miercuri, ianuarie 20, 2021

Consensul politic este util. Putem însă avea încredere în mitomani?

După zece ani în care politica României a fost marcată de lupte brutale, iar unele partide refuzau constant să se prezinte la negocierile convocate la Cotroceni de Traian Băsescu, ideea preşedintelui Iohannis de a construi un consens în jurul bugetului pentru Armată este privită cu un anume scepticism. Pur şi simplu, oamenii nu mai cred în perspectivele unei păci între palate. Eu vreau însă să spun de la început: un consens între actorii politici, pe teme de interes naţional, este necesar României. Eram deja stabilit în SUA în anii în care preşedintele pe care-l admir cel mai mult, republicanul Ronald Reagan, reuşea să realizeze o serie de acorduri bipartizane cu democraţii, pentru a rezolva problemele grave cu care se confrunta naţiunea. Modul în care, în 1983, Reagan a lucrat împreună cu Thomas „Tip” O’Neill, preşedintele Camerei Reprezentanţilor, pentru adoptarea legislaţiei privind securitatea socială, este exemplar.

Acum, formal, nu cred că preşedintelui Klaus Iohannis îi va fi greu să obţină un acord al tuturor partidelor parlamentare pentru ca, din 2017, România să aloce 2% din PIB pentru Apărare. În această etapă, bănuiesc că ceea ce îşi propune noul şef al statului este să arate că se poate realiza un consens pe teme de interes naţional şi să ofere un exemplu. Nu începe în forţă, atacând subiecte controversate – precum reforma în Sănătate sau Educaţie – ci printr-o abordare prudentă, ceea ce mi se pare firesc pentru un preşedinte care s-a instalat la Cotroceni acum mai puţin de o lună. Şi pe fond cred că Iohannis procedează corect: Rusia, chiar dacă este la limita falimentului, nu pare să fi învăţat ceva şi să-şi fi temperat tendinţele expansioniste. În acest context, România trebuie să fie un furnizor de securitate, nu doar să aştepte ca partenerii din NATO să trimită trupe pe teritoriul ei. Pe scurt, sunt mari şanse ca, luni după-amiaza, de la Palatul Cotroceni să vină informaţia că toată lumea, în frunte cu premierul Ponta, este de acord ca, din 2017, armata să primească 2% din PIB.

Aici apar însă problemele: putem avea încredere că acest guvern îşi va îndeplini angajamentele? Scriam în septembrie, aici, pe contributors: “Bani ca să ne apărăm de Rusia, nu pomeni electorale, domnule Ponta!” În vara lui 2014, deşi ameninţarea rusă bătea la uşă, armata a primit nişte rămăşiţe de la masa bogaţilor: 400 de milioane de lei la rectificarea din iulie. În schimb, fondul de rezervă aflat la dispoziţia guvernului a crescut exploziv pe parcursul lui 2014, de la 168 de milioane de lei la 1,9 miliarde. Premierul Ponta s-a folosit în mod discreţionar de aceşti bani, în special pentru a mitui primari, în perioada campaniei electorale, nu pentru a întări capacitatea de apărare. Nu ar trebui să uităm nici faptul că, în februarie 2013, tot guvernul Ponta îşi lua angajamentul, în cadrul CSAT, ca încă din 2016 să aloce 2% din PIB pentru Apărare, după o serie de creşteri graduale în 2014 şi 2015. Aceste creşteri s-au produs, dar într-o măsură extrem de mică. România este departe de obiectivul 2%, chiar dacă preşedintele Iohannis va reuşi să convingă Comisia Europeană să accepte o majorare a deficitului bugetar şi va putea să aloce către M.Ap.N venituri suplimentare. Putem deci observa că premierul Ponta a mai avut promisiuni legate de creşterea alocaţiei pentru Apărare, dar nu şi le-a respectat.

Pornind de la discuţia despre bugetul Apărării şi modul în care promisiunile anterioare au fost încălcate, ajungem la o întrebare pe care o consider esenţială pentru anul politic 2015: cum va funcţiona relaţia dintre preşedintele Iohannis şi premierul Ponta? Este evident că noul şef al statului vrea să arate că poate conduce şi fără conflicte sau declaraţii dure, la televizor. Problema este dacă şi cealaltă parte, respectiv guvernul PSD şi premierul Ponta, va proceda corect şi îşi va respecta cuvântul dat. Ca om de afaceri, am învăţat o lecţie esenţială: încrederea între parteneri este un element esenţial pentru bunul mers al unei înţelegeri comericale. În momentul în care nu-ţi respecţi cuvântul, când ai în urmă o istorie de minciuni şi înţelegeri încălcate, este aproape imposibil să mai fii considerat o persoană de încredere, iar afacerile merg prost. Din această perspectivă, îmi este teamă că tot ceea ce face premierul Ponta acum este să câştige timp, până îşi revine din înfrângerea din 16 noiembrie şi-şi reconfirmă, la congresul din primăvară, controlul asupra PSD. După ce îşi va atinge aceste obiective, Ponta va începe bătălia pentru alegerile din 2016 şi nu va mai respecta nimic. Să nu uităm că proximele alegeri sunt cele locale, deci reţeta pomenilor dirijate prin ministerul Dezvoltării către primari va fi probabil folosită din nou.

Nu vreau să închei pe un ton pesimist. Chiar dacă premierul Ponta are o lungă tradiţie în a minţi – unii au spus chiar că este un mitoman şi are o adevărată plăcere în a nu spune adevărul – consider că preşedintele Iohannis este dator să încerce să coopereze cu Palatul Victoria. Un consens pe 2% din PIB pentru apărare, din 2017, este excelent măcar din perspectiva unei planificări bugetare multianuale, planificare pe care guvernul PSD nu a fost capabil să o realizeze până acum.

Societatea românească are nevoie de reforme profunde, nu de lupte politice, şi de aceea este nevoie ca preşedintele României să construiască un mecanism de cooperare cu primul-ministru. Insist asupra unui singur aspect: cooperare şi consens pentru reforme, doar pentru reforme…

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. NU e nicio problema. Consensul este garantat de presedintele Grivco care nu va face un pas in afara intereselor noului USL (asa cum a fost el initial + PDL). Asa zisa iesire a PNL din USL nu a fost decit o manevra prin care PDL-ul antibasist sa intre in USL fara sa recunoasca. Nu degebeaba Basescu a spus „Adio PDL”. Stia prea bine situatia de acolo. Victoria lui KI nu este infringerea lui Ponta ci respectarea intelegerii initiale – premier PSD si presedinte PNL. Ponta va pica doar daca baronii din PSD de vor fi saturat de el. Dormiti linistiti USL vegheaza!
    DNA sa ne apere! Cit o mai putea, pentru este foarte simplu sa i se taie ghearele. Schimbam foaia la SRI si DNA moare de inanitie.

    • Aveti dreptate. Vad insa ca – incet,incet – lumea se resemneaza. Cea mai mare pierdere este Basescu. El nu i-ar fi lasat niciodata sa doarma in sosul complicitatii lor.

  2. Comisiile alea bi-partizane americane sunt de domeniul trecutului azi, a fost acum vreun an şi jumătate un articol fain pe tema asta în Revista 22, „Criza vetocraţiei americane” de Octavian Manea.
    Un consens asemănător, un „Pact Național” s-a mai semnat odată când cu cei 6% la Educație, și nu a valorat nici cât hârtia pe care a fost scris (nu mai intru în detalii despre cine, ce, cum când şi în ce condiţii s-a şters undeva cu el). În condițiile astea, se mai miră cineva de ce actualul pact este privit cu scepticism?

  3. Bun, s-au pus de acord.

    Dar nu era mai bine sa fi conclucrat incat sa fi crescut PIB-ul cu 10%? Ar fi castigat si Armata (si daca ar fi lasat % neschimbat), dar si tara in ansamblu…

  4. Mai sa fie! Cum adica 2% din PIB pentru armata? Aha! Rusii stau la granita salivand!! Era sa uit intrebarea…de unde vin armele alea? USA? Cool! Bune arme! Deloc ieftine, dar de calitate! Da, asa este, aveti perfecta dreptate!

    „Nu începe în forţă, atacând subiecte controversate – precum reforma în Sănătate sau Educaţie – ci printr-o abordare prudentă, ceea ce mi se pare firesc pentru un preşedinte care s-a instalat la Cotroceni acum mai puţin de o lună. Şi pe fond cred că Iohannis procedează corect: Rusia, chiar dacă este la limita falimentului, nu pare să fi învăţat ceva şi să-şi fi temperat tendinţele expansioniste.”

    Damn right! Ia si el bani de unde se poate, pen’ca trebuie si industria de armamant sa traiasca din ceva, nu? Mai ales daca-i speriem pe cetateni cu Rusia care abia asteapta sa ne atace!

    Sanatatea si educatia sa mai astepte, pentru ca nu e bine sa incepi cu lucrurile cu adevarat importante pentru Romania, tocmai cand aia stau cu arma la picior, asteptand doar comanda de a ne invada!

    In afara de asta, eu raman la parerea ca asta a fost si greseala comunistilor. Au scolit oamenii! Cine citeste, gandeste! Cine gandeste, realizeaza manipularea Si te „da jos” de la putere. De unde si concluzia ca prea multa scoala nu-i buna, daca vrei sa pastrezi un status quo! Ergo, de ce bani pentru educatie?! Mai bine pentru armata!
    „Romania lucrului bine facut!” Chiar ca-l face bine, intre noi fie vorba! Intrebarea este doar „pentru cine-l face bine?”! ;)

    Cool! Cool indeed!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

George Mioc
George Mioc
George Mioc este antreprenor, CEO al unei firme americane (PSI Industries). Este stabilit in SUA din 1976. Este inginer: CDS, Scranton, Pennsylvania (1985) Associate Degree in Mechanical Drafting & Design Technology.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

Transgenderii, „Dezastru al unor oameni fără Dzeu”?

Îi mai țineți minte pe CpFeii ăia cu mîna pe cruce și familia-n gură care puseseră de-un referendum acum vreo doi ani...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.