marți, mai 17, 2022

Corespondenţă specială de la o conferinţă specială

Dublin este, într-adevăr, un oraş simpatic şi prietenos. Din păcate, l-am găsit bombardat: case peste care s-au prăbuşit propriile preţuri, bănci asediate de credite neperformante, străzi detonate de demonstraţii de protest. Nimic nu mai e cum a fost, plânge şi deplânge amicul meu irlandez, adăpostit de aceste bombardamente într-un pint de Guinness, negru ca zilele lui.

Mă doare să-l revăd la fel de necăjit. El a fost logodnicul Andreei, fosta mea asociată şi colegă, răpită de cancer acum trei ani. I-a fost alături, ani de zile, în iubire şi suferinţă, până-n ziua despărţirii şi vă jur că n-am văzut în viaţa mea un om mai generos, mai autentic şi mai altruist. El a riscat şi şi-a sacrificat totul în numele iubirii, iubirea pentru ea.

În vremea spitalizării ei la Londra şi, apoi, la Paris, am vizitat-o în câteva rânduri. El, invariabil, de gardă în trei schimburi, prezent nu la datorie, ci la iubire, martor muribund la căpătâi de muribund. Andreea se împuţina zi după zi şi, odată cu stingerea ei, murea şi el, torturat de neputinţă şi disperare, într-o îndelungată sinucidere. Îmi amintesc de o apăsătoare după-amiază londoneză. În barul hotelului unde eram cazat, eu şedeam la taclale împreună cu Andreea şi Sorin, în timp ce el prefera un loc mai retras şi discret, ca să ne lase să vorbim în linişte de-ale noastre, iar el să se lase măcinat în furie de-ale lui. Îi priveam din când în când privirea. Când nu era fixată melancolic şi avid asupra Andreei, privirea asta cădea în hăul lui interior. Aceea a fost ziua în care el mi-a spus că, potrivit medicilor, şansele de supravieţuire coborâseră sub 25 la sută. Când i-am dat vestea şi lui Sorin, acesta s-a uitat la mine ca la un extraterestru şi mi-a zis răspicat : “Nu se poate, coane, ăştia-s nebuni, Andreea e o luptătoare …”.

Săptămâna trecută, amicul meu irlandez mi-a fost ghid prin cetatea lui natală, devenită garnizoană permanentă: St. Stephen’s Green, un superb parc în miniatură, Dublin Castle, fortăreaţă princiară şi-apoi, guvernamentală, Guinness factory, castelul celei mai faimoase negrese irlandeze, Temple-Bar, cartierul boem şi templul petrecerilor nocturne, James distillery, catedrala whisky-ului parfumat şi triplu distilat, Trinity College, faimoasa universitate, The Church, biserica transformată într-un pub slujind evlavios şi blasfemiator zeiţei Guinness. Prin toate locurile acelea trecuse, evident, şi Andreea şi da, se minuna şi ea şi era aşa de veselă şi făcea glume şi, man, ea nu concepea că o să moară. De asta, man, eu nu i-am zis că o să moară pentru că ea era convinsă că, într-o bună zi, noi o să ne luăm o căsuţă pe malul mării, lângă Dublin pentru ca, în sfârşit!, să trăim. Nu, man, n-am avut puterea să-i zic să-şi scrie testamentul, pentru că n-am vrut s-o mai tulbur şi cu cazna asta, o suferinţă în plus peste nenorocirea ei, iar unica mea preocupare din acele zile de coşmar a fost s-o liniştesc întruna şi să veghez ca ea să moară cu convingerea că n-o să moară niciodată.

În colţul pub-ului, o trupă folk cânta muzică irlandeză. Amicul meu privea în gol, prin ochii iubitei lui, evocate din propoziţie în propoziţie. Eu scrutam, prin berea neagră, ziua care stătea să se termine şi conferinţa care mă adusese în Irlanda, congresul avocaţilor lumii adunaţi să vorbească, iarăşi, despre drept şi drepturi, despre bani şi business, despre vorbe şi sloganuri. Conferinţa unde avocaţii lumii veniseră să jelească economia mondială şi zona euro, iminenţa prăbuşirii Spaniei, dificultăţile cu care se confruntă propriile birouri de avocatură în vremurile de restrişte, constrângerile bugetare ale clienţilor şi alte belele şi blesteme. Bocete şi lacrimi de prohod cutremurau obrajii îmbujoraţi de coniacurile XO şi alte băuturi fine care le inundau petrecerile şi cocktailurile de pragmatică socializare şi decadent glamour. Tocmai despre aceste vaiete şi tânguiri ale confraţilor mei mondiali îmi propusesem iniţial să scriu, în speranţa că perspectiva lor asupra tornadelor economice recente ar putea să intereseze pe careva.

Văzând însă Dublinul prin ochii amicului meu care l-a revăzut, cu mine, prin ochii Andreei, mi-am dat seama că există adesea momente care te năpădesc şi-n care-ţi vine să spui şi să urli că nu, conferinţa avocaţilor lumii n-ar trebui să intereseze pe nimeni. Ne culcăm şi ne sculăm, mulţi dintre noi, cu gândul la job, la firmă, la contracte, la preţul acţiunilor şi situaţia burselor, la business development şi alte multe imperative bune de găvărit la conferinţe şi uităm că, de fapt, viaţa e, într-adevăr, în altă parte.

La sfârşitul serii, după ultima Guinness, amicul meu mi-a zis că acea zi era ziua lui de naştere. L-am îmbrăţişat cu oarecare stinghereală şi după despărţire, în drum spre hotel, mă întrebam ce cadou l-ar putea bucura şi însenina pe acest om. Ideea mi-a venit într-una din zilele următoare, când am descoperit în arhiva personală un mesaj mai vechi din partea Andreei. Apoi, vizitând distileria James, am dat de un butic care vindea whisky limited edition în sticle cu etichetă care putea fi personalizată şi i-am pregătit una cu o urare de la mulţi ani.

La despărţirea din aeroport, i le-am dat. Când a văzut mesajul Andreei şi urarea inscripţionată pe sticlă, “Happy birthday, Barry Richardson!”, Barry Richardson a început să plângă.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Am cunoscut-o pe Andreea, odihneasca-se in pace. In masura in care avocatura nu va mai tine asa de ocupat ca pe vremuri va incurajez sa scrieti cat mai mult, pe orice tema. Aveti un real talent. Cele bune, MV

  2. Lasa avocatura. Scriitor, cred, ai avea sanse sanse enorme..
    Sincer.
    La anii mei nu credeam sa ma mai emotioneze un text.
    Felicitari!

  3. Foarte frumos Florentin. Ne povestesti in felul tau normal de sensibil „cum ceva rau se transforma in ceva bine” sa-l parafrazez pe baiatul meu de 9 ani. Trebuie doar sa vrei. Viorel b2

  4. Un suflet sensibil si delicat care a surprins cu empatie travaliul de doliu, agonia celui care ramane singur, a celui care stie ca toate sunt la fel, mai putin el dupa intalnirea cu moartea.
    Toti, mai devreme sau mai tarziu, vom avea Kaddish-ul nostru.
    Moartea nu cere certificat de varsta, din pacate.

  5. M-a impresionat la lacrimi aceasta povestioara,Sufletelul Andreei sa aiba parte de liniste acolo unde este.Este dureros cand cineva drag pleaca dintre noi dar calea fiecaruia este presarata cu incercari pe care trebuie sa le trecem.Florentin, suntem toti trecatori prin aceasta viata si lasam „urme„ alaturi de noi prin care prietenii ne evoca,la fel cum ai facut aici cu aceasta istorioara.Dar avem datoria de a merge inainte creandu-ne calea noastra,indeplinindu-ne misiunea care o avem de dus la bun sfarsit. Sa traim cu iubire si sa ne amintim cu drag de cei dragi!

  6. Ma bucur sa descopar un om autentic si lucid intr-un mare jurist si avocat. Sper sa contribuie din ce in ce mai mult si la umanizarea justitiei romane.

  7. Dragi prieteni,

    În memoria Andreei Ionescu, vă mulțumesc mult pentru cuvintele laudative la adresa textului meu și pentru compasiunea arătată fostului ei logodnic.

    Al vostru,
    Florentin

  8. Frumos scris … doar James Distillery pare sa fie de fapt Jameson Distillery (ma-ndoiesc ca exista si James si Jameson … la cea de-a doua am facut si eu degustarea, ba chiar si pentru altcineva care nu voia sa guste cele trei mostre).

  9. black beer, irish whiskey, river dance and celtic music.
    traditiile lor se risipesc ca si ale noastre.
    fug ca si noi in salbaticie, iar salbaticia va pune stapinire pe cetatile lor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Florentin Tuca
Florentin Ţuca este Managing Partner al Ţuca Zbârcea & Asociaţii. Cu o experienţă de 19 ani, el este specializat în drept societar, concesiuni şi PPP, precum şi fuziuni şi achiziţii. De asemenea, el deţine o bogată activitate de reprezentare în proceduri de arbitraj intern şi internaţional, cu deosebire speţe rezultând din încălcarea diverselor tratate bilaterale privind protecţia reciprocă a investiţiilor. În calitate de consultant/expert, el a fost implicat în procese de elaborare a unor proiecte legislative în diverse domenii (privatizări, concesiuni, sectorul bancar etc). În 2011, Florentin Ţuca a făcut parte din echipa de avocaţi selectată de Ministerul de Justiţie în cadrul proiectului finanţat de Banca Mondială privind „Pregătirea punerii în aplicare a Codului Civil, Codului Penal, Codului de Procedură Civilă şi Codului de Procedură Penală”. Florentin Ţuca este Doctor Magna cum laude, în Parteneriat Public-Privat.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro