vineri, martie 29, 2024

Contributiile sociale. Legislația fiscală între dorință și realitate – Episodul 5

Motto:
Munca l-a creat pe om dar nici prestarea de servicii n-a omorât pe nimeni

Așa cum probabil ați intuit din vorba de duh parafrazată mai sus, în episodul de săptămâna aceasta voi aborda tema fiscalității veniturilor obținute din muncă, mai exact mă voi concentra pe zona contribuțiilor sociale.

Este stiut faptul că actualul sistemul fiscal din România descurajează munca prestată în forma ei clasică, pe baza unui contract de muncă și remunerată prin salariu. Sunt favorizate sistemele alternative de prestări de servicii sub forma contractelor de cedare a drepturilor de autor, a persoanelor fizice autorizate (PFA) sau microîntreprinderilor. Și asta nu datorită impozitului pe venit ci din cauza sistemului complicat și foarte costisitor de contribuții sociale obligatorii (este de fapt cauza pentru care introducerea cotei unice nu a condus la o creștere exponențială a contractelor de muncă declarate oficial: a scazut într-adevăr nivelul impozitului, dar contribuțiile aferente au rămas mari).
În momentul actual, pentru 1 leu plătit unui angajat ca și salariu net un angajator mai plătește la stat încă aproximativ 80 de bani ca și impozit și contribuții sociale (pentru pensii, pentru sănătate, pentru șomaj și altele de importanță mai mică). Dacă ne raportăm la alte țări europene dezvoltate, suma nu e totuși foarte mare, dar acolo operează niște plafonări care încurajează salariații să câștige mai mult și mai bine, astfel încât nivelul  general de fiscalizare al veniturilor lor salariale să scadă. La noi însă, acest sistem de plafonare este practic inexistent.
Pe de altă parte, în cazul unuia dintre sistemele alternative menționate mai sus, costul fiscal pentru 1 leu net este in jur de 30 de bani (+/- 10% în funcție de nivelul venitului).
Desigur, există o legislație anti-abuz care permite inspectorilor fiscali să reclasifice un sistem de PFA sau microîntreprindere în salariu, atunci când avem de-a face cu un caz de contract de muncă mascat, dar trebuie să menționăm că astfel de controale nu prea se fac de către autoritățile fiscale. De fapt eu n-am auzit niciodată de așa ceva.
Soluția pentru eliminearea acestei anomalii este în opinia mea una simplă și  relativ ușor de implementat: introducerea obligației de plată a tuturor contribuțiilor sociale pentru toate categoriile de venituri (salarii, onorarii PFA, venituri  microîntreprinderi, chiar dividende și câștiguri de capital aș adăuga, cu riscul de primi multe voturi negative :).
Aceasta ar trebui să fie însă însoțită în mod obligatoriu de o plafonare reală a tuturor contribuțiilor sociale la un nivel decent, cum ar fi de 3 ori salariul mediu pe economie. Spun reală, pentru că și în acest moment avem o plafonare a contribuției pentru pensii, la un nivel uriaș (5 salarii medii) și care în fapt operează doar pentru contribuția angajatului nu și a angajatorului.

Implementarea unui astfel de sistem ar descuraja pe de o parte folosirea sistemelor de remunerare alternativă gen PFA și microîntreprinderie, dar prin plafonarea contribuțiilor la un nivel decent ar determina beneficiarii acestor venituri să opteze pentru un contract de muncă și nu pentru o altfel de structură de genul unei companii inregistrate într-o țară cu o fiscalitate mai prietenoasă sau un paradis fiscal.

Lucrurile ar fi foarte simple și relativ ușor de implementat, dar din păcate inițiativele în această direcție au fost sufocate încă din faza de idee, înainte de a deveni proiect. Motivele nu le cunosc dar le bănuiesc și nu are rost să le detaliez aici.

În concluzie, până când cei care fac regulile nu se vor apleca asupra acestui domeniu cu atenție și nu vor dori cu adevărat o reformă, o bună parte dintre cei care produc valoare în țara asta vor continua să folosească aceste sisteme mutante care dau o aparență de corectitudine dar nu reprezintă o soluție modernă pentru o fiscalitate demnă de mileniul 3.

