Constitutia poporului « suveran » si Republica Judecatorilor (XIV)

Acest episod este cel mai lung din serial si este ultimul in care ii raspund domnului judecator Cristi Danilet. Am ajuns la punctual in care el ori nu poate sa priceapa ce scriu eu, ori nu vrea. Ambele situatii sunt sunt sinonime pentru noi.

Episodul de fata este cel mai lung deoarece el demonteaza argumentele finale ale domnului judecator Cristi Danilet. La sfirsitul acestui episod cititorii vor vedea in mod definitiv daca:

1. ramin in picioare argumentele domnului judecator (care sunt si ale Sandeilor), adica pentru « promovarea » la ICCJ nu mai este nevoie de un nou decret prezidential de « numire » in temeiul legii 303/2004, art.30, al.1 ; sau
2. ramin in picioare argumentele mele si ceea ce au facut si fac Sandeii din 2004 (« promovare » de judecatori la ICCJ fara decret prezidential de « numire » emis in temeiul legii 303/2004, al.1) inseamna subminarea prerogativelor prezidentiale si, la nivel mai general, subminarea suveranitatii poporului roman care isi alege prin vot direct Presedintele pe care Sandeii il transforma din 2004 incoace intr-un presedinte « notar ».

*******

Sa simplificam : disputa mea cu domnul judecator Danilet trebuie sa se apropie de un final, altmiteri dam in balacareala, si sunt chestii grele de care el trebuie sa se ocupe ca membru CSM, bunaoara mandatele expirate ale Sandeilor care au fost numit pe 6 ani (legea 56/1993) si carora, in temeiul art.155, al.5 din Constitutie, li s-a terminat de mult malaiul de judecatori la ICCJ si cu toate aceste, continua sa joace si azi rolul inchipuit de judecatori inamovibili la ICCJ. Ofer doar un nume : Lidia Barbulescu.

Nu doresc sa ii rapesc timpul domnului judecator Danilet, poate are ceva de facut in legatura cu mandatul Lidiei Barbulescu (si nu numai), iar eu il retin cu episoadele mele kilometrice. Nu vreau ca el sa se plinga peste 6 ani, cind ii expira mandatul de membru CSM, ca nu a putut face « reforma » Justitiei deoarece ca s-a razboit cu bloggeri anonimi. Eu nu am nici un interes sa o lalaim pe bloguri, deoarece scopul serialului meu nu este acela de a purta controverse cu domnul judecator decit in nasura in care controversele clarifica niste lucruri, iar nu le aburesc mai tare. Aburitul cititorilor nu este specialitatea mea. Domnul judecator, repet, are niste restante de care se face ca uita, in calitate de membru CSM : constatarea expirarii mandatelor judecatorilor de la ICCJ numiti pe legea 56/1993. Reforma Justitiei e pe bune sau a fost doar in campania pentru CSM, ca eu tot nu am inteles ?

*******

Constroversa mea cu domnul judecator Danilet refera la mandatele Sandeilor de la ICCJ. Acest punct are pentru domnul judecator o importanta deosebita, intrucit el considera ca eu as fi un politician ori un blogger aservit Puterii care, la adapostul anonimatului, doreste controlul politic al Justitiei. Domnul judecator afirma acest lucru deoarece eu sustin (pe urma tezelor lui @Bascaliosul), ca judecatorii de la ICCJ au nevoie de un decret prezidential de NUMIRE in temeiul legii 303/2004. Judecatorul Danilet afirma ca este suficient ca CSM i-a PROMOVAT (de la Curtile de apel la ICCJ, tot in temeiul legii 303/2004) pe acei judecatori la care eu ma refer numindu-i, dupa @Bascaliosul, « Sandei ». A se (re)vedea si Sandeii mamii lor ! .

Disputa dintre noi nu este pentru a decide daca CSM poate sau nu sa « promoveze », (in conditiile legii 303/2004) judecatori la ICCJ. Acest lucru nu face obiectul discutiei, fiind clar reglementat de Constitutie, art.125, al.2 : « Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice ».

Problema pe care eu si judecatorul Danilet ne duelam consta in a stabili daca pentru promovarea la ICCJ (de catre CSM) judecatorii au nevoie de un nou decret prezidential de numire in functie, emis in temeiul legii 303/2004, mai precis a articolului 30, al.1 (in varianta intiala a legii), articol care confera judecatorilor inamovibilitatea « pe viata » si dreptul de « promova » de la judecatorie pina la ICCJ fara sa mai intervina, pe acest traseu profesional, decretul prezidential de numire care intervenea sub legea 56/1993 si dadea voie judecatorilor sa ajunga la Curtea Suprema.

Eu sustin, pe urmele lui @Bascaliosul, ca au nevoie, iar judecatorul Danilet sustine ca nu.

Judecatorul Danilet utilizeaza ca argument colateral disputei acuzatia conform careia eu, sustinind necesitatea unui nou decret prezidential de « numire » in temeiul legii 303/2004 a judecatorilor care vor sa « promoveze » la ICCJ, sustin de fapt interventia politicului in Justitie.

Eu afirm ca un nou decret prezidential de numire in temeiul legii 303/2004 nu numai ca este legal, ci ca respecta si principiul echilibrului puterilor in stat, principiu descris de CCR in Decizia 98/2008 (a se vedea episodul X din serial :  )

*******

Sa incepem sa descilcim o disputa care ameninta sa devina prea tehnica.

Intii, citeva chestiuni de principiu :

I. De principiu, domnul judecator pare ca manifesta o oarecare retinere organica (ca sa nu zic teama) fata de decretul prezidential. In imaginarul domnului judecator, decretul prezidential trebuie sa intervina in cariera magistratilor cit mai putin, si daca se poate, cit mai formal, altfel poate fi catalogat ca « imixtiune ». Am aratat acest lucru in episodul XI. Reiau pe scurt tezele domnului judecator si le comentez :

I.1 : « Numirea si eliberarea din functie a magistratilor, in lume, o face Executivul sau Legislativul si trebuie sa fie doar formala, altfel inseamna imixtiune ».

Comentariu: asa cum a aratat CCR in Deciziile 375/2009, 98/2008 si 551/2009, prerogativa prezidentiala a numirii prin decret in functii publice nu este o prerogativa lipsita de substanta, adica doar « formala ». In sistemul nostru constitutional, Presedintele nu este notar, si nu poate fi obligat sa semneze ca notarul tot ce ii baga altii sub nas. Presedintele semneaza cu deplina putere si autoritate, si poate chiar refuza sa semneze (macar o data) decrete de numire in functia de ministru, sau in functia de judecator. In ambele cazuri refuzul trebuie sa fie motivat, insa cel care propune este obligat sa vina cu a doua propunere diferita. Deci Presedintele Romaniei nu-i notar, iar pentru a reveni la prerogativa numirii judecatorilor, CCR spune foarte clar in decizia 551/2009 : « Art. 134 alin. (1) din Constituţia României prevede atribuţia Preşedintelui României de a-i numi în funcţie pe judecători şi pe procurori, cu excepţia celor stagiari, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. In aplicarea acestor prevederi, legiuitorul are libertatea de a reglementa competenţa Preşedintelui României de a-i numi în funcţie, inclusiv în funcţii de conducere, şi de a-i revoca pe toţi magistraţii la care textul constituţional se referă. Participarea Preşedintelui României la constituirea în acest mod a autorităţii judecătoreşti concordă în egală măsură cu principiul echilibrului puterilor în stat, consacrat prin art. 1 alin. (4) din Constituţia României, şi nu este de natură să afecteze în vreun fel independenţa judecătorilor, instituită prin dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţie, şi exercitarea de către procurori a atribuţiilor lor, cu respectarea principiilor legalităţii şi imparţialităţii prevăzute în art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală ». SURSA

Nu se poate deci sustine, de principiu, ca independenta magistratilor este in vreun fel afectata de interventia, de-a lungul carierei magistratului, a decretului prezidential si ca, de principiu, cu cit decretul prezidential intervine mai putin, cu atit magistratul e mai independent in exercitarea functiei sale (simetric, cu cit intervine mai mult decretul prezidential, cu atit magistratul e mai putin independent).

Decizia CCR e clara ca cristalul. Judecatorul Cristi Danilet pare insa a sustine ca decretul prezidential trebuie sa intrevina cit mai putin si cit mai formal, altfel e « imixtiune ».

I.2. « Ulterior, pe parcursul carierei judecatorilor, presedintele Romaniei nu mai intervine decat pentru functiile de conducere de la ICCJ…Promovarea se face numai de catre CSM, pt orice functie in sistem, inclusive pt ICCJ. Nu mai e nevoie de decret presedintial, legea nu impune asa ceva. La fel pt transfer, sanctionare nu mai intervine nimeni: CSM decide exclusiv ».

Comentariu : In aceasta teza, judecatorul Cristi Danilet merge mai departe decit ii permite legea pe care ar trebui sa o cunoasca. Grabindu-se se arate ca interventia decretului prezidential trebuie sa fie doar « formala » si ca de fapt competenta substantiala in ceea ce priveste cariera magistratilor trebuie sa revina exclusiv CSM-ului, judecatorul Cristi Danilet comite o greseala : afirma ca pentru nici macar pentru sanctionarea magistratilor nu mai e nevoie de decret prezidential : « Nu mai e nevoie de decret presedintial, legea nu impune asa ceva. La fel pt transfer, sanctionare nu mai intervine nimeni: CSM decide exclusiv ».

Voi reaminti aici prevederile legii 303/2004:
– Art. 65, al.1): « Judecatorii si procurorii sunt eliberati din functie in urmatoarele cazuri: […] e) ca sanctiune disciplinara ».
– Art. 65, al.2): « Eliberarea din functie a judecatorilor si procurorilor se dispune prin decret al Presedintelui Romaniei, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii ».

Daca nu e de ajuns, iata si legea 317/2004, art.50:

« În cazul în care s-a dispus excluderea din magistratură a unui judecător sau a unui procuror, hotărârea irevocabilă se transmite Preşedintelui României, în vederea emiterii decretului de eliberare din funcţie ».

Judecatorul Cristi Danilet confunda prerogativa exclusiva a CSM de sanctionare cu oficializarea sanctiunii (stabilita printr-o Hotarire a CSM) prin decret prezidential publicat in Monitorul Oficial. Avem aici un exemplu de decret prezidential de eliberare din magistratura :

Faptul ca CSM decide « exclusiv » sanctionarea unui judecator nu inseamna ca « nu mai e nevoie de decret prezidential ». Ba este nevoie, si acest lucru se face cu respectarea principiului echilibrului puterilor in stat, cum spune si CCR in Decizia 551/2009.

Din aceasta a doua teza sustinuta de domnul judecator observam modul in care el se raporteaza, principial, la acele situatii in care este in joc principiul echilibrului puterilor in stat (in cazul de fata, Presedintele si CSM-ul, ca garant al independentei Justitiei) : judecatorul Danilet tinde se interpreteze necesitatea interventiei (impusa de Constitutie si de lege) decretului prezidential ca un fel de rau necesar (cel putin la numirea judecatorilor) pe care el, ca judecator, il accepta doar daca e pur « formal » ; judecatorul Cristi Danilet vede in decretul prezidential o amenintare perpetua de subminare a separatiei puterilor in stat si a independentei Justitiei, ceva de care CSM-ul nu are nevoie (decretul de eliberare din functie), fiindca CSM-ul decide « exclusiv ». In imaginarul domnului judecator, decretul prezidential e conotat negativ, semnificind pericolul aservirii politice a Justitiei si al subminarii independentei magistratilor.

La rigoare, se poate deduce cu usurinta ca pentru domnul judecator Danilet, independenta maxima a judecatorilor s-ar atinge (situatia ideala) prin eliminarea (la toate nivelurile) interventiei decretului prezidential de: numire in functie, eliberare din functie si numire in functii de conducere la ICCJ. Un judecator perfect independent ar trebui (situatia ideala) sa nu aiba nevoie de decret prezidential niciodata in cariera sa, nici la numire, nici la eliberare. Altfel spus, judecatorul Cristi Danilet s-ar simti pe deplin independent (situatia ideala) daca ar trai intr-o tara in judecatorii nu ar avea niciodata, sub nici o forma, nici o relatie (directa sau indirecta) cu poporul si mai ales cu celelalte doua puteri in stat.

Las cititorii sa deduca relatia dintre acest concept de « independenta » a Justitiei (cu care opereaza in subsidiar domnul judecator Danilet) si suveranitatea poporului (art.2, al.1 din Constitutie).

Parca o aud deja pe Mona Pivniceru tipind catre Presedintele ales al Romaniei: « puterea judecatoreasca isi are fundamentul in insasi puterea judecatoreasca ca autoritate valabila in sine! » (Pivniceru Mona & Luca Catalin, « Reglementari internationale cu relevanta in materia deontologiei judiciare », in Deontologia profesiei de magistrat. Repere contemporane, coordonatori: Mona-Maria Pivniceru, Luca Catalin, Editura Hamangiu, 2008, p.43).  SURSA

*******

Sa venim acum si la partea « tehnica ».

Domnul judecator, desi initial trintise usa si nu mai vroia sa comenteze pe Politeia, a facut-o totusi, postind un raspuns la cele afirmate de mine in episodul XIII. Aveti aici raspunsul :

I. Vreau sa spun din start ca resping intreaga argumentatie a domnului judecator pentru ca ea se bazeaza pe urmatoarea teza: judecatorii care vor sa « promoveze » la ICCJ in conditiile legii 303/2004 care le confera aceasta posibilitate (art.51 din forma initiala a legii) nu mai au nevoie de un decret prezidential de « numire » in temeiul art.30, al.1) din legea 303/2004, fiindca acest articol nu se aplica tuturor judecatorilor, ci doar celor care abia intra in magistratura (adica absolventi ai INM ) si care au nevoie de decret prezidential initial pentru a fi considerati judecatori. Pentru judecatorii care au deja un decret prezidential emis anterior acestei legi 303/2004, e destul ca ei se prezinte in fata CSM pentru a participa la procedura « promovarii » in ICCJ, fara sa mai fie nevoie de interventia unui nou decret prezidential de numire in temeiul legii 303/2004.

Reamintesc art. 30, al.1 din legea 303/2004 : « Judecatorii inamovibili si procurorii care se bucura de stabilitate sunt numiti de Presedintele Romaniei, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii ».

Judecatorul Cristi Danilet respinge, la rindul lui, cele scrise de @Bascaliosul in ultimul episod din Sandei . Citez pe @Bascaliosul, ultimul episod din Sandeii mamii lor:

« Limitele inamovibilităţii, mai tranşant:

1. Limitele imperative (general obligatorii) – Nivelul instanţei şi durata mandatului. Ambele limite sunt statornicite de norma constituţională şi legea aflate în vigoare la momentul numiri. Numai prin decret nou de numire (universal) se poate dobândi inamovibilitatea în alte limite decât cele iniţiale, deoarece aplicarea legii noi la situatiile juridice in curs nu modifica si nici nu stinge efectele produse sub imperiul legii anterioare. Altfel spus, conform normelor tranzitorii de la art. 155, atât nivelul instanţei (art. 155 alin 4) cât şi durata de 6 ani a mandatului în Instanţa Supremă (art 155 alin 5) nu s-au schimbat la momentul intrării în vigoare a normei constituţionale noi şi trebuie respectate, până la eventualele termene impuse iniţial (limitele imperative conferite prin DI şi DS se pot schimba doar prin DU, dobându-se astfel limite noi, tot imperative)

2. Limitele relative, individuale (sau condiţiile inamovib.): vârsta (limită) de pensionare, mutare (de orice fel, cu acordul persoanei: detaşare, delegare, promovare) şi de natura sancţiunii (exludere din magistratură). Se pot întâmpla sau nu, mai devreme sau mai tarziu, nimeni nu este obligat să atragă aplicarea lor. Spre deosebire de cele de la pct. 1, aceste limite se pot schimba prin lege (pe parcursul mandatului), ţin de regimul condiţiile prevăzute în legea organică.

„Săndeii mamii lor” a avut ca obiect punerea în discuţie numai a limitelor imperative de la pct. 1, total distincte de cele de la pct. 2. Cine încearcă să le invoce pe cele din urmă, le confundă cu primele, rupte orice legătură cu problemele ridicate şi deturneză sensul discuţiei (intenţionat sau din alte cauze… naturale).

Inamovibilitatea decurge din norma constituţională, iar judecătorul ICCJ devine inamovibil, în limitele şi condiţiile noi, doar ca efect al numirii prin decret. Or, publicarea în Monitorul Oficial a actului de numire într-o funcţie publică, prin atribuţiile Preşedintelui Romanei, prevăzute în constituţie la art. 94 lit. c, art. 100 alin 1, art. 125 alin 1 şi art. 134 alin 1), asigură aducerea la cunoştinţa publică – sub condiţia inexistenţei actului – cu atât mai necesară când e vorba de demnitate publică numită în funcţia de judecător al celei mai înalte instanţe. Hotărârile emise de CSM, ascunse în subsolul acestei instituţii din ce în ce mai prestigioasă, nu se pot substitui Decretelor de numire în funcţia de judecător ICCJ ».

Judecatorul Danilet se raporteaza astfel la cele scrise @Bascaliosul : « Inteleg argumentele lui @bascalios, dar nu le accept: el sustine ca daca la momentul intrarii in magistratura legea prevedea anumite conditii si proceduri de promovare, astea nu mai pot fi modificate pe parcursul carierei ».

Nu, nu, nu si iarasi nu ! @Bascaliosul nu sustinea asa ceva ! El sustinea, si eu sustin ca el, urmatorul lucru : exista doua tipuri de limite ale inamovibilitatii:

– limitele general obligatorii (valabile pentru toti judecatorii), stabilite de Constitutia si de legea in vigoare la numirii prin decret prezidential publicat in Monitorul Oficial. Caci inamovibilitatea judecatorilor este acordata de Constitutie, prin coroborarea ei cu legea organica: « Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii » (Art.125, al.1 din Constitutie).

Limitele general-obligatorii sunt nivelul instantei si durata mandatului. Orice judecator, la numirea in functie, este trimis la o instanta bine determinata spatial (mentionata explicit in decret : judecatoria Buftea, de exemplu) si pentru un timp bine determinat (mentionat in decret prin indicarea articolului din legea organica ce reglementeaza durata mandatului : 1 an, 3 ani, 6 ani, 45 de ani sau « pe viata », depinde de legea organica). Aceste limite sunt determinate de Constitutia si de legea organica in vigoare in momentul emiterii decretului prezidential publicat in Monitorul Oficial : aceasta e « intinderea » inamovibilitatii primita de judecator la numirea prin decret oficial : un loc si o durata bine determinate, precizate in decretul de numire in functia de judecator. Orice judecator numit printr-un decret prezidential sta sub aceste limite general-obligatorii, caci nu exista « numire » fara precizarea : a) instantei la care este trimis judecatorul si b) duratei mandatului de judecator la acea instanta (prin indicarea articolului din lege care reglementeaza acest aspect).

– limitele individuale. Aceste limite, vorba lui @Bascaliosul, « nimeni nu este obligat sa atraga aplicarea lor ». De pilda, mutarea la alta instanta (daca este posibila) nu este pentru judecator o obligatie (daca ar fi o obligatie, inamovibilitatea nu ar mai avea nici o noima !), ci doar o posibilitate de care unii judecatori vor vrea sa profite. Mutarea aceasta poate fi : detasare, delegare, promovare. Insa un judecator poate foarte bine activa ca judecator fara sa promoveze, fara sa fie delegat sau fara sa fie detasat niciodata in decursul perioadei inscrisa pe mandatul de numire la alta instanta decit cea la care a fost numit. E dreptul lui de a ramine la instanta la care a fost investit, pe durata primita prin decretul de investire. Altfel spus, perfect inamovibil, aparat de limitele general-obligatorii ale inamovibilitatii si neputind fi obligat sa apeleze la limitele individuale (sa se mute la o instanta superioara sau la una mai aproape de casa).

*******

Cind judecatorul Cristi Danilet spune « « Inteleg argumentele lui @bascalios, dar nu le accept: el sustine ca daca la momentul intrarii in magistratura legea prevedea anumite conditii si proceduri de promovare, astea nu mai pot fi modificate pe parcursul carierei », el se inseala cumplit, crezind ca @Bascaliosul sustinea ca sub legea 303/2004 se pastreaza in continuare conditiile « promovarii » la ICCJ din legea 56/1993, adica nevoia unui nou decret prezidential suplimentar de « numire la ICCJ », decret care se adauga celui primit initial pe legea 92/1992.

Nu, nu, nu si iarasi nu !

Niciodata nu a fost vorba de asa ceva si judecatorul Danilet ori nu intelege, ori nu vrea sa inteleaga.

« Promovarea » tine de limitele individuale ale inamovibilitatii, iar nu de cele general-obligatorii. Sa nu confundam cele doua limite, ca apar Sandei de peste tot !

Eu (la fel ca @Bascaliosul) nu sustin ca promovarea (la orice nivel al instantelor) sub legea 303/2004 necesita un nou decret de « numire la ICCJ » (ca in legea 56/1993), ci un nou decret universal (DU) de numire, emis cu mentionarea art.30, al.1 din legea 303 ; universal, adica valabil pentru toate instantele, si care confera inamovibilitate « pe viata » tuturor judecatorilor celor care il au inscris pe decretele lor prezidentiale publicate in Monitorul Oficial.

Numai prin acest nou decret universal emis in temeiul art.30, al.1) din legea 303/2004 se pot modifica limitele general-obligatorii puse de decretele initiale anterioare (DI – legea 92/1992 si DS – legea 56/1993) : « limitele imperative conferite prin DI şi DS se pot schimba doar prin DU, dobându-se astfel limite noi, tot imperative » (citat din @Bascaliosul).

Abia acest nou decret universal de numire (fie ea la judecatorie, tribunal, curte de appel, ICCJ) in temeiul legii 303/2004 da posibilitatea celor care il au pe decretele lor sa fie « promovati » de CSM la ICCJ fara sa mai astepte, ca in legea 56/1993, un decret prezidential : vorbim de limita general-obligatorie numita « nivelul instantei ».

Abia acest nou decret universal de numire (fie ea la judecatorie, tribunal, curte de appel, ICCJ) da posibilitatea celor care il au pe decretele lor sa invoce inamovibilitatea « pe viata » : vorbim de limita general-obligatorie numita « durata mandatului ».

Judecatorul Danilet confunda cele doua tipuri de limite (general-obligatorii si individuale) si se incadreaza perfect in ceea ce scrise @Bascaliosul in 2010: « Cine încearcă să le invoce pe cele din urmă, le confundă cu primele, rupte orice legătură cu problemele ridicate şi deturneză sensul discuţiei (intenţionat sau din alte cauze… naturale) ».

Faptul ca prin legea 303/2004 CSM a primit dreptul a a « promova » judecatori de la Curtile de Apel la ICCJ fara sa mai fie nevoie de un decret prezidential suplimentar de numire la ICCJ (cum era in legea 56/1993, art.12) tine de modificarea, prin lege organica, a limitelor individuale ale inamovibilitatii. Asta nu inseamna ca insa ca CSM, primind dreptul de a « promova » judecatori, a primit si dreptul de a modifica limitele general-obligatorii ale inamovibilitatii judecatorilor care se cer « promovati », deoarece aceste limite general-obligatorii sunt stabilite prin decretele anterioare de numire a celor care vor promovarea.

CSM nu poate, printr-o Hotarire de « promovare », sa confere alte limite general-obligatorii ale inamovibilitatii decit cele care au fost fixate la momentul numirii prin decret prezidential a acelor judecatori care vor promovarea. Judecatorul care vrea sa « promoveze » pe legea 303/2004 poate el sa vrea mult si bine daca ultimul lui decret de numire (pe legea 92 sau 56) il tine fixat pentru un anumit timp la un anumit nivel al instantei. El nu poate face translatia dintr-un tip de inamovibilitate (legea 92 sau legea 56) la alta, mult mai apetisanta (legea 303) decit daca intervine un nou decret prezidential universal, in temeiul legii 303/2004, care ii permite sa primeasca atit : a) noua inamovibilitate « pe viata » cit si b) dreptul de a fi « promovat » (de catre CSM) la orice nivel al instantelor, de la judecatorie la ICCJ, fara sa se mai solicite un decret prezidential special, cum era in legea 56/1993.
Nici judecatorul nu isi poate acorda singur dreptul de a se considera inamovibil « pe viata » in mod automat, la aparitia legii 303/2004 (judecatorul trebuie sa aiba nominal un decret prezidential care sa mentioneze aceasta lege si faptul ca el personal cade sub incidenta ei, fiind numit in temeiul ei), nici CSM-ul nu il poate extrage prin « promovare » de la nivelul instantei unde l-a trimis decretul prezidential initial de numire. CSM il poate « promova » doar daca nu se opune decretul initial de numire, cu limitele lui imperative. Or, decretele initiale de numire, pe legea 92/1992 si 56/1993, nu ii confereau judecatorului nici inamovibilitatea pe viata, nici dreptul de parasi instanta unde a fost trimis si de ajunge, prin « promovare » ce catre CSM, direct la ICCJ. Abia decretele de numire pe legea 303/2004, art.30, al.1) confera si inamovibilitatea pe viata, si accesul, prin promovarea de catre CSM, la ICCJ. Insa pentru a avea decret de numire pe aceasta lege un judecator are nevoie de interventia printr-un nou decret a Presedintelui Romaniei. Decretele vechi (legea 92 si 56) nu folosesc pentru a obtine beneficiile inamovibilitatii aduse de legea noua (303).

Sustinind ca CSM poate « promova » judecatori la ICCJ care au doar decrete de numire pe legea 92/1992 (si, eventual, pe legea 56/1993), judecatorul Danilet sustine de fapt ca CSM poate modifica limitele general-obligatorii ale mandatelor, asa cum au fost stabilite ele prin decrete prezidentiale de numire in functie emise de Presedintele Romaniei. Or, doar un nou decret prezidential este singurul act care poate determina schimbarea limitelor general-obligatorii care au fost puse de un decret prezidential initial.

Daca apare, in decursul mandatelor unor judecatori inamovibili pe legile 92/1992 sau 56/1953 o noua lege (303/2004) care reglementeaza noi limite general-obligatorii ale inamovibilitatii, judecatorii inamovibili nu beneficiaza « automat » de noile limite (poate mai dezirabile profesional ca primele), ci doar daca primesc nominal un nou decret prezidential, emis in temeiul noii legi. Sa ne reamintim art.125, al.1 din Constitutie : « Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii ». Trebuie deci, pentru a beneficia de conditiile inamovibilitatii aduse de legea noua, sa existe un nou decret de numire facut cu mentionarea legii noi. Altfel s-ar ajunge la situatia in care, fara sa aiba decrete pe legea noua, unii judecatori si-ar aroga, cu tupeu, beneficiile aduse de legea noua.

De fapt exista deja aceasta situatie : Sandeii, adica acei judecatori numiti pe legea veche (92 sau 56) si care nu au mai apucat sa primeasca decrete iliesciene de (re)numire pe legea noua (303), si cu toate acestea se comporta ca si cum le-ar avea : desi le-au expirat mandatele de 6 ani la ICCJ ramin in continuare in functie acolo si sustin ca au inamovibilitate pe viata la aceste nivel al instantei (incalcind Constitutia, art.155, al.5). Vorbim de Sandeii expirati.

Exista insa si Sandeii care ajuns la ICCJ invocind niste Hotariri ale CSM de « promovare », desi Hotaririle de CSM nu au puterea de a modifica limitele general-obligatorii ale inamovibilitatii, ele au doar puterea de a modifica, la cererea expresa a judecatorului, limitele individuale ale inamovibilitatii (in caz de promovare), insa numai daca acei judecatori care solicita « promovarea » la ICCJ fac dovada ca au decrete de numire pe legea 303/2004, art.30, al.1. Altfel ei ramin la nivelul instantei si pe perioada pentru care au fost trimisi prin decretele pe legea cu care au fost numiti. Vorbim aici de Sandei « parasutati ».

Domnul judecator lupta din rasputeri sa salveze nu doar mandatul Monei Pivniceru si al celorlalti parasutati, insa el lupta de fapt si pentru Sandeii expirati. Caci altfel nu imi explic faptul ca nu o vede pe Lidia Barbulescu cum sta la ICCJ desi are mandatul de 6 ani expirat inca din 2007. Halal « reforma » Justitiei in complicitate cu Sandeii.

*******

Sa venim acum si la ultima parte a argumentelor domnului judecator Danilet, care a incercat sa explice de ce Ion Iliescu a emis 8 mandate pe care aparea art.30, al.1 din legea 303/2004. Eu sustineam ca aceasta e dovada ca interpretarea lui Mister Bascaliosul si a mea e cea corecta si ca, sub legea 303/2004, pentru a beneficia de noua inamovibilitate si de dreptul de a fi promovat de CSM pina la ICCJ, toti judecatorii au nevoie de un nou decret universal de numire in temeiul art.30, al.1 din legea 303/2004. Prin urmare, miza era, pentru domnul judecator, sa arate ca acel articol care confera inamovibilitatea « pe viata » nu apare acolo din motivul sustinut de mine, ci din altele, pe care urma sa le explice domnia sa.

1. Lasam departe decretele procurorilor care deveneau judecatori si invers, caci e normal ca la acestia sa apara art.30, al.1). Ele nu ne ajuta prea mult in situatia de fata, iar eu am semnalat ca nu fac din aceasta situatie un argument central : « Cu exceptia procurorilor (Decretele 871, 872, 1019, 1020) care au nevoie de decret prezidential pentru transferul in functia de judecator, ceilalti mentionati (Decretele 766 – 1032, 1021 si 1041) erau judecatori care beneficiasera deja in cariera lor de decrete de numire ». Sunt de acord cu dl judecator ca pentru procurorii care deveneau pentru prima data judecatori si invers, aparitia art art.30, al.1) pe decretele de numire « nu este nefiresc sau nelegal”. Nici eu nu sustinusem altceva.
2. Linia mea de argumentatia merge pe directia aratarii ca aparitia art.30, al.1) pe decretele celor care fusesera deja judecatori si isi pastrau functia de judecatori era necesara ca semn al aplicarii corecte a legii 303/2004 in sensul descris de mine : conferirea noii inamovibilitati de tip C unor oameni care avusesera inamovibilitate de tip A sau B, adica Lungeanu Viorica (Decretele 766 si, rectificativ, 1032) si Ciubotaru Mihai, fost judecator la ICCJ, renumit la ICCJ (Decret 1041). Linia de argumentatie a domnului judecator merge in directia demonstrarii faptului ca acel articol 30, al.1) nu poate fi interpretate ca o (re)numire in sensul conferirii noii inamovibilitati, ci din alte motive pe care domnul judecator le descrie astfel :

a) Lungeanu Viorica : « Explicatia este urmatoarea: pana la modificarea Constitutiei in 2003, mandatul judecatorilor la Curtea Suprema de Justitie era de 6 ani, iar legea speciala (art 13 din Legea 56 din 1993 şi art. 88 lit b din Legea 92 din 1992) cereau expres decret de NUMIRE la suprema dat de catre PR [Presedintele Romaniei] la propunerea CSM. Cand se terminau cei 6 ani, presedintele te reinvestea in functie (deci mai dadea un decret de NUMIRE la SCJ), iar daca nu o facea trebuia sa pleci oriunde vroiai mai jos, conf art 63 din Legea 56 – si pentru asta PR iti dadea un alt decret de NUMIRE, ca sa existe temeiul legal al inceperii activitatii tale la alta instanta. Asa a fost cazul lui Lungeanu Viorica, pe care sfarsitul mandatului a prins-o la SCJ devenita ICCJ dupa revizuirea Constitutiei, femeie care a optat sa plece la CAB unde PR a trebuit sa o NUMEASCA ».
b) Mihai Ciubotaru : « […] El a avut mandat pana in 14 sept 2004 si PR a intarziat luarea unei decizii cu privire la el: nici nu l-a numit la alta instanta mai jos, nici nu l-a reinvestit la suprema, pana a dat decretul emis in 6 dec 2004 […] Asadar, de ce s-a dat un decret de numire la instanta suprema dupa intrarea in vigoare a legii 303/2004 […] ? Pentru ca acel judecator avusese initial un mandat la suprema sub Legea 92 si 56, pentru ca sub aceasta din urma legea avea dreptul la reinvestire (art. 13), pentru ca sub noua Constitutie modificata cei care erau numiti la fosta SCJ isi continuau mandatul in noua ICCJ pana le expira (art 155) si, mai mult, pentru ca dispozitiile cu privire la reinnoirea mandatului celor de sub legea veche au fost abrogate de abia de la 1 ian 2005 (conform art. 107 alin. 3 din Legea 303. Asadar, Ciubotaru fiind la suprema la sfarsitul primului mandat a avut dreptul la o reinvestire in functie, aceasta s-a dat intre sept 2004 si 1 ian 2005, prin urmare procedura legala pe atunci era aceea de a exista decret de NUMIRE de la PR, singura deosebire a intrarii in vigoare a modificarilor la Constitutie fiind aceea ca durata mandatului nu mai era de acum cea de 6 ani, ci a fost pana la pensionare ».

Am citat din raspunsul dat de Cristi Danilet ( Vezi aici ), extragind pentru cititori miezul argumentatiei, intrucit judecatorul Danilet are o scriitura destul de incilcita in acest raspuns.

Cele doua explicatii oferite de judecatorul Danilet pentru aparitia articolului 30, al.1 din legea 303/2004 pe decretele judecatorilor Lungeanu si Ciubotaru au o linie comuna care le uneste, anume aceea ca numirea prin decret prezidential, in temeiul art.30, al.1, se datoreaza pastrarii pentru un timp determinat a efectelor legii vechi (56/1993) sub regimul legii noi (303/2004). Toata argumentatia sa sta sub semnul acestei teze centrale. Fara ea, demonstratia domnului judecator se face tandari.

Sub legea veche, cum ne spune si judecatorul Danilet, dupa terminarea mandatului la Curtea Suprema (caci ambii judecatori activasera la Curtea Suprema, avind mandate de 6 ani conferite in 1998 prin acelasi decret nr. 304/1998, (vezi aici ), judecatorii respectivi aveau dreptul la (re)numire (printr-un nou decret prezidential) tot la ICCJ sau aveau obligatia (obligatia, nu dreptul) sa mearga, in caz de refuz al (re)numirii, la o Curte de Apel. Reinvestirea ca judecator la Suprema nu era deci automata, ci necesita un nou decret de numire in functie, insa acest decret era conferit, evident, de Presedintele Romaniei. Si pentru a merge mai jos, la o curte de Apel, trebuia un decret prezidential de numire la acea Curte de Apel.

Judecatorul Danilet afirma ca Lungeanu Viorica a avut nevoie de decret prezidential de NUMIRE (chiar dupa aparitia legii 303/2004 !) tot in temeiul legii vechi (56/1993) : « Cand se terminau cei 6 ani, presedintele te reinvestea in functie (deci mai dadea un decret de NUMIRE la SCJ), iar daca nu o facea trebuia sa pleci oriunde vroiai mai jos, conf art 63 din Legea 56 – si pentru asta PR [Presedintele Romaniei] iti dadea un alt decret de NUMIRE, ca sa existe temeiul legal al inceperii activitatii tale la alta instanta. Asa a fost cazul lui Lungeanu Viorica, pe care sfarsitul mandatului a prins-o la SCJ devenita ICCJ dupa revizuirea Constitutiei, femeie care a optat sa plece la CAB unde PR a trebuit sa o NUMEASCA ».

Reamintesc art.63 (mai precis teza care ne intereseaza), legea 56/1993 : « Dupã încetarea functiei la Curtea Supremã de Justitie, prin expirarea perioadei pentru care a fost numit ori datoritã unor cauze neimputabile, judecãtorul îsi pãstreazã rangul dobândit în ierarhie si are dreptul sã revinã la postul ocupat anterior, rezervarea acestuia fiind obligatorie, sau poate opta pentru un alt post din magistraturã ori avocaturã ».

I. Judecatorul Cristi Danilet sustine ca decretul de NUMIRE a Vioricai Lungeanu la Curtea de Apel s-a facut in temeiul art.63 din legea 56 « si pentru asta PR [Presedintele Romaniei] iti dadea un alt decret de NUMIRE, ca sa existe temeiul legal al inceperii activitatii tale la alta instanta. Asa a fost cazul lui Lungeanu Viorica ».

Intrebare : unde este inscris pe cele DOUA (culmea ironiei !) decrete ale Vioricai Lungeanu (vezi Decretul 766/2004 si Decretul rectificativ 1032/20004 ) acest articol 63 din legea 56/1993 pe care il invoca Cristi Danilet ca temei legal al numirii? Acest articol din legea veche nu apare nici pe primul decret, nici macar pe al doilea decret (de abrogare a primului, si renumire prin indicarea corecta a temeiului legal) ! Daca argumentul judecatorului Cristi Danilet ar fi corect (adica : numirea  judecatoarei la Curtea de Apel, sub legea 303/2004, s-a facut tot in temeiul articolului 63 din legea 56/1993) ar trebui sa avem mentionat pe oricare din decretele Vioricai Lungeanu (ar fi de preferat pe ultimul) acest articol invocat de Cristi Danilet. Or, la ce temei legal face trimitere ultimul decret de numire al Vioricai Lungeanu ?

« In temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 30 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, precum si ale art. 36 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,
avand in vedere Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 199 din 27 octombrie 2004,

Presedintele Romaniei d e c r e t e a z a, […] ”.

Unde vede judecatorul Cristi Danilet ca numirea s-a facut, sub legea noua (303/2004), in temeiul legal al articolului 63 din legea veche (56/1993)??? Daca asa ar fi stat lucrurile, ar trebui sa avem acest temei legal inscris explicit in decretul 1032/2004. Or, el nu apare. Concluzia? Teza judecatorului Danilet cade (numirea ca judecator la Curtea de Apel sub legea 303/2004 s-a facut in temeiul unui articol din legea 56/1993), iar interpretarea corecta a decretului de numire ramine cea data de mine in episodul anterior: numai printr-un nou decret de numire in temeiul art.30, al.1) dn legea 303/2004 judecatorul poate primi inamovibilitatea « pe viata » la nivelul la care este trimis (si dreptul de a fi, daca vrea, « promovat » apoi pe legea 303/2004 la o instanta superioara).

II. « Maiestria » interpretativa a judecatorului Danilet atinge limita maxima in momentul in care are de-a face cu Decretul 1041/2004 a lui Mihai Ciubotaru, NUMIT la ICCJ prin decret prezidential chiar sub legea 303/2004. Judecatorul Danilet rafineaza aici tipul de argumentare folosit in cazul Lungeanu si invoca (iarasi !) persistenta, sub legea noua, a unui articol din legea veche care dadea voie Presedintelui sa il NUMEASCA la ICCJ pe un judecator caruia ii expirase mandatul primit anterior : « Asadar, de ce s-a dat un decret de numire la instanta suprema dupa intrarea in vigoare a legii 303/2004 ? […] Pentru ca acel judecator avusese initial un mandat la suprema sub Legea 92 si 56, pentru ca sub aceasta din urma legea avea dreptul la reinvestire (art. 13) […], mai mult, pentru ca dispozitiile cu privire la reinnoirea mandatului celor de sub legea veche au fost abrogate de abia de la 1 ian 2005 (conform art. 107 alin. 3 din Legea 303). Asadar, Ciubotaru fiind la suprema la sfarsitul primului mandat a avut dreptul la o reinvestire in functie, aceasta s-a dat intre sept 2004 si 1 ian 2005, prin urmare procedura legala pe atunci era aceea de a exista decret de NUMIRE de la PR».

Asadar, ca sa simplific argumentatia domnului judecator : chiar sub legea 303/2004, Mihai Ciubotaru a fost numit tot in temeiul unui articol din legea veche (art.13 din legea 56/1993), intrucit acest articol a fost abrogat abia de la 1 ianuarie 2005 iar intre 29 septembrie 2004 si 1 ianuarie 2005 articolul 13 din legea veche (care dadea voie Presedintelui sa (re)numeasca la ICCJ judecatorii cu mandat expirat) si-a pastrat, temporar, valabilitatea.

Remarcati simetria interpretativa : pentru Lungeanu Viorica s-a pastrat sub legea noua articolul 63 din legea 56, pentru Mihai Ciubotaru s-a pastrat sub legea noua articolul 13 din legea 56. Reamintesc ca decretele Vioricai Lungeanu si a lui Mihai Ciubotaru sunt date dupa intrarea in vigoare a legii 303/2004.

Daca ar fi insa asa cum spune domnul judecator, ar trebui deci sa avem inscris pe decretul lui Mihai Ciubotaru acest articol 13 din legea 56/1993 in calitate de temei legal al numirii. Or, la ce temei legal al numirii face trimitere decretul lui Mihai Ciubotaru ?

«În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicatã, ale art. 30 alin. (1) şi ale art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, precum şi ale art. 36 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, având în vedere Hotãrârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 203 din 4 noiembrie 2004,

Preşedintele României decreteazã […] :

Unde vede domnul judecator mentionat temeiul legal al numirii (art.13 din legea 56/1993) pe care il invoca el??? Prin urmare, teza judecatorului Danilet (numirea prin decret prezidential sub legea noua s-a facut in temeiul unui articol din legea veche in vigoare pina in 1 ianuarie 2005) se face tandari (contrazisa chiar de decretul prezidential!) si ramine in picioare interpretarea mea: pentru a ajunge la ICCJ, in conditiile legii noi, nu e suficient ca judecatorii sa fie « promovati » de catre CSM, ci au nevoie si de (re)numire, prin decret prezidential, in temeiul art.30, al.1 din legea 303/2004 (cum se vede clar pe decretul lui Mihai Ciubotaru).

Care este insa treaba cu art.13 din legea 56/1993 pe care il invoca Cristi Danilet ca temei legal al numirii de catre presedinte, valabil provizoriu sub legea noua (sustine el) pina la data de 1 ianuarie 2005? Ei bine, lucrurile sunt simple:

1. Sub legea veche, temeiul legal al numirii de catre Presedinte la ICCJ nu este articolul 13, cum crede Cristi Danilet, ci articolul 12 din legea 56/1993 ! Dovada, ultimul decret emis de Ion Iliescu in temeiul acestei legi vechi : Decretul 744 din 27 septembrie 2004, cu doua zile inainte de intrarea in vigoare a noii legi :

Ce spune decretul ?

In temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 47 si ale art. 88 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 12 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,avand in vedere Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 151 din 22 septembrie 2004,

Presedintele Romaniei decreteaza:

ARTICOL UNIC

Se numeste in functia de judecator la Curtea Suprema de Justitie, pentru un nou mandat, domnul Costica Ionescu, fost judecator la Curtea Suprema de Justitie ».

Prima observatie : judecatorul Danilet nu cunoaste temeiul legal din legea 56/1993, in temeiul careuia erau judecatorii la numiti la Suprema. Confunda art.12 cu art.13.

Prima intrebare : acest adevarat temei legal al numirii pe legea veche (art.12 din legea 56/1993) fusese el abrogat de legea noua sau isi pastrase valabilitatea pina la 1 ianuarie 2005 ?. Citez Legea 303/2004 (varianta initiala), art.107 : Vezi legea

« Prezenta lege intra in vigoare la 90 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

2) La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga:
a) dispozitiile art. 6, art. 12, art. 14-16, art. 36-43, art. 55, art. 58 si art. 59-69 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 56 din 8 februarie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare ».

A treia intrebare : poate fi invocata producerea de efecte sub legea noua de cattre un articol abrogat din legea veche, efectul fiind numirea (ca exceptie !) prin decret prezidential al lui Liviu Ciubotaru ? Articolul 12 din legea veche fiind clar  abrogat, raspunsul este nu, nu, nu si iarasi nu.

A patra intrebare : ce era totusi cu articolul 13 pe care il invoca, gresit, Cristi Danilet ? Citez legea 303, art. 107, al.3: « Dispozitiile art. 13 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 56 din 8 februarie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare, se abroga pe data de 1 ianuarie 2005 ».

Mergem la legea 56/1993 si citim: « Art. 13. – Pentru a fi numiti la Curtea Supremã de Justitie judecãtorii trebuie sã îndeplineascã conditiile prevãzute de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, si sã aibã o vechime de cel putin 15 ani în magistraturã pentru presedinte, vicepresedinte si presedintii de sectii si de cel putin 12 ani pentru judecãtori. Se considerã vechime în magistraturã, în sensul alin. 1, si perioada în care o persoanã a îndeplinit functiile de cadru didactic la Facultatea de drept, cercetãtor stiintific la Institutul de Cercetãri Juridice al Academiei, judecãtor la Curtea Constitutionalã, consilier în Ministerul Justitiei ori de avocat ».

Retinem : prin pastrarea sub legea noua (pina la 1 ianuarie 2005) a dispozitiilor art.13 din legea veche nu s-a pastrat pina la 1 ianuarie 2005 dreptul Presedintelui de numire la ICCJ prin decret (cum sustine Cristi Danilet), ci s-au pastrat doar dispozitiile privind calculul vechimii celor care vroiau sa ajunga la ICCJ. Ca s-au pastrat deliberat pina la 1 ianuarie 2005 doar dispozitiile privind calculul vechimii vedem si din art.107, al. 2, litera b) din legea 303/2004 : « La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga … dispozitiile art. 2 alin. (2), art. 3, art. 42-69, art. 91-1201 si art. 121-1311 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificarile si completarile ulterioare, cu exceptia dispozitiilor art. 66 privind vechimea in magistratura necesara pentru promovarea in functia de judecator sau procuror, care se abroga pe data de 1 ianuarie 2005 ».

Concluzii partiale la decretul lui Mihai Ciubotaru:

1. Numirea lui la ICCJ prin decret prezidential nu a fost facuta in temeiul legii 56/1993, art.13 (cu efecte pina la 1 ianuarie 2005), cum sustine inselator Cristi Danilet, ci in temeiul art.30, al.1) din legea 303/2004.
2. Articolul 13 invocat de el din legea 56/1993 nu se refera la numirea prin decret prezidential la ICCJ, ci la calculul vechimii celor care vor sa ajunga la ICCJ. Faptul ca s-a pastrat sub legea noua, pina la 1 ianuarie 2005, acest articol nr. 13 invocat de Cristi Danilet, nu inseamna deloc ca numirea lui Ciubotaru s-a facut in temeiul acestui articol. Pe decretul 1041/2004 nu scrie asa ceva si, in plus, numirea la ICCJ era facuta pe legea veche in temeiul art.12, iar nu pe articolul 13.
3. Nefiind o « exceptie » (nici nu avea cum !), cum sustine Cristi Danilet (« DECI, dupa intrarea in vigoare a Legii 303 (in sept 2004) orice promovare de la o instanta inferioara la suprema s-a facut numai de CSM (cum e cazul lui Aron), cu o exceptie in perioada sept 2004-ian 2005 numai pentru judecatorii aflati deja la instanta suprema care au putut fi reinvestiti doar de PR la ICCJ (cum e cazul lui Ciubotaru) »), argumentul lui cade, si ramine in picioare argumentul meu : numirea prin decret prezidential a lui Mihai Ciubotaru s-a facut in temeiul legii noi, art.31, al.1) din legea 303/2004, cum bine se vede pe decretul 1041/2004

Consideratie finala la decretul lui Mihai Ciubotaru :

Sa citim mai cu atentie doua temeiuri legale din legea 303/2004 invocate in decretul 1041/2004 :

– art.30, al.1 : « Judecatorii inamovibili si procurorii care se bucura de stabilitate sunt numiti de Presedintele Romaniei, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii ».
– art.51, al.1 : « Promovarea in functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie se face de catre Consiliul Superior al Magistraturii, dintre judecatorii sau procurorii care au calificativul foarte bine in ultimii 5 ani, nu au fost sanctionati disciplinar, s-au remarcat in activitatea profesionala si au o vechime efectiva in magistratura sau in invatamantul juridic superior acreditat de cel putin 15 ani ».

Vedem cum apare in decretul de numire aprerogativa CSM de a « promova » la ICCJ judecatori (art.51, al.1)? Vedem. Este aceasta prerogativa suficienta pentru a se asigura « promovarea », fara interventia prerogativei prezidentiale de numire printr-un nou decret prezidential care schimba limitele general-obligatorii ale decretului celui care solicita promovarea ? Nu, pentru ca intervine, pe linga prerogativa CSM de « promovare », si noul art.30, al.1) din legea 303/2004, care vorbeste de prerogativa « numirii » prezidentiale prin decret, pentru a se conferi judecatorului numit printr-un decret prezidential pe legea veche o noua inamovilitate (pe viata) si dreptul de a fi promovat acum de CSM (pe care sub legea veche judecatorul nu il avea).

Fara interventia art.30, al.1), care schimba limitele general-obligatorii ale decretului prezidential anterior prin care a fost numit judecatorul ce se cere acum « promovat », CSM-ul nu ar putea sa il « promoveze », « extragindu-l » din limitele general-obligatorii (durata mandatului si nivelul instantei) impuse de vechiul decret prezidential. Dovada e faptul ca art.51, al.1) din legea 303/2004 nu poate functiona singur pentru a asigura « promovarea » la ICCJ a judecatorilor, si el se cere insotit, neaparat, de art.30, al.1), care face trecerea judecatorului din cadrul limitelor general-obligatorii ale decretului vechi la noile limite general-obligatorii aduse de Constitutia si legea noua.

Prin urmare, pentru a « promova » la ICCJ sub legea 303/2004, nu e de ajuns sa intervina, printr-o Hotarire, prerogativa CSM de « promovare » (art.51, al.1), ci trebuie sa intervina, asa cum a fost cazul judecatorului Mihai Ciubotaru (care nu este o exceptie ciudata, ci insasi dovada corectei interpretari a legii 303/20004) noul decret prezidential emis cu invocarea art.30, al.1 din legea 303/2004.

Decretul 1041/2004 este decretul-model (singurul !) de interpretare corecta a legii 303/2004, care presupune, sub Constitutia din 2003 si legea 303/2004, conlucrarea intre prerogativele Presedintelui (care schimba limitele general-obligatorii ale vechilor decrete, in temeiul prerogativei prezidentiale de numire printr-un nou decret ce trimite la un articol din lege in care se mentioneaza noua inamovibilitate « pe viata ») si prerogativa CSM (care dispune « promovarea » la ICCJ, insa numai odata eliberat judecatorul de vechile limite general-obligatorii ale vechiului decret prezidential) : principiul echilibrul puterilor in stat in realizarea unui obiectiv constitutional in care doua autoritati publice au competente conjuncte si au, prin urmare, obligatia sa colaboreze. Nimic neconstitutional, cum o afirma si CCR in Decizia 551/2009 :

“Participarea Preşedintelui României la constituirea în acest mod a autorităţii judecătoreşti concordă în egală măsură cu principiul echilibrului puterilor în stat, consacrat prin art. 1 alin. (4) din Constituţia României, şi nu este de natură să afecteze în vreun fel independenţa judecătorilor, instituită prin dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţie, şi exercitarea de către procurori a atribuţiilor lor, cu respectarea principiilor legalităţii şi imparţialităţii prevăzute în art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală »

Judecatorii care se cer « promovati » la ICCJ au deci nevoie de un nou decret prezidential de numire in functia publica de judecator, decret publicat in Monitorul Oficial si emis cu invocarea atit a prerogativelor constitutionale ale Presedintelui (de numire prin decret in functii publice, mai ales a judecatorilor) si ale CSM (de propunere de numire in temeiul legii noi si de promovare a judecatorilor astfel numiti), cit mai ales cu invocarea temeiurilor legale ale noii inamovibilitati (adica art.30 al.1) conferita de Presedinte, singura care da voie apoi CSM sa « promoveze » (art.51, al.1) judecatori la ICCJ.

De ce nu a mai aplicat Ion Iliescu acest model corect de interpretare a Constitutiei si legii 303/2004 si in ultimul lui decret (1170/2004) prin care un procuror devenea judecator ? Pentru ca, in complicitate cu CSM-ul vechi  (si tare ar fi bine de stiut daca ideea asta i-a venit lui sau vechiului CSM), a pus la cale evitarea (re)numirii, in temeiul art. 30, al.1) din legea 303/2004 de catre noul Presedinte ales al tarii, atit a judecatorilor exirabili (cu mandate pe 6 ani) cit si a celor care urmau sa fie « promovati » de acum inainte in mod fraudulos de catre CSM.

Evitarea (re)numirii, pe art.30, al.1) din legea 303/2004 a judecatorilor iliescieni (de la ICCJ sau de la Curtile de Apel) avea drept scop conturnarea prerogativei prezidentiale de respingere a judecatorilor propusi pentru a fi facuti inamovibili « pe viata ». Prerogativa prezidentiala de respingere la numire era buna doar in mina lui Ion Iliescu, insa nu trebuia pusa si in mina lui Traian Basescu, altfel erau in pericol atit judecatorii iliescieni de la CSM cit si cei de la ICCJ.

Asa ca, din 2004 incoace, nici o (re)numire in temeiul legii 303/20004, art.30, a1) a judecatorilor aflati deja la ICCJ sau promovati la ICCJ nu a mai ajuns pe masa Traian Basescu si apoi in Monitorul Oficial.

E ca si cum Sandeii ar fi spus incepind cu 2004 : « Las ca modificam noi, prin Hotariri de CSM, limitele general-obligatorii inscrise pe decretele noastre prezidentiale initiale. Ne luam singuri inamovibilitatea « pe viata » (raminind la ICCJ chiar si dupa expirarea mandatelor de 6 ani) si ne acordam singuri dreptul de a ne « promova » acolitii de la Curtile de Apel la ICCJ, in vederea perpetuarii la virful Justitiei (cum trebuia sa fie cu ajutorul Presedintelui Iliescu sau Nastase). Ne baricadam in ICCJ si CSM si apoi tipam ca orice interventie a unui nou decret prezidential de numire pe legea 303/20904 inseamna « imixtiune » in Justitie. Cind nu va tipa Mona Pivniceru, o va face Cristi Danilet ».

*******

Am lungit nepermis de mult argumentatia si imi cer sincer scuze, insa ea trebuia sa fie completa si sa arate ca judecatorul Danilet nu are deloc dreptate : decretele prezidentiale emise pentru Viorica Lungeani si Mihai Ciubotaru (cazurile cele mai clare pentru situatia despre care discutam) sunt emise pe legea 303/2004, iar nu pe legea 56/1993, cum sustine el gresit. Or, fie si numai daca ne raportam la decretul lui Mihai Ciubotaru (cel mai potrivit pentru intelegerea disputei intre noi), vedem ca este nevoie, pentru a ajunge la ICCJ, de interventia (prin puterea unui nou decretului prezidential) articolului 30, al.1) din legea 303/2004, care confera inamovibilitatea pe viata si dreptul de a fi promovat la ICCJ.

Eu sustin ca este absolut scandalos si inadmisibil ca un membru al CSM aparent « reformist » sa apere cu atita inversunare intrepretarea uzurpatoare a Sandeilor si sa ne aduca argumente inselatoare legate de pastrarea, sub legea noua, a unui articol din legea veche. Intrucit eu am aratat in episodul XI ca decretul lui Mihai Ciubotaru era un decret-model de interpretare corecta a Constitutiei si legii 303/2004, judecatorul Danilet nu avea decit o singura cale pentru a-mi demonta argumentatia : sa arate ca acest decret (nu mai mentionez decretele Vioricai Lungeanu, acolo e mai simplu), nu este un decret-model al interpretarii corecte, ci doar o exceptie.

Pentru a arata acest lucru, el a fortat inadmisibil interpretarea decretului de numire, cautind cu infrigurare in dispozitiile tranzitorii ale legii 303/2004 vreo prevedere care sa ii permita sa sustina ca un articol din legea veche se mai aplica, temporar, si sub legea noua. Trebuia gasit ceva care arata ca prerogativa de « numire » prin decret prezidential a judecatorilor care « promoveaza » la ICCJ se pastreaza sub legea noua, insa doar temporar. Si a gasit acest articol din legea veche (art. 13 din legea 56), numai ca articolul era totalmente inutil, deoarece numirile prin decret prezidential sub legea 56 se faceau pe articolul 12 (dovada ultimul decret emis de Ion Iliescu, 744/2004, citat mai sus) !

Este inadmisibil ca judecatorul Dailet nu stie acest lucru. Insa judecatorul nu stie (grav !) sau nu vrea sa stie (gravissim !) acest lucru ? Daca ar fi mers la art.13 pe care el insusi l-a invocat ca argument pentru a justifica « exceptia » numirii lui Ciubotaru la ICCJ sub regimul legii noi, ar fi vazut ca in acel articol sunt doar dispozitii cu privire la conditiile generale ale numirii la ICCJ si conditii specifice privind calculul vechimii judecatorilor, si nu dispozitii cu privire la prerogativa prezidentiala de numire, care sunt cuprinse la articolul anterior, nr. 12 (care era insa abrogat de legea noua !).

Din doua una : ori judecatorul Danilet este cel putin nepriceput in citirea legilor, ori el stie foarte bine sa le citeasca insa, pe fondul ideii sale generale (descrise la inceputul acestui episod) cum ca interventia decretului prezidential in cariera magistratilor inseamna « imixtiune », si-a insusit (treptat sau dupa ce a ajuns in CSM) intrepretarea falsa a Sandeilor : « sa ne luam singuri mult dorita inamovibilitatea pe viata si sa promovam singuri judecatori la ICCJ. La dracu’ cu decretul prezidential pe legea 303/2004! Vrei sa fim respinsi la (re)numirea in temeiul legii noi?! Mai bine sustinem ca interventia decretului inseamna « imixtiune » si ca suntem « independenti » doar cind evitam la maximum decretul Presedintele Romaniei pe legea 303/2004 ».

Eu sustin, in incheierea acestui episod, ca pe fondul retinerii (fricii?) de decret prezidential si pe fondul unei inaceptabile (dpdv constitutional) idei despre « independenta » Justitiei despre care am discutat la inceputul episodului, tinarul si cindva promitatorul judecator Cristi Danilet a ajuns sa se dea peste cap pentru a justifica interpetarea falsa si uzurpatoare a Sandeilor privind inutilitatea decretului prezidential pe legea 303/2004 pentru conferirea inamovibilitatii pe viata si a dreptului de a « promova » la ICCJ, in loc sa recunoasca pur si simplu ca atit Mister @Bascaliosul cit si eu avem dreptate.

Lucrurile sunt cu adevarat triste pentru Justitia romaneasca cind citesc ce mi-a scris la finalul pseudo-demonstratiei sale in apararea tezei sandelistice : « Regret ca va daram din nou constructia…De data asta chiar am facut-o cu placere ».

Eu citesc asa : « Regret ca, incercind sa arat ca nu aveti dreptate, am fortat nepermis interpretarea legilor si m-am transformat din reformistul care eram intr-un Sandel. Insa am facut-o cu placere ».

Ce sa mai dezbat cu judecatorul Cristi Danilet ? Punct final.

(multumesc pentru lectura, va urma)

Precizare  : Celelalte 13 episoade le gasiti aici , aici aici aici,   aici,  aici , aici. , aici,  aici , aici,  aici,  aici si aici.

Articol preluat de pe blogul Politeia