…adoptarea noii Constitutii de catre Parlamentul Ungariei reprezinta – dupa cum au constatat si unii observatori din tara (mai putini) si unii din afara (mai multi) un motiv cat se poate de serios de ingrijorare – dar nu neaparat din motivele invocate de catre opozanti (atat din tara, cat si din afara). Ba, pe ici, pe colo, si anume prin partile esentiale, chiar dimpotriva. Ambele tabere nu fac deocamdata decat sa demonstreze mlastina ideatica in care ne zbatem doar pentru a ne infunda mai tare.
Da, cei de la Fidesz-KDNP au gresit imens cand, dupa ce ungurii asteptau (conform propriilor declaratii) o « adevarata » constitutie inca din 1947 (modificarile din 1989 fiind considerate, relativ pe buna dreptate, tot « comuniste »), au restrans dezbaterile publice pe marginea proiectului la doar o luna, de parca peste noapte intrasera toate zilele natiunii maghiare in sac. Dar au gresit si cei din opozitie (social-democratii si liberal-ecologistii) cand s-au retras de la consultari si de la vot. Inteleg ca e frustrant ca opiniile tale sa fie constant ignorate (argumentul opozitiei), dar cand vine vorba despre o constitutie, gandirea dihotomica, putere vs. opozitie, invingator vs. invins, trebuie lasata de-o parte. Invins nu esti daca parerea ta nu e luata in seama. Invins esti atunci cand refuzi din capul locului sa ti-o faci auzita.
Prezenta la dezbateri a opozitiei nu doar ar fi incetinit considerabil lucrarile comisiei, dar ar fi ingaduit alegatorilor sa afle pas cu pas ce s-a aprobat si ce nu (eventual si de ce). Nu degeaba judecatorii de la Curtea Suprema a SUA, cand sunt in minoritate, se incapataneaza sa redacteze o asa-numita « opinie concurenta », in care isi expun argumentele. O opinie concurenta, chiar daca mai putin semnificativa decat justificarea scrisa a majoritatii, se poate – pe termen lung – dovedi cel putin la fel sau mai importanta intr-o eventuala reinterpetrare a Constitutiei. Sau, daca preferati un alt exemplu, opiniile Anti-Federalistilor sunt si acum studiate si utilizate ca argument pentru regandirea relatiei dintre guvernul federal si statele membre.
Da, cei de la Fidesz-KDNP si-au batut cu adevarat joc de cetatenii pe care au pretins ca-i reprezinta, refuzand referendumul cerut de aproape 60% dintre maghiari, conform ultimului sondaj, si acceptand pentru adoptare doar doua treimi dintre voturile parlamentului (pe care le aveau deja ; extremistii de la Jobbick au votat, de altfel, impotriva). S-ar putea replica invocand exemplul Constitutiei SUA, aprobata si ea prin votul majoritatii legislative din cel putin noua state, iar nu prin referendum popular. S-ar putea, dar ar fi gresit din mai multe motive. (1) la elaborarea proiectului de Constitutie, chiar daca discutiile au fost purtate in secret, au participat si reprezentantii statelor mari si ai celor mici, si sudistii si nordistii, si abolitionisti si suporterii sclaviei. (2) dezbaterile aprinse dintre Federalisti si Anti-Federalisti s-au purtat prin media si au durat intre cateva luni si un an. (3) in fine, dar nu in cele din urma, asta s-a intamplat in secolul al XIX-lea, nu in secolul XXI.
Da, aici a fost vorba de o nerusinata tiranie a majoritatii, un pericol semnalat inca din secolul al XIX-lea de Tocqueville in « Democratia in America », dupa cum bine constata Robert Friss intr-un articol din Nepszabadsag, tradus si preluat pe portalul presseurope.eu
http://www.presseurop.eu/ro/content/article/607351-dictatura-majoritatii-gravata-piatra
Dar asta nu inseamna ca asta te justifica sa-i invoci, doar cateva randuri mai jos, practic in aceeasi rasuflare, pe Hobbes si Locke, condimentati cu putin din Fericitul Augustin, interpetrat « la liber ».
Aici e adevarata problema. Nu prevederile in sine ale Constitutiei care i-au oripilat pe cei mai multi – discutabile, multe, dar atat. Discutabilul e departe de a fi aberant sau periculos. Nu invocarea crestinatatii sau definirea casatoriei ca o uniune dintre un barbat si-o femeie, nu modificarea prerogativelor Curtii Constitutionale sau invocarea maghiarilor de pretutindeni. Aceste prevederi merita – si vor fi – discutate in partea a doua acestui material. Repet, in sine acestea nu sunt alarmante.
Alarmanta cu adevarat e joaca de-a cuvintele si ideile, alarmante sunt fragmentele de teorii aduse in devalmasie ca argumente sau contra-argumente atat de sustinatorii noii Constitutii, cat si de opozanti, fara pic de responsabilitate sau de coerenta logica .
De economie iti poti bate joc – castigatori si perdanti vor exista intotdeauna. De institutii iti poti bate joc – le poti schimba. Legile pot fi modificate. In extremis, chiar si o constitutie poate fi amendata, reinterpetrata sau inlocuita de-a dreptul. Dar de idei nu-ti bati joc. Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos.
(Va urma)
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Iată un nou motiv de externalizare a adunărilor constituante. În locul unei Constituţii făcute moţăind, mai bine una făcută la pupitre. Dar nu la cele ale puterii, ci la cele ale mînuitorilor calificaţi de idei, din care 80% trebuie să fie cetăţeni simpli, iar restul academici. Constituţia e o treabă prea serioasă pentru a fi lăsată pe mîna politicienilor.
Constituţiile scoase de legislative nemernice ies proaste, rigide şi nu rezistă în timp. La cîte o clătinare se rup urît. Aproape exploziv. Produc multă suferinţă. Şi înainte, şi după rupere. V-o poate confirma orice specialist în rezistenţa construcţiilor şcolit după cutremurul Hanshin-awaji din 1995.
@Marius:
Pe acelasi principiu conducerea unei tari e o treaba prea serioasa pentru a fi lasata pe seama politicienilor. De ce sa nu fie lasata si ea pe seama cetatenilor obisnuiti si a expertilor?
Dar atunci se pune problema – cum alegi acesti oameni, astfel incat ei sa reprezinte echitabil intreaga tara? Pentru asta ai nevoie de un sistem electoral. Bine, dar lumea nu poate sa aleaga la intamplare, trebuie sa stie ceva despre oamenii pe care ii voteaza ca reprezentanti. Si asa mai departe, pana la urma ajungem sa reinventam politica.
Asadar, mi se pare gresit sa pui problema astfel („nu avem nevoie de politicieni, tara ar trebui condusa de oameni normali”), pentru ca pana la urma noua forma de organizare tot un sistem politic va fi.
Apoi, cred ca problema e pusa superficial. Ok, nu ne plac politicienii profesionisti. Atunci ce alternative avem, si care sunt implicatiile lor? O forma de anarhism, sau poate altceva complet nou? O discutie pe tema sistemului de guvernamant e binevenita, dar orice sistem propus trebuie abordat in profunzime.
Nu e nevoie să fim prizonierii politicienilor. Islanda tocmai şi-a dat Constituţia la ajustat. Caută schema după care se face, şi îmi vei da dreptate. În rest, cu scuze, dar speculaţiile şi extrapolările pe alte teme decît cele constituţonale pe care le-ai adus în tentativa de argumentare, sunt neavenite.
@ Erata (cu scuzele rigoare) – am fost urecheat, pe buna dreptate (macar in parte) de catre Catalin Avramescu pentru unele inexactitati strecurate in articol. Fac, asadar, precizarile de rigoare:
De buna seama, secolul nu e al XIX-lea, ci al XVIII-lea, dar sper sa nu-mi “numeri” greseala asta. (2) E adevarat, au fost “conventii” la nivelul statelor, nu
‘legislatives”, ceea ce le-a permis Federalistilor o mica manipulare :) Dar ideea de baza era ca nu au fost supuse referendumului popular (in Delaware, bunaoara, primii care au ratificat-o, numarul delegatilor din fiecare county era identic cu numarul membrilor din Camera inferioara (30, parca), reprezentand vreo 60,000.
(3) Cu prezenta opozitiei la lucrarile Conventiei ai si nu ai dreptate. Da, unii au refuzat sa participe, altii au refuzat ssa semneze, dar asta nu inseamna ca opozitia nu a fost prezenta, sau ca dezbaterile nu au fost aprinse, cu diferite (uneori radical diferite) puncte de vedere. Altminteri Constitutia nu arata cum arata.
A propos de asta, chiar si invinsi in conventia statului Philadelphia, minoritatea si-a publicat punctul de vedere.
Doua observatii:
1) La data redactarii Constitutiei Statelor Unite (1787) clivajul „nordisti”-„sudisti” nu a fost relevant.
2) Paralelismul american-ungar nu prea poate fi fortat: este vorba de constitutia unui stat federal, iar Ungaria este stat unitar. Mai mult, Constitutia americana a fost una fondatoare, atit de tara federala, cit si de „natiune”. Ungaria le are acestea „constituite”.
Desigur, nimic nu scuza graba cu care a fost adoptata constitutia, dezbaterile ar fi trebuit lasate sa aiba timp suficient. Dar si asa, aceasta a fost Constitutia cea mai larg dezbatuta in Ungaria.
In chestiunea referendumului sunt discutii teoretice abundente daca o constitutie poate fi „judecata” corect prin referendum. Opozitia a cerut referendum nu pentru a spori legitimitatea noii Constitutii, ci pentru a avea un spatiu pentru a reconstrui un discurs politic.