marți, mai 21, 2024

Consilierul prezidential Mihalache si tragedia comunista din Romania

Oare ce le spune consilierul prezidential Dan Mihalache americanilor cu care se intalneste aici la Washington, in compania Alinei Gorghiu si a lui Mihai Gadea? Le recita oare din ceasloavele dumitropopesciene, mustind de americanofobie, pledoarii pentru „marele vis” si „marele experiment”, atat de dragi sufletului sau? Putini stiu ca fostul jurnalist de la „Adevarul” (lui Darie Novaceanu) si de la „Azi” (al lui Octavian Stireanu) socoate ca fostul satrap cultural, urmasul lui Leonte Rautu si al lui Iosif Chisinevschi in fruntea „resortului ideologic”, ar fi oferit o imagine mult mai corecta in ale sale prolixe, indigeste si mincinoase amintiri decat Raportul Final al comisiei formata in urma cu zece ani. Daca va indoiti ca asa stau lucrurile, cititi aceste randuri ale celui care face si desface jocurile la Cotroceni…

Dan Mihalache recomanda, prin urmare, ca membrii Comisiei Prezidentiale (inclusiv Monica Lovinescu, Constantin Ticu Dumitrescu, Radu Filipescu, Al. Zub) sa se inspire din naucitorele gongorisme ale luii Popescu-Dumnezeu. Nu din „Cartea neagra a comunismului”, nu din Soljenitin, Nadejda Mandelstam, N. Steinhardt, Alice Voinescu, Annie Bentoiu, Arthur Koestler, N. Margineanu, I. D. Sirbu, Evghenia Ghinsburg, Vlad Georgescu, Florin Pavlovici, ci din productia celui care l-a comparat, in 1974, pe Ceausescu cu Pericle, Napoleon si Lincoln! Recomandarea lui Dan Mihalache tine de ceea ce Andrei Plesu a numit obscenitate publica.

„Am citit pe nerasuflate cele 4 volume de amintiri semnate de Dumitru Popescu (zis Dumnezeu). Mai citisem in prealabil 2 volume semnate de acelasi Dumitru Popescu: “Elefantii de Portelan” si ”Am fost si eu cioplitor de himere”. Fara indoiala, in analiza comunismului romanesc toate aceste volume isi vor avea locul lor, indiferent de ce vor crede unii sau altii dintre membrii comisiilor oficiale insarcinate cu investigarea trecutului comunist. Daca vor sa inteleaga cu adevarat trecutul comunist, eu le recomand calduros sa il citeasca pe Dumitru Popescu. Un condei ascutit, o descriere analitica, o metafora puternica deaspre ceea ce au insemnat pentru noi romanii acei ani. Citindu-l pe Dumitru Popescu, cu analizele si viziunile lui asupra acelei perioade, cu inteligenta unei condeier de prima mana, ma intreb doar un lucru: de ce acest om nu a fost valorificat in perioada post decembrista, perioada in care tot felul de pigmei utecisti s-au instalat la conducere? Sau , poate, nu s-a dorit acest lucru … Vreau sa fiu bine inteles: nu l-am cunoscut pe Dumitru Popescu – Dumnezeu, nu am dat nici macar o data mana cu el si ca atare, nu pot fi suspectat de partizanat… ii admir insa scriitura exceptionala si analiza profunda pe care o face comunismului romanesc. “Raportul Tismaneanu” ar avea ce invata de la Dumitru Popescu.”

https://dmihalache.wordpress.com/2007/09/15/lecturi-de-vacanta-i-istoria-comunismului-romanesc/

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Asta spune volume nu doar despre Mihalake ci si despre jupanul de la Cotroceni, un uselist cu obraz extrem de gros si impenetrabil la critici, infumurat, incult, ipocrit si corupt cel putin moral, adica mincinos.

  2. de ce acest om nu a fost valorificat in perioada post decembrista, perioada in care tot felul de pigmei utecisti s-au instalat la conducere?

    Halucinant! Dan Mihalache si-a început cariera politică în 1994, ocupând postul de consilier guvernamental. A făcut parte din aparatul executiv din perioada post-decembristă. Am o întrebare. Cum se consideră pe sine: „pigmeu utecist” sau „mare utecist”?

    Dacă prezentul consilier prezidențial a uitat prin ce vremuri a trecut România când Popescu-Dumnezeu era pe cai mari (si aparent avea timp să gândească profund, să filosofeze și să critice complexul militaro-industrial de peste ocean), îi putem reaminti parcurgând următoarele imagini.

    https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1111914415515410.1073741840.473696482670543&type=3

  3. Tinerii au gasit intotdeauna mijloacele de a ocoli interdictia, care este tentanta precum fructul oprit. Nu are legatura cu faptul de a fi fost sau nu soim, pionier sau utecist, ci cu interdictiile politice neinspirate ale prezentului, care nu indeparteaza, ci atrag lecturile care cad sub incidenta corectitudinii politice. Din acest punct de vedere, scrierile lui Dumitru Popescu Dumnezeu au capatat o nemeritata aureola de literatura Samizdat.

      • Care interdictie? Cum adica e interzis D Popescu? Nu e si nu a fost interzis deloc. Lui Mihalache chiar ii place de D Popescu, cum i-a placut de Darie Novaceanu si de Stireanu. Sau era atras si de astia ca erau si ei perescutati? Ale tineretii valuri, nu-i asa?
        Si lui Iohannis chiar ii place de Mihalache. Si lui Mihalache de Gadea. Etc.

    • Cind ma gindesc ca eseul lui Popescu-Dumnezeu a fost gazduit in Romania literara, iar articolul doamnei Zafiu, care analiza din punct de vedere „a pacatelor limbii” plagiatul lui Ponta nu a fost publicat, am asa o nostalgie fata de dl Manolescu de pe timpul cind nu isi „descoperise adevarata fata”.

