vineri, decembrie 3, 2021

Coreea de Nord şi interesele Chinei

Regiunea de Sud-Est si Est a continentului Asiatic  a fost si probabil va fi in continuare teatrul unor dispute majore intre cele sase varfuri ale hexagonului geopolitic din regiune – China, Japonia, Coreea (de Nord si de Sud), Rusia si Statele Unite.  La sfarsitul secolului al XIX-lea, dupa doua mii de ani de dominatie chineza, regiunea trece, dupa modernizarea Meiji din Japonia,  sub o hegemonie aproape totala Japoneza. Primul razboi Sino-Japonez ( August 1894 –  Aprile 1895) se va termina cu o pace umilitoare pentru China si va introduce in regiune inca o mare putere imperiala – Rusia. Dominatia asupra Manciuriei si pretentiile rusesti asupra acestei regiuni au dus la un inevitabil conflict, care ajunge la apogeu in razboiul Ruso-Japonez (Februarie 1904 –  Septembrie 1905), razboi in care Rusia Tarista a fost infranta rusinos si de facto a iesit din carti in aceasta regiune pana la sfarsitul Celui de al Doilea Razboi Mondial   si capitularea Japoniei.

Rezultatul acestor confruntari a condus la faptul ca in 1910 Coreea a fost anexată Japoniei. In 1919, rezistenta coreana impotriva ocupatiei japoneze  s-a manifestat prin miscarea de rezistenta “1 Martie” (Miscarea Samil). Armata japoneza a innabusit cu forta aceasta insurgenta si in jur de 20 000 de mii de oameni au fost ucisi. Trista istorie si plina de resentimente care se perpetueaza pana in zilele noastre, imbracand si dezbracand diverse forme, deoarece pana la urma interesele se dovedesc mai mult sau mai putin identice, adaptandu-se bineinteles la situatia actuala.

Deoarece majoritatea informatiilor despre Nord Coreea sunt de multe ori alterate din diverse motive si existenta unor surse primare este extrem de limitata, voi incerca sa aduc in acest articol, atat cat se poate, date bazate pe surse secundare pe care le consider mai mult sau mai putin de incredere.  Am hotarat sa ma ajut in aceasta analiza de o carte extrem de importanta, publicata in 1971 si actualizata in 1981, carte absolut necesara intr-un periplu geopolitic cu un subiect de genul Coreea de Nord. Cartea se numeste “Crazy States: A Counterconventional Strategic Problem” (“State Nebune: o problema strategica neconventionala”) si a fost scrisa de Profesorul Yehezkel Dror, unul dintre cei mai celebrati strategi in relatiile internationale „mai putin conventionale” (biografia, aici). Respectivul Profesor descrie  in cartea lui cinci puncte distincte care pot caracteriza o “politica nebuna” sau daca doriti un “stat nebun”: (1) promovarea unor obiective agresive, de multe ori amenintand alte state; (2) demonstrarea adeziunii totale si radicale asupra acestor obiective; (3) motivarea acestor politici prin superioritatea morala a obiectivelor din punct de vedere national, etic si moral; (4) selectionarea si realizarea unor instrumente logice pentru atingerea obiectivelor; (5) posedarea acestor instrumente si capabilitati, care fiind folosite pot avea un impact serios in promovarea acestor obiective agresive. (Un review academic exceptional al acestei carti il puteti descarca pe blogul Politeia).

Desi cartea analiza situatia Libiei lui Gaddafi si a Iranului lui Khomeini, ea caracterizeaza fara dubiu si situatia Coreei de Nord la ora actuala (cand cartea a fost scrisa Coreea de Nord nu poseda arme atomice). Autorul conclude ca renuntarea la politicile agresive si incercarea de a normaliza politica externa a statului in cauza va insemna intotdeauna distrugerea elitei conducatoare a statului respectiv. Ceea ce s-a intamplat anul acesta in Libia demonstreaza mai mult ca orice argument ca distinsul autor a avut dreptate.

Desi majoritatea analistilor si a cunoscatorilor (mai mult sau mai putin) a politicilor nord-coreene considera acest stat drept un “proxi” chinez, element de baza in politica regionala a noului dragon rosu, parerea mea este mult mai nuantata. Personal cred ca acest stat, cu o logica aparte, isi conduce afacerile externe cu o mare independenta, jucand cartea istorica intre China si Rusia – Japonia devenind irelevanta din punct de vedere militar.  De multe ori Coreea de Nord nu se supune directivelor de la Beijing, ultima data fiind lansarea rachetelor balistice deasupra Japoniei , alte ori isi incearca muschii agresand vecinul din sud chiar daca acest lucru este platit scump de populatia infometata a tarii. Coreea de Nord nu va renunta niciodata la arsenalul atomic – simplu este singurul care garanteaza perpetuarea elitei care o conduce. Titlurile aparute in presa romaneasca care vorbeau despre o Coree Mare sunt pur si simplu nerealiste. Nimeni nu o doreste! In primul rand nu o doreste elita comunista care guverneaza astazi la Phenian (Pyongyang).

Nici China nu-si doreste o Coree pacificata si in nici un caz unita. Este aproape un interes vital pentru ea. Cu ajutorul Coreei de Nord, China tine in sah si Japonia si Statele Unite. Pentru chinezi Coreea de Nord este o afacere foarte buna, investitie mica – profitul mare. Trebuie mentionat ca istoria Chinei nu probeaza intentii imperiale in afara vecinatatii ei imediate. Stategia chineza este extrem de clara – de ce sa lupti pentru ceva care poate fi cumparat – extrem de eficace si absolut confucianist. Din punct de vedere geopolitic, obiectivul suprem al Chinei este reintregirea teritoriului national in felul pe care il inteleg ei. Dupa Hong Kong si Macao, din punctul lor de vedere Taiwanul este esential si obligatoriu. Nord Coreea este schimbul pe care ei doresc sa-l faca. Chinezii vor plusa pana cand ecuatia lor va fi acceptata, unificarea Coreei in schimbul Taiwanului. Cei care vor trebui sa accepte sunt bineinteles americanii si intr-o masura mai mica, japonezii. Cinic vorbind, ceea ce doresc taiwanezii chiar nu conteaza la aceasta masa verde globala.

Trebuie mentionat ca intamplator sau nu, Kim Jong Il, defunctul dictator al Coreei de Nord, si-a pregatit foarte bine disparitia de pe scena politica. Ultimele lui vizite in China si intalnirea lui cu Presedintele chinez Hu Jintao (in mai 2011), urmate de vizita in Rusia si intalnirea cu Presedintele Medvedev (in august 2011), au pus la punct foarte eficient tranzitia spre noua conducere de la Phenian. O conducere probabil colectiva, formata din reprezentantul dinastiei Kim, tanarul Kim Jong-un, “Marele Urmas” si reprezentantul armatei si al consiliului de familie, sotul matusii lui, “unchiul” Song Chang-tek (Jang Song-thaek) a carui existenta am fost primii din presa romaneasca pe care am constatat-o.

Interesant de mentionat ca uzantele otomane de a pastra un “oaspete” ostatec ca alternativa nu au fot anulate de timp. Fratele mai mare al  “Marelui Urmas”, Kim Jong-nam, se afla la Beijing sub protectia chinezilor.

Despre aceasta regiune si interesele majore ale celor 6 puteri din regiune – poate intr-un articol urmator.

Urez cititorilor „Contributors” la Multi Ani! Pace, Santate si Bunastare!

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. „Pentru chinezi Coreea de Nord este o afacere foarte buna”

    Exact invers. Coreea de Sud e o sursa de afaceri excelente pentru China. Nordul nu raspunde la comenzile chinezilor, iar acestora din urma, comunitatea internationala le reproseaza comportamentul agresiv al protejatilor, inarmati nuclear. Chiar daca n-o declara deschis, chinezii sint cu siguranta ingrijorati fata de agresivitatea nordului coreean.

      • 1) Cu siguranta si pentru North-Korea….cei din sud ar fi „o afacere buna”. Asta…cu conditia unei unificari sub egida statului sud-coreean.

        2) Cred ca am mai spus-o cu alte ocazii, imi cer scuze daca repet. China joaca la cacealma mizand pe o crestere economica fara precedent (in buna parte asigurata SI de tehnologie sud-coreeana, NU NUMAI de sclavia moderna la care sunt supusi o buna parte din chinezi!) si isi inchipuie ca face jocurile in zona. S-ar putea ca aceasta aroganta sa se intoarca impotriva lor NU NEAPARAT din pricini externe, ci MAI CU SEAMA din pricini interne, avand la baza aceeasi aroganta. Doar 2 exemple:
        a) problemele demografice teribile ale Chinei (ponderea tot mai mare a populatiei imbatranite din totalul populatiei + dezechilibre mari intre nr de barbati vs nr de femei, relevate in urma recensamantului din 2001)
        b) dependenta de investitiile occidentale

        3) China a luat cu asalt Africa pe care o mulge de resurse mai dihai decat au facut-o „exploatatorii capitalisti”. In schimbul acestor resurse imense China ofera infrastructura unui continent pentru care dezvoltarea ramane, vorba lui Freud, un vis ratat! Pacat de resursele naturale ale Africii pe care au ajuns sa le „exploateze” ( sa zic FURE?) chinezii. Resursa umana e marea buba in Africa.

        4) Intuitia castei aflata la putere in China nu bate prea departe…Parerea mea este ca INFINIT MAI INTERESATI ar fi de un stat coreean unit si pacificat (sub egida sudului) cu care, normal, sa dezvole afaceri decat sa intretina parsiv tensiuna in peninsula. China va pierde enorm in urmatorii 25 de ani, si asta DOAR din cauza tembelismului politicii externe si, MAI ALES INTERNE.

        5) Rusia nu e in stare sa-si faca o curatenie generala acasa. Aceeasi politica externa aroganta, bazata pe santajul la adresa coanei Evropa, santaj legat de livrarea de gaze de care majoritatea tarilor UE sunt dependente. Pe plan intern insa, autoritarismul si intarirea oligarhiei/plutocratiei locale va juca, dupa parerea mea, un rol nefast pentru Rusia.

        6) Dincolo de acest ritual faraonic de-a dreptul scabros ocazionat de funeraliile „conducatorului suprem” Kim Jong il, e de remarcat faptul ca tovarasii defileaza in masini produse de dusmanii occidentali (Mercedes, Lincoln – masina funerara -, and so on…) In timp ce spalatii pe cerebel se isterizeaza de disparitia maimutoiului care i-a adus in situatia de a savura delicioasa coaja de copac pe post de hrana… Teribil…Ma intreb cat mai dureaza acest experiment halucinant, singurul in istoria moderna care demonstreaza ca schizofrenia poate fi si colectiva, chiar NATIONALA, nu doar indivituala…

        QED!

    • Salut Daniel S,
      Chiar in conditiile in care chinezii au la granita cu Coreea (de Nord) populatii coreene majoritare (ca numar) tot este o afacere buna. Exact cum am scris Theophyle baga putin (bani, aport politic) si scot mult.
      Greselile Nord Coreeenilor sunt actiunile gen scufundarea Cheonan, altfel au spatele asigurat si la propriu si a figurat. Cum cursul dorit de Vest este o tranzitie lenta, regimul Nord Coreean poate supravietui mult timp. Ramane de vazut daca strategic SUA vor sa perturbe cursul amintit de Theophyle: NoK in schimbul Taiwan … :( Nu numai Taiwanul si japonia sunt impotente in aceasta chestiune ci si SoK.
      Kim si-a asigurat transferul de putere foarte inteligent si din timp. Daca nu va face greseli regimul va exista si peste 5 ani.

      Nu cred ca are relevanta distanta pana la care China si-a manifestat interesul de-a lungul secolelor (mileniilor). Intr-o lume interdependenta cum este aceasta in care traim, altercatii in Marea Chinei de Sud sau in Himalaya cu India au repercusiuni in toata lumea. Pe langa o iesire mai mare la ocean (Taiwan) China a militat de secole pentru a avea vecini dezbinati. Aici ar putea ‘plusa’ China: sa obtina atat o unificare cu Taiwanul cat si o Coree separata in doua state! Sa vedem (in anii care au sa vina) cum vor evolua atat economic cat si politic/militar actorii amintiti atat de bine de Theophyle.

  2. Korea de Nord si Korea de Sud, nu se vor uni niciodata. De ce?

    -Urmeaza procesele de la Nurnberg pentru crime impotriva umanitatii.
    -Liderii de la Phenian stiu asta, si stiu ca au fost complici si ce-i astepta in momentul in care Korea de Nord se va deschide.+pierderea influentei, anularea privilegiilor, inchisoarea poate chiar si moartea(vezi cazul Sadam-strangulat tot pentru crime importriva umanitatii). Militar sunt imposibil de infrant, riscul bombei atomice pentru Seul(aflat la doar 30km de granita) e prea mare.
    Asa ca visati degeaba. Eu cred ca va ramane la fel.
    Singura sansa, e infometarea, si dezertarea membrilor armatei sau agentiilor de spionaj si poate asa populatia se va revolta. Asa e singura sansa. Conducerea Armatei Nord Koreene nu e atat de patata pentru cea politica. Asta e singura sansa.

Dă-i un răspuns lui Coreeanul spalat pe cerebel Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

Lașități românești, profituri maghiare (2)

LEGENDA, MITUL ȘI CULTUL LUI DRACULA Să fim serioși, legenda, mitul și mai ales cultul lui Dracula nu au...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro