, pe la inceputul lunii februarie. În 16 ianuarie 2020 restul lumii credea că acest coronavirus va avea aceeasi soarta ca cel din 2003. Nu vreau sa intru in teorii ale conspirației, dar mi se pare că germanii au avut extrem de devreme date reale, prea bine s-au pregătit, vorbim de 9 ianuarie, a patra zi lucrătoare din acest an. Poate au avut oameni în zona care au dat alarma
          , poate au trimis oameni în zona imediat, ori poate a existat o o comunicare subterană cu date reale și cu mostre cu autoritățile chineze, încă dinainte de anunțarea oficială a epidemiei.

          • Apreciez intotdeauna un dialog civilizat! Despre Spania aveti dreptate.
            In Italia in 1999 sectorul manufacturier reprezenta cam 18% din GDP. Aceasta pondere a scazut continuu pana in 2014 cand a ajuns la 14%, pentru ca apoi sa aiba o mica relansare, anul trecut fiind la ~15%.
            Economia italiana si-a bazat relativa competitivitate pe capacitatea de a devaloriza lira. Cand aceasta a disparut Italia s-a vazut intr-o situatie dificila. Singura tara europena in care sectorul manufacturier a fost in continua crestere este Germania si aceasta crestere s-a accelerat dupa 2000. Dupa mintea mea asta se datoreaza si „zgarceniei” nemtilor care nu se imprumuta pentru haine „de firma”, masini „bengoase” (adjectiv care se pare ca vine de la Mercedes Benz!) sau concedii in Antarctica.
            Pe la sfarsitul anilor 80 am fost la o specializare in Alemania si am ramas surprins de modestia vietii de acolo. Angajatii locuiau intr-un bloc ceva mai aratos decat unul din Buc, numai proprietarul avea o casa in afara orasului, la cina mancau cartofi fierti si beau cidru. Acum vreo 5 ani am facut o excursie pe valea Rinului si ghidul mi-a marturisit ca nu are o masina. Pur si simplu foloseste transportul public. Nota Bene, acest ghid nu era un tanar iesit de pe bancile facultatii, era un om de peste 60 ani.
            Cand Romania (si toata lumea occidentala) va intelege ce inseamna a nu irosi bani de pe credit card pe prostii inutile lucrurile se vor schimba in bine. Din pacate sistemul este in asa fel construit ca descurajeaza economiile, in multe tari dobanzile le depuneri in banca sunt mai mici decat rata inflatiei.

        • Apropo de ultimele idei din comentariul de mai sus, iată ce am mai găsit despre acest subiect:
          -https://www.eastbaytimes.com/2020/04/10/us-intelligence-agencies-started-tracking-coronavirus-outbreak-in-china-as-early-as-november/
          Se pare că și administrația americana a avut informații clare încă din 3 ianuarie, dar nu au ajuns unde trebuiau să ajungă.

        • Cand sectorul serviciilor financiare ajunge in unele tari la 20% din GDP si sectorul manufacturier este la 12-15%, iar agricultura la 5-10% ceva nu este in regula cu societatea de azi.
          Nota bene: majoritatea contributiei sectorului finaciar este data de „fees collected by financial firms”. Un fel de rent seekers.
          Talibanii neoliberalismului se ascund astazi cand vad ca fara un sector manufacturier stam cu nadragii pe vine si fara chiloti.

        • De acord cu toate.

          Foarte grav sunt speculațiile pe piața financiară globală cu drivate etc care nu sunt supuse unor impozite. E nebunie în milisecunde, nu e capitalism „Max Weber”. În SUA 1% din locuitori dețin 40 % din BIP. Vom vedea cum se „cumpără” Presedinția americană 2020?
          De acord cu dependența RFG de UE.27. Exportul e strategia politică si economică germană de mult timp. „Wohlstand für Alle” /Ludwig Erhardt/ CDU și „Soziale Marktwirtschaft” /Mitbestimmung au creat D-Mark și bunăstere mult timp. RFG trebuie să „plătească” acum mai mult în ZE/UE.
          Nu sunt de acord cu „exploatarea” îndelungată a lucrătorilor din est de concernele internaționale. Nu văd soluție. Investitorii privați sunt frânați de ineficiența si corupția administrației publice în statele „naționale” din est, aderate 2004/2007 la UE. În 100 de ani, în acel centenar mult laudat la București, estul nu a reușit să asigure cetățenilor un „trai ca în vest”.
          Competitivitate economică a statelor „naționale” din sud-est și est nu a ajuns la nivel european sau global. Importul de tehnologie, management, produse noi, servicii a schimbat structura economică în statelor „naționale” din est. Nu s-a schimbat în măsura așteptată, nu s-a schimbat „mentalitatea” cetățenilor din est. Competitivitate economică e o cale de a depăși criza actuală. Cu mai multă solidaritate și fraternitate în UE.27. Greu de formulat și mai greu de realizat. UE se transformă permanent. Să sperăm în mai bine pentru toți cetățenii UE.27.

          Urmează tratativele de aderare ale Albaniei și Macedoniei de Nord în Mai 2020 la UE.27.
          Moldova …..

          • Nu am sustinut ca Europa de E nu are pacatele ei.
            Este vorba de problema externalizarii muncii ca practica, indiferent unde se face si de cine este aplicata.
            Ideea de baza a textului meu, nu prea bine exprimata, era ca externalizarea muncii, fie in ea China, in Vietnam, Bangladesh sau Romania este solutia capitalismului ineficient sau lenes si smecher. Externalizarea derobeaza tara de origine a capitalului de efectele benefice ale muncii si creeaza o competitivitate falsa bazata pe o licitarea in jos a pretului muncii, pe lipsa de responsabilitate a investitorului fata de tarile in care-si muta cosmelia. Cand Ford facea gradinite langa fabrica actionarii uzinelor il acuzau ca risipeste banii, apoi a vrut sa le creasca salariile l-au si dat in judecata. Dar Ford stia ce face, el voia ca fiecare muncitor sa poata cumpara o masina Ford.
            Legatura intre munca si produs, intre munca si benficiul pentru comunitate este o trasatura de baza a eticii protestante a capitalismului asa cum o idealiza Max Weber. Din ea n-a ramas decat ideologia pura a lui Milton Friedman in care singura responsabiliate a unei companii este fata de actionari. Din pacate astfel de teorii sunt impartasite si propagate si de economisti romani convertiti peste noapte la fundamentalismul neoliberal.

            • Un raspuns al unui capitalist de succes contemporan la propaganda debitata de Milton Friedman si bagata azi in cap studentilor de mai toti profesorii de economie de pe glob.

              https://www.youtube.com/watch?v=th3KE_H27bs

              Nick Hanauer este unul din primii investitori in Amazon, consilier al acestei companii si fondator al multor afaceri de succes,

            • @Cinicul
              E interesant ce spuneti despre externalizarea productiei si implicit a muncii. Cumva, are si un efect de moderare, prin cost, a ritmului inovatiei: de ce sa modernizez, sa investesc in inovatie cand pot produce mult mai ieftin in X tara…?!?

              Pe de alta parte, cooperare vs.concurenta este o problema cu rezolvare perpetuu incerta deoarece o abordare sau alta pot avea efecte diferite pe masura evolutiei/schimbarii societatii.
              In societatile noastre democratice avem dilema tipului de masuri pe care trebuie sa le luam sau cum spun politicienii (consultantii lor) „sa le vindem” electoratului.
              Aici intervine si aspectul cultural care genereaza problema „efecte graduale, dar trainice vs.efecte imediate, dar….”.
              Par exemple: economisirea este parte a mentalului cultural in NL, BE, DE si (surprinzator ptr.multi) chiar in FR. Nu la fel ca in primele dar bine reprezentat.
              Acum…la noi, in EL, etc si (tot surprinzator ptr.multi) in US economisirea, cumpatarea nu sunt bine vazute. Creditul/banii luati cu imprumut fac presa buna si par a fi cheia prosperitatii. In US e putin mai complex, dar expansiunea fenomenala a creditului si ritmicitatea boom&bust dovedesc corectitudinea acestei presupuneri.
              Chiar aici e cineva (mai sus un pic) care lauda beneficiile devalorizarii si inflatiei ca motor de dezvoltare… In DE, NL, etc inflatia e, realmente Bau-bau, câh, brr…

              Ceea ce spune Nick H.e de bun simt, dar e si aplicabil?!? Poate ca da, dar sunt un pic sceptic. Nu ptr.ca nu ar fi ok ci ptr.ca necesita regulations/ingradiri ale pornirilor rapace. Or „deregulations” este cuvantul de ordine. Nimeni nu se uita la detaliile conceptului, dar se „vinde” foarte bine. „Faci ce vrei” e usor de inteles si intuitiv acceptat de f.multi.
              Dar si reversul poate fi la fel de pervers.
              Echilibrul il gasim, in general, la cei la care curbele graficelor boom&bust sunt mai domoale. Dar aceia sunt plictisitori la max.: boring!!!

              Inca ceva. D-le, sunt convins ca aveti acces la publicatii in en., fr. si probabil in de. Adica intelegeti aceste limbi. Acesta e un avantaj cultural f.serios in fata celor care, efectiv, sunt prizonierii unui singur narativ deoarece nu vorbesc decat limba cu care s-au nascut. Diversitatea opiniilor e valabila nu doar la nivel individual ci si al spatiilor culturale.
              In timpul crizei de dupa 2008 o cunostinta apropiata era foarte ingrijorata de soarta euro € si de proximitatea disparitie acestei monede. O data la 2 saptamani imi spunea despre starea groaznica (pe muchie de cutit) e economiei BE, DE si apropiatul iad al destramarii UE. Respectiva mea cunostinta citea EXCLUSIV Wall-Street J., the Economist, etc., limitat la naratiunea din mediul ec.anglo-saxon.
              Dupa niste ani am intrebat cum sta treaba cu euro, destramarea, etc…. Era foarte surprins ca asemenea guru care scriau la WSJ&co se putusera „insela” atat de rau. Acolo totul parea logic, rational, argumentat extraordinar si exact in spiritul lui M.Friedman…..

            • @Cinicul – Nick Hanauer nu e un capitalist, e doar un speculator. La fel ca Elon Musk, la fel ca Jeff Bezos. Asemenea oameni distrug capitalismul, fără să construiască nimic. Amazon a distrus zeci de mii de mici afaceri, preluându-le activitatea, când se dovedea că produsele pe care le vindeau ele pe Amazon aveau succes. Iar abnegația cu care progresiștii sar în sus de câte ori vine vorba despre mizeriile făcute de Amazon e cea mai bună dovadă.

              Fără supărare, eu l-aș încadra pe Nick Hanauer la psihopați, nu la capitaliști. Așa se și explică discursul lui progresist, el de fapt n-a construit niciodată nimic. A câștigat bani învârtind bani, fără să creeze nimic util societății. Inclusiv discursul lui e complet gol de conținut.

    • In bancul pe care-l citam vag mai era vorba de faptul ca vom ajunge sa cersim si intrebarea era: de la cine?. A cersi are un avantaj fundamental: nu trebuie sa dai banii inapoi. Cand te imprumuti lucrurile se schimba.

      • @Ioan
        @Cinicul

        SUA a primit deja pe data de 31 Decembrie 2019 o primă avertizare la Atlanta. CDC e cea mai vestită instituție pentru pandemie din lume. La mijlocul lunii Ianuarie 2020 CDC a activat Emergency Operations Center și a trimis echipe de specialiști în statele din SUA unde au apărut infecții cu Covid-19. Au fost trimiși peste 1000 de specialiști. La aeroporturile americane s-au făcut testuri. În Corea de Sud s-au făcut zilnic peste 10.000 de testuri, în SUA mai putin de 100 pe zi. S-a pierdut mult timp.

        (Der Spiegel din 11.4.2020 scrie in articolul „ Hilflose Helden/ Seuchenschutz: Die CDC ist die berühmteste Seuchenbehörde der Welt…. Schon am 31 Dezember 2019 ging in Atlanta eine erste Warnung ein. Mitte Januar aktivierte die Behörde ihr Emergency Operations Center, schickte Teams in Bundesstaten mit Covid-19 Fällen und führte Gesundheitschecks an Flughäfen ein. Bald waren mehr als tausend Mitarbeiter mit dem neuartigen Virus beschäftigt, Epidemiologen, Datenwissenschaftler und Laboranten, Ärzte, Krankenpfleger und Verterinärmediziner …. Während Länder wie Südkorea bald mehr als 10.000 Tests am Tag auswerteten, untersuchten die USA bis Ende Februar weniger als 100 Proben täglich…”..).

        A fost un eșec al conducerii DCD. Una din vocile critice la începutul lunii Februarie a fost doamna doctor Nancy Messonier. Ea a avertizat: avem puțin timp la dispoziție pentru a acționa ca la o pandemie. Dizonanța între D. Trump și CDC a avut conscințe grave în SUA.

        Azi sunt peste 2.000 de morți pe zi în SUA. N.Y. e în doliu.

  12. O analiza si un avertisment mai mult decat necesare (si ca de obicei, foarte pertinente). Din pacate, riscul sa ne pierdem si acest atu al unui procent scazut al datoriei este ridicat. In perioada 2007 și 2017 (criza Lehmann Brothers si consecintele de dupa), datoriile publice ale statelor OECD au crescut cu aproape 50%, de la aproximativ 49,8% din PIB la aproximativ 73% din PIB, in medie , datoriile externe totale (incluzând și datoriile private) fiind si mai mari.
    https://www.oecd.org/finance/Sovereign-Borrowing-Outlook-in-OECD-Countries-2017.pdf.
    Acum sunt premize sa fie relevant mai rau, iar modul in care vor fi balansate cheltuielile intre social (care este necesar, dar unde calculele pot varia) si motorul productiv (unde iarasi conteaza si buna identificare si ce masuri sunt adaptate) va fi foarte important.
    Desigur, vor creste si datoriile celorlalti, dar aceasta nu schimba prea mult fotografia de ansamblu, mai ales ca, asa cum se spune in articol, costurile noastre de finantare vor fi mai mari decat ale multora.

  13. @JB
    Vad ca am ajuns la capatul firului de comentarii.
    Nu am raspunsuri bune la multe din intrebarile din comentariul dvs.

    1. Nu stiu daca extrenalizarea reduce inovatia in tarile care-o practica. Posibil. Este insa mai probabil, bazat pe datele de pana acum, ca externalizare promoveaza inovatia in tarile in care se exporta munca. Si asta deranjeaza serios pe cei care au initiat-o. Huawei este un exemplu bun.
    2. „cooperare vs.concurenta” Cred ca este mai usor sa vinzi electoratului cooperarea. In fapt poti vinde electoratului cam ce vrei. Totul este sa-l tii cat mai putin educat.
    3. Efectul cultural de care vorbiti este generat de sute de ani de educatie unidirectionala. Atat cat priveste cooperarea vs concurenta cat si in ce priveste economisirea. La ambele exceleaza Alemania. Ma distantez de dvs cand spuneti ca la noi in R cumpatarea nu este bine vazuta. In R traiul pe crtedit este o noutate, ceva care a aparut cam in ultimii 10-15 ani. Romanii s-au chivernisit timp de sute de ani prin economii. Bunicul cumpara pamant din economii nu prin credit la Aristide Blank.
    4. Un pic de infatie (2-3%) poate fi benefic.
    5. Deregulation and self regulation sunt niste smecherii, niste golaneli. Este ca si cum i-ai pune lupul paznic la oil si-l crezi ca va respecta si postul Pastelui. Tarile care nu sunt zilnic pe stiri sunt intr-adevar boring, dar pardoxal sunt pe primele locuri in topul fericirii populatiei. Sunt mult mai intresante cel in care boom and bust au varfuri ametitoare. Nick H are dreptate si nu este singur. Vedeti si aici https://patrioticmillionaires.org/
    5. Inteleg binisor 3 limbi pe langa cea materna. Chiar daca stii numai limba romana sau numai engleza (ma refer la cei din tarile anglofone) sunt suficiente materiale pe internet care sa-ti ofere si alte puncte de vedere decat noul ortodoxism economic promovat in universitati si pedalat de media aservita. Din cate stiu Wall-Street J. a fost cumparat de Rupper Murdoch, chiar daca ar fi liber pe internet nu l-as citi. Asta de cand am aflat ca dupa cumpararea lui The Times, cel mai vechi ziar britanic, a instituit o cenzura severa acolo, ceea ce i-a facut pe unii jurnalisti sa-si dea demisia. In mai toate publicatiile si media din lumea anglofona, chiar si in Canada si Australia, proiectul european este descris si cronica unei morti anuntate. Mark Twain avea o butada despre asta: „The reports of my death are greatly exaggerated”

    • @Cinicul
      1. Da, aveti dreptate reducerea inovatiei se va simti, in special, in tarile care externalizeaza munca.
      Cresterea inovatiei in cele care a fost externalizata este un subiect aparte deoarece depinde de multi factori. In cazul Chinei as mentiona: transferul fortat de tehnologie/furtul tehnologiei, incalcarea fatisa a drepturilor de prop.intelectuala, impunerea asocierii cu pers.juridice locale, etc. Ca factor pozitiv: existenta unei bune educatii/a culturii stiintifice la nivel local. Nu e cazul in: Bangladesh, Indonezia si chiar India.
      Dar da, potential ar fi dar…..is not so easy.

      2.Trebuie sa va marturisesc, cu tristete, ca ne iluzionam daca traim cu impresia cumpatarii bine vazute in Ro.
      Avem numeroase marturii istorice despre propensiunea grava spre lux a celor care dau tonul in societate. De la pravile domnesti pana la impresii de calatorie ale unor straini aflati, in trecere, prin Valahia si Moldova.
      Cat priveste supra-indatorarea avem trista epopee a crizei devastatoare a datoriilor agricole ’29-’33 si pana prin anii ’40.
      Poate ca bunicul dvs.a avut intelepciunea/norocul sa nu faca un gheseft d-lui Aristide B.,dar vasta majoritate a taranimii regățene era supra-indatorata rau de tot. Adica la maximul suportabil in timpuri bune, cumva, similar cu criza (in mediul citadin) de dupa 2008.
      In ’29 crahul de pe Wall-Street. Preturile cerealelor s-au prabusit worldwide. Taranimea Ro.a fost exact in situatia fermierilor americani, doar ca la o scara mult mai mare si mult mai rau. Guvr.Argetoianu a dat legea conversiunii datoriilor agricole = bailout ptr.banci prin imprumut extern al Ro. Datoriile agricole convertite in datorii la buget taxe. Episodul „foncirii” din Morometii este consecinta falimentului masiv al taranimii si prelungirea situatiei foarte mult timp.
      Poate ca guvernantii nostri ar trebui sa inteleaga ca atunci cand prosperitatea prin credit ieftin ajunge la noi inseamna ca sfarsitul ei brusc (the bust) e f.aproape.
      Dar revenind….vorbiti astazi in Ro.despre cumpatare&economisire! Faceti aceasta experienta. Pers. sub 60 de ani o s-o ia mai rau ca pe o injuratura, o privesc ca pe un atac grav la prosperitatea lor afisata, etc. Nu toti, nu. Dar f.,multi. Cumpatarea germana, olandeza, etc e privita „Sa fie la ei!!! Nu stiu sa traiasca, etc”.

      3. Da, o inflatie de nu mai mult de 2-3% poate fi benefica. Dar nu mai mult ca o ia la vale repede.

      4. In massmedia anglo-saxona, cu exceptia notabila a BBC, igoranta crasa in privinta afacerilor europene e regula. Idem cu unii dintre preopinentii nostri de pe-aici. Dar aici avem scuza ca suntem niste amatori care isi dau si ei cu parerea.
      Stiti e curios ca unul dintre argumentele, cu mare trecere, impotriva euro € il reprezinta discrepantele reale nord-sud, est-vest. Eu am mai intrebat, dar se pare ca intrebarea mea nu are relevanta necesara: oare la momentul aderarii la US California, TX, AZ, New Mexico, Idaho, Montana, Wisconsin aveau economii congruente cu NY&co?!? Astazi Minesotta, Idaho, Nebraska, Mississippi, Alabama, etc, etc nu inregistreaza discrepante mari fata de NY, CA, TX, WA, FL?!? Dauneaza dolarului?!?
      Argumentul ca US e o tara nu prea are relevanta deoarece si UE are vocatie statala. Dar vine pas cu pas. Nu-si poate permite „luxul” tragic al unei hecatombe, as US civil war, ptr.a federaliza micul continent. Din fericire se pare ca am depasit acea perioada.

  14. @ Harald
    Din pacate majoritatea antreprenorilor de succes de azi fac cam ce face Nick H. Ce face Warren Buffett? Noii capitalisti fac mai multi bani operand mii de trazactii la bursa in milisecunde decat venind cu o singura idee de afaceri.
    Elon Musk nu este din aceasta categorie, el produce ceva, chiar daca unii sceptici lipsiti de obiectivitate se incapataneaza sa-i discrediteze unele din proiecte, precum Tesla.

    • @Cinicul – atât timp cât guvernele oferă subvenții pentru ce produce Elon Musk, acel ”capitalism” practicat de el e pe bani publici. A venit la Tesla în calitate de investitor, după care i-a forțat pe cei doi fondatori să plece și și-a păstrat firma. Cu care a produs în permanență pierderi.

      Când aveți idoli ca Nick Hanauer și Elon Musk, poate ar trebui să vă puneți unele întrebări despre propriul sistem de valori. Știu, sunteți entuziasmat să plătiți taxe, admirați necondiționat socialismul german și fiscalitatea daneză, îl citați pe Marx la fiecare 3 comentarii etc. etc.

      • @Harald
        Mai (in)amice, mai.
        Cum iti explici tu succesul DE&co (adica tarile cu aceeasi „filosofie”) comparativ cu nemarxisti fondatori ai liberalismului economic: UK&US?!? Vorbesc de succes prin raportare la performante, rezilienta la crize (coronavirus e si el un exemplu), nivel de trai ridicat si nepolarizare excesiva, etc.
        Cum iti explici succesiunea de crize socio-economice din UK de dupa WW2 in conditiile in care a fost, net, principalul beneficiar al Marshall Plan?!? Cum iti explici indarjirea cererii de aderare la UE (CEE/CE) in conditiile existentei propriei creatii: EFTA?!?
        Au gresit cu ceva sau…asa a vrut Doamne-doamne?!?
        Te rog evita raspunsuri despre political correctness si un asa zis neo-marxism al „ceasurilor de pe urma” :-) . Hai sa fim rezonabili.
        P.S.Depasim argumentul chiriilor platite de ofiterii US incartiruiti in DE ?!?

      • „……..atât timp cât guvernele oferă subvenții pentru ce produce Elon Musk, acel ”capitalism” practicat de el e pe bani publici. ”

        Nu e prost cine cere ci e prost cine da.

        In Europa si USA – probabil si UK – s-au acordat si se acorda, IN FIECARE AN, subventii pentru fermieri.
        Donald Trump a acordat recent subventii SPECIALE fermierilor americani in razboiul comercial USA-China.

      • Nu stiti pe cine-l caut eu. Suntvin fel de Panait Istrati, omul care nu crede in nimic, stânga imi repugna prin prostie sau mediocritate, dreapta ma dezgustă prin egoismul și micimea sufletească.
        Spre deosebire de dvs nu mă erijez în atotcunoscator și judecator al tuturor. Daca-i dvs sunt si eu un Ghiță Contra dar nu-mi dau cu parerea in orice subiect nici macar in cele in care sunt un specialist. Apelarea la etichete este resursa ultima a celor lipsiți de argumente.
        Imi place sa contrazic înțelepciunea comună propagată de media actuală și de universitari care si-au pierdut capacitatea de a gândi cu propriul cap. Propagandistii statului mic, care cea se ocupe doar de armata și externe și pentru care educația și sănătatea sunt out of scope, se ascund, iar Boris J descoperă că NHS este bun. Un pic dr consecvență nu strica, indiferent daca vine de la Trump, Boris J sau comentatori prolifici pe Contributors.

      • Cât despre subvențiile pentru Tesla cred ca ar trebui ss va amintiti ca intreaga industrie auto din US a fost salvată de la faliment de administrația Obama. Talibanii lui Milton Friedman au mrmorie scurta. Sunt la fel de lipsiti de înțelegerea complexității lumii ca și marxiștii.
        Subvenții ascunse primesc și .Boeing și Airbus, atat agricultura din UE, cât și cea din USA. In realitate Tesla subvențiile de care beneficiază Tesla sunt disponibile oricărei companii de automobile care face un produs similar. Industria auto a motorului cu combustie interna a fost subvenționată masiv prin construirea de sosele și autostrăzi, fara de care ar fi rămas o nișă. Cand mai veniti cu contraargumente va astept cu cifre.

Lasă un răspuns la JB Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Silviu Cerna
Silviu Cerna
Silviu Cerna este profesor emerit de ‘’Economie monetară’’ la Facultatea de Economie şi de Adminstrare a Afacerilor a Universităţii de Vest din Timişoara. Este autor a numeroase lucrări în care tratează rolul băncilor centrale în economiile contemporane, obiectivele şi instrumentele politicii monetare, factorii determinanţi ai cursurilor valutare, uniunile monetare etc. Cartea Teoria zonelor monetare optime a primit premiul Academiei Române „Victor Slăvescu” (2006), iar, mai recent (2015), cartea Politica monetară a fost distinsă cu premiul ’’Eugeniu Carada’’ al Academiei Române şi Marii Loje Naţionale a României. În perioada 1992-2009, a fost membru al Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României.

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Franța vs. Turcia sau de ce nu încap două săbii strategice în teaca Mării Mediterane

Că nu există deloc simpatie între Paris și Ankara se știe nu de azi de ieri, ci...

Tăcerea manualului nu înseamnă și tăcerea profesorului. Un răspuns lui Selly

Nu manualul sau catalogul te fac profesor, ci faptul că vezi în cei din...

Datele lipsă în monitorizarea epidemiei: internările la ATI pe județ pe zi

Pacienți covid-19 în ATI în România (sursa: graphs.ro) Numărul...

Jurnalism în cheia „clarității morale”

Jurnalismul nu poate fi niciodată matematic obiectiv, însă el ar trebui măcar să fie, cel puțin în teorie,...

Românii de la Tönnies suntem noi toți

Abia s-au uscau amprentele de pe tastele cu care au scris jurnaliștii despre scandalul sezonierilor români și polonezi...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)