  4. O zic intr-o doara: Mihalache nu are nicio vina; asta e, altul mama-i nu mai face!
    Dar este consilier prezidential. Cel mai cel.
    Si aici am pornit gresit: presedintele este fostul „premier Grivco” inscaunat de Felix, turnator si colaborator al Securitatii. Si aliat uslamist, participant la o lovitura de stat.
    Dupa nenumarate proteste, care explicau cine ii este consilier principal, „urmarite de presedinte cu atentie (sau mare atentie, nu mai stiu)”, a zis `ai, sictir, hai la drum, Mihalache :P
    dar nu pleca neinsotit, te du cu popa Gadea, sa va fie sfintite parangheliile la nemti si americani. Sa existe si ceva iz de la patronul Felix.

  5. Dle Vladimir Tismaneanu,
    Un singur lucru mai pot judeca: faptele concrete de zi de zi si efectele lor.
    Cred ca in functie de ele ar trebui sa-i judecam azi pe toti astia care din punctul de vedere al faptelor trecute trebuiau aruncati la gunoi.
    Cum nu sunt aruncati si cum trebuie sa le vad in continuare mutra lor USLista cu Gadea in frunte, nu am alta solutie decat fara sa tin cont in serviciul caror agentii oculte sau interlope sau ale Romaniei sau ale altui statat prieten sau dusman al nostru, fara sa ma gandesc daca sunt agenti dubli sau tripli , sa le judec temporar actiunile strict dupa rezultatul imediat sau evaluabil in viitor cu certitudine, exact cum in decembrie 1989 pana ce a fugit Ceausescu puteam fi aliat conjunctural chiar si cu AVO sau KGB, desigur ulterior revenind fiecare pe pozitiile naturale: eu anti comunist , anti interlop , anti mafiot, anti … si ei pe cele pe care de regula le aveau in virtutea ticalosiei lor lipsita de alta convingere decat a banului si a distrugerii oricui care-i impiedeca sa se apriope de acest deziderat. si deci de fapt dusman(nu spun adversar ci dusman) ireconciliabil al celor ca mine.
    Numai bine in acest an!

  6. Nu stiu ce sa mai cred-te insotesti cu cine esti unit in cuget si simtiri!Ramane doar consolarea ca a fost singura varianta posibila si cu speranta ca poate va realiza ce se asteapta de la el, „neamtul reformator”, o continuare peste veacuri a neamtului intemeietor!

  7. Sa fim totusi intelegatori cu tov. Mihalache: probabil ca literatura respectiva face parte din programa obligatorie de studiu de la Academia de Securutate, acea institutie distinsa al carei distins membru este. Cu comentariile respective dinsul dovedeste ca si-a insusit cu brio autorii clasici ai domeniului. Este curios daca tov. Mihalache i-a impartasit si vestitului Donald Rumsfeld opiniile dinsului despre comunism…. Este extrem de trist insa ca la 27 de ani de la revolutie am ajuns sa fim condusi de astfel de personaje !

    • Pai … e simplu. Numai sa va aduceti aminte o zicala populara foarte raspindita in anii imediat uirmatori Revolutiei: „la vremuri noi …. tot NOI”.
      Altfel spus, poti sa fii oricit de slab pregatit pentru postul (politic) pe care il ocupi, trebuie sa ai un trecut „istoric”. Si atunci trebuie sa te asculte lumea pentru ca esti „cineva”. Sau poate nu …

  8. @victor L (05/02/2016 la 11:20)

    Era mai buna varianta cu Ponta (si ai lui?)……….pentru ca asta era alternativa la ultimele alegeri prezidentiale alegerile …………sau poate era mai bine cu varianta dinaintea (tot mai bine era inainte nu-i asa ?)

    Poate e nevoie sa schimbam Constitutia in sensul „unlimited term” pentru presedinte ca si pentru parlamentari / alesi locali.

    • @ Vasile M,
      daca il iubesti atita pe Iohannis, nu astepta posrtarile mele ca sa te agati de ele; te dai de gol ca ageamii. UNde mama napastei am scris eu ca „Era mai buna varianta cu Ponta (si ai lui?)”
      Spune deschis: Iohannis si Mihalache procedeaza bine, dupa parerea mea,@ Vasile M.
      Ce tot o dai cotita analizindu-mi textele.
      La articolul dlui Tismaneanu ai ceva de zis?

      • @victor L (05/02/2016 la 11:20)

        Nu e vorba de iubirea mea pentru Iohannis ci despre iubirea ta netarmurita pentru Basescu ca si a limbajului folosit de el.

        Este logic ca daca nu-ti place de actualul presedinte avea de ales intre Ponta si cam atat. Basescu nu poate candida doar daca se schimba Constitutia.

        Cred ca te-ai grabit (ca un ageamiu vorba ta) ma intrebi pe mine care-i parearea TA despre (te auto-intrebi de fapt) Iohannis si Mihalache citez:

        „Spune deschis: Iohannis si Mihalache procedeaza bine, dupa parerea mea,@ Vasile M.
        Ce tot o dai cotita analizindu-mi textele.”

        Odata publicat un comentariu nu-ti mai apartine! Este valabil pentru oricine inclusiv pentru mine.

        In plus cand nu ai arogumente nu deveni ageamiu!

  9. Si, daca asa gindeste primul consilier al presedintelui, atunci probabil ca este logic sa acceptam ideea ca acest mod de gindire se reflecta si in gindurile si actiunile presedintelui, adica in viata noastra de zi cu zi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. În curând îi va apare la editura Humanitas un nou volum cu titlul „Aventura ideilor”. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Cumpara cartea de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro