Corupția asasinează jurnaliști

În 16 octombrie 2017 comunitatea media internațională primea îngrozită știrea că jurnalista malteză Daphne Caruana Galizia a fost ucisă. Asasinatul executat cu o bombă plasată în mașina sa are caracterul unei acțiuni de revanșă împotriva dezvăluirilor despre corupția la nivel înalt, făcute pe blogul Running Commentary.Daphne Caruana Galizia’s Notebook, devenit extrem de popular prin postări revelatoare despre actele de corupție ale premierului și ale anturajului său. Coordonatoare a investigației Panama Papers în Malta, jurnalista a fost nominalizată de revista Politico printre cele 28 de personalități care „fac să se miște Europa” și a fost descrisă ca „one-woman WikiLeaks”. Recunoașterea internațională nu i-a apărat viața. Daphne Caruana Galizia a fost singură pe baricada luptei cu o mafie extinsă în politică, în afaceri, în mass-media. Fiul acesteia, Mathew, o confirmă:„Mama mea a fost asasinată pentru că a apărat statul de drept de cei care voiau să îl încalce. Dar a fost o țintă și pentru că era singura care făcea acest lucru. Așa se întâmplă când instituțiile statului rămân fără putere: singura persoană care mai luptă este un jurnalist”. Situată pe locul 47 din 180 de țări, imediat după România, în clasamentul libertății de exprimare publicat în 2017 de organizația Reporteri fără frontiere, Malta se confruntă cu o situație gravă sub guvernarea coruptă a Partidului Muncii, formațiune de stânga aflată la putere din 2013 și câștigătoare a alegerilor anticipate din iunie 2017, în ciuda semnalelor de corupție și abuz. Daphne Caruana Galizia denunțase pe blog implicarea premierului Joseph Muscat într-o rețea de companii offshore unde se colectau sume obținute din vânzarea de pașapoarte malteze și din afaceri cu guvernul azer, precum și afaceri ale ministrului energiei. Deși e membră a Uniunii Europene din 2004, Malta a ales să limiteze prin legi libertatea presei și să ignore principii și valori europene asumate prin aderarea la UE.„Jurnaliștii și instiuțiile media sunt adesea obligate să plătească daune exorbitante pentru calomnie, care se pedepsește cu amendă și cu închisoare. Politcienii nu ezită să apeleze la instanță ca reacție la dezvăluirile incomode”, se arată în raportul RsF. După două luni de la asasinat, au fost arestați zece suspecți maltezi cu cazier. Toți se declară nevinovați.

La începutul începutul lunii decembrie, o misiune de investigație a Parlamentului European  s-a deplasat în Malta pentru a obține informații despre stadiul anchetei de poliție și pentru a analiza situația. Investigația nu s-a desfășurat fără sincope, adâncind suspiciunile legate de funcționarea justiției și a poliției. Portugheza Ana Gomes, europarlamentar socialist, s-a arătat îngrijorată că unii oficiali maltezi au refuzat să răspundă sau chiar să se prezinte la ivitația misiunii. Din partea României, membră a misiunii a fost europarlamentarul Monica Macovei, care a informat presa în legătură cu concluziile. S-a constatat că niciun demnitar de rang înalt nu a putut fi anchetat și condamnat în Malta, instituțiile de control fiind subordonate politic, dezvoltându-se astfel ceea ce fiul jurnalistei asasinate a numit „o cultură a impunității”. Cetățenii Maltei nu au încredere în instituțiile statului, șefii poliției și ai organismelor de anchetă fiind numiți de guvern, iar Procurorul general aflându-se într-un posibil conflict de interese, prin puterea legii: este directorul boardului Comitetului director al Unității de Investigații și Analiză Financiară,  este consilier al Guvernului, plus avocat al Guvernului. Așa se explică și ineficiența anchetei legate de moartea jurnalistei. Cea mai gravă afirmație din concluziile misiunii este „presa independentă aproape că nu mai există, mai sunt doar câțiva jurnaliști independenți care mai au curajul să scrie adevărul”. Se confirmă, pe alte meleaguri, sloganul amar lansat în România „Corupția ucide”. „A fost o misiune riscantă, cu măsuri speciale de protecție”, a declarat, pentru revista 22, Monica Macovei. Se pune foarte serios problema activării pentru Malta a art.7 al Tratatului de funcționare UE, articol sancționator pentru țările care nu respectă statul de drept prin limitarea fondurilor europene, monitorizare etc.

Articol apărut în revista „22”