marți, mai 17, 2022

Controverse privind situaţia monumentelor ostaşilor români aflate în România şi Bulgaria (octombrie 1973)

Ignoranţi, patriotarzi, infatuaţi, diletanţi şi incapabili să rezolve probleme administrative simple – aşa erau liderii politici comunişti de la Bucureşti în toamna anului 1973, când a apărut brusc o discuţie despre situaţia jalnică în care se găseau monumentele ostaşilor români aflate în România şi Bulgaria. Participanţii la şedinţa din 22 octombrie 1973 a Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R. nu şi-au imaginat vreodată că stenograma acelei reuniuni va fi descoperită şi publicată, în premieră, pe o platformă de comunicare bazată pe o invenţie a capitaliştilor aflaţi „pe marginea prăpastiei”: internetul. Şi, potrivit lozincilor clamate de aceiaşi lideri, comunismul era întotdeauna cu un pas înaintea capitalismului, aşa că nu ne miră faptul că liderii respectivi se află de câteva decenii într-o celebră groapă: cea a istoriei.

Totul a pornit de la o vizită pe care Liudmila Jivkova a efectuat-o la Bucureşti, la 19 octombrie 1973. Fiica liderului suprem al Partidului Comunist Bulgar, Todor Jivkov, era implicată activ într-o campanie de prezervare şi promovare a culturii şi artei bulgare pe plan internaţional. Insistenţa cu care aceasta a încercat să-l convingă pe Dumitru Popescu să protejeze monumentele bulgare aflate pe teritoriul României a generat o reacţie dură din partea celui poreclit „Dumnezeu”, principalul artizan al cultului personalităţii lui Nicolae Ceauşescu.

Menţionăm că subiectul discuţiei pe care o redăm în continuare nu era prevăzut pe ordinea de zi a şedinţei respective şi poate fi observată ideea generalului de armată Ion Ioniţă, ministrul Apărării Naţionale, de a muta înapoi la Bucureşti Monumentul Eroului Necunoscut – care fusese demontat la ordinul liderilor politici comunişti români în decembrie 1958 şi instalat la Mausoleul de la Mărăşeşti.

STENOGRAMA

şedinţei Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R. din ziua de 22 octombrie 1973

Au participat tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Emil Bodnăraş, Manea Mănescu, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeţ.

Au fost invitaţi tovarăşii Cornel Burtică, Ion Ioniţă, Dumitru Popescu, Ion Păţan, Ştefan Andrei, George Macovescu, Florea Dumitrescu, Teodor Vasiliu, Ion Coman.

Şedinţa a început la ora 10.00 şi s-a terminat la ora 11.30.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să începem cu ordinea de zi.

1. Organizarea în R.S. România a unei expoziţii chineze de arheologie.

Tov. Manea Mănescu: Interesantă.

Tov. Emil Bodnăraş: Unde o facem?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Problema este că trebuie să o plătim noi.

Tov. Dumitru Popescu: Să punem nişte taxe la intrare şi o să scoatem banii.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Crezi că o să scoţi 1 milion?

Tov. Dumitru Popescu: O să scoatem.

Tov. Gheorghe Rădulescu: La 500.000 de oameni câte trei lei e bine.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Atunci să fim de acord. (Toţi tovarăşii sunt de acord).

Tovarăşe Popescu, spune la tovarăşi cum a fost cu vizita lui Jivkova.

Tov. Dumitru Popescu: Printr-o scrisoare, acum trei săptămâni, Jivkova, prim-adjunct al ministrului culturii bulgar, a cerut să facă o vizită la noi, cu care am fost de acord. A venit cu o delegaţie, a purtat discuţii cu un vicepreşedinte de la Ministerul Culturii, şi de la bun început a pus o singură problemă: că monumentele bulgăreşti, aflate pe teritoriul României sunt neglijate, că aceste monumente nu sunt întreţinute şi că, în general, în statisticile noastre sunt mult mai puţine decât ştiu ei. Au dat o listă unde se arată că Hristo Botev a recitat o poezie într-o casă, în pod şi aşa mai departe.

Pe urmă am primit-o eu. A ridicat iar această problemă după o poziţie de forţă, de ameninţare, ajungând până acolo să spună că dacă nu vom lua măsuri vor trece la represalii, fie că vor lăsa monumentele noastre din Bulgaria să se dărâme, fie că le vor distruge ei. Eu am expus poziţia noastră faţă de monumentele noastre aflate acolo, care nu au semnificaţia celor bulgăreşti de aici, şi anume că acolo există monumente ale ostaşilor români care au vărsat sângele lor pentru libertate. Am dat exemplul lui Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazu şi pentru unele locuri unde nu sunt plăci, monumente şi că în legătură cu războiul din 1877 a început să se piardă semnificaţia şi anume că Monumentul ostaşului român căzut în ’77 a devenit monumentul ostaşului bulgar, român şi rus. Sunt zeci şi zeci de localităţi unde ostaşii noştri au dus lupte, unde nu sunt nici un fel de însemne şi că dacă au ridicat problema unei şcoli care a rămas nepusă în valoare, noi ridicăm problema că au dispărut şcolile în limba română.

În legătură cu ameninţările proferate de ea am luat poziţie foarte tăioasă. Şi-a cerut scuze pentru acest lucru şi s-a stabilit să se facă o comisie mixtă care să analizeze aceste lucruri.

Cred că încă de aici şi-a dat seama că situaţia nu le este favorabilă şi în loc să semneze un document cu comisia, aşa cum spusese prima dată, ne-a rugat să mai lăsăm, să discute şi acasă. Toată ziua, până a plecat, şi-a cerut scuze.

Tov. Emil Bodnăraş: Când a fost aceasta?

Tov. Dumitru Popescu: Vineri (19 octombrie 1973 – nota Petre Opriş).

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dar acum, în general, ar fi bine să vedem care sunt monumentele, să ne ocupăm serios de ele. Inclusiv de problema aceasta a şcolilor pe care le-am avut acolo şi diferite localităţi.

Tov. Dumitru Popescu: Facem acum nişte lucrări să vedem ce avem noi acolo şi ce au şi ei la noi.

Tov. Ion Ioniţă: În general monumentele sunt întreţinute foarte prost. Monumentele de la Mărăşti, Oituz, sunt nişte dărâmături şi acolo au murit mii şi mii de oameni.

Tov. Nicolae Ceauşescu: De aceasta cred că va trebui să vă ocupaţi de ele. Aveţi destule fonduri, armata trebuie să răspundă pentru întreţinerea lor, dar să vedem şi pe acestea din străinătate. Armata nu trebuie să stea şi să spună că se distrug.

Tov. Manea Mănescu: A fost o perioadă când aceste monumente au fost la Armată.

Tov. Emil Bodnăraş: Acum unde sunt?

Tov. Dumitru Popescu: La consiliile populare.

Tov. Gheorghe Rădulescu: Monumentele militare să fie angajate pentru îngrijire de ei.

Tov. Ion Ioniţă: Problema luptei, a perioadei de timp, nu este o problemă a armatei ci a întregului popor român, a naţiunii noastre socialiste.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi ce, armata nu este a noastră?

Tov. Ion Ioniţă: Este o comună acolo. Nu pot să iau o unitate de la Focşani care să meargă acolo şi să îngrijească monumentul.

Tov. Emil Bodnăraş: Trebuie împletit cu consiliile populare. Să vedem cum este reglementat acum.

Tov. Dumitru Popescu: Ce sunt bulgăreşti pe teritoriul nostru nu sunt monumente.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Mă refer la ale noatre. În general ar trebui să vedem cum sunt ele întreţinute în Bulgaria, şi să facem o evidenţă a tuturor acestora că s-au cam pierdut.

Tov. Ion Ioniţă: V-aş ridica o problemă. Suntem singura ţară care are monumentul eroului necunoscut la Focşani (corect: la Mausoleul de la Mărăşeşti, fiind mutat acolo de comunişti în decembrie 1958, iar la 26 octombrie 1991 a revenit în Parcul „Carol I” din Bucureşti – nota Petre Opriş). Ar trebui să fie în capitala ţării. Se confundă nişte lucruri. Monumentul acesta nu este unul şi acelaşi lucru cu Monumentul eroilor pentru lupta pentru eliberare şi socialism.

Tov. Manea Mănescu: Să-l punem la Arcul de Triumf.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Ar trebui să vedem, într-adevăr, cine se ocupă cu aceste monumente şi să intervină şi armata. Consiliul Politic şi Statul Major cred că trebuie să facă parte.

Tov. Ion Ioniţă: Fac parte.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să lucreze împreună.

Tov. Ion Ioniţă: Dacă doriţi la ora aceasta eu vă prezint fiecare monument, în ce stare se află.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să facem o situaţie cu toate aceste probleme din străinătate şi să ne ocupăm, inclusiv pe care le avem în Grecia, în Turcia.

Tov. Ion Ioniţă: Au fost francezii la noi. A fost şeful Statului Major care a ridicat problema să depună o coroană la monumentul soldatului francez. Când ne-am dus am văzut că era o dărâmătură. L-am aranjat şi noi, l-am curăţat, l-am lustruit. Aşa am aflat de el.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să vedem, într-adevăr, toate aceste lucruri. Să le vedem şi pe ale noastre şi pe ale lor.

Să mergem mai departe (cu ordinea de zi – nota Petre Opriş). […]

  • Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 151/1973, f. 8-15.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Am o senzatie ciudata.
    Scamband nume , date , situatia seamana cu ce vedem in zilele noastre.
    Si totusi, nu mai avem pantofari ” patrioti” , generali cu putina scoala elementara si politruci
    ajunsi ” elita” exclusiv prin p-c-r. Sau ma insel ? :)

    • Senzaţia dumneavoastră este normală. Doar situaţia pare ciudată şi să ştiţi că nu vă înşelaţi deloc. Întâmplarea a făcut să am copia documentului în mână chiar pe 31 mai, când a sosit Papa Francisc la Bucureşti. Uitasem complet de acest document, însă am văzut ştirile din România şi rezultatul l-aţi citit mai sus.

  2. Stimate domnule Opris, v-am ascultat si la Radio Romania Actualitati. Felicitari.
    Din amintirile tineretii mele, stiu ca la muzeul de la Plevna erau numai exponate care vorbeau de faptele rusilor, nu si de cele ale romanilor (informatie second-hand). Nu cunosc realitatea, de atunci ca si de acum.
    Pentru ca va ocupati de furtul de tehnologie din Vest, ar fi interesanta povestea sistemului de operare pentru minicalculatoarele Coral si Independent I-100, care erau total compatibile cu sistemul de operare RSX al Dec Computers. La ITC erau programe-sursa originale americane.

    • Vă mulţumesc şi, la rândul meu, vă felicit pentru noul articol pe care l-aţi publicat astăzi.
      Probabil că va trebui să ajung într-o bună zi şi la Plevna, pentru a vedea cu ochii mei ce anume este acolo.
      Subiectul „computere şi sisteme de calcul” îmi este solicitat de foarte multă vreme, însă nu am avut timp să mă ocup de acesta. Poate că după lansarea de carte, care va avea loc peste o săptămână la Bucureşti, o să găsesc timp să citesc mai multe cărţi despre acest subiect.

    • Vă rog să mă scuzaţi pentru eroarea privind indicarea articolului. Acum am văzut că este vorba despre alt autor. Vă mulţumesc pentru înţelegere!

    • Ei, da, istoria dezvoltarii industriei computerelor in Romania este un subiect extraordinar pentru care domnul Opris ar merita sa inoade in primul rand povestile din arhivele orale. Ar iesi, cred, un serial captivant in care am regasi in primul rand genii tehnice autohtone, interese de grup, trocuri la care un om normal de astazi nu s-ar putea gandi, politruci imcompetenti, politruci mai isteti si bineinteles cohorte de securisti nu atat de destepti pe cat le-ar placea lor sa ii credem ca erau. Di poate si altele.

  3. Bănăţenii au ajuns de mult timp în UE, nu au întârziat cu reconcilierea locală. Locuitorii bănăţeni s-au orientat imediat după eliberarea din naţionalcomunismul ceauşist 1989 spre viitor, spre UE.
    Primarii din multe localităţi au respectat cimitirele enoriaşilor de diferite credinţe, nu au distrus tăbliţele cu numele ostaşilor din 1914-1918 / 1941-1945. In unele sate şi localităţi primarii au permis vizitatorilor din RFG să-şi îngrijească mormintele familiale (vânzarea cetăţenilor pentru Dolari, epurarea etnică ceauşistă, au emigrat 95 % din şvabi), au participat la comemorări (Lenau) cu “adversarii 1916-1918” în spiritul reconcilierii în UE.

    ..”…Ignoranţi, patriotarzi, infatuaţi, diletanţi şi incapabili să rezolve probleme administrative simple – aşa erau liderii politici comunişti de la Bucureşti în toamna anului 1973,..”…

    Se pare ca „statul naţional unitar centralizat” e preocupat din 1918 până azi de altceva decât cu reconciliere şi înţelegere reciprocă a locuitorilor. UE însemnă diversitate şi pluralitate.
    D-Day sărbătorit la a 75 aniversare în Normandie 2019 a avut loc fără Putin. Estul continentului are alte priorităţi decât vestul până azi?

Dă-i un răspuns lui Petre Opris Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Petre Opris
A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Rachete „Ioan Vodă” (Sibiu, 1990) şi Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1997). Doctor în istorie (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2008) şi locotenent-colonel (în rezervă). A lucrat în Ministerul Apărării Naţionale (1990-2002) şi Serviciul de Protecţie şi Pază (2002-2009). Cercetător asociat în cadrul proiectului internaţional „Relations between India and the Soviet Bloc: New Evidence from the Eastern European Archives”, coordonator: prof.dr. Vojtech Mastny, The Parallel History Project on Cooperative Security (PHP), Zürich, 2007-2010. Cercetător în domeniul istoriei Războiului Rece la „Woodrow Wilson International Center for Scholars” (Washington, D.C.), în cadrul Programului de Burse de Cercetare pe Termen Scurt iniţiat de Institutul Cultural Român (România) şi Woodrow Wilson International Center for Scholars (S.U.A.), martie – iunie 2012. Lucrări publicate: „Industria românească de apărare. Documente (1950-1989)” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2007), „Criza poloneză de la începutul anilor ’80. Reacţia conducerii Partidului Comunist Român” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2008) şi „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955-1991)” (Editura Militară, Bucureşti, 2008). Co-autor, împreună cu dr. Gavriil Preda, al celor două volume ale lucrării „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Documente (1954-1968)” (Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2008 şi 2009). Fundaţia Culturală „Magazin Istoric” i-a acordat Premiul „Florin Constantiniu” pentru lucrarea „Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România (1946-1989)” (Editura Militară, Bucureşti, 2018), în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Banca Naţională a României (Bucureşti, 24 mai 2019). Ultima sa apariţie editorială: „Aspecte ale economiei româneşti în timpul Războiului Rece (1946-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2019).

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro