Pentru Ana Blandiana, in memoria lui Constantin Ticu Dumitrescu, preşedintele Asociației Foştilor Deținuți Politici, membru al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, luptător devotat pentru dreptate, adevăr, onoare şi cinste. A fost un militant civic pentru care au existat un număr de valori care nu puteau fi nici negociate, nici terfelite. A petrecut ani grei in temnițele comuniste pentru faptul că a refuzat să pactizeze cu forțele Răului totalitar. A fost un democrat sincer, un om de o căldură şi de o generozitate unice. A fost ținta unor calomnii imunde, a unor atacuri abjecte venite din partea foştilor săi torționari şi aliaților lor actuali, dintre care unii se pretind „anti-comunişti”. S-au folosit impotriva sa cele mai mizerabile forme de dezinformare. Au crezut agentii Răului că-i vor frânge voința de libertate. S-au inşelat insa lamentabil.
In anul 2008, editura Polirom a publicat volumele de amintiri „Marturie si document” (volumul al doilea al memoriilor a apărut cu puțin inaintea stingerii sale din viată). A scris aceste cărti pentru că a crezut, asemeni Monicăi Lovinescu şi lui Virgil Ierunca, in datoria absolută de a depune marturie: “…am o datorie sfântă față de prietenii si colegii mei de suferință, față de cei ucişi de securişti sau de temniceri şi față de muntii de suferință şi de teroare indurați de poporul român in perioada tiraniei comuniste. Cu atât mai mult cu cât, de 17 ani incoace, se aplică tot mai concertat o adevărată strategie a ascunderii sau a uitării programatice şi chiar a uitării ororilor si crimelor comunismului. … N-am avut tinerețe, insă am dobândit cel mai paradoxal titlu de noblețe din istoria umanitații, cel de detinut politic. Acest titlu işi revendică nobletea, deoarece nu poate fi obținut cu bani! Pentru a-l fi avut, incercările erau insă atât de grele, incât costau adesea viața; cei care l-au primit nu l-au dorit şi nu l-au cerut, iar cei care l-au acordat nu şi-au dat seama că ne innobilează, ci au crezut exact contrariul”. Pe data de 27 mai 2008, dl Ticu Dumitrescu mi-a scris o dedicație, una dintre cele mai mişcătoare pe care le-am primit vreodată, in care mă numea „autorul inteligent şi documentat al unor cărti esențiale intru cunoaşterea si condamnarea comunismului”. Sunt cuvinte care mă obligă pentru veşnicie…
Arunci când unii isi fac un titlu de glorie din „demitizarea” demersului condamnării comunismului, vorbind, cu jenantă frivolitate, despre anticomunism ca „iluzie”, este cazul să afirmăm tranşant anumite adevăruri factuale: comunismul a fost domnia minciunii, a resentimentului social, a urii instituționalizate, a mediocrității şi a imposturii. Ticu Dumitrescu a spus aceste lucruri cu tărie, inclusiv in acel veritabil testament moral care a fost mesajul său trimis in luna iulie 2008 către Scoala de Vară din cadrul Memorialului Victimelor Comunismului si al Rezistenței de la Sighet.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Este important sa ne amintim de dl Ticu Dumitrescu pe care si eu am avut marea onoare si bucurie sa il cunosc dar regret disparitia ultimului dvs articol publicat doar cu o zi inaintea acestuia , foarte important referindu-se la cei zece ani de la condamnarea comunismului ca ilegitim si criminal si unde erau discutii care astfel probabil ca se vor intrerupe caci articolul nu mai este vizibil nici macar mergand inapoi asa cum se poate ajunge la cel din 12 decembrie; Largo desolato, putand fi acesat doar daca se cauta in lista articolelor dvs asa ca intrucat si eu am mai adaugat ceva cat inca mai era ra afisat aici, inca in moderare indc totusi linckul la care cei care vor sa continuie discutia il pot accesa.Poate ca puteti si dvs sa-l readuceti in atentia noastra aici in spatele acestuia care este ultimul.
http://www.contributors.ro/politica-doctrine/ilegitim-si-criminal-zece-ani-de-la-condamnarea-regimului-comunist/
Am avut onoarea de a-l intalni pe Dl Ticu Dumitrescu intr-o imprejurare relaxata. Era pe vremea cand telefonului portabil i se spune si ca acum – adica MOBIL – dar si CELULAR. Nu stiu cum a venit vorba, dar la un moment dat eu am cerut permisiunea de a-l mai suna pe celular, iar dansul a incuviintat generos si plin de umor spunand ca este obisnuit deoarece are la activ multi ani de ”celular” – apropo de regimul de detentie care implica si izolarea in celule. din pacate nu am gasit nici pe site ul SIGHET si nici altundeva Mesajul lui Ticu dumitrescu din 2008. Daca exista totusi undeva pe Internet multumesc nticipat oricui imi va comunica un link. Iar daca nu exista inca poate ca acum . cu prilejul comemorarii este un bun moment sa fie publicat.
Voi incerca sa vorbesc pe „celula” si dlui obisnuit cu acest termen :), cu un alt domn Dumitrescu deasemeni un lider al fostilor detinuti politici si prieten cu dl Ticu Dumitrescu si poate ca acesta il are ….Daca voi reusi sa dau de dsa.
PS. Am dat de dl C. Dumitrescu si mi-a spus ca il cauta si daca-l gaseste o sa-l avem.
Multumesc oricum pentru implicare.
Pt. dl. Mihai 2, iată articolul de care pomeneaţi (link-ul e chiar de pe Sighet:http://www.memorialsighet.ro/constantin-ticu-dumitrescu-2/) :
Stimată Doamnă Blandiana,
Stimate Domnule Stephane Courtois,
Stimaţi invitaţi,
Regret sincer că motive independente de dorinţa mea m-au obligat ca în locul prezenţei la acest deosebit eveniment să recurg la transmiterea unui mesaj.
Regret în mod deosebit faţă de Stephane Courtois, pe care aş fi dorit să-l reîntâlnesc, şi faţă de profesorii şi elevii cursanţi ai Şcolii de Vară organizată de Fundaţia Academia Civică la Memorialul Sighet, cărora doream să le împărtăşesc din grelele mele experienţe.
Absenţa mea va fi însă, într-un fel, suplinită prin măsura luată de I.I.C.C.R. de a dona cursanţilor primul volum al cărţii mele „Mărturie şi document”.
Trebuie să spun, însă, că de fapt acolo unde sunt prezenţi Ana Blandiana sau Romulus Rusan, sunt prezent şi eu, pentru că identitatea convingerilor şi felurilor luptei noastre pentru adevăr ne-au legat.
Totodată, ţin să o felicit pe Ana Blandiana şi să-i mulţumesc în numele din ce în ce mai puţinilor foşti deţinuţi politici pentru ideea, dăruirea şi perseverenţa depuse în condiţiile grele ale începuturilor post-decembriste de a realiza această instituţie internaţională unică.
În acest context, mă bucur că este prezent acolo şi Vladimir Tismăneanu pentru a descoperi şi cunoaşte Memorialului de la Sighet, laboratorul şi centrul de studii în care au fost cercetare şi formulate, de-a lungul ultimilor cincisprezece ani – uneori în condiţii extrem de dificile, ideile şi dovezile care aveau să reprezinte baza viitorului Raport final. Nu pot să nu recunosc şi să menţionez că domnul Tismăneanu şi-a înscris activitatea pe drumul început de noi, prin valoroasele sale cărţi dovedind atitudinea sa anticomunistă, la care se adaugă numirea sa în fruntea comisiei prezidenţiale care a elaborat Raportul final pe baza căruia preşedintele României a condamnat de la tribuna Parlamentului regimul comunist ca ilegitim şi criminal. Însă pentru ca acest raport să-şi îndeplinească menirea este rândul Parlamentului şi Guvernului să traducă în fapt unele din recomandările Raportului.
Regret că nu voi putea lua parte nici la dezbaterea pe baza acestui raport, dezbatere care în cadrul de la Sighet nu va avea – sunt convins – nimic festiv, ci va fi o analiză serioasă a ceea ce s-a întâmplat şi – mai ales – nu s-a întâmplat înainte şi după memorabila şedinţă a Parlamentului României în 18 decembrie 2006.
Stimaţi prieteni, elevi, profesori, istorici şi lideri de opinie din România şi din Europa,
Primiţi, vă rog, împreună cu regretul meu de a nu mă afla fizic lângă Dvs., şi sentimentul meu că, în cuget, vă sunt alături, astăzi, în acest sanctuar al suferinţei şi rezistenţei care a împlinit 15 ani de reconstruire a memoriei.
Să-i dorim împreună La mulţi ani!
Constantin Ticu Dumitrescu
14 iulie 2008
mesajul trimis de Constantin Ticu Dumitrescu la ediţia din anul 2008 a Şcolii de Vară