Așadar, după cum spunea un personaj celebru pe care l-am mai citat într-un articol mai vechi ”la muncă ortodocșilor!”

Articol publicat pe Blogul personal

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. stimabile domn sincu,

    referitor la propunerea dumneavoastra de aplicare a acestor taxe (somaj, etc) tuturor veniturilor, permiteti-mi sa va invederez urmatoarea contradictie:
    un pfa este pe fond privit ca un antreprenor, asadar un independent. care ar fi motivul pentru a cotiza la fondul de somaj. am introduce somajul antreprenorilor, ori somajul de fapt este o zona „rezervata” celor ce presteaza munca dependenta, ca o protectie pentru situatia in care, din indiferent ce motive, isi pierde locul de munca.
    asadar, trecerea independentului, adica a antreprenorului, la categoria de contribuitor la fondul de somaj, si implicit ii confer dreptul de a primi indemnizatia de somaj in cazul in care da faliment sau lichideaza firma, nu socializez oare, si implicit reduc la absurd functia antreprenoriala?
    nu discut de fondul de pensii, cu toate ca sunt de parere ca ar trebui gasita o alta varianta, si nici la sanatate, cu toate ca o casa de sanatate a antreprenorilor, ar putea fi o alta varianta, ca un fel de asigurare privata (desigur, trebuie legiferat acest aspect – deci alta lege).

    • De acord cu remarca referitoare la ajutorul de somaj, intr-adevar un antreprenor sau un speculator la bursa somer nu este doar o notiune abstracta, este chiar o aberatie. Ideea mea are la baza principiul echitatii sociale, unde cei care au succes ii ajuta si pe cei nevoiasi, adica eu ca antreprenor care nu voi fi niciodata somer platesc totusi o contributie mica pentru a fi ajutati salariatii care ajung someri (da, eu cred totusi in statul social :)).
      Desigur, putem porni o discutie lunga, pe principiile fiscalitatii, dar parerea mea este ca nu contributia pentru somaj este cea mai mare problema, atata vreme cat aceasta este de 0,5% + 0,5% (angajat + angajator) ci cele de pensii si asigurari de sanatate.
      I

      • stimate domn sincu,

        vedeti, un antreprenor somer imi pot imagina, de exemplu ca urmare a unui faliment. un speculator de bursa somer nu. acum, daca privesc correct lucrurile, trebuie sa ma critic singur pentru ca introduc o departajare morala – antreprenorul poate a dat faliment pentru ca un client nu l-a platit, pe cand specula in traditia crestina nu este „morala”, si atunci la prima vedere imi spun ca bine i s-a intamplat ca si-a pierdut banii, mai bine facea ceva serios in loc sa speculeze. ceea ce la prima vedere nu se vede desigur, este ca acest speculator prin comisioanele pe care le plateste asigura niste locuri de munca, dar deja intram in alte discutii (similare cu taxarea prostitutiei).

        echitatea sociala ar trebui sa functioneze pentru toti oamenii, deci si pentru un antreprenor care a luat o crancena teapa si a ramas literalmente pe drumuri. desigur ca aici nu vorbim de un numar mare de oameni, asadar nu prea face obiectul unei preocupari politice, nici macar de „dreapta”, caci dreapta viseaza numai la succesuri, cel putin in romania.

  2. Aplicarea unei asemenea idei, desi pe placul oricarui socialist e o aberatie. Pentru ca spre deosebire de un angajat, un PFA are nu doar venituri ci si cheltuieli. Taxarea veniturilor inseamna practic omorarea oricarei astfel de initiative antreprenoriale.

    In toate tarile exista facilitati fiscale pentru PFA-uri. Motivul este stimularea antreprenoriatului si asigurarea unui mediu in care riscurile suplimentare pe care le are un PFA sunt balansate printr-o fiscalitate mai relaxata.

    Cat despre principiul solidaritatii, mi se pare si el o aberatie nascuta in era comunista si perpetuata pana in prezent. Nu am nici o solidaritate cu masa larga de pensionati anticipat la varsta de 30 de ani fara sa aiba nici o problema reala. Nu am la fel nici o solidaritate pentru masa de someri care traiesc din ajutor de la stat pentru ca e mai comod decat sa caute ceva de lucru. De ce trebuie eu sa ii sustin pe acestia?

    Unul din marile avantaje ale PFA vs angajat este faptul ca o data cu riscurile mult mai mari pe care ti le asumi, ai flexibilitatea alegerii. Exista un plafon pentru care se plateste pensia la stat, peste care ai libertatea sa iti faci o pensie privata, care sa iti asigure traiul la batranete.

    Oricum viata e grea pentru PFA-uri in prezent datorita schimbarii perpetue a legislatiei, datorita unei legislatii obscure si interpretabile.

    Problema nu consta in cele cateva mii sau zeci de mii de PFAuri la nivel national. Problema consta in cele cateva milioane de pensionari care au obtinut statutul acesta in mod ilegal.

  3. Nu ar fi util inainte de a face reformele fiscale de mai sus sa se clarifice rolul acestor taxe si impozite? Ce e aia „contributia angajatorului” si ce beneficii are angajatorul de pe urma ei? Ce reprezinta concret contributia la sanatate si de ce intre cotizanti cu diferente de 20 ori ale contributiilor nu exista nici o diferenta, de ce aceasta strutocamila se numeste „asigurare de sanatate”? De ce consumatorul final suporta tva-ul si ce scop concret are pentru el aceasta taxa, cu ce-l ajuta pe cel care-l plateste?

    In general: ce scop concret au aceste taxe si daca tot vrem sa uniformizam de ce nu-i uniformizam pe toti (ma gandesc la intrerpinderi)? De ce nu este fiecare individ tratat ca o intreprindere care are dreptul la deduceri, poate reinvesti profitul, pote sa vada concret unde merg acesti bani?

    Platim taxe pentru ca asa se obisnuieste sau pentru ca sunt impuse desi multe din ele nu au nici un sens.

  4. De ce vi se pare ca un PFA este favorizat? Sa vedem cum sta treaba…
    La pensii plateste 31,3% din venitul declarat( controlabil la fel ca la un srl, sa), care reprezinta diferenta dintre venituri si cheltuieli…procent egal cu suma platilor angajator +angajat (20,8+10,5) la un srl…practic un PFA fiind corespondentul, dpdv al marimii contributiei, unui angajat in conditii normale de munca.
    O diferenta apare la sanatate…un PFA plateste „doar” 5,5 %…la fel ca si un angajat..deci ,per total, nu mai plateste aia 5,2 % ai angajatorului. Ma mir ca au omis acest aspect…sper sa nu dau idei nimanui…brrrr.
    Una peste alta un angajator platetse:(luand in calcul si ce plateste angajatul, ptr ca practic tot angajatorul plateste…voi nota cu A=angajatorul si cu a = angajatul))
    CAS=20,8 A+10,5 a
    CASS=5,2 A +5,5 a
    concedii =0.85 A
    somaj = 0.5A + 0,5 a
    fond de garntare =0.25 A
    accidente si boli prof. 0.15-0.85 A..o sa iau 0.15
    Cu alte cuvinte plateste 44,25…diferenta pana la 100 (55,75) reprezantand netul….deci 44,25 / 55,75=0.7937…de aici vin acei cca 80 de bani platiti la fiecare 1 leu net.Asa inteleg eu, corectati-ma daca am gresit pe undeva.
    La un PFA avem
    CAS=31,3
    CASS=5,5
    El plateste „doar ” 36,8% din venitul net ..sau cu alte cuvinte la fiecare leu care-i ramane (ala va fi impozabil, la fel ca la angajat) va plati la stat 58,2 bani..in comparatie cu 79,4 bani …”ailaltii”( De unde v-au rezultat 3o ? Nu se refera la PFA ci la „afara” ? M-as mira… )
    Este avantajat un PFA? Foarte putin…prin acel 5,2% de la CASS, pentru ca restul platilor nu ar avea sens la un PFA. El nu are concediu, nici de odihna, nici de boala, nu primeste somaj..si nu trebuie sa participe la nici un fond de garantare..ptr ca nu i se garanteaza nimic.
    Deci nu mi se pare nush ce mare scofala, ca sa nu mai zic de faptul ca nu-si poate deduce unele din cheltuielile pe care le deduce un srl.( in special amortizarile…este mai bine sa nu ti le deduci, altfel risti o interpretare „originala” la primul control si platesti o amenda care te linisteste) Sa fim cinstiti dara.
    Problema care se pune cu adevarat este acest sistem imbarligat..prea imbarligat, si nu-mi dau seama de ce e asa.
    Eu as pune toate darile pe seama angajatorului, asa cum este de fapt, si omul va stii f. bine, atunci cand primeste fluturasul, care este costul real al salariului sau, cat este de jumulit angajatorul de catre stat.
    Evident ca discutia despre cat de mari/mici sunt aceste contributii trebuie purtata in alt context (PIB/capita, deficit bugetar, productivitate, ..etc)

  5. De fapt calculele la SRL sunt eronate, baza de calcul (aia la care se raporteaza procentele) nu contine toate cheltuieliel angajatorului, ea reprezentand doar castigul brut al angajatului…
    Si atunci punctele se vor raporta nu la 100(ca la PFA )ci la 126.
    Astfel, la PFA ramane valabil…36,8 puncte „merg” la stat…63,2 raman sub forma de venit impozabil cu cota unica(din care statul mai ia 16%..adica 10,11 puncte)…la final statul ia 46.91 puncte iar PFA ramane cu 53, 09. Adica la fiecare leu in „labutza” se platesc 88 de bani la stat.
    La SRL angajatorul cheltuie 44,25 puncte..dar din 126…salariatul primeste 81,75 (din care da 16%..adica inca 13,08) Salariatul primete deci 68,67 din totalul 126..adica la fiecare leu net primit se mai cheltuie inca 83,48 bani.
    In final, datorita bazei la care raportam aceste procente, de fapt un PFA plateste mai mult. Plus dezavantajele cu deducerile (provizioane canci, amortismente mai bine nu) si atunci singura „solutie” este neinregistrarea tuturor veniturilor. Evaziune carevasazica. Dar sunt ei de vina? Probabil ca nu…sistemul de impozitare te sufoca…chiar in comparatie cu un SRL. De ce totusi unii prefera PFA? Probabil datorita contabilitatii in partida simpla, un registru de incasari si plati se poate tine usor de oricine, si astfel reduci din costurile fixe. Pentru cei cu cifra de afceri mica este bine…dar pentru cei cu venituri mari este pagubos.

  6. Atita timp cit raminem in faza de LOLOURI( discutii fara rezultate concrete) inseamna ca chiar suntem batuti in cap. As vrea sa vad un proiect public de legislatie fiscala pe care electoratul sa oblige parlamentul sa-l voteze sub sanctiunea ca orice parlamentar care va vota contra nu va mai fi reales.Altfel nu ne ramine decit solutia unui comentator pentru parlament: O nucleara tactica dupa care aducem chinezi sa planteze flori. O zi buna !

  7. Domnule , eu cred ca pleci de la o premisa falsa . Eu nu exist spre a sluji statul ci statul exista spre a ma sluji pe mine! Pentru acest lucru eu il platesc! Dar nu mi se pare normal sa mi se impuna niste obligatii asupra carora nu am fost consultat. Impozitul pe venit si tva ar trebui sa asigure existenta statului. pentru restul ar trebui sa existe taxe separate si bine definite si in special benevole. nu contribui nu beneficiezi! Chestia cu statul social e fumata de mult si nu face altceva decat sa incurajeze nemunca si parazitismul pe spinarea celor care muncesc!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Sincu
Gabriel Sincu
Executive Director, Tax/ Tax Advisory Services la Ernst & Young SRL

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro