miercuri, decembrie 8, 2021

Copiatul la bac nu este o problema, ci un efect al unor probleme

In prima parte a articolului sau “A copia sau a nu copia”, domnul Cristi Danilet trece in revista numeroasele metode pe care le pun in practica unii copii pentru a copia la examene. (Le spun copii pentru ca sunt mai mult decat elevi, sunt copiii nostri, ai tuturor). Vedem un efect a carui cauza merita sa o analizam.

De ce copiaza unii copii la examene? Pentru ca scopul lor personal nu se integreaza in scopul educatiei stabilit de adulti. Pentru multi dintre ei, examenul inseamna trecerea unui prag formal pentru obtinerea unei bucati de hartie pe care parintii o pot pune in rama, daca vor, si care poate ii va ajuta – sau poate nu – sa aiba mai tarziu cariera dorita. Ei, copiii, dau dovada de foarte multa creativitate atunci cand copiaza, asa cum s-a vazut si in articolul sus-mentionat. Oare n-am putea sa canalizam aceasta creativitate inspre scopuri mai nobile? Ne aflam in invatamantul romanesc actual intr-un cerc vicios in care toti isi fura caciula, un cerc ca pe vremea cand “ei se prefaceau ca ne platesc, noi ne prefaceam ca muncim”. Sistemul actual de educatie se preface ca raspunde nevoilor copiilor si al societatii si, ca revansa, unii copii gasesc o solutie sa “fenteze” sistemul, fara sa isi dea seama ca se fenteaza si pe ei-insisi. Sa recunoastem ca si ei sunt constienti – ca si noi, adultii – ca au trecut printr-un curriculum stufos si printr-o abordare rigida a acestuia si ca toate acestea nu le-au permis, poate, sa isi cultive pasiunile si tendinta innascuta de explorare.

Cat de rezonabili suntem noi, adultii, in ceea ce le cerem? Cati dascali inteleg vorbele sociologului E.T. Hall: “We can control teaching but we cannot control learning.”? Numai atunci cand vom intelege ca nimeni nu invata decat ceea ce vrea sa invete, atunci vom intelege diferenta dintre invatarea autentica si memorarea de scurta durata pentru a trece un prag formal.  A invata este asociat cu a intelege, a face conexiuni cu alte informatii, a introduce informatia intr-un context mai larg, a analiza si a sintetiza, a deconstrui si a reconstrui, a cerne si a discerne. Examenele, asa cum sunt concepute acum la noi, nu testeaza capacitatile de mai sus. Dar nici modul de predare al unora dintre dascali nu incurajeaza dezvoltarea acestora. Este o mare diferenta intre a preda ca simpla transmitere de informatii si a preda ca impact pozitiv asupra unor destine. Iar dascalii dedicati si responsabili sunt si ei pusi intr-o mare dilema: sa ii pregateasca pe copii pentru examenul care ii asteapta la final de ciclu sau sa ii pregateasca pentru o viata intreaga? Veti spune ca cele doua nu se exclud. Nu ar trebui sa se excluda, intr-adevar, daca sistemul ar fi altfel conceput.

Cum altfel? Atunci cand critici, se cuvine sa vii si cu solutii. Acestea nu sunt detinute de o singura persoana, insa va propun mai jos cateva intrebari al caror raspuns ne poate duce catre solutii. Fiecare merita dezvoltata intr-un articol separat sau intr-o dezbatere publica la scara larga.

* Ce pondere are invatarea in procesul de predare-invatare-evaluare? Este normal ca cea mai mare parte din invatare sa se produca acasa si nu la scoala, si deci sa depinda de parinti sau de meditatori?

* Ce ii determina pe copiii care nu copiaza sa invete autentic? Au integrat educatia primita la scoala intr-o viziune mai larga asupra telurilor pe care le au in viata sau sunt pur si simplu mai obedienti?

* Cum putem integra in invatamantul romanesc toti cei 4 piloni recomandati in 1996 de catre Comisia Internationala pentru Educatia Secolului XXI, prezidata de Jacques Delors: apprendre à connaître, apprendre à faire, apprendre à vivre ensemble, apprendre à être? (a invata sa stii, a invata sa faci, a invata sa traiesti in comunitate, a invata sa fii)

* Cum contribuim fiecare (chiar si cei care nu sunt dascali sau parinti) la conjugarea eforturilor familiei, ale scolii si ale societatii per ansamblu pentru educarea copiilor nostri?

Prin acest articol nu le iau apararea copiilor care au copiat la BAC, ci plec de la premisa ca orice situatie de criza este o oprtunitate de a schimba in bine o situatie. Un sistem incremenit in trecut este sortit esecului, iar esecul unor copii este si esecul nostru al tuturor. Dar un esec poate fi un nou inceput. Depinde de noi toti.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Copiii nu „se fentează pe ei înșiși” când copiază la bac decât în măsura în care sunt prinși și eliminați din examen. Altfel, au dreptate să fenteze pentru că sistemul românesc de învățământ e o glumă proastă. Scopul real al asistemului este să asigure locuri de muncă pentru cadrele didactice și locuri de tocat bani publici pentru ”băieții deștepți”. Nu-i pasă nimănui dacă elevii se aleg sau nu cu niște cunoștințe utile în urma trecerii prin școală.

    Așa încât bac-ul nu e decât o formalitate care trebuie îndeplinită, indiferent de mijloace. Să-i întrebăm pe Bill Gates sau pe Richard Branson ce părere au despre asta? :P

    • Cu totul de acord. Sau mai exact, ce diplomă are valoare consistentă pe piața românească a muncii?

      Dacă e să iau ca eșantion clasa noastră de liceu se puteau identifica trei grupuri:
      – cei care știau ce vor face pe viitor – facultate în Austria, notar la cabinetul mătușii, etc. – ăștia învățau exact ce aveau nevoie și atât, la restul copiau
      – cei care nu știau ce vor face, dar măcar aveau părinți lucizi, conștienți de valoarea reală a școlii – ăștia mergeau pe linia minimumului efort, copiind la greu
      – nefericiții cu părinți cu iluzii care erau covinși că e absolt necesar ca odraslele să învețe – nu contează cum și ce, doar să învețe cât mai mult – de la ăștia copiau cei din grupurile de dinainte

      În ciuda teoriei cu antrenatul intensiv al neuronilor prin învățat haotic cei din grupul trei nu au ajuns deloc mai bine decât ceilalți. Bine, eu iau în calcul strict partea financiară.

      Așa că de ce s-ar zoli elevii să ia bacul pe bune și cu note mari când văd destui foști tocilari trăind ca vai de ei de la un salariu la altul?

  2. Harald,
    Bill Gates sau Harald Banson ar raspunde probabil ca aceasta formalitate nici macar nu trebuie indeplinita. Dar nu despre asta cred ca e vorba aici ci tocmai despre ce ar trebui/ce am putea face pentru a transforma „gluma proasta” in care bagam o multime de bani in ceva care sa foloseasca copiilor nostri si, de ce nu, societatii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ana-Maria Brezniceanuhttp://contributors.ro
Ana-Maria Brezniceanu este director si fondator al Scolii Montessori Bucuresti

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Când nu știi că nu se poate

Dacă aș avea câte un leu pentru fiecare ocazie în care un “specialist” din România mi-a explicat savant și superior că “în...

Lărgirea Uniunii Europene. Serbia, Bosnia-Herțegovina, Muntenegru, Macedonia (de Nord) și Albania

Scriu aceste rânduri la Novi Sad, în Serbia. Nu sunt pentru prima dată în această țară, am mai străbătut-o de câteva ori...

Noi ipocrizii climatice și criza energetică

În decembrie 2020, Adam Anderson, CEO-ul companiei Innovex Downhole Solutions din Houston, Texas, a încercat să facă un gest frumos pentru angajații...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro