joi, martie 28, 2024

Corupție sau incompetență?

La un an de la Colectiv, imaginea publică a tragediei rămîne legată de corupția din România. Monumentul dedicat victimelor își propune să simbolizeze „schimbarea, trecerea de la corupţia care i-a ucis, la un stat cu un sistem sigur”. Zilele trecute, pornind de la cel mai recent rechizitoriu în dosarul Colectiv, Cătălin Tolontan sugera însă pe un post de radio că nu corupția, ci incompetența s-a aflat, timp de ani de zile, la originea tragediei; incompetența și indolența. Pornind de aici și dincolo de cazul în sine, acesta a sugerat o ipoteză curajoasă în contextul justițiar actual: și dacă incompetența, și nu corupția se află la originea majorității problemelor noastre recurente? Mă bîntuie de mult aceeași impresie, așa că subscriu și încerc să argumentez.

Să începem cu începutul, cel recent și nu acela „înscris în ADN-ul Românului”.

Revoluție sau nu, 1990 a însemnat nu doar o răsturnare esențială de regim, ci și una de valori, de practici și statute sociale. A urmat, inevitabil, o criză de legitimitate: „legitimii” de ieri au devenit, în principiu, indezirabili, iar marginalizații vechiului regim s-au considerat legitimați de revenirea la democrație. Dacă îi lăsăm deoparte, pe moment, pe  „securiști” și „activiști”, despre care s-a scris și s-a vorbit suficient, muncitorii și tehnocrația comunistă au fost cea mai importantă și masivă categorie socială care, considerată „privilegiată” de vechiului regim, a devenit în consecință blamată moral și marginalizată social în noul regim. Dezindustrilizarea post-comunistă a trimis înapoi în sate un număr de muncitori echivalent cu cel al țăranilor trimiși la oraș de cooperativizarea comunistă. În plus, „trecerea spre o economie de piață” a dus la dispariția obiectivă a unor competențe anterioare: unele meserii chiar nu se mai cereau. În mod paradoxal însă, Ministerul Educației nu a creat alte școli profesionale, la standarde actuale, ci le-a desființat și pe cele existente: incompetența a început să fie răspîndită astfel „de la bază”. Pe de altă parte, o elită, mai ales culturală, legitimă intelectual, dar incompetentă politic, a încercat să-și impună punctul de vedere, intrînd inițial în FSN, dar fiind rapid marginalizată. Atunci cînd „opoziția democratică” a luat puterea, cei 15.000 de specialiști s-au dovedit a fi vreo 15 persoane rafinate și bine intenționate, dar profund incompetente pentru jocurile politice de putere în care intraseră. Rezultatul a fost cel cunoscut. Și, de atunci, „sistemul” a continuat să ne înfrîngă. Dacă, la nivelul discursului, am trecut la „meritocrație”, în fapt competența a ajuns să fie practic anulată. Altfel spus, incompetența a devenit norma, nu excepția.

Ce a rămas? Piticii, incompetenți vicleni, dar frustrați în forul lor intim de lipsa unei legitimități reale: sînt acea categorie perenă de „îmbogățiți de război”, care apare după orice revoluție. Strigătul de luptă, tăcut, dar eficace, al acestei coaliții a piticilor a fost Incompetenți din toată țara, uniți-vă! Vorba colegului meu, Alfred Bulai, s-a trecut la legitimarea reciprocă a incompetenței: bineînțeles că ne luptăm între noi pentru putere, dar, la o adică, în fața dușmanului comun, incompetența noastră comună este aceea care ne unește. Pentru a-și îmbunătăți apoi imaginea publică, parlamentari, președinți de județene, prefecți etc. și-au folosit mandatul pentru a deveni, in corpore, doctori și profesori universitari, de regulă în universități particulare în căutare de susținere politică, țesînd astfel împreună o ciudată coaliție academico-politică. Un pas ulterior, și mult mai grav, desăvîrșit după încheierea privatizării integrale a mass-media, a fost „monstruoasa coaliție” mediatico-politică. Clasa politică s-a pus în scenă la televiziuni, iar televiziunile au început să trăiască doar din folclorul politic: a fi „pe sticlă” a devenit testul sine qua non al puterii. Iar această puterea a devenit principala Putere în stat. Ideea însăși de „specialist” a devenit astfel desuetă, toți actorii acestui spectacol național fiind „experți” în toate, de la războiul din Siria sau criza din Grecia la violurile din Vaslui sau lenjeria intimă a vedetelor. Priviți-i! Vorbesc toți deodată despre orice și nimic, stau cu mobilurile deschise la talk-show-uri pentru a afla ponturi de ultimă oră sau pentru a primi instrucțiunile șefilor politici referitoare la replica (adică acuzația) pe care trebuie să o lanseze în clipa următoare a „dezbaterii publice”. Empowered de acest nou rol, moderatorii s-au trezit și ei la butoanele puterii, de unde taie cuvîntul oricui nu spune ce gîndesc ei – sau ce trebuie spus neapărat pe post. Ca recompensă, cînd devin suficient de aberanți, sînt promovați în partide. Nimeni nu mai ascultă pe nimeni, cîștigă cine ridică vocea mai tare: puterea se măsoară în decibeli. Coaliția mediatico-politică oferă astfel și modele sociale de defulare: dacă tot vreți să vă defulați frustrările, puteți să o faceți cu succes la noi, urmînd acest model de (in)conduită. Și piticii o fac cu voluptate, se suie în copac și disprețuiesc în voie, de la înălțimea acestuia, micimea lumii de la picioarele lor. Mai mult, media oferă astfel de modele și acestei „lumi mici”: decît să vă bateți nevasta sau să cădeți în depresie, mai bine vă uitați la noi, înjurați ca noi, faceți ca noi; cine știe, poate așa veți ajunge și voi oameni importanți pe sticla nației…

Rețelele de incompetență se reproduc apoi la toate nivelurile. Am fost, de pildă, la fisc, să-mi plătesc taxele de cetățean corect. Am avut impresia că funcționara de la ghișeu a greșit socotelile și i-am atras atenția că, probabil, am mai mult de plată. S-a înroșit, s-a fîstîcit, și a recalculat de trei ori cu creionul în mînă. A greșit de fiecare dată. A chemat-o pe șefă, au refăcut împreună calculele și a ieșit a patra variantă de plată. Nu, nu era funcționarul public grețos sau disprețuitor, era doar… incompetentă și speriată că o să se dea de gol. Iar acest lucru este valabil pentru sute de mii de funcționari, la toate nivelurile.

În aceste condiții de blocaj instituțional, se impunea un diagnostic și o metodă corespunzătoare de tratament. Ambele au venit destul de rapid: boala se cheamă corupție, iar tratamentul lupta anti-corupție. Exasperată de deziluziile care nu se mai opresc de 25 de ani încoace, populația a preluat cu convingere această explicație, hoția și infracționalitatea devenind, în ochii ei, cele mai mari defecte ale Românului (vezi sondajul IRES, 2012). Și cu cît românii credeau cu mai multă convingere că toți românii sînt hoți, cu atît statul era somat mai vehement să întețească lupta anti-corupție – convingîndu-i astfel pe români că sînt într-adevăr o nație coruptă…

Purtată de acest val public de speranță furibundă (dar și de alte interese…), justiția a devenit justițiară, iar justițiarii au devenit stat în stat. Debordînd spațiul legitim al dreptului, tot mai multe instituții ale statului au început să controleze statul și cetățenii, pornind însă de la prezumția de vinovăție și nu, tradițional, de la aceea de nevinovăție: oricare cetățean al țării este un hoț potențial și este datoria lui să demonstreze, zi de zi, că nu este. O specie aparte de pitici au descoperit, în acest fel, fascinația controlului de dragul controlului.

Partea proastă cu acest control – altminteri cît se poate de necesar și legitim în sine – este că el nu prea îi afectează pe cei vinovați: cu un DNA sîntem datori cu toții, spunea, doar parțial în glumă, un politician de rang înalt într-o discuție mai informală. Controlul vine, eventual te prinde și te pedepsește, după care îți vezi de treabă: pușcăria trece, banii și relațiile rămîn. Pe de altă parte, exersată în virtutea prezumției de vinovăție și a beatitudinii controlului, justiția justițiară îi descurajează și demotivează pe cei nevinovați – căci, contrar imaginarului colectiv dominant, există și oameni cinstiți în țara asta, uneori chiar și în ministere! Doar că, la nivel instituțional, nici un funcționar modest, dar cinstit, nu mai îndrăznește să semneze ceva, după cum nici un funcționar competent nu-și mai dorește să inițieze sau să schimbe ceva. La nivel privat, trebuie să fii naiv sau să ai nervii de fier ca să te mai bagi într-un proiect, de pildă, și să suporți umilințele permanente ale unor „specialiști” care n-au habar de conținutul proiectului, dar îți spun permanent, explicit sau implicit: Las’ că, pînă la urmă, tot te prindem noi!

Adevărata luptă politică nu este deci cu „sistemul corupt”, ci cu sistemul incompetent. Ceea ce, într-un fel, este mai grav și mai greu, căci, pînă la urmă, corupția se vede, poate fi identificată, pedepsită și, eventual, eliminată. Ce te faci însă cu prostia instituționalizată – și astfel legitimă? Pentru a se îmbogăți sau pur și simplu a-și îndeplini visele, aceasta nu are altă soluție decît…corupția. Coaliția piticilor pur și simplu nu știe – uneori chiar nu-și poate imagina – cum e posibil să faci bani dintr-o meserie, dintr-o competență. Și aceasta dintr-un motiv simplu: piticii nu au nici o meserie sau competență adevărată! Pentru ei, funcțiile sînt hainele împăratului.

Poate că ar fi vremea ca și competenții din toată țara să-și dea mînă cu mînă…


NOTA: O primă versiune a acestui text a apărut în Dilema Veche

Distribuie acest articol

53 COMENTARII

  1. Nu numai corupţie şi incompetenţă,dar şi prostie,iresponsabilitate,ură(vezi declaraţiile BOR cum că erau satanişti),lipsă de profesionalism,etc.A fost un accident care a devoalat slăbiciunea incredibilă a TUTUROR instituţiilor româneşti.Şi încă nimeni nu şi-a asumat tragedia.Şi încă nimeni nu a fost pedepsit pentru această crimă.A fost un moment groaznic,dureros şi ruşinos.

    • Cand iti zici Lucifer nu trebuie sa te miri ca unii isi scuipa in san si isi fac cruce. Nu este ura .. este condtitionare culturala.]
      Cand te duci sa asculti unele formatii care daca nus sunt macaar simuleaza satanismul nu este cazul sa te superi ca esti etichetat satanist.
      Cand te inghesui in niste .. sa zicem cosmelii precare conduse de insi orbiti de lacomie accidentele sunt inevitabile,. Nu e cazul sa acuzi crima ci sa zicem „accidentul de munca” *

      Si cand acuzii BOR (caere are alte pacate da nu in acest caz!) , societatea samd doar ptr vca ti se pare ca esti „persecutat” .. ei bine asta inseamna ca vrei sa ramana tot asa!

      * iti dai seama ca daca aia aveau grija sa aiba o usa care sa permita evacurea rapida nu mureau atatia? Adica nu se faceau gramada la intrare!!

  2. E corect ce spuneti. Dar cum putem crea competenta ? Aici e sarcina cea mai dificila.

    Oricum mitul scolilor profesionale nu cred ca rezolva problema competentei si a gradului de ocupare a populatiei, asta sigur privind din perspectiva pur utilitarista a educatiei.

    Incapacitatea de a genera plus valoare la nivel de tara a creat si impresia ca nu avem cu ce sa ne ocupam forta de munca. Faptul ca avem prea multi absolventi de invatamant superior inutili nu inseamna ca daca le scadem gradul de calficare ei vor deveni brusc utili. Poate ca cel mult nu vor mai face valuri, nu vor realiza atat de acut ca sunt in continuare inutili si vor deveni doar o masa de manevra care sa asigure necesarul de voturi la urmatoarele alegeri.

    In contextul globalizarii si al automatizarii lanturilor de productie, pentru a le face tot mai eficiente, micul meserias, artizanul devin desigur alternative viabile pentru tarile care nu pot tine pasul … dar vedeti dumnevoastra acest aspect o solutie posibila, adica un aflux de competenta ?

    Ce vor face artizanii si micii meseriasi cand competentii vor reusi sa gaseasca o metoda de a produce anumite bunuri si servicii calitativ comparabile si mult mai ieftine ? Vom avea atunci o masa critica de artizani si mici meseriasi care se vor gasi brusc in imposibilitatea de a-si asigura cele necesare traiului ?

    Miscarea de reflux dinspre oras spre rural nu stiu daca mai reprezinta o optiune viabila … intrucat lipsesc chiaburii, boierii, marii proprietari de pamanturi care asigurau in trecut
    acest mod de organizare rural. Fara ei ramane modelul unei agriculturi de subzistenta si a micilor mestesugari si artizani.

    • Lipsesc chiaburii, boierii, nu și ciocoii, mari proprietari de pământuri. Sau mai mici, da’ poziționați strategic, în mentalul colectiv , în primul rând. De pildă, diverși care-au preluat pe gratis (hotărâri de guvern) diverse cazarme chipurile dezafectate, plus terenul pe care se află acelea(desigur, de drept, al boierilor)

  3. Ohoho! D-le Mihailescu, ne-ati oferit o radiografie simpla si clara a Romaniei, din nefericire… To ce s-a scris mai sus este cat se poate de adevarat. Si da, avetzi dreptate, incompetentza e muuult mai greu de eradicat decat coruptia, atat timp cat s-a generalizat si a devenit norma, nu exceptzie…
    Un sistem incompetent se apara, iar slujitorii lui tzin cu ghearele si dintzii de functzii, de locurile caldutze… Si au dreptate, in felul lor. Daca ii dai afara de acolo, sunt fiii ploii, pentru ca vorba d-lui Mihailescu, nu au nici o meserie adevarata, nici o competentza. Si se tzin se scaune ca de ultimul pai. De aceea au incercat si incearca sa se legitimeze prin „masterate”, „doctorate” si alte „diplome” din care nu intzeleg, practic, nimic, pentru ca ori sunt plagiate, ori facute de altzii. Cunosc foarte multe cazuri de acest fel, chiar in propria familie, asa ca stiu, cu sigurantza, despre ce e vorba…
    Ca de obicei, problema mai mare o reprezinta SOLUTZIILE de asanare a societatzii si de eliminare a acestor aberatzii sistemice. Reinstaurarea competentzei nu e deloc simpla. Din pacate, prevad o lupta lunga. Poate rezultatele pozitive le vor prinde copiii mei, scarbitzi deja de aiurelile din sistem, la o varsta cand ar trebui chiar sa devina mai buni, mai competentzi, mai competitivi… Pacat! .
    PS: m-am intalnit cu o astfel de proba „de competentza” si eu, chiar ieri, la un operator cica privat, adica la E.On. Aveam nevoie de anumite clarificari legate de o reglare financiara, marunta ca suma, pe care mi-o notificase firma. Insa am uitat acasa hartia respectiva. Mi-am imaginat ca nu-mi trebuie, doar nu degeaba troneaza ditamai monitoarele de calculator pe mesele de pe acolo… Ei bine, functionara de partea cealalta a biroului, o persoana mai in varsta, veche pe acolo (o stiu dinainte de ’90…), s-a uitat la mine ca la un extraterestru cand i-am spus ca nu am hartia: „Cum adica, ati venit fara notificare?!?? Si de unde vreti sa stiu eu despre ce este vorba?!??” Nu i-am ramas datoare cu raspunsul, stiu destule despre sistemul respectiv. Ideea e ca degeaba ai pus PC-uri – si programe care aproape iti dau mura in gura, stiu ce spun – daca cei care lucreaza cu ele nu dau nici macar cu un centimetru mai in fatza asi nu invatza sa le utilizeze asa cum trebuie…Tot un exemplu „stralucit” de „tehnologizare” este cel de sanatate. De la introducerea calculatoarelor, a sistemului informatic unic integrat etc. se emit de zece ori mai multe hartii decat inainte. Iar de furat tot se fura…

    • Nu va lasati sedus de acest discurs al competentei. Urmarile discursurilor competentei de obicei sunt codurile etice. Educatia cu coduri etice genereaza statul etic.

      Ori statul etic este fascism.

      Omul este mai mult decat competenta dar e mai greu de masurat si cuantificat. Creativitatea, iubirea nu sunt masurabile in coduri etice si nu sunt nici utilitariste dar ce suntem fara ele ?

      • D-le Vlad, nu cred ca dl. Mihailescu a avut in vedere in acest articol „omul necuantifibabil”. Este cat se poate de evident ce inseamna pentru fiintza umana creativitatea, iubirea si alte calitatzi – sau defecte – care nu intra in sfera competentzelor. Dar tare ash vrea sa vad cat de tare se preocupa „piticimea” din politica damboviteana sau din randul functionarimii de idealuri inalte, de binele aproapelui, de creativitate… Sa fim seriosi De unde?!?? Ca de unde nu-i (minte, inima si chiar competentza!), nici Dumnezeu nu cere….
        Si nu, nu ma seduce discursul competentzei. Personal, cred ca de competenza este nevoie, cu conditzia aplicarii ei in contextul real al unei societatzi, nu rigid, axiomatic. Ceea ce ati creionat dvs., parcursul discurs – cod etic – stat etic – fascism este varianta extrema, sau, daca vretzi, extremista. A fost pusa in practica si se stie ce a iesit…
        Competentza nu poate lipsi din evolutzia unui stat sau a unei societatzi. Uitatzi-va la noi ce a iesit din ne-competentza la nivel inalt…Si da, statul etic poate conduce la fascism, dar statul ne-etic credetzi ca este mai bun? Eu cred cu toata taria ca nu. O doza de etica este necesara intr-un stat de drept si functional. Statele cu democratzii vechi au ajuns la nivelul relativ corect de dozare a eticii, astfel ca sa nu devina toxica. Nu sunt nici ele perfecte, nici vorba, dar au acum alte coordonate pe care evolueaza. La noi cuvantul „competent” a ajuns subiect de ras in „inaltele sfere” cu lucrari de masterat sau de doctorat copy-paste. Si consecintzele se vad!
        De aceea, va contrazic partzial: noi avem nevoie de competentza! Dar de cea reala, nu de discursul competentzei. De ala ne putem lipsi…

  4. Nu cred ca putem muta accentul pe incompetenta, cel putin nu in cazul Colectiv..nu in conditiile in care am aflat acele noutati naucitoare despre camera hiperbarica de la Floreasca. Nu incompetenta a impiedicat tratarea ranitilor in barocamera spitalului, ci coruptia criminala.

    • Parere mea este ca in cazul camerei hiperbarice de la Floreasca, marea problema este tocmai incompetents si abia apoi coruptia. Domnule, pana la urma inteleg sa iei spaga pentru ca ai luat prodsul de la o anumita firma, mai scump ca sa aiba aia de unde sa dea spaga, dar sa iei in produs care nu satisface cerintele pentru care l-ai achizitionat asta e culmea incompetentei. E ca si cand am nevoie de cuie si eu cumpar suruburi. Si a cui este aceasta incompetenta, nu cumva a aceluiasi mare „profesor” Lascar, de care nu mai scapai de pe televiziuni pana acum un an? Si nu tot acesta semna receptia prin 2013, desi aparatul nu era pus in functiune , doar asa ca cica i-a promis furnizorul ca o sa rezolve mai tarziu? Si oare nu tot in categoria celor care se pricep la toate pe posturile de televiziuni poate fi inscrisa si eterna directoreasa si marea professorsima Monica Pop (e drept ca ceva mai rar decat Tatoiu).
      Si oare intreg articolul domnului profesor nu a fost spus mult mai pe scurt si pe intelesul tuturor de fostul presedinte Basescu, cand remarca ca prin toate emisiunile unor televiziuni, invitatii se tot profesoreau si maestreau intra ei. Va garantez ca acum, oriunde ai pune degtul in mod serios ai descoperi doar camere hiperbarice si asta in ce consideram elita. E absolut normal, un incompetent ajuns in functie va avea doar doua preocupari: sa-si mentine functia si/sau sa avanseze si sa-si mascheze incompetenta si asta nu o poate face, din pacate, decat inconjurandu-se de incompetenti si asa fulgul se transforma in avalansa. Si cine are curajul sa spuna lucrurilor pe nume si sa incerce sa schimbe ceva va fi aratat ca nebunul satului. Ori nu se gasesc prea multi competenti care accepta sa fie scuipati in poiana satului si sa nu prefere sa plece din sat. Din pacate am creat in Romania, cu ajutorul neprecupetit (dar mereu foarte bine remunerat) al unor teleasti si ziaristi (astia au fost cel mai bine denumiti ca tonomate tot de Basescu) o gramada de monstrii sacri, aparati de majoritaea populatiei, careia e mult mai usor sa-i bagi in cap ca aia sunt mari profesori, medici sau tot felul de maestrii daca pe tot spui asa si de si, decat sa le amintesti ca o vorba populara spune ca sunt pline vomit items de oameni de neinlocuit sau ca cineva sound ca Romania nu duce lipsa deinteligente, ci de caractere (pe scurt spus, la noi, in functii ajung in majoritate cretini si ineligentii care mai Scala prin sits sunt ticalosi)

      • Eu nu pot sa cred ca Lascar si Banicioiu, cei care au laudat dotarile la pseudoinaugurarea sectiei, nu au stiut ce aparatura s-a instalat..

  5. As fi fost de acord cu afirmatia asta legata de incompetenta daca nu s-ar fi furat la greu. Pierdile din sistem de la revolutie incoace nu au fost cauzate de incompetenta ca prim motiv, ci de dorinta unor oameni de a se imbogati rapid si coruperea functionarilor statului in aceasta directie. Sigur, acei functionari pot fi si incompetenti, nu toti sunt sigur, dar cauza principala a fost una morala.

    Cand in sistemul de sanatate se cumpara o camera barometrica la suprapret, e hotie si coruptie. Cand mai e si proasta si nefolositoare pe deasupra, coruptia respectivilor care au facut ceva doar de dragul de a fura bani e dublata si de incompetenta.

    Avem un sistem medical in care se fura la greu si din nefericire se fura fara cap, fara dorinta de a si imbunatati ceva. Si in vest se fura, dar nu la nivelul asta, se fura un maxim 10-15% si se fac totusi proiecte cu cap.

    Si mai e o chestie, pana si oamenii incompetenti ar putea face o treaba cat de cat ok daca nu ar exista coruptia morala a sufletului, nepasarea. Drept dovada din a patra incercare dumneavoastra v-au calculat bine. Din nefericire in cazul Colectiv, coruptia morala a fost in floare si autoritatile ori au taiat frunza la caini, ori s-au facut ca nu vad clubul respectiv (pompieri) in schimbul unei spagi mascate.

  6. Da este perfect adevarat.Tara este paralizata din cauza „piticilor” care au pus mana pe putere de la un capat la altul.Ieri auzeam la radio ca cineva a fost condamnat pentru fals in acte publce pentru ca nu a declarat un venit de 1500 lei.Pai orice poate pierde (uite) un venit de 1500 lei.pare halucinant.

    Merg mult prin tara si am contact cu fuctionarii publici.Daca acesti functionari te pot trimite acasa fara sa-ti satisfaca cererea o fac cu mare placere.Stiu ca nu au gresit.Necunoscand bine legea si nedorind „sa se lege la cap” te expediaza fara sa te asculte macar.
    O alta problema pentru ,anumite activitati au devenit mai scumpe documentele decat lucrarea:
    Sa ma exemplific:
    O racordare(valoare pana la 1000 lei) la reatea a unei case se cer urmatoarele:
    -Autorizatie de construire pentru montare contor
    -autorizatie de construire pentru 50 cm cablu care devine proprietatea cetateanului.Pentru aceste autorizatii trebuie proiecte inclusiv verificate de verificatori si foarte multe avize care costa bani.Toata documentatia trece de 4500lei.Si aceste documente sunt reglementate iar unele prin fortarea reglementarilor

  7. Coruptia si incompetența merg mână-n mână în cazul României – fiindcă atunci când a avut loc schimbarea de regim, exista o singură birocrație și ”bună”, cât putea ea. Odată cu trecerea, birocrația s-a scindat în trei părți diferite: birocrația de stat – administrația centrală și locală; birocrația industrială – a dispărut în mare parte datorită incompetentei și ultraproastei gestionări a economiei din partea PCR-FSN-PDSR-PSD(+USL+U$D+ALDE-UNPR), dar nici PNL nu a făcut cine știe ce, meritele trecerii la noul sistem economic aparțin în exclusivitate CDR/PNȚCD și PDL; și birocrația de partid, care a suferit cele mai mari transformări, pierzând locul I față de celelalte birocrații, și spărgându-se corespunzător partidelor, transformându-se specific fiecărui partid. Unica parte a acestei birocrații care a rămas neschimbată în spiritul ei originar a fost cea a FSN-PDSR-PSD. Separarea dintre cele trei tipuri de birocrație a dus la dezcompetențarea celei de partid, care a determinat succesiv același fenomen de pierdere a competenței și în cazul birocrației administrative – accentuarea respectivului fenomen s-a produs datorită fabricilor de diplome, fabrici atât de dragi PSD-ului. În plus, spiritul comunist a rămas viu – cel al luptei împotriva capitalismului. Dacă în comunismul clasic pre-revoluționar, lupta se dădea propagandistic, acum lupta a devenit una de gherilă economică prin irosirea celor trei tipuri de capital: 1. capitalul financiar – irosirea prin furt și incompetența cultivată sistematic -AICI intervine problema, pentru că de fapt incompetența este fundamental cultivată de PSD ca armă anticapitalistă, să ne arate el nouă cât de prost este capitalismul, în afară de furtul bancar fiind folosite și metode de drenare a capitalului financiar de la populație, gen Caritas/FNI; 2. capitalul mijloacelor de producție – nici un efort de adaptare la noua economie din partea vechii camarile comuniste, aceasta preferând să taie și să vândă la fier vechi fabricile, mai degrabă decât să le aducă la un nivel competitiv (plus că ei sunt incapabili de gândire economică, vezi cazul Ponta-MTO); 3. capitalul uman; aici irosirea a îmbrăcat forme diverse, de la alungarea celor competenți care erau împotriva regimului, alungare prin mineriade, până la înrobirea economică prin salarii minime de mizerie plătite evident de multinaționale, căci patronii PSD-iști nu o fac – vezi cazul lui Ioan Niculae – http://www.romanialibera.ro/special/investigatii/incognito–sclav-pe-plantatiile-celui-mai-bogat-om-din-romania-337106.
    Cazul cel mai expresiv al binomului corupție – încompetență este cel al lui Nicușor Constantinescu, baron de Constanța, care a cumpărat de milioane de euro puiet pentru a fi plantat pe marginea șoselelor, și în loc să fie plantat de firma care a fost plătită, a fost plantat de administrațiile locale cu munca asistaților sociali sau a fost dat altor organizații. Puietul plantat a fost mâncat de animale(probabil capre).

    • A vedea PSD_ul perfect negru si ceilalti total albi da dovada de talibanism sau lipsa de logica .Cu acesti oameni_talibani ai vazduhului(ce a facut dreapata in Romania?) nici nu merita sa pori un dialod. oricum nu sunt in stare sa-l poarte.Sunt talibani cu idei fixe

      • Si de ce sa nu vedem dracul asa cum este? Doar de dragul unei principialitati clamate aprioric? PSD este reprezentantul birocraturii comuniste, a esalonului II+restul. Ei detin practic puterea si la momentul actual – peste 50% din birocratia partinica le apartine, peste 70% din administratia locala si centrala le apartine – nu conteaza cine este la putere, birocratii sunt trup si suflet pentru PSD. Nu in ciuda, ci datorita puterii enorme detinute de acest partid, Romania este in coada a mai tuturor clasamentelor, nu datorita altor partide – cu exceptia PNL care i-a tinut trena mai tot timpul, nu doar in perioada USL.
        Dar sa revenim la afirmatia dumneavoastra. Puteti sa imi dati exemple de lucruri bune facute de FSN-PDSR-PSD?

        • La noi nici un partid nu a facut nimic pentru tara.Doar au actionat pentru interese de grup.Eu am constatat ca parte a societatii noastre asa zis elitiste jigneste oamenii mai nenorocosi, dar pe spinarea carora traiesc aproape toti, inclusiv acei elitisti.Din acest motiv oamenii simpli si care spun mai toti pe aceste foruri ca nu gandesc, dar ei gandesc profund urasc elita.Elita daca ar fi elita ar iubi sincer poporul nu ar scuipa cu scarba spre el.
          Acesti oameni cu castiguri de pana in 2000 lei net ,dar muncind de cinci ori mai mult(productiv) decat in comunism duietatea.Mai pun pe cei care au fost la capsuni si au adus tarii valuta si ne-am salvat.Acesti oameni ar trebui atrasi de un partid de dreapta.
          Si acum ce a facut PSD_ul, nu stiu cum se face dar intotdeauna PSD_ul a marit salariul minim, a marit alocatia ,etc, masuri sociale care pe acesti oameni activi ii ajuta enorm aceste masuri,Eu am contacte cu acesti oameni si ii cunosc bine, ei nu agreaza cele mai multe masuri ale partidelor de dreapata(cota de 16%, salariile imense ale unora,si multe altele care nu se pot spune)
          Si mai este ceva la PSD, chir daca fiecare din PSD nu da doi bani pe oamenii simpli in doctrina partidului exista la loc de cinste „grija fata de clasa muncitoare”.Este un fariseism dar inca tine.

  8. Buna radiografie. Incompetenta domina si doar se va amplifica in anii si deceniile urmatoare pe masura ce oamenii instruiti si formati in timpul comunismului vor disparea,

    Dezindustrializarea a fost urmata de depopulare, a fost urmata de plecare din tara cu milioanele a oamenilor inteligenti si/sau capabili de munca. Iar fenomenul continua neabatut, am ajuns sa ne exportam masiv generatia tanara si inteligenta sub forma de doctori in medicina sau informaticini. Ce sa faca in Romania ? Ce aspiratii profesionale poti sa ai intr-o tara fara economie ? Vanzator la Kaufland ?

    Totul insa urmeaza sa se combine si sa se amplfice inzecit de colapsul demografie de dupa 1989. Adica acum nici mai are cine sa vina dupa si sa mai atenueze pierderile. Un fenomen de „selectie negativa” ce duce la pierderea celor capabili si inteligenti si repsectiv la concentrarea in tara a celor nu chiar asa de capabili si competenti; si totul fara sanse de regenerare a pierderilor (din cauza colapsului demografic).

    Rezulta deci ca o sa ajungem in curand la nivelul de competenta a unei tari africane cu IQ mediu sub IQ 70, si deci ca o sa avem o societate pe masura. Cu diferenta ca va fi o societate imbatranita, fara tineri si deci, probabil, nu chiar atat de violenta ca tarile africane.

  9. Nu inteleg de ce separati cele doua probleme (si ce aveti cu DNA-ul). Incompetenta este consecinta fireasca a coruptiei. Acesti oameni ocupa acele locuri nu pe baza competentei lor, ci datorita pilelor si/sau spagii platite.

    • „Incompetenta este consecinta coruptiei” este o afirmatie lipsita de logica.De regula oamenii corupti sunt foarte competenti.De regula incompetenta este o caracteristica a oamenilor fara expertiza in domeniul care activeaza.Reaua vointa este altceva si poate caracteriza si oameni competenti si nimicuri.

      • :) sa nu uitam ca nastase i un intelectual fin (iubitor de tablouri contrafacute si pitici chinezesti), eba europarlamentar, ponta om al legii (procuror), vanghelie cititor de almanahe, tariceanu colectionar de papusi barbie etc. am omis vreun spectru ideologic ? sper ca n am negat lema enuntata de dvs : „De regula oamenii corupti sunt foarte competenti”

  10. In primul rand coruptia si incompetenta nu se exclud, dimpotriva. Cum zicea cineva, ei un cerc, il mangai si acesta devine vicios.
    DA. Exista incompetenta in cantitati uriase, nu numai la clasa politica.
    Problema este ca, in cazul coruptiei, se cere incompetenta. Incompetenta este in fisa postului atunci cand cineva e agajat de corupt. Coruptul se fereste de competenta, ca dracul de tamaie.
    Inteligentul (chiar corupt sau rauvoitor) poate face planuri, proiecta actiuni, stabili obictive si elabora strategii. Incompetentul nu poate face nimic din toate astea.
    Chiar un plan eronat (intentionat sau nu) limiteaza pierderile, macar prin faptul ca obiectivele clare obliga la comparatii. Coruptia poate intra si aici, dar doar sub un anumit prag. Incompetenta este nelimitata, nu ai ce cu ce sa compari, nu ai obiective, strategii, planuri.
    De asta coruptul competent nu elaboraeaza planuri, iar cel prost nici nu stie sa o faca. Prin urmare, incompetenta va triumfa prin selectie naturala.
    De cealalta parte, incompetenta atrage coruptia. Un angajator incompetent (chiar daca nu e in prima faza corupt) va selecta oameni corupti, pentru ca acestia nu vor avea nici o fereala sa-l mangaie pe frunte introducandu-l in cercul vicios.
    Nu cred ca primordiala e una sau alta, coruptie sau incompetenta, pentru ca din orice parte ai apuca cercul vicios, acesta se va auto-regla – va atrage cealalta componenta.
    Cum nu poti apuca un rahat de partea curata, la fel nu poti apuca cercul doar de un capat.
    Pana la urma solutia de curatat se face tot cu injectii de DNA, chiar daca se incepe de la coada si chiar daca se impute de la cap.
    Exemplul cu Grajdan angajat de Nastase, e de manual: Coruptul a angajat un Incompetent, care asa a fost de prost si asa de gogonata a facut-o incat l-a dat in gat si pe Corupt.

  11. Nu. Incompetenta este consecinta directa a coruptiei si a politicului. Sa nu uitam ca de 27 de ani directorii oricaror institutii birocratic-administrative sunt numiti politic. Si apoi fiecare director, la randul lui, numeste oamenii lui. Desigur ca „lipitorul de afise” numit director este incompetent! Asa cum amanta, ruda, prietena, amica, numita directoare este incompetent! Concursurile „aranjate” politic/administrative conduc la incompetenta.
    Incompetenta este o consecinta, nu cauza in sine.

  12. Ursul ajuns in centrul Sibiului + fugarirea lui cu masinile cu sirenela maxim + modalitatea de anihilare a lui – nu au avut nimic de-a face cu CORUPTIA. Au fost simptome ale INCOMPETENTEI, INDOLENTEI , PROSTIEI si RAUTATII.
    ***
    Cu ani in urma cand Premierul Ciorbea s-a dus sa dezveleasca o statuie a lui Stefan cel Mare cearsafu s-a impiedicat in sabia voievodului . O ora s-au chinuit , in transmisie televizata directa. Coruptie ?
    ***
    La un simpozion international desfasurat SUB INALTUL PATRONAJ BLA BLA la sediul Parlamentului. Lume buna, invitati de peste hotare. Iliescu la masa prezidiului.
    La un moment dat toata lumea s-a panicat , un huruit infernal care anunta prabusirea Perlei arhitecturii romanesti … ba nu. Era un muncitor cu un pickamer . S-a dus Vacaroiu si i-a zis sa se opreasca putin.
    ***
    Nu mai amintesc cateii vagabonzi care erau pana de curand nelipsiti la poarta Cotroceniului cand diversi sefi de stat erau primiti cu Garda si fanfara. Adevarul e ca au cam disparut – au fost eradicati cu oareacre COMPETENTZA , dar cine ar paria ca efectivel canin ale Bucurestiului nu se vor reface cat de curand,
    ***
    Vad ca autorul lasa de-o parte securistii si activistii . Iar postacimea lipsita de vigilentza se lasa purtata de farmecul textului si uita ca pe langa CORUPTIE in veci trebuie data vina si pe tenebroasa CONSPIRATIE COMUNISTA (cu tot cu Rusia)
    ****
    Totusi eu cred ca autorul are dreptate , ca INCOMPETENTZA e marea problema a Romaniei , ca PREZUMTIA DE PROSTIE trebuie avuta in vedere cu prioritate , nu prezumtia de nevinovatie ….. ah ….si daca tot am ajuns pe teritoriul justitiei … inteleg ca autorul considera ca complotul incompetentior este omniprezent …mai putin printre judecatori sau mai ales printre infailibilii procurori.
    ***
    Nu merg cu indrazneala sa contest rolul fundamental al CORUPTIEI in tragedia de la Colectiv. Totusi nici cine stie ce dovada de COMPETENTA sau INTELIGENTZA nu vad in gestul aprinderii artificiilor indoor.

    • Adaug si eu doua example, din pacate tot a unora de la care avem speranta sa ne salveze in caz de dezastre (din fericire mereu speranta moare ultima, chiar si dupa Colectiv):
      1. O armata de specialisti s-a chinuit vreo saptamana sa mute un bolovan cazut pe soseaua de pe Valea Oltului prin 2006;
      2. Un comandant de pompieri s-a gandit prin 2004 ca nu e o idee tocmai rea sa dea cu apa peste un tir incarcat cu azotat de amoniu peste care a curs motorina din rezervorul tirului. Unde se intampla asta? La Mihailesti. Din cate stiu este considerat si astazi „salvator” si erou. In cazul asta, intradevar prostia (si nu coruptia) a ucis, asa cum, constatam astazi, mai la rece, ca s-a intamplat si la Colectiv

    • Se pare ca nu sunteti la curent cu un fapt istoric: incompetenta era un punct programatic pe lista de actiuni a KGB-ului in tarile ocupate de sovietici. Scopul era de a crea o societate atat de afectata de incompetenta, incat oamenii sa nu isi mai puna intrebari despre proasta guvernare. Ceva de genul ”azi ti se defecteaza chiuveta, maine masina” si asa mai departe – pana la faptul că, daca astazi locuiesti intr-un bloc ceausist si auzi ce spun vecinii, asta este datorita principiilor de proiectare, ca sa ti-i torni la seku. Primii vizati au fost profesorii si invatatorii, iar rezultatele se vad acum….
      Deci incompetenta este, ca si coruptia, un fenomen cu radacini in regimul trecut, de care cel mai mare partid din Romania – PCR-FSN-PDSR-PSD(+USL+U$D+ALDE-UNPR) – nu s-a dezis niciodata. Coruptia este si ea un fenomen endemic, cauzat de incapacitatea celor cu mentalitate comunista, de pradator, de a intelege functionarea economiei – cazul Ponta MTO. Cand resursele sunt prost administrate, dai o shpaga pentru a accesa cat mai mult din putinele resurse existente. Treptat se creeaza un mecanism de potentare reciproca intre incompetenta si coruptie – fiindca posturile sunt vazute ca resursa, se da shpaga pentru a le ocupa, iar meritul si necesitatile minime bunei functionari nu mai conteaza. In plus, in sistemul actual, competenta este vazuta ca un atac direct la politrucieni, intrucat creeaza vizibilitate politica si ei nu mai pot concura -vezi cazul Ciolos/tehnocrati.

      • Sunt de acord cu ceea ce spuneti Dvs. Ma intreb insa daca nu cumva strategia KGB s-a si grefat de minune pe anumite deficiente genetice mioritice preexistente.
        De exemplu faptul ca in primul razboi mondial a existat un moment sublim / Marasti, Marasesti, Oituz / urmat de apoteoza nationala a Unirii au avut la baza elemente de noroc galactic. Asta ne face sa uitam ce chifle am putut da. Am avut doi ani in plus fata de ceilalti sa ne pregatim, cu avantajul ca RAZBOIUL era o certitudine , timp in care nu ne-am pregatit si am plecat la lupta cam desculti. Iar cand am plecat s-a dovedit ca asa de bine pregatisem diplomatic intrarea in razboi ca ne-am trezit luptand pe doua fronturi.
        Sigur ca si atunci a existat coruptie la greu. Dar si destui stramosi de-ai lui Dorel – unii la varful politicii.
        ***
        O teorema criminologica americana – TEOREMA GEAMULUI SPART – spune ca daca intr-un building exista o fereastra sparta care ramane nereparata , intr-un scurt timp vom vedea si alte ferestre sparte. Dl Jphannis a concurat spunand despre LUCRUL BINE FACUT. El a avut succes – dar sloganul nu prea. Romanii isi aduc si acum aminte despre SA TRAITI BINE al lui Basescu, care suna a Pro Tv / Te uiti si castigi ! adica sa traiti bine da fara sa va straduiti in vreun fel. Despre lucrul bine facut nu mai spune nimeni – parca nici Johannis.
        Consider asta o mare ocazie ratata.
        Ce il costa pe Ciolos daca isi intitula platforma 100 asa O suta de pasi bine facuti !
        S-a umplut deja Bucurestiul cu panouri cu poza lui Ciolos – un benign start furat in cursa electorala – dar pe respectivele panouri nu scrie O suta de pasi catre lucrul bine facut / varianta !
        Sigurm ca niste panouri nu puteau remedia starea de delasare romaneasca – dar zic si eu asa, ca daca tot pozeaza in INGENUA dl Ciolos sa fi jucat un pic de idealism .
        Cand colo panourile contin un element rau fcut – sigla PNL . Fix la o zi dupa ce premierul a cerut – ingenuu , ce va spuneam – ca poza sa sa nu fie utilizata la intrunirile electorale.
        PS. Apropo – ii intreb pe cei priceputi la design – de ce s-a renuntat la minunata sigla liberala – doar o sageata intr-un patrat – si s-a adaugat garnitura de stele UE care transforma emblema intr-o salata ? Stelele reprezinta cumva efectivele aduse de PDL ? Un lucru extrem de rau facut. Si oricat de satanici ar fi KGB ul si cu Putin – kichioshenia asta nu ei au conceput-o

  13. Subscriu în bună măsură la ce a comentat Klopo_Tare și reafirm faptul că

    „Coruptia si incompetența merg mână-n mână”.

    Se susțin, se potențează și se maschează una pe cealaltă. Atât timp cât un incompetent înșurubat într-o anumită formă de birocrație poate ține competența la distanță, pentru a nu i se periclita poziția, o va face, iar în acest timp va profita de toate mecanismele bazate pe corupție (că de altă formă de competență nu mai este nevoie) pentru a-și consolida poziția biroctatică și bunăstarea materială.

    Paradoxal, și asta este o formă de competență, însă este una care la nivel macro, economic, social, uman etc. nu este cea dezirabilă.

    -~*O*~-

    În altă ordine de idei, am auzit o dată o „maximă”, care m-a amuzat inițial dar pe urmă am pătruns realitatea profundă din spalele ei. Și anume:

    „Prostia este o resursă naturală care se găsește din belșug și care trebuie exploatată”

    Pentru oricine care are idee despre structura socială a electoratului diferitelor partide, este clar că PSD-ul își recrutează electoratul în mare măsură din rândul populației cu o educație precară. Este o dependență cvasi-feudală între pătura de jos, care este esențială electoral, dar recompensată de „bunăvoința” stăpânirii care le aruncă ajutoare sociale și pomeni electorale. Este exclusă emanciparea acesteia prin a-i ridica la cetățeni cu conștiința de sine și care pot gândi, munci și trăi independent de această stăpânire „bienvoitoare”.

    Așadar, ridicarea nivelului de instruire și de informare a păturilor sociale numite generic defavorizate – dar de fapt în mare măsură cele cu educație precară – ar eroda masiv electoratul PSD (FSN->FDSN->PDSR->PSD, formațiune care a avut un rol definitoriu în evoluția postdecembristă a României). A învățat lecția la modul dur în 1989, când Ceaușescu a fost doborât de o pătură socială nu doar nemulțumită, dar și instruită și informată, cea care nu mai înghițea la nesfârșit aberațiile „to’arășilor” care le știau pe toate, iar lucrurile mergeau cum mergeau…

    Ce putea însă „garanta” rămânerea nivelului de instruire suficient de jos? Promovarea incompetenței (mai corect spus, a competenței „tovărășești” de a promova corupția, de „a te descurca”) simultan cu erodarea sistematică a sistemului de învățămînt, ținut de mai bine de 25 de ani în statutul de Cenușereasă, prin subfinațare, salarii de mizerie, directori numiți politic etc.

    Mai departe e ca în reclame, cu un efect garantat 3 în 1.

    S-a distrus astfel motivația elementară a învățământului – copiii nu mai visează să devină doctori sau ingineri, ci fotbaliști și fotomodele. În consecință se perpetuează baza socială a electoratului PSD, și simultan s-a asigurat o amploare suficient de largă a fenomenului incompetenței, pentru a nu periclita în viitorul apropiat acest cerc vicios.

    -~*O*~-

    • Excelenta analiza, cu specificarea ca dependenta quasi-feudala s-a nascut in Antichitate, in Roma antica, sistemul senatori-patroni clienti. Acestia – clientii – depindeau de banii primiti in fiecare dimineata de la domnia sa patronul senator, si fireste ca il preamareau peste tot in Roma – un fel de postaci ante-Internetum.

  14. Nu stiu daca este intentionata ori din incompetenta folosita sintagma „eradicarea coruptiei”.
    Nici coruptia si nici incompetenta nu vor putea fi eradicate vreodata. Poate intr-o lume de roboti (si astia depinde de cine sint facuti :P ).
    Prevenirea si reducerea actelor de coruptie ar fi un semn de competenta.
    Eradicarea (totala a) coruptiei este o minciuna si un semn de incompetenta. Sau vorbe de polician in campane electorala.
    Pentru fiecare (coruptie ori incompetenta) se poate imprumuta cu succes sintagma „vast program!”. Si daca „programul” e insotit de incompetenta (ori, sa nu ne ascundem dupa deget, partinire), trai neneaca, pe banii prostimii ;)

  15. ce a fost mai intii oul sau gaina ? colhozul apartine tuturor, dintr un colhoz toti fura, desigur proportional cu pozitia n ierarhie. colhozul n a fost desfiintat in 89 doar si a incetat productia (atit cit mai producea) ! sobolanimea mostenita si mostenitoare a tocat neincetat pina la fundul sacului. a inceput cu industria, a continuat cu padurea, terenurile, casele de patrimoniu si a sfirsit (chiar daca nu s printre delicatese) cu cartile, icoanele si instrumentarul medical. sistemele inteligente se autoregleaza, cele militienesti / securistice se autodistrug !

  16. Incompetenta este rezultatul direct al coruptiei. Cand se numesc in posturi oameni pe criterii care nu au de aface cu competenta (de ex rude, prieteni, apartenenta politica etc, pe scurt criterii politice) asta nu este coruptie?

  17. Coruptia, ca motivatie a dorintei de accedere intr-o functie publica, naste incompetenta. Coruperea, intr-o forma sau alta, a celor ce pot numi oameni in functii publice naste incompetenta. Coruperea clientului (reprezentant al statului) acopera incompetenta furnizorului. Si se mai pot da exemple. Asa ca eu n-as zice „coruptie sau incompetenta”, ci „coruptie SI incompetenta”. Se inteleg foarte fine intre ele, coruptia si incompetenta…
    Lovind in coruptie, lovim si in incompetenta, cred eu.

  18. Cu tot respectul, domnule profesor, as dori sa detaliati si pentru noi ce doruti sa insemne in fraza Dvs ”alte interese”? Iata fraza: ”Purtată de acest val public de speranță furibundă (dar și de alte interese…), justiția a devenit justițiară”…
    Va multumesc

  19. D-le Vintila Mihailescu,

    Nu inteleg natura argumentului d-voastra care sustine ca o elita legitima cultural, dar incompetenta politic, a ratat sansa de a-si impune punctul de vedere.
    In fond, pot sa fiu priceputul priceputilor intr-un anume domeniu fara ca lucrul acesta sa ma califice in a-mi da cu parerea intr-altul. Desigur tentatia de a specula pe firul transcendentei de la cunoscut la necunoscut a fost, este si va fi imensa pentru ca pare a imbraca orgoliul omului, marunt in ordinea finitudinii, cu aura indumnezeirii fara sfarsit.
    Revenind, cred ca e un loc comun faptul ca vaicarelile cetatenesti nu au ca obiect propriile ignorante profesionale sau propriile derapaje morale. Buba este acolo unde cetateanul comenteaza „afacerile” statului fara a-i cunoaste modul de constructie si functionare. Pare ca elita culturala canta frenetic la o fantosa de pian: apasa cu virtuozitate pe clape albe-clape negre ignorand absenta corzilor, cutiei de rezonanta si poate chiar a auditoriului.
    Iar impunerea punctului de vedere, cum afirma cineva mai sus, nu se face orbitand la nesfarsit controversa primatului ou/gaina.

  20. Îmi pare rău, dar nu aveți dreptate.

    Incompetența se datorează sistemului clientelar moștenit de la comuniști, așadar corupției.
    Managerii, șefii de toate felurile sunt numiți politic. Dacă, întâmplâtor, cineva ajunge, prin merit personal sau întâmplare, într–o poziție de conducere, cineva îi va spune discret că este ”ca frunza în vânt” fără susținere politică.
    Incompetența celor numiți politic îi fidelizează față de cei care îi numesc. Astfel, toate instituțiile sunt conduse de ”împărați goi”. Sistemul este foarte rezistent tocmai din cauza interesului personal al fiecăruia care, fără susținerea rețelei, ar reveni la poziția pe care o merită.

    Așadar, depolitizarea instituțiilor trebuie făcută urgent pentru a desființa sistemul clientelar.

    Dacă puneți problema invers, că nu corupția ci incompetența este cheia, dați o soluție la fel de simplă.

    Nu știu de ce dl Tolontan gândește atât de complicat.

  21. Şi pe mine tot la Şcoala Rusă m-au dat, pentru a deveni un cadru legitim şi competent, în noua eră începută. Din păcate, a apărut Ceauşescu, cu nebuniile lui naţionaliste, iar noi a trebuit să rămânem în plan secund. Abia venirea tovului Iliescu ne-a dat posibilitatea să ne punem în valoare competenţa, care le Ştefan Gheorghiu, care în afaceri, edituri, cultură. Acum suntem năpădiţi de noul val al piticilor incompetenţi, la care se adaugă şi mania asta a anti-corupţiei: decât să se lege de continuatorii Brătienilor, gen Tăriceanu şi alţi liberali sadea, mai bine ar ţinti incompetenţa, care mănâncă de la masa poporului.

    • In primul rand, zicerea de care pomenitzi este „Errare humanum este, sed perseverare diabolicum”, tradus „A gresi este omenesc, dar a persevera (in greseli) este diabolic”. Si nu prea ne este strabuna noua, ci romanilor, pentru ca este atribuita lui Seneca, care nu mai era in viatza la cucerirea Daciei…
      In al doilea rand, ma indoiesc ca la noi „”doar”s-a gresit de la bun inceput, din ’90! Nuuuu .. La noi s-a furat pe bune inca de atunci!! Cei care au pus mana pe ceva la vremea aceea si au vrut sa ia au apucat cu amandoua mainile, fie un spatiu, fie o functzie, fie o fabrica, ce vretzi! Ca s-au gasit destule… Pe principiul „ce e al tuturor e al nimanui”, valabil dinainte de ’90, s-a furat orice! Iar coruptzia a aparut aproape automat, pentru ca romanasul nostru era invatzat cu spaga tot de pe vremea lui „mult-iubitu’ si-mpuscatu'”! Numai ca acum mai ca s-a legalizat! Si cum incompetentzii sunt intotdeauna manipulabili, „baietzii desteptzi” i-au pus acolo unde trebuie, in functzii de decizie! Si uite-asa, cercul vicios s-a inchis si a devenit tot mai mare,…
      Problema noastra este si va fi mult timp cum sa rupem aceste increngaturi. Daca s-a ajuns ca la o sectie de spital vechiul sef sa lasa in urma fiul sau fiica, ceva este in totala neregula. Ce este asta, transmitere de mostenire?!?? Nu ca nu am stiut de toate astea, cel putzin eu, insa s-a intrecut orice masura. Si se vor rupe aceste cercuri vicioase la un moment dat, pentru ca raul nu este, totusi, o optiune viabila. Societatzile bazate pe rau au cam capotat. Insa are imporantza si CAND se vor distruge aceste lantzuri pagubitoare. Poate copiii mei vor prinde vremurile alea… Insa pe mine ma intereseaza si persoana mea. Nu sunt neaparat un om egoist, dar m-am saturat sa tot schimbam ceva si sa ramana ca-n Caragiale…

  22. @Vintila Mihailescu

    Iata o alta gaselnita intelectuala” de a justifica jaful programat al derbedeilor de sorginte securistoida si iliesciana. Nu numai „marele si intransigentul” Tolontan introduce pretextul in media dar si Nicolae Manolescu in Adevarul. Acum si dumneavoastra. Trei insi sustin aceeasi idee si o publica aproximativ in acelasi timp. Nu merg mai departe cu logica dar voi explica de ce aceasta interpretare a dezastrului politico-social de la noi e o gogorita cu scop de a deforma realitatea.
    – regimul comunist a avut ca directiva fundamentala promovarea retardatilor cu „origini sanatoase.” Dar mai important era idiotenia si calitatea indoielnica a membrilor aparatului administrativ si de partid. In acest fel capii partidului puteau manipula si face exact ce vroiau.
    – orice regim tiranic, comunismul in mod special, nu are nevoie de oameni competenti si inteligenti pt. ca acestia vor pune la indoiala „masurili” geniului conducator.
    – atunci cand regimul a avut nevoie de oameni competenti si inteligenti a folosit intotdeaunea pe aceia dintre ei ce puteau fi santajati iar unoral le-au si inscenat fapte ilegale in acest scop.
    – dupa 1989 lucrurile nu s-au schimbat deloc intrucat nici conducerea politica si politia secreta nu s-a schimbat. In consecinta, metodele s-au pastrat si cu timpul s-au perfectionat (e.g. fabrica de doctorate).
    Deci nu incompetenta reprezinta sursa nenoricirii noastre ci un sistem ideologic ce si-a construit, pt. a supravietui si functiona, un sistem propriu de promovare a indivizilor in societate. Iar acest sistem are ca criterii de selectie generale incompetenta, cinismul, amoralitatea si cat de santajabil e candidatul. Inteligenta, intelepciunea, moderatia, curajul, bunul simt, intr-o sintagma, excelenta umana este declarata anatema de acest sistem fetid.
    Acuzandu-i, de exemplu, pe Ponta, Nastase, Iliescu, Voiculescu sau Iulian Vlad de incompetenta le scuzam de fapt actele criminale declarandu-i oarecum iresponsabili intelectuali; ca ce au facut nu a venit din porniri malefice, egoiste si acaparatoare ci din pura si inocenta ignoranta. Este absolut obscen si gretos sa afirmi asa ceva.

  23. Un articol foarte bine scris care reflecta cu multa exactitate situatia din Romania zilelor noastre.
    Ar fi fost de folos,pentru o mai buna intelegere a ideilor vehiculate, sa se defineasca termenii incompetenta si coruptie.

    In absenta unei definiri clare eu as adauga binomului ” Incompetenta + Coruptie ” o a treia dimensiune ,” Ticalosia ” care si-a adus o contributie la fel de important ca si celelalte doua ,la modul,total nedorit, in care evolueaza lucrurile azi in societatea romaneasca.

  24. Fata de altii eu zic ca dl Vintila Mihailescu are dreptate la faza (su in fraza) „o elită, mai ales culturală, legitimă intelectual, dar incompetentă politic” si ca mai ales unele copmentarii dau drepatte „incirminatei fraze”.

    Ca se pare ca daca facem mai multa „agitatie” si „invatamant politic” s-ar indeparta [psobilotatea unor noi tragedii .
    Insa in cazul discuata .. a fots nesintire, neglijenta, imbecilitate cat cuprinde.
    Credeti cumva ca azi patronii au grija ca usile sa permita o evacuare de urgenta ? (dupa ce am avut un vecin de spital un maior de pompieri am debit un „obsedat” de usi si saptii de trecere. Nu din mptove profesionale ci … sa zicem prudenta)
    Credeti ca extinctoarele sunt functionale ? (imediat „dupa” in 7 zile s-au vandut cat in 3 ani)
    Credeti ca sunt mai greijulii cu articiiel in spatii inchise? Ca instalatiile elctrice sunt verificate?!

    Astea ar fi de baza.. nu cine cu cine voteaza.
    Si va mai zioc ceva.. In majoritatea cazurilro nu este vorba de bani. Cheltuielile ar fi minime. E vorba insa de nepasare, nesimtire (bagate la „fatalism”) si trufasa ignoranta … si mai ales dispret ptr chestiuni „vulgare”

  25. Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., o știm cu toții, nu merita să o repet și eu. Dar nu sînt pur și simplu fața și reversul aceleași medalii și nici povestea cu oul și găina: există mari corupți extrem de competenți, dar există și mai mulți incompetenți care nu sînt corupți. Ceea ce vreau să spun este că diagnosticul paușal „România este o țară coruptă” nu este suficient – iar la limită poate deveni riscant. E ca și cum ai merge la doctor și, după un consult minuțios, ți-ar spune, doct: e cam grav!… Cu un asemenea diagnistic nu poți decît să iei antinevralgice, ca să nu te mai doară; sau să te împuști… Nu vreau să spun deci că fenomenul corupției ar fi secundar sau că nu este legat de incompetență, ci doar că incompetența este o boala în sine, care trebuie tratată (și) separat. „Legitimarea reciprocă a incompetenței” crează o epidemie mult mai răspîndită și mai perfidă decît corupția, căci este mult mai puțin vizibilă, mai contagioasă și mai greu de tratat. Asociația persoanelor cu competență limitată, ca să spun așa, este mai numeroasă decît Asociația cleptocraților profesioniști și este mult mai greu de contracarat, căci prostia nu este ilegală și, ca atare, nu poate fi atacată în justiție. Iar persoanele cu competență limitată vor aduna în jurul lor, vor susține și vor legitima mai departe alte persoane cu competență limitată, fără a apela neapărat la corupție: o vor face, cel mai adesea, pur și simplu pentru că sînt convinși că asta e bine pentru țară și popor. De ce? Pentru că, pur și simplu, nu-și imaginează că pot fi alții mai buni decît ei. Pe scurt, ceea ce am vrut să subliniez este că: a) dacă ne rezumăm la corupție (cît se poate de reală și de gravă!), nu vom vedea și masa incompetenților onești, …dar mulți și b) îi vom demobiliza pe cei și onești și cinstiți – căci, încă o dată, și aceștia există și sînt mai mulți decît ne imaginăm! Altfel spus, că „e grav”, o știm, dar tocmai de aceea e nevoie de un tratament diferențiat.

  26. Din nefericire “Colectiv” este pretextul pentru un articol la care comentariile pot atinge anumite sensibilități. Îmi pare rău pentru orice eventualitate de acest fel.

    Competența [ori incompetența] presupune o acțiune, exercițiul unei funcțiuni. Corupția este deturnarea (vicierea) modului în care este prevăzut (cel mai adesea prin normă) să se desfășoare acțiunea (aproape întotdeauna cu privire la alocarea unui tip de resurse). Comparând organismul social cu cel uman, incompetența poate fi asemuită funcționarii unor celule slabe, sub potențialul celorlalte de același tip. Organismul le poate vindeca prin mecanismele specializate de care dispune, sau le poate înlătura. Corupția este asemenea unui cancer care atacă deopotrivă celulele bolnave și pe cele sănătoase, deturnând resursele spre tumoră. Din perspectivă economică amândouă reprezintă eșecuri ale pieței, dar ele se află în planuri diferite, corupția într-unul mai înalt, având capacitatea să determine nivelul de [in]competență a unei structuri sociale. Inversa nu este valabilă. Prin urmare și relațiile de cauzalitate ale consecințelor celor două este necesar a fi căutate într-un sens apropiat. Altfel, într-o societate deschisă, cu o economie de piață și un stat funcționând pe principii de drept, [in]competențele se ierarhizează în mod natural ca urmare a proceselor concurențiale.

    Incompetența este scuza celor care se fac vinovați de moartea, sărăcirea, ori alte nenorociri aduse semenilor lor prin efectul corupției. Ei spun că au fost prostuți și nu au știut ce fac. Cum să condamni pe cineva care a făcut o prostioară din greșeală ori nepricepere?! Eventual îl muți în alt loc de muncă, unde omoară alți semeni. Dovezile arată că știu foarte bine ce fac. Și se află în funcțiile pe care le ocupă nu din incompetența celor care i-au numit, ci pentru că au corupt pe cineva cu resursele furate (inclusiv, direct sau indirect) de la mine. În cazul corupției este vorba despre crimă cu premeditare. Tragedia se va produce, este o chestiune de timp, când. Este valabil în egală măsură atunci când se fură din betonul turnat în structurile autostrăzilor, din materialele ignifuge, ori substanțele active din dezinfectanții folosiți în spitale. Într-adevăr, incompetența se află la originea majorității problemelor noastre recurente, dar acolo unde apare, ea este determinată aproape întotdeauna de acte de corupție. Corupția este un cancer al societății ce blochează anticorpii care o fac imună la incompetență.

    Exprimarea dubitativă “revoluție sau nu” admite, cred, opinia susținută prin dovezi istorice apărute recent, că atât căderea “Zidului Berlinului”, cât și a regimurilor comuniste est-europene au făcut parte dintr- un scenariu regional, ori poate global în orice caz, în regie supranațională. Nu putem “lăsa deoparte” pe securiști și activiști, oricât de dragi ne-ar fi, pentru că ei au ajuns in funcțiile cele mai importante din stat tocmai prin corupție. De acolo au putut transfera averea publică în proprietatea privata a lor, a rudelor și cunoscuților. În acest fel, depășind rapid faza oligarhică, ei au ajuns astăzi să fie arhitecții unui “sistem” (cel care l-a învins pe dl Constantinescu, spre exemplu), de tip kleptocratic. Ignorând barierele politico-ideologice, s-a format un grup de tip mafiot, cooperatist, care conduce statul în mod direct, ori prin marionete pe care le votăm. Ei nu sunt “piticii incompetenți” ci sunt “uriașii” care au furat averi fabuloase cu metodă, instituțional (a se vedea rolul FPS, ori ANRP, spre exemplu).

    Parlamentarii, președinții de consilii județene, prefecții etc. care au devenit, in corpore, doctori și profesori universitari au făcut-o folosindu-și mandatul pentru a corupe ori pentru a se lăsa corupți.

    (În paranteză fie spus, universitățile particulare nu au căpătat “de regulă” dreptul de a organiza școli doctorale.)

    Nu “clasa politică s-a pus în scenă la televiziuni”, ci clasa politica și cei aflați în spatele politicienilor au pus în scenă “televiziuni” care funcționează ca instrumente de manipulare a publicului. Și ei se tem în vremurile acestea, când Justiția a început să funcționeze cât de cât, tocmai de acest lucru: că populația își va da seama de ordinea gravitații dintre corupție și incompetență și va acționa în consecință, preferându-i eventual pe cei incompetenți care pot învăța sau pot fi înlocuiți din funcții și făcând eforturi pentru înlăturarea membrilor “sistemului”, care sunt cvasiintangibili.

  27. Sociologia metaforei si fascinatia paralogismului social

    Zilele acestea a debutat o adevarata ora astrala a conferintelor publice despre incompetenta . Profesorul universitar doctor Vintila Mihailescu , director al Departamentului de Sociologie din cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative (SNSPA) a avut o revelatie si ne da asigurari in „Contributors.ro”( http://www.contributors.ro/editorial/corup%C8%9Bie-sau-incompeten%C8%9Ba/
    ) ca” adevarata luptă politică nu este deci cu „sistemul corupt”, ci cu sistemul incompetent.”
    Revelatia a pornit de la opinia unui ziarist sportiv si fost angajat al trustului Intact care a sugerat o „ipoteza curajoasa” in sistemul justitiar ( nu juridic ) actual :

    „ Zilele trecute, pornind de la cel mai recent rechizitoriu în dosarul Colectiv, Cătălin Tolontan sugera însă pe un post de radio că nu corupția, ci incompetența s-a aflat, timp de ani de zile, la originea tragediei; incompetența și indolența. Pornind de aici și dincolo de cazul în sine, acesta a sugerat o ipoteză curajoasă în contextul justițiar actual: și dacă incompetența, și nu corupția se află la originea majorității problemelor noastre recurente? Mă bîntuie (s.n.) de mult aceeași impresie, așa că subscriu și încerc să argumentez.”

    Cu totul intamplator desigur , in aceasta lume bantuita exact aceeasi teza este sutinuta in „Adevarul ” de catre criticul literar Nicolae Manolescu (http://adevarul.ro/news/societate/la-originea-raului-incompetenta-1_5813325f5ab6550cb8fd8d6f/index.html).

    Pentru criticul Nicolae Manolescu incompenta este (doar) rodul unei instructii sociale precare si al unei „culturi diluate” si este difuza si generalizata :

    „În tot ce se întâmplă în viaţa noastră politică şi profesională de câtva timp este rodul incompetenţei, care, la rândul ei, este rodul unei instrucţii şcolare precare. Unde sunt semidocţii de altădată? Trăim într-o lume de sfertodocţi. Iar cultura, spre deosebire de bactericide, se poate dilua, vai, la infinit.”)
    Nicolae Manolescu (adev.ro/ofr8by ) .

    Pe de alta parte , in viziunea profesorului Vintila Mihailescu incompetenta a aparut dupa Revolutia din 1989, iar aceasta este vazuta ca o aplicare ad literam a principiului biblic „cei din urma vor fi cei dintai”, dar fara o identificare certa a „legitimilor” si respectiv marginalizatilor ( „ilegitimilor”) :

    „ Revoluție sau nu, 1990 a însemnat nu doar o răsturnare esențială de regim, ci și una de valori, de practici și statute sociale. A urmat, inevitabil, o criză de legitimitate: „legitimii” de ieri au devenit, în principiu, indezirabili, iar marginalizații vechiului regim s-au considerat legitimați de revenirea la democrație.”

    Rezultatul a fost o „coalitie a piticilor” ( nu conteaza identitatea lor sociala, metaforele au intotdeauna ceva magic ) :

    „Ce a rămas? Piticii, incompetenți vicleni, dar frustrați în forul lor intim de lipsa unei legitimități reale: sînt acea categorie perenă de „îmbogățiți de război”, care apare după orice revoluție. Strigătul de luptă, tăcut, dar eficace, al acestei coaliții a piticilor a fost : Incompetenți din toată țara, uniți-vă! Vorba colegului meu, Alfred Bulai, s-a trecut la legitimarea reciprocă a incompetenței…”

    In aceasta viziune metaforica, „piticii” profesorului Mihailescu , cu coalitia lor cu tot, joaca exact rolul bubulilor lui Pavel Coruţ deoarece estompeaza identitatea actorilor politici si sociali. Consecinta este una foarte interesanta. In spatiul nostru social au aparut acum „piticii” care , ca altadata teroristii lui Iliescu, trag din toate pozitiile , dar se eludeaza astfel orice identificare certa a lor :

    „Dacă îi lăsăm deoparte, pe moment, pe „securiști” și „activiști”, despre care s-a scris și s-a vorbit suficient (s.n.) , muncitorii și tehnocrația comunistă ( s.n.- alt termen vag ) au fost cea mai importantă și masivă categorie socială care, considerată „privilegiată” de vechiului regim, a devenit în consecință blamată moral și marginalizată social în noul regim.”

    In principiu, in aceasta viziune foarte interesanta a la Vasile Ernu : „…Și să vă ferească Dumnezeu de furia omului flămând…..” (https://www.facebook.com/vasile.ernu/posts/10154227034329825 ) , nu este clar daca a fost sau nu revolutie, nu este clar cine sunt „ilegitimii”de ieri , „securistii” sau „activistii” , nici cine sunt „marginalizatii” de ieri si de azi, nici cine sunt „piticii” care au ocupat scena sociala. Rezultatul este o viziune ( sociologica ?) expresionista a spatiului social populat de simboluri si rezumata perfect intr-un vers al unui poet englez ( „Avenit ceva in lume fara chip si fara nume”).

    De fapt, daca de gandim ca „Sociologia” s-a cuplat nu se stie de ce cu „Asistenta sociala” ( de fapt, un anumit tip de „asistenta sociala ”…) rezultand facultatea bizara de ( „Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala”) iar ambele cu conceptul intregrator de „Securitate Nationala” intrucat organizeaza in cadrul Universitatii studii si mastere in Securitate” (https://www.scribd.com/document/43797433/Duvac-Cultura-de-Intelligence-a-Decidentilor-Politici-2007 ), avem si o explicatie rationala a acestei viziuni cu totul particulare asupra realitatii sociale.

    In sfarsit , generoasa teza a incompetentei actuale presupune in mod implicit existenta unei competente trecute . Ori ceea ce profesorul Mihailescu evita cu multa eleganta , o spune direct un confrate si coleg de-al domniei sale. Intr-un lung interviu aparut cu mai multi ani in urma in „Observatorul cultural” daca imi amintesc corect, si pe aproape doua pagini de ziar , sociologul Alfred Bulai a emis o opinie foarte interesanta si antologica pentru un sociolog ( citez din memorie ) conform careia ofiterii de Securitate erau de fapt cei mai competenti (nu era clar in ce …) intrucat aveau acces la toate datele ( integrale si netrucate ) despre realitatea sociala din Romania in mod evident inaccesibile atunci cercetatorilor obisnuiti.

    Intrebarea interesanta din punctul de vedere al probabilitatilor statistice este prin ce miracol un profesor universitar de sociologie , un critic literar si un ziarist sportiv specializat in anchete despre sistemul medical se intampla sa impartaseasca exact aceeasi opinie , despre aceeasi problema sociala si in acelasi timp ? Intamplator, desigur. Cu atat mai mult cu cat raportul dintre coruptie si incompetenta dovedit din plin in ultimii 26 de ani , este transformat in mod savant intr-un fel de ” ce-a fost mai intai, oul sau gaina „.

    De aici incolo incep si ipotezele curajoase , si speculatiile , pentru ca in realitatea sociala ambigua de la noi nimic nu este clar si totul se termina in coada de peste.

    • dupa 90 napircile securist / nomenclaturiste s au salvat. ba mai mult, au acaparat toate pirghiile economice si de putere (doar erau cele mai competente! )
      dupa alti 25 de ani, timp in care au mai ingenunchiat o data romania, furind o si mutilind o cu o si mai mare salbaticie, competenta clamata la inceput se ntoarce impotriva lor si se recurge asadar la subterfugiul incompetentei (ca circumstanta atenuanta). nu mi se pare deloc interesanta „disectia intelectuala” a unor jivine nascute din iliescu : nastase, ponta etc. insa locul lor nu i printre oameni ci dupa gratii pentru furt si distrugere calificata

      • Punct. Care „naparci”?! „Piticii incompetenti” sunt pe val ….La fel de interesant ar fi fost si un raspuns al profesorului Mihailescu , dar care aproape sigur nu va veni niciodata ( decat , poate ca atac la persoana :)) :)) !

    • Excelent, domnule Simion !
      Nu am urmărit această dezbatere de la început, dar subtila Dvs analiză m-a făcut să recuperez timpul pierdut: pare într-adevăr o campanie, iar dacă este totuşi o coincidenţă, atunci ea nu poate decât ilustra cunoscutul adagiu „les grands esprits se rencontrent” într-un mod în care miracolul bate probabilitatea…

      Cât despre flagelul endemic al incompetenţei, acesta n-a apărut în 1990 ci exact 42 de ani mai devreme: odată cu insturarea Republicii Populare Romîne, absolut toate instituţiile statului – care oricum acaparau întreaga viaţă economică, culturală, socială – au fost epurate de tot ce reprezenta competenţă, decenţă şi civilizaţie, oamenii „vechi” fiind înlocuiţi de „pitici” proveniţi din straturile cele mai joase ale societăţii, desperados dispuşi să servească fără crâcnire dictatura proletariatului, care-i ridicase şi-i „făcuse oameni”. Practic în orice ocupaţie sau profesiune care necesita un minim de calificare, discernământ şi deci, independenţă, toţi cei autentic calificaţi au fost înlocuţi cu nepricepuţi şi needucaţi, de regulă oameni de nimic, dependenţi de noul regim criminal. Atunci s-au pus bazele imensului sistem de impostură şi incompetenţă care continuă pînă azi: semianalfabeţilor activişti de partid, securişti şi directori ai anilor 50 le-au luat locul agramaţii „oameni de afaceri” şi politicieni cu doctorate româneşti ai zilelor noastre – continuitatea sistemică şi stilistică este strigătoare la cer.

      Despre asta, analiştii noştri tac pudic, încercând acreditarea ideii că actualii impostori şi incompetenţi sunt un fenomen nou, specific ultimilor 27 de ani. Prin această manevră, ei introduc indirect ideea că specialiştii regimului comunist ar fi avut vreo legitimitate (profesională, intelectuală, morală). În realitate aceia au fost primii impostori şi uzurpatori, care iată, se văd azi puţin daţi la o parte de noile valuri de impostori şi incompetenţi.

      Aşadar, dacă cineva doreşte veştejirea flagelului incompetenţei şi imposturii generalizate, de altfel cu totul real şi de o imensă perniciozitate, atunci trebuie mers la cauzele sale prime, la momentul instaurării sale, în anii 50, de către dictatura proletariatului. Doar aşa i se poate înţelege esenţa şi eradica cauzele, ce au rămas aceleaşi de acum 65 de ani: capturarea societăţii de o clică de bandiţi politici.

      Un al doile aspect criticabil este contrapunerea operată între incompetenţă şi corupţie, ca şi cum anti-corupţia ar fi doar o inutilă soluţie paliativă la … incompetenţa care generează corupţie. În realitate anticorupţia este un tratament simptomatic, care deşi nu poate merge la etiologia răului, combate măcar efectele sale.

      • Multumesc pentru apreciere, domnule Lalu. Problema in acest caz nu este o simpla divergenta de opinii ( foarte normala de altfel intr-o societate europeana si democrata ) ci ocultarea unor realitati construite in mod constient dar “fara morala si fara prinţipuri” “:

        “…Bucuresti 2008 . Facultatea de Litere Bucuresti, Specializarea Comunicare si Relatii Publice, instruieste in mod oficial studentii ca ” nu conteaza aplicarea standardelor morale” :

        “ …ca performeri, indivizii nu sunt preocupati de problema morala a realizarii standardelor ci de problema amorala a producerii acelei impresii convingatoare conform careia aceste standarde sunt realizate”. Altfel spus nu aplicarea standardelor morale conteaza ci impresia ca aceste standarde sunt realizate. De aici importanta acordata “managementului impresiilor “ domeniu inca prea putin aplicat in studiul actual al comunicarii sau in strategiile utilizate in relatiile publice .”
        ( Citat din Erwing Goffman in “Imagine personala in mass-media – Note de curs, Bucuresti, 2008, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de litere , ID – an III , p.39) .

        Teza este este sustinuta si in spatiul public prin invocarea jumatatii pline a paharului de catre domnul politolog Dan Pavel : “Oricare ales in mod direct, indiferent de ocupatie sau notorietate, are legitimitate.”Dan Pavel – Singuri ne-am facut-o” ( http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-12-01&id=246191 )
        Prin aceasta teza a “legitimitatii” au fost alesi si mentinuti in Parlament si indivizi cu dosare penale care dupa aceea au beneficiat de imunitate si , conform unei reguli adanc inradacinate, au uitat sa mai plece. Tot prin aceasta teza au candidat pentru un loc in Parlament luptatori K1,cantareti,etc. iar cercetarea despre „marii romani” a reusit sa puna valorile nationale in acelasi plan cu prostul gust si vulgaritatea.
        In mod logic, conform unor opinii expuse in mass-media de absolventii de marca ai acestei facultati, nu exista nici o diferenta morala intre doctrinele politice si implicit intre comportamentele actorilor politici care au la baza aceste doctrine deoarece acestea sunt o “ marfa “ ca oricare alta , in acest caz fiind vorba de un “marketing politic”. Pe termen lung , consecintele unei astfel de atitudini sunt majore si acest lucru este acum foarte vizibil dupa aproape 18 ani de eforturi constante . Metaforic vorbind, in 1990 statura morala a Seniorului contrasta shakeaspearian cu o declaratie top-soc de atunci : “Da, sunt un porc ! Dar sunt porcul dumneavoastra !” . Daca atunci aveam un singur caz de devianta morala si sociala pe ecranul TV, acum avem de-a face cu n clone care au ajuns sa ocupe in mod democratic aproape toate ecranele TV.”
        ( http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Noua%20ordine%20morala%20de%20Sergiu%20Simion.htm )

        Asa ne-am trezit in situatia aberanta in care penalii au ajuns sa conduca in mod legal o tara ( aici juristii tac malc !!! ) , analistii politici vorbesc despre “dreptul democratic de a fi ales”(sic!) “) , iar directorii de constiinta si liderii de opinie si jurnalistii verosi militeaza direct sau nu pentru a considera drept normalitate sociala situatia irationala in care indivizi cu dosar penal sunt alesi “democratic” ( uneori chiar din inchisoare !) sau conduc destinele cetatenilor onesti din postura de ministri, parlamentari sau primari, iar reprezentantii constiintei sociale poarta discutii savante despre “incompetenta”.
        Nu stiu ce parere au juristii despre aplicarea dreptului sau sociologii despre sociologie , dar psihologii isi frang deja mainile in fata drobului de sare dupa ce au inteles , in sfarsit, in ce catastrofa si-au impins propriul domeniu si cu propriile maini (http://www.contributors.ro/cultura/sa-bata-clopotele-pentru-psihologia-romaneasca%E2%80%A6/ ). La mai mare !
        Altfel spus , s-a ajuns pana aici, respectiv in starea de parabioza a societatii romanesti si pentru ca stiintele sociale de la noi ( istoria ,dreptul , sociologia, psihologia, filozofia ) sunt in realitate domenii nereformate care , prin reprezentantii lor oficiali , inactiune si neimplicare, au ridicat mingea la fileu celor care au confiscat societatea, dar pe lumea aceasta totul se plateste, nu ?

    • De fiecare dată când vă citesc kilometricele comentarii mă întreb de ce nu intrați și dumneavoastră pe scena publicistică.

      Este mult mai folositor să vă exprimați opiniile nu la nivel de comentarii, ci ca autor care sunteți citit de alții și eventual comentat. Dar probabil că nu intră în fișa postului.

      A vorbi despre incompetență în România e ca și cum ai vorbi despre apă pe mare. Nu e nici o campanie, este pur și simplu o mutare de accent.

      gânduri bune,

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vintila Mihailescu
Vintila Mihailescu
Vintila Mihailescu este profesor universitar doctor, director al Departamentului de Sociologie din cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative (SNSPA). A fost visiting professor la numeroase universitati si centre de studii avansate din Canada, Franta, Italia, Elvetia, Germania, Belgia, Austria si Bulgaria. Din 2005 pina in 2010 a fost directorul general al Muzeului Taranului Roman. In 1990 a initiat organizarea Societatii de Antropologie Culturala din Romania (SACR), al carei presedinte a fost intre 1994 si 2000. Din 1998 este colaborator permanent la revista Dilema (Veche), unde detine rubrica „Socio‑hai‑hui”. A mai publicat: Paysans de l’histoire (in colab., 1992), Fascinatia diferentei (1999), Socio‑hai‑hui. O alta sociologie a tranzitiei (2000), Svakodnevica nije vise ono sti je bila (Belgrad, 2002), Sfirsitul jocului. Romania celor 20 de ani (2010). De acelasi autor, la Editura Polirom au aparut Socio-hai-hui prin Arhipelagul Romania (2006), Antropologie. Cinci introduceri (ed. I, 2007, ed. a II‑a revazuta si adaugita, 2009), Etnografii urbane. Cotidianul vazut de aproape (coord., 2009) si Scutecele natiunii si hainele imparatului. Note de antropologie publica (ed. I, 2013).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro