vineri, septembrie 25, 2020

Corneliu Vadim Tudor- epitaf pentru un ceauşist

O dată cu moartea lui Corneliu Vadim Tudor, se incheie un ciclu istoric, acela al ceauşismului integral în politica românească. Virulent, xenofob şi demagogic, Vadim Tudor a fost, până la capăt, fidel unei viziuni modelate de ideile stalinismului naţional. Primul deceniu post-comunist a fost marcat de amprenta energiei contagioase pe care Vadim Tudor a ştiut să o mobilizeze, spre a da glas resentimentului ca pasiune politică.

Traiectoria post-decembristă a vadimismului, ca ideologie autarhică şi xenofobă, este inseparabilă de destinul revistei “ România Mare”. Ani de zile, coloanele ei au fost spaţiul în care s-a consacrat sinteza de insultă, calomnie şi delir conspiraţionist care a sedus pe atâţia dintre compatrioţii noştri. Înainte de declinul peremismului, “România Mare” era unul dintre reperele identitare prin care se definea un segment influent al electoratului. Ducând mai departe, în libertate şi în impunitate, programul “Săptămânii”, “ România Mare” întocmea liste ale ruşinii, denunţa, acuza, dezvăluia, interpreta lumea înconjurătoare,acţionând ca o cutie de rezonanţă în care se regăseau frustrările naţionale.

Peremismul şi Vadim Tudor au fost aliaţi redutabili şi strategici ai FSN/ PDSR. Relaţia dintre FSN/ PDSR şi PRM a fost, de la început, una de complicitate. În pofida delimitărilor verbale, peremismul a fost parte din acea coaliţie a patrulaterului roşu, graţie căreia regimul lui Ion Iliescu a putut să îşi consolideze autoritatea, în mandatul lui Nicolae Vacăroiu. Misiunea PRM a fost una precis asumată. Pe de o parte, de a ataca, frontal şi imund, opoziţia democratică şi de a demoniza minoritatea maghiară. Pe de altă parte, de a conferi respectabilitate politică FSN şi PDSR, prin simpla sa prezenţă. Alegerile prezidenţiale din 2000 sunt ilustrarea , clasică, a rolului acordat lui Vadim Tudor. Prezenţa sa în al doilea tur de scrutin a însemnat relegitimarea lui Ion Iliescu, devenit salvator al republicii şi protector al libertăţilor.

Moştenirea sa intelectuală este consacrarea unui stil al invectivei. Demagogia sa s-a întemeiat pe aceeaşi confiscare ceauşistă a tradiţiei. Naţionalismul său a fost oglindirea spiritului epopeii naţionale, regizate de Sergiu Nicolaescu. Ideea unei Securităţi patriotice, apărătoare a neamului primejduit, este una dintre temele ce revin, obsesiv, în imaginarul său. Reacţia, furibundă şi viscerală, din 2006, în momentul condamnării comunismului în parlament, este proba vitalităţii ceauşismului său impenitent.

Ascensiunea şi decăderea lui Vadim Tudor sunt o pagină din această istorie tenebroasă a pasiunilor politice româneşti. Ceea ce ce nu s-a schimbat, niciodată, este intensitatea urii din care Vadim Tudor a făcut temelia identităţii sale politice.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Un bufon. A contribuit mai la deturnarea si discreditarea unor subiecte de interes national decat la promovarea lor, si la transformarea lor in actiune politica.

  2. Cariera lui Vadim a inceput cam asa:
    Este fiica prea iubita
    A acestui brav popor
    De luceferi strajuita
    Si de steagul Tricolor
    E Elena Ceausescu
    Suflet nobil si vibrant
    Mama buna, om politic
    Si prestigios savant
    Vadim nu era posibil fara Odiosul si Sinistra si fara Iliescu, Roman, CPUN, TVR aservita FSN, ziarele Azi, Adevarul anilor 90, mineri, etc., iar Odiosul si Sinistra nu erau posibili fara Stalin si tancurile rusesti, Dej si Nicolski, tarani impuscati, elite asasinate si 40 de ani de teroare.
    Vadim a fost posibil doar pentru ca a existat o continuitate intre retelele ante- si postdecembriste.

  3. Dupa ce i-a lins ca o sluga umila pe semianalfabetii ceausesti a trecut imediat de partea uzurpatorului si asasinului acestora Ion iliescu, continuand sa tamaieze memoria fostilor stapani.
    Un caracter de o josnicie fara margini.

  4. Nu stiu daca este firesc sa scriu pentru VC ceea ce as fi scris in mod normal – sa fie iertat!

    Pentru mine VC ramane omul care a jucat in 2000 alaturi de Ilieci si a facut ca RO sa se intoarca inapoi, la obiceiuri vechi chiar daca in 2004 a primit acceptul pentru aderarea la NATO si pentru 2007 promisiunea de a intra in UE.

    In 2000 cand am facut un exerciutiu de citire si de alegere a unui viitor presedinte cu copilul meu care urma in 2004 sa voteze pentru prima data am primit cel mai tare comentariu: „”VC este nebun!”. Oare cum putea un copil la 14 ani sa dea acest verdict si adultii sa nu vada acest lucru?

    Reintrarea in scena a lui VC dupa 1990 a fost facuta de cei care vroiau sa ramanem asa cum am fost odata. Un cilcu nu se incheie cand vor unii sau altii – un ciclu se incheie cand o multime critica de oameni inteleg si isi aleg rational drumul spre viitor. Poate ca acum putem alege rational ceea ce vrem sa facem si sa pornim hotarati spre aceea destinatie. Sper si imi doresc, dar pot sa stiu exact cand se va declansa resortul decuplarii hotarate de trecutul comunist?

    Se incheie un capitol odata cu intrarea in liniste a lui VC, dar, din pacate, inca sunt multi care pastreaza linia dura sustinuta de acesta. Pe ei nu ii iert si nu ii scutesc de comentarii – cel putin atat cat ei sunt vii ei si persoana mea de asemenea.

    • Sper ca n-a intrat in ” liniste” ci, asa cum gandeau si Tovarasul si Tovarasa, mai marii securimii din timpurile inca prezente, ci a trecut in nefiinta.

  5. Pentru mine, CV Tudor este cel care a tras sforile justitiei pentru a musamaliza o tripla crima in care ii era implicata nevasta.
    Iar restul chiar nu mai conteaza!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

CV de parlamentar. De la greață la oroare

Mi-am luat inima în dinți și am citit pe pagina de Facebook a lui Valeriu Nicolae toate postările despre CV-urile parlamentarilor români....

România înapoiată: reflecții la început de toamnă electorală

Locuiesc într-un sat situat la mai puțin de 10 km de Sibiu, practic într-o fundătură mărginită de dealuri...

Marele Laser și frauda științifică

Dacă noi vom tăcea, vor striga pietrele. Luca (19, 38-40) *1. Preambul

Vreți mai multe judecătoare? Așteptați revoluția

Respectarea egalității între sexe este un subiect de actualitate politică. În mediul politic, de pildă, această egalitate...

Opțiunile geopolitice ale Europei în relația cu America și China

In caricatura care însoțește un articol apărut în Wall Street Journal, sub semnătura lui Andrew Michta, decanul College of International and Security...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.