miercuri, octombrie 20, 2021

Copiii internetului devin mobili! Şi?

O poveste care începe ca un breaking-news, continuă ca un basm și se termină ca un raport …

Copiii internetului devin mobili. Rezultatele unei noi cercetări la nivelul Europei ne arată că 53% dintre copiii europeni (9-16 ani) dețin un smartphone și 48% folosesc smartphone-ul zilnic pentru a intra pe internet. În România 28% dintre copiii de aceeași vâstă au un smartphone si 21% intră zilnic pe internet de pe un astfel de dispozitiv.

Imaginara voce impacientă a crainicei se stinge și o întrebare pare să se nască: este de rău? Trebuie reactivat discursul care începe cu “România este din nou la coada Europei…”? Sau este de bine – pentru că, uite, copiii noștri mai știu să copilărescă?

Să ne adâncim puțin în istorie ca să încercăm să vedem de unde vine întrebarea și apoi să citim printre raporte să găsim și un răspuns.

De la tipar încoace, la cinema, radio, telefon, televizor si internet, apariția fiecărui nou mediu de comunicare a dat naștere la două coruri antagonice: cel al tehnofililor și cel al tehnofobilor.

Primii își arătau imediat susținerea exprimându-și speranța (convingerea?) că multe din problemele societății, dacă nu toate, își vor găsi rezolvarea odată cu apariția noii tehnologii. Acces facil si democratic la informatie, comunicare mai uşoară, educaţie mai bună şi pentru cât mai mulți, participare sporită (în termeni cantitativi, dar și calitativi) la viaţa cetății (datorată mai ales plusului de informare și educare); acestea şi multe alte avantaje derivate din primele au fost puse pe rând pe seama apariţiei cate unui nou mediu de comunicare.

De cealaltă parte, scepticii sau tehnofobii erau şi ei pe poziţie, ca să atribuie respectivei tehnologii toate relele de la acel moment ale societăţii, ştiut fiind că trecutul este întodeauna epoca de aur, iar prezentul… (de cianură, era să-mi scape mâna pe tastatură). Violență, sexualitate, degradarea valorilor morale, învățământ mai slab pentru că tinerii de azi nu mai fac același efort ca cei dinainte, neseriozitate, lipsa implicării civice (pentru că, nu e așa, tinerii nu vor decât să se distreze) sunt clamate din partea cealaltă a arenei.

Ambele tabere au însă ceva comun: anume ideea că cei mai expuși la beneficiile sau la pericolele respectivei tehnologii sunt copiii. Ei trebuie încurajați sau protejați, după caz, pentru că sunt concepuți, de ambele părți, în cadrul aceleiași ideologii, drept copilul maleabil, copilul-încă-nu-un-întreg care poate fi modelat după dorință. Bineînțeles, definit în opoziție cu adultul, perfect responsabil pentru conţinutuile media pe care le consumă și care are capacitatea de a rezista efectelor deformatoare ale acestora; cât priveşte efectele formatoare, încă se mai discută dacă adulții le rezistă sau nu.

Adevărul este, ca de obicei, undeva la mijloc si rezidă în utilizarea pe care fiecare individ în parte o dă respectivului mediu. Hârtia a putut fi suport și pentru Biblie, și pentru marile cărți de știință sau de literatură ale omenirii, dar și pentru literatura pornografică sau, mai rau, literatura proastă și nu neaparat pornografică, mesaje instigatoare la ură, imagini degradante etc. La fel și sticla televizorului, suporta și emisiuni… care nu pot fi descrise (si nu din pudoare, ci din faptul că nu găsesc concepte – mea culpa – care sa descrie ce se întâmplă acolo), dar si emisiuni religioase (a descoperit-o de curând onor BOR) sau de vulgarizare a științei (activitate pozitivă în sine, să nu se înțeleagă greșit).

Ultimul în acest șir al tehnologiilor este internetul; și, pentru că în acest domeniu întotdeauna ultimei lansări i se pune imediat un punct și i se mai adaugă ceva, am spune că ultimul.ultimul este internetul mobil. Iar speranțele și temerile pe care le-a generat sunt pe măsura locului pe care îl ocupă.

Astfel pare fantastic ca o chestie cât o carte sau cât o agendă sau chiar mai mică, pe care poți să o ai tot timpul la tine, să conţină volumul de cărți al unei biblioteci judeţene bine dotate, ca sa nu mai vorbim de ce înseamnă să poți urmări de oriunde de pe glob, uneori în timp real, cursurile de la marile universități ale lumii, să vezi pozele trimise de Curiosity sau ce se întâmplă la CERN, să vizitezi muzeele lumii la ora de arte plastice – și exemplele din domeniul educației ar putea continua la nesfârșit. Mai mult, dispozitivul îți permite să interacționezi oricând cu prietenii deja existenți, să-ți faci prieteni noi din alte colţuri ale lumii, să te exprimi prin cuvinte dar și prin fotografii, să intervii în grupuri, sa susții sau să fii susținut de către ceilalți în momentele de cădere.

Pe de altă parte însă, având acest dispozitiv care este numai al lui și pe care poate să-l folosească oricând, în intimitatea camerei sale sau aiurea, copilul, caci despre el este vorba, poate oricând să acceseze materiale cu violență extremă, materiale pornografice, rasiste sau instigatoare la ură, să se împrietenească cu persoane pe care (noi) nu am vrea să le cunoască, să fie rănit prin mesajele pe care le primește sau să fie păcălit în alte diverse moduri.

Și atunci, revenim la întrebarea noastră inițială: să ne îngrijoreze sau să ne bucure accesul și utilizarea redusă a internetului mobil de către tinerii din România? O cercetare care a avut loc în 2009-2011 la nivelul Europei, EU Kids Online, a arătat că cele două, riscurile și oportunitățile pe care le implică internetul, sunt profund legate între ele și ambele sunt legate de utilizare. Astfel, cu cât utilizează mai mult internetul, cu atât este mai probabil ca un copil să beneficieze mai mult de pe urma lui – dar și să întâlnească mai multe riscuri în mediul online. Invers, o expunere mică îl protejează, dar îl și limitează. Mai mult, expunerea la risc pare să fie esențială pentru copil ca acesta să învețe să se descurce cu situațiile neplăcute de pe internet și să le diminueze efectul negativ. O analiză mai aprofundată a datelor respective a arătat că în ecuație mai intră o variabilă foare importantă, și anume cât de mult știu și cât de mult sunt dispuși și capabili să intervină părinții în relația copiilor cu internetul (variabilă cunoscută în jargon ca mediere parentală).

Astfel, harta Europei s-a rearanjat, rezultând patru grupe: exploratorii riscului sprijiniți, jucătorii cu un risc mare și sprijin mediu, protejații prin restricție și utilizatorii de rețele neprotejați. Primii sunt de găsit în Nordul Europei și sunt acei copii care întâlnesc frecvent riscul pe internet, dar îl depășesc cu sprijinul părinților; ei beneficiază și de cele mai multe oportunități ale internetului. În a doua grupă, care cuprinde multe dintre țările central-europene și din care face parte și România, sunt copii care întâlnesc oportunități moderate (mai ales de tip entertainment și jocuri), au un nivel ridicat de risc (fie ca intensitate, fie ca extensiune) și beneficiază de forme diverse de mediere parentală, care însă sunt ineficiente. În sfârșit, grupa a treia, a celor protejați prin restricție, cuprinde aproape toate țările vest-europene, dar și Turcia și Grecia; aici copiii sunt feriți de risc, printr-o mediere parentală în general restrictivă, dar sunt astfel limitați și în eventualele oportunități ale internetului. A patra grupă este mai restrânsă – cuprinde doar trei state din Centrul Europei – și îi grupează pe copiii neexperimentați care în general folosesc site-urile de socializare întâlnind riscurile asociate acestora și care au părinți mai degrabă neimplicați în viața online a copiilor. Vedem astfel că viața pe internet a copilului nu este determinată doar de accesul la respectiva tehnologie, ci și de factori culturali – tipul de parenting – , de factori sociali – diferite politici de protecție și / sau politici de alfabetizare digitală pentru copii dar și pentru părinți sau profesori – și, deși nemenţionaţi încă, de factori individuali/ psihologici.

Cum rămâne cu internetul mobil? Datele citate inițial sunt primele rezultate ale unui alt proiect european, Net Children Go Mobile – care urmărește,  întrucâtva pe urmele lui EU Kids Online, să înțeleagă legătura dintre toți acești factori cu aplicare la internetul mobil. Presupoziția de la care pleacă acest proiect este că accesul la internet de pe dispozitive mobile, care sunt în plus media convergente, poate aduce schimbări ale practicilor de utilizare ale internetului și, asociat, ale riscurilor și oportunităților implicate, datorită, pe de o parte privatizării accesului la internet și, pe de altă parte, datorită omniprezenței internetului în viața de zi cu zi a copiilor. Pentru asta, într-un prim pas, trebuie aflat câți copii au acces la respectiva tehnologie, câți o folosesc și pentru ce? La aceste întrebări cercetătorii au dat deja răspunsurile și nu voi face decât să spicuiesc câteva: în general, copiii europeni folosesc internetul în dormitorul propriu (64%), la școală (27%, în România doar 9%) sau când sunt pe drum/ în mișcare (24%, în România 8%). În România 26% dintre copii dețin un smartphone și 10% o tabletă, față de media europeană de 53% și 18%. Vârsta medie la care copiii au accesat prima dată internetul este 8 ani la nivel european (9 ani la nivelul României), dar, daca ne uităm la grupa de vârstă 9-10 ani, vârsta medie de acces scade la 7 ani. Primul telefon este primit de copii la 9 ani, iar primul smartphone la 12 ani. În ceea ce privește evoluția activitățile copiilor pe internet din 2010 (EU Kids Online) în 2013 (Net Children Go Mobile), folosirea internetului pentru școală a scăzut de la 88% la 82%, în timp ce folosirea site-urilor de socializare a crescut de la 65% la 74% (în România este una dintre cele mai mari creșteri 2010-2013).  Deși aceste câteva date (doar câteva din cele pe care le oferă raportul) vin să clarifice tabloul, încă nu reușesc să răspundă total la întrebarea inițială.

Pentru aceasta, într-un pas 2 la care se lucrează, urmează ca cercetătorii să pună aceste date în legătură cu experiențele riscante (din perspectiva adulților) sau neplăcute (din perspectiva copiilor) și cu competențele și beneficiile pe care acest tip de internet le aduce copiilor și, de abia apoi, să răspundă pertinent la întrebarea din titlu: și?

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Astfel de studii nu demonstreaza nimic, nici macar la nivel european. Romania e mai inapoiata si la capitolul asta, dar nu e absolut nimic nou: in vest existau deja universitati, la vremea cand romanii nu stim cu ce se ocupau, ca Dragos inca nu descalecase :)

    Problema ar fi alta: mentalitatea romaneasca, inclinata spre mita, furt si inselaciune, va supravitui si impactului cu Internetul, asa cum a supravietuit si altor etape de modernizare a docietatii. Birocratizarea a adus in vest relatii civilizate intre stat si cetatean, in Romania a adus noi metode de oprimare. Industrializarea a adus bunastare in vest, in Romania a adus resentimente si aversiune. La fel va fi si cu Internetul, vor gasi romanii o metoda sa aduca societatii mai mult rau decat bine. Pentru ca unealta ramane unealta, indiferent cum e folosita. Mentalitatea utilizatorului face diferenta.

  2. Oamenii au simtit intotdeauna ca informatia inseamna putere. In antichitate erau chiar interdictii impotriva alfabetizarii. Informatia de masa era perceputa ca o amenintare malefica pentru societate si pentru puterea politica.

    Senzatia de a fi conectat cu intreaga lume este extraordinara in era internetului. Daca ar trebui sa aleg intre placerea de a calatorii si placerea de a naviga pe internet, as renunta la calatoriile reale. Si ca mine ar alege cei mai multi. Si chiar o sa alegem asta datorita crizei economice. Ca intr-un creier imens, cetatenii si institutiile se conecteaza si comunica cu frenezie si cheltuieli minime. Ideile circula tot mai intens iar inovatia de orice fel a devenit banala. Intr-o luna se intimpla mai multe evenimente decit intr-un secol trecut.

    • Informatia inseamna putere si nu prea. De cele mai multe ori reperele inportante din viata noastra nu se bazeaza pe informatiile pe care le detinem ci pe noi insine. Nu pe ce „stim” ci pe ce „putem” noi insine. Dar desigur, informatiile ne ofera iluzia unei puteri.
      De exemplu informatiile despre alti oameni. Ne ofera iluzia ca si noi suntem ca ei, ca ne incadram in normal. Dar „putem” ca ei, avem abilitatile necesare, suntem noi insine in stare?
      Cand vine vorba de calatorii, pentru mine nimic nu se compara cu impresiile proprii. Sigur, este crucial sa cunosc dinainte locurile pentru a nu rata oportunitati, deci utilizarea la maxim a Internetului. Dar nimic cu se compara cu „actually been there”.
      Este exact dilema pe care am avut-o cand am ridicat capul din carti. Diferenta intre a citi romane de dragoste si a trai propria poveste este uriasa. Diferenta intre informatiile pe care le detem si actiunile noastre este uriasa. Ideile exista, da, dar ce facem cu ele?

      • Bineinteles ca experienta reala conteaza.

        Eu m-am referit strict la dificultatile oamenilor de a calatorii, pe fondul crizei economice. Evident, chiar daca stai acasa, asta nu inseamna sa stai toata ziua IN casa. Si nici sa te izolezi de oameni.

  3. Stimata Doamna,

    Articolul Dvs. este foarte interesant, bine argumentat si relevant. Ma intereseaza din 2 perspective: aceea de parinte dar si de iubitor al scrierilor lui Jacques Ellul. Dvs. faceti o dihotomie intre tehnofili si tehnofobi, care, cel putin pentru ultimii, nu mi se pare dreapta, deoarece sub aceasta eticheta sunt pusi toti cei care nu adera la discursul preponderent tehnofil. O parte dintre ei au pus bazele studiilor media: McLuhan, Neil Postman, Jacques Ellul, dar „cercul nostru stramt” nu are loc si pentru ei, iar in Romania sunt aproape necunoscuti.
    Cati autori „tehnofobi” cunoasteti Dvs.? Cati sunt tradusi in romana? Numai avand in vedere acest aspect ar trebui sa recunoastem ca discursul „tehnofob” este mult mai putin prezent intr-o epoca care are cea mai mare nevoie de el deoarece ofera o contrapondere la exaltarea multimilor in fata unui nou gadget aparut.
    De asemenea ar merita pusa si intrebarea cat de relevanti sunt acesti „tehnofobi” avand in vedere si scandalul NSA – Snowden.
    Practic, asa cum spunea Horia Roman Patapievici, „tehnofobii” ne arata ce se pierde atunci cand se castiga ceva. Intereseaza pe cineva?

  4. Ceea ce nu se discuta este decalajul digital, the digital divide. Nu sunt eu primul care enunta acest unghi de vedere. Probabil ca tendinta este ca divizarea sociala sa fie reprodusa in decalaj digital sau nu? Ma refer la cazul Romaniei. Mai este ceva de spus, si anume, ca acest progres prin dotarea tinerei generatii cu device-uri, nu este programatic. Cu alte cuvinte o politica publica sa intervina, oarecum, pentru ca tabletele, sa zicem, sa ajunga acolo unde natura creaza dificultati in educatie. Ca de exemplu in Delta Dunarii.

    • Dificultatile in educatie tin de categoria sociala, nu de zona geografica. In orice regiune a tarii in care se traieste relativ bine veti gasi si familii sarace sau chiar sate intregi sarace.

      Insa accesul la Internet nu aduce in mod automat o educatie corecta. Timpul petrecut pe Facebook, pornografia sau chiar videoclipurile creationiste sunt datorate tot accesului la Internet, desi nu aduc nimic bun in educatie. Copiii au nevoie si de indrumare in procesul educativ, iar accesul la Internet nu este insotit si de indrumare. Intrrnetul e pana la urma o „sursa a strazii” in materie de educatie, insa la scara planetara.

  5. Sunt de acord cu rezultatul studiului privind diferentele dintre utilitatea folosirii noilor tehnologii de catre copiii/tinerii din Romania vs. tarile nordice sau chiar vestul Europei. Doua exemple graitoare: In scolile din Belgia elevii de gimnaziu nu au voie sa aduca telefoanele mobile/smartphone-urile etc la scoala, o regula care e asa de strict implementata incat parintii nici nu le cumpara copiilor lor telefoane mobile pana la o varzta destul de inaintata (nu pentru ca nu si-ar permite, ci pentru ca nu vad aportul educativ/social). Din experienta parintilor mei, profesori, telefonul mobil si inteligent indica statutul social si este o „necesitate” pentru a fi in rand cu lumea, chiar daca este folosit tot timpul, inclusiv in ore, in moduri complet inutile (socializare excesiva), pentru a trisa/minti sau ca un mediu constant de distragere a atentiei. E complet contraproductiva o diseminare de acest fel…

  6. Accesul la internet este benefic copiilor doar daca este precedat de dezvoltarea unor necesitati de catre parinti si profesori. Priviti specificul emisiunilor tv de top si veti intelege ca nici noi, cei majori, nu stam mai bine dpdv statistic.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Anca Velicu
Cercetător la Institutul de Sociologie, Laboratorul Sociologia Comunicarii si a Spatiului Public. Din 2004 studiaza tema copiii și media, participând la mai multe proiecte de cercetare despre violența mediatică, consumul de media al copiilor și utilizarea internetului de către aceștia. Este membru al rețelelor de cercetare EU Kids Online si Net Children Go Mobile. Principalele domenii de interes sunt violența mediatică, sociologia media, folosirea generațională a internetului, riscuri și oportunități ale internetului.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

Criză economică sau nu? Furtuna Perfectă necesară unui ”crash”

Semne de criză economică sunt tot timpul. Într-un sens, crize economice, mai mult sau mai puțin extinse, la nivel de ramură, la...

România, octombrie 2021 : eşec statal şi paralizie politică

Eşecul statal şi paralizia politică sunt semnele sub care stă România zilelor acestea.   Statul român se înfăţişează cetăţenilor acestei ţări  astfel cum...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.