vineri, martie 29, 2024

Coruptia este „un act de cultura”….pe care eu nu il gust

Presa de ieri titrează: În România nu există corupție. Șpaga este doar „o manieră diferită cultural de a mulțumi cuiva”, le-a spus premierul Viorica Dăncilă colegilor europarlamentari din grupul socialist.

Doamna Dăncilă are o duzină de ani de experiență în fața mea. Ea face parte din generația născută, crescută și educată în timpul „culturii” comuniste. Generația care își rezolva totul pe bază de pile, cunoștințe și relații. Care nu are cum să facă distincția între „customary” și „nelegal” atunci când este vorba de plătirea și răsplătirea unor servicii. Care a considerat mult timp drept o „atenție” mita dată funcționarului la primărie și drept un „cadou” mita dată profesorului la școală; care a considerat că îl „onorează” pe medicul care ia mită să opereze pe cineva; care atunci când a dat mită unui polițist să scape de o amendă a considerat că „îi face o cinste”, iar când a dat mită unui magistrat pentru o soluție favorabilă a considerat că „îi dă dreptul”. Da, premierul are dreptate: aceste lucruri au făcut parte din „cultura” generației ei. Și încă sunt în genele unora din generațiile următoare.

Dar eu fac parte dintr-o altă generație, care nu face confuzia între legal și moral, între ceea ce este  interzis și ceea ce este obicei. Iar în domeniul mitei, să explic cum stau lucrurile

  • când lași 10 lei cameristei pentru curățenia din camera de hotel în plicul special lăsat pentru aceasta, ori când lași în plus 5 lei coafezei că îți place cum te-a tuns, când mai lași 3 lei la taximetrist sau când lași în plus 10% din nota de plată chelnerului pentru că ți-a plăcut cum ți-a servit cina la restaurant, este un OBICEI și nu încalcă legea. Bacșișul se acceptă în cultura noastră și a altor popoare. Are legătură cu răsplătirea din partea ta a unor servicii plătite tot de tine. Sunt servicii private, suma de bani este modică, uneori doar simbolică, iar cel care primește banii nu are capacitate de decizie în unitatea în care lucrează, el fiind un simplu prestator („servitor”);
  • altceva este când lași bani unui angajat al statului. Acest angajat este deja plătit de tine, prin sistemul de taxe și impozite. Omul are un salariu în baza căruia el trebuie să presteze o activitate sau un serviciu. Orice sumă de bani primită de la utilizatorul acelui serviciu, fie anterior, fie ulterior prestării serviciului, este nelegală și se numește MITĂ: funcționarul de la primărie ca să îți soluționeze mai repede cererea, arhivarul de la tribunal ca să îți găsească dosarul, directorul școlii ca să îți distribuie copilul la un anumit diriginte, medicul ca să îți găsească pat liber în spital ca să te internezi, polițistul ca să nu îți dea amendă, magistratului ca să îți dea o soluție convenabilă, paznicul spitalului ca să îți permită vizita unui bolnav în afara orelor de program, ministrul ca să te angajeze în echipa sa, primarul ca să câștigi o licitație;
  • același lucru este valabil când apelezi la un serviciu contra-cost pentru care ți se eliberează chitanță mai înainte de prestarea lui: din moment ce ai achitat legal o sumă de bani pentru a beneficia de acel serviciu, orice plată în plus este nelegală și este considerată un act de corupție. De exemplu, dacă decizi să te operezi la un spital privat și ai plătit acest serviciu, este corupție orice sumă de bani dată în plus medicului, asistentei, anestezistului.

Prin urmare, este firesc ca premierul să nu vadă corupția acolo unde ea este: la nivel teoretic, ea este incriminată în Codul penal și Legea nr. 78/2000 sub mai multe forme, iar politica penală este chemată să o facă – ce ironie! – chiar Guvernul României condus de premier, prin ministrul justiției; la nivel practic, ea se regăsește reflectată în miile de dosare de pe rolul instanțelor și parchetelor din România. precum și concretizată în numărul mare de corupți din închisorile patriei; la nivel de percepție, este acel fenomen care afectează toate instituțiile și autoritățile statului, după cum ne spun sondajele de opinie naționale și europene. Dacă toate astea nu reprezintă corupție, ci acte de cultură, atunci înseamnă că noi nu suntem doar oameni ai legii, ci inși cărora nu le place cultura de acest gen. De gustibus

Distribuie acest articol

94 COMENTARII

    • „Cum zice şi la predosloviia letopiseţului celui moldovenescu de toate pre rându: ce fiindu ţara mai de apoi ca la o slobozie, de prinprejur venindu şi discălicându, din limbile lor s-au amestecat a noastră.

      Şi pentru aceasta să cunoaşte că cum nu-i discălicată ţara de oameni aşăzaţi, aşa nici legile, nici tocmeala ţării pre obicee bune nu-s legate, ci toată direptatea au lăsat pre acel mai mare, ca să o judece şi ce i-au părut lui, ori bine, ori rău, aceia au fost lege, de unde au luat şi voie aşa mare şi vârf. Deci cumu-i voia domnului, le caută să le placă tuturor, ori cu folos, ori cu paguba ţării, care obicei pănă astădzi trăieşte.” (Grigore Ureche, Letopisețul țărâi Moldovei, Editura Tineretului, 1958)

      La români, notiunea de „lege” nu a existat si nu exista nici acum. De ce să ne amăgim că va exista vreodată?

  1. Multumesc pentru efortul neobosit pe care il depuneti, domnule Danilet! Dancila ar trebui sa mai vorbeasca numai cu vecina de peste gard de la tara. Dancila nu e material de premier, nu reprezinta romanii harnici si cinstiti si nici macar nu isi da seama de enormitatea prostiior pe care le debiteaza. Si totusi sondajele arata ca un sfert din votanti sustin PSD-ul… Sper sa convingeti cit mai multi oameni sa iasa la vot si sa voteze orice cu exceptia PSD, ALDE, Pro Romania, PUNR, PMP, UDMR…

    • Absolut de acord.

      Mentalitatea frunților plecate nu s-a schimbat în 29 de ani de la eliberarea din naționalcomunismul autohton specific. A urmat democrația originală autohtonă specifică (Iliescu/FSN: muncim, nu gândim). România are azi cele mai bune condiții externe din istoria sa, deține Președinția UE 2019, moment istoric solemn! Ce lipsește?

      „..Da, premierul are dreptate: aceste lucruri au făcut parte din „cultura” generației ei. Și încă sunt în genele unora din generațiile următoare…”….

      Budegetarii și pensionarii votează PSD, sunt soarta României până la bicentenar?

  2. Șpaga este doar „o manieră diferită cultural de a mulțumi cuiva”. Foarte corect. La fel și datul în cap este tot o manieră diferită cultural prin care îți exprimi nemulțumirea față de o persoana care te enervează sau o modalitate prin care îți cîștigi existența. Nu înțeleg de ce se face atîta tevatură pe tema asta, în loc să fim mîndri că avem un cuvînt de spus în diversificarea culturală europeană și aducem un suflu nou în cultura organizațională a unei instituții anchilozate cum este UE. O șpagă la pliculeț dacă treaba este ok sau doi pumni în gură dacă ăla ne enervează sau nu vrea să dea portofelu’, problemele se tratează scurt și la obiect, eficient și fără vorbărie prea multă. Vorba lungă, sărăcia omului, cum zice românul, da’ uite că o dată sîntem și noi eficienți și iar sar străinii pe noi să ne pună bețe-n roate!

  3. Lucram in anii 2004- 2005 in Ministerul Educatiei la Bucuresti. Dupa îndelungi chinuri birocratice. ..se amenajeaza un birou nou – calculatoare birouri dulapuri etc. Dupa aprox 1-2 luni constat ca praful si mizeria nu dispăreau ci se a cumulau in straturi tot mai groase. e nevoie de ceva timp ca un bărbat sa observe praful de pe mobila. ..deci cînd il vede inseamna ca e grav. Intreb de femeia de serviciu. Aflu ca nu e intrat niciodata in biroul nostru. Mirat – cum asa? Pai daca am pune toți cite 10 lei – ar veni o data pe sapt.NU NE VOM FACE BINE NICIODATA

      • Am iesit din sistem de aproape 10 ani, fiind acum independent cu o micri]o-afacere. Nu m-am putut adapta realitatilor dimbovitean-rominesti precum de ex urmatoarea tot din MEC > sunt numit in comisia pt concurs pentru ocuparea unori posturi. Sarcina mea directa era sa supraveghez candidatii in timpul probei scrise. Unul dintre ei a inceput sa copieze. Nu fituici finute , nu telefon discret -ci direct dintr-o carte groasa. Dupa 1-2 atentionari din partea mea, obeserva si alti participanti la concurs. baiatul copia de zor fara nici un gram de jena. Ii confisc lucrarea si materialul inspirational, chem seful meu ierarhic si totodata presedintele comisiei si il dau frumos pe copiator afara din examen. Dupa o saptamina – cine credeti ca imi era coleg de birou? Tocmai baiatul cu cartea – era un prunc a nu mai stiu cui din ce sindicat si trebuia sa il angajeze cineva undeva :))

  4. Bun! Nu dai mita!
    Hai sa vedem ce se intampla: functionarul iti solutioneaza cererea dupa un an pe motiv ca are mult de lucru, arhivarul iti gaseste dosarul dupa ce nu mai ai ce face cu el, directorul iti repartizeaza copilul aleatoriu intr-o clasa de-ti vine sa-ti dai plalme, doctorul iti gaseste pat dupa ce ai murit, politistul te amendeaza si daca nu ai facut nimic iar magistratul da solutia favorabila celellalte parti chiar daca dreptatea e de partea ta! De celelalte nu mai vorbesc!
    Deci, pentru a schimba aceste metehne trebuie mai intai ca autoritatile sa asigure o legislatie adecvata astfel incat sa-ti fie cu adevarat frica si sa dai si sa iei mita!
    Apoi, mai vorbim…

    • Legislația există. Nu asta e problema. Problema e imbecilizarea în masă. Părinții mei îmi spuneau că sunt destui cretini ce dau șpagă inclusiv la dentistul privat. Îți stă mintea în loc, nu alta…

      • Am văzut în Tg.Neamț șpagă dată casierei de la Raiffeisen, de către o femeie care își plătea o rată la un credit. Deci, se poate! :)

    • Nu ai inteles esenta articolului.
      Ceea ce spui tu e adevarat, acelea sunt motivele pentru care dau oamenii spaga.
      Insa este halucinant ca premierul tarii sa spuna ca e ok sa dai spaga, ca e doar o problema de „cultura” locala.
      Ca se poate sau nu eradica spaga in timp scurt sau lung e o problema, dar ca sa o accepti, si sa zici ca e normal asa, la noi, nu e altceva.
      Pe mine nu ma reprezinta dancila, cand afirma aceste aberatii.

      • Pe mine nu ma reprezenta’ dancila nici atunci cand se freca de banca liceului.
        Este o catastrofa, individa e o mafioata in regula, pe post de paiata prim-ministru, intr-o republica securistoida.

      • Sinceritate halucinantă e o contradicție de termeni.

        În România, șpaga începe de la grădiniță: ”a zis doamna să spunem la părinți să nu-i ia cadou de 8 martie. Să adune doar banii și să-i dea, că și-a luat ea singură un taior care-i plăcea”

        La modul cum se comportă și cum cuvântează, e destul de clar că doamna prim-ministru într-o astfel de atmosferă a crescut. De ce ar trebui să o criticăm pentru sinceritate?

    • Exact asta este ”procedura”. Postasem și eu o întâmplare cu un procuror, care a omis să instrumenteze o plângere penală timp de 4 ani, au clasat-o și el și șeful său, dar judecătorul a întors-o înapoi. Numai că până să se întoarcă dosarul la procuror, fapta s-a schimbat în codul penal, s-a dezincriminat din cauza lipsei gradului de rudenie cel mult 2 cu beneficiarul foloaselor necuvenite, și de data asta soluția s-a dat imediat, clasare cu noua lege în mână, deși însuși procurorul protesta în public contra legii noi. Domnul Autor cunoscut zice bine – o șpagă ar fi urgentat lucrarea, sau măcar ar fi reîncadrat fapta în alt fel, dar fără șpagă făptuitorii sunt liberi și încurajați de magistrați să comită și alte fapte similare pe banii noștri.
      PS – comentariul anterior mi s-a șters – probabil ”singur” – din lipsă de legătură cu articolul postat.

  5. Hmmm…

    Nu e deloc o chestie de „generații” așa cum se îmbată autorul cu apă rece. Generația lui Ponta, a autorului și a mea (by the way) a demonstrat fără dubii că e cel puțin la fel de rapace ca cea lui Miki Șpagă, Năstase, Dragnea au Viorica-Vasilica.

    Apoi așa de dragul discuției are și autorul momentele sale când o ia pe ulei: E OK să-i dai bacșiș chelnerului (care nu-l va declara ca venit) dar în același timp e corupție să-i dai bacșiș asistentei medicale de la clinica porvată (care nu-l va declara nici ea ca venit impozabil). Oricât de absiurd ar suna, îmi spuneau părinții mei că într-adevăr obiceiul strămoșesc de a da șpăgi se poartă și prin clinicle și spitalele private. Se sparie gândul…

    • Cred ca sunt 3 cazuri de „bacsis/atentie/cinste” din care 2 sunt ilegale si unul legal.

      1. Cand lasi, la final, o suma de bani sau bunuri, dupa ce ai fost „servit”, la restaurant, sau chiar si la doctor, doar pentru ca vrei, fara sa fi obligat intr-un fel sau altul

      2. Cand ti se cere, de la bun inceput, bani sau bunuri, pentru a fi prestat un serviciu (operatie la spital, eliberat documente, scutire de amenzi)

      3. Cand dai, din proprie initiativa, sau la sugestia cuiva, bani sau bunuri, pentru a fi rezolvat in detrimentul altora cu anumite lucruri (sa fi programat mai repede la RMN, sa iti alegi locul in clasa sau scoala)

      Oare care sunt alea legale sau ilegale?

      • 1. Stau și mă întreb ce figură ar face medicul de la North Memorial la care-mi fac controlul anual dacă i-aș lăsa șpagă. Suntem oarecum amici (frecventăm același club de golf), mă bate gândul să încerc:) O să mai reflectez până în iunie.

        2. Da, tehnic vorbind îmi place să știu de la bun început cât costă un bun sau un serviciu, pentru că nu există nimic gratis pe lumea asta.. Chestiile cu „gratuiățile” și serviciile sociale/publice nasc de fapt corupția.

        3. E practic o completare la punctul precedent. Corupția izvorăște exclusiv din serviciile publice ale statului. Aici cam toate spitalele și clinicele sunt private. Dacă ăla mă aburește cu RMN-ul sau mai știu eu ce altceva, mă duc peste drum la concurența lui. Și ceilalți vor face ca și mine și va da faliment. Aceeași chestie și cu scoala. Nefiind de stat, ci comunitară, profesorii slabi dispar relativ repede deci nu-mi fac probleme că copiii mei ajung într-o clasă slabă. Cu cât statul are o implicare mai adâncă în serviciile publice cu atât corupția e mai mare.

        • @Svejk
          Deci profii, școala (materii, incadrare, promovabilitate, etc) sunt foarte Ok in US…… Nu?!?
          Rezultatele sunt grăitoare. Orice evaluări internaționale sunt unanime……

          • Până una alta cele mai multe universități din top 10, top 50, și top 100 sunt americane. Universitățile n-au cum să fie performante dacă educația preuniversitară nu e performantă. SUA e pe locurile 1-2 la cam toate olimpiadele școlare internaționale din domenii aplicative de decenii. Asta înseamnă de asemenea educație preuniversitară foarte performantă.

            În jur de 90% din școlile americane sunt comunitare, confesionale, sau private și nu acceptă niciun cent de la stat. Trăiesc din taxe de studiu sau taxe locale. Deci statul (adică alde Abramburica & „militanții” de toate soliurile) nu au acceas la ele. Programa școlară, orarul, investițiile, examtriculările, lefurile profesorilor, angajărie și concedierile sunt decise de noi părinții și nu de funcționari inepți, iresponsabili și invizibili gata mereu să facă experimente demențiale pe seama copiilor. Nu noi și copii noștrii servim dăscălimea, ci profesorii servesc elevii și pe noi părinții ce le plătim lefurile.

            E o chestie esențială ce reprezinta cheia succesului sistemului. În Districtul școlar în care sunt copiii mei de prin clasa a VI-a cam 80% din materii sunt opționale. Altfel spus elevul și părinții săi decid orarul în funcție de aptitudinele și aspirațiile copiilor.Toți profesorii sunt foarte buni, foarte motivați, foarte bine plătiți și se transferă dintr-un district școlar în altul ca fotbaliștii în Europa. Însă cel ce nu-și face treaba și nu e performant pleacă și încă foarte repede. Dincolo de orice altceva școli bune înseamnă valori ridicate ale proprietăților din aria districtului școlar. Nimeni nu se joacă cu asta.

            • @Svejk
              Patriotism neștirbit, dom’le….. Keep walking!
              Ah….crezi că olimpicii români nu performează?!? Și?!? Asta înseamnă că starea învățământului Ro.e bună?!? Testele PISA vorbesc de la sine…..
              Dar reflectează la teribila corupție intelectuală& politică ce face să scadă continuu standardele ptr.a obține o promovabilitate ridicată, acolo la dvs……
              Faceți o petiție, pe tema asta, către Trump. E chiar o temă importantă de dezbatere. Fără glumă.

            • @Sveijg Topurile in care apar universitatile americane pe locuri foarte bune sunt facute dupa criterii care nu au nimic de-a face cu marea masa de studenti. In primul rand se ia in calcul partea pur stiintifica, de cercetare: articolele publicate in jurnale foarte bune si numarul de citari ale profesorilor din universitatea respectiva. 20% din punctajul respectiv este dat de numarul de premiati Nobel si Fields care lucreaza in universitate.
              Universitatile americane private au foarte multi bani si isi permit sa angajeze profesori foarte buni, o mare parte dintre ei fiind straini. De exemplu MIT are un buget anual de 3 miliarde de dolari: normal ca isi permite sa atraga numai nume mari cu salarii pe masura.

            • @JB & Alexa

              Echipele olimpice române ocupă de fapt locuri modeste în clasamentele pe națiuni. N-ar fi rău să verificați asta. Sigur sunt vârfuri, puternic mediatizate, care însă pleacă rapid în SUA (ca toți europenii capabili, inclusiv subsemnatul :)) spre a nu se mai întoarce veci, pururi, Amin.

              Vă repet: Nu există universități/școli bune cu studenți/elevi slabi. Cine produce Nobel-urile și descoperirile alea pe bandă rulantă?! Absolvenți de pe Marte?! Nu în ultimul rând am avut ocazia să interview-ez absolvenți de Politehnică de la Bologna, Milano. sau Școala Politehnică pariziană. Sunt la ani lumină distanță de absolvenți ai unor facultăți tehnice americane modeste precum NDSU sau Iowa State. Ca să nu vorbim de MIT sau Caltech, că ăla ar fi masacru… Nu neg de asemenea că eu absolventul de politehnică românescă de la mijlocul anilor 90 n-aș trece de un inteviu cu mine cel de azi. Dar asta nu scuză calitatea/performanța submediocră a școlii europene.

              Universitățile americane au bani pentru că produc absolvenți de calitate. MIT își permite să coste peste $50000/an (doar taxe școlare fără cazare și masă) pentru că absolvenul de 4 ani își va scoate rapid banii. Cine ar fi dispus însă să plătească taxe școlare fie și la jumătate din prețul MIT într-o universitate europeană?! Ce bancă ar fi dispusă să crediteze cheltuielile de studii ale unui student european care are 3 șanse din 4 să devină șomer sau plătit cu o leafă mizeră în cine știe ce slujbă umilă după absolvire?! De aia majoritatea absolvenților europeni fac „studii aprofundate” în cele mai mirobolante domenii până pe la 40-50 de anișori, ca să nu devină chelneri cu 5 masterate și 2 doctorate :). De aia n-au universitățile europene, subvenționate la greu de guverne, nici măcar o fracțiune din paralele celor americane ce trăiesc din taxele de studiu. Punimaeși?

            • „Nu în ultimul rând am avut ocazia să interview-ez absolvenți de Politehnică de la Bologna, Milano. sau Școala Politehnică pariziană. Sunt la ani lumină distanță de absolvenți ai unor facultăți tehnice americane modeste precum NDSU sau Iowa State.”

              Poate e cazul sa reveniti la realitate: o persoana care se plangea acum cateva saptamani la un articol de pe contributors ca „Einstein nu a luat premiul Nobel” si care nu auzise in viata lui de medalia Fields nu o ” interview-eaza” decat cel mult pe duamna Dancila.
              In rest, numai de bine: imi amintesc de o absolventa de Harvard pusa ministra finantelor de Ponta ( tocmai pentru ca isi imagina ca este extraordinara absolvind aceasta universitate) si care s-a facut de ras cu brio.

              Cat despre premiatii Nobel si medaliatii Fields, multi provin din alte universitati decat cele prestigioase unde si-au facut doctoratul.
              Akshay Venkatesh, unul din cei 4 medaliati Fields 2018 este australian, a ajuns in Statele Unite ca sa-si faca doctoratul.
              Vaughan Jones care lucreaza de ceva timp la Berkeley este neo-zeelandez si si-a facut studiile la Auckland si Geneva.
              Elizabeth Blackburn si-a facut studiile in Australia si doctoratul in Anglia dupa care a ajuns in Statele Unite. Michael Levitt si-a facut studiile in Africa de Sud, si doctoratul in Anglia, pe urma pleaca in Statele Unite etc, etc.

              Este adevarat ca multi si-au facut teza de doctorat intr-o universitate americana exact ce spuneam si eu in comentariul anterior: prestigiul unei universitati este dat de cercetare si tot ce este pe langa ( articole, citari, premii) si ca unii dintre marile nume in cercetare si-au facut si studiile in mari universitati, dar asta nu inseamna ca cei 80 si ceva de nobelisti de la MIT sunt toti fosti studenti ai MIT-ului. Universitatile ca MIT aduna acesti oameni dupa ce ei si-au facut un nume, nu ii formeaza de la A la Z.

            • @Alexa

              Ăsta-i adevărul trist. Educația universitară europeană în domeniile aplicative e la pământ. Nu știu dacă asta e o consecință decăderii economice a continentului sau invers. E însă un fapt evident. Europa, odinioară leagăn al cretivității tehnice e de o sterilitate și impotență înfiorătoare în zilele noastre.

              Aia cu Einstein & premiile Fields e adâncă. Puteți să o traduceți? Pur și simplu n-am înțeles ce voiați să spuneți.

              Despre coana Petrescu-Usturoi a lui Ponta nu uitați un fapt esențial: E absolventă de umanioare (pe o bursă a statului român – ceea e un semn de exclamare cât casa) și nu de științe aplicative. Nu am susținut niciodată că umanioarele americane ar fi cu ceva mai breze ca cele europene. Sunt cam același dezastru colcăind de marxism și incompetență.

              În rest văd că prindeți greu și scăoați ușor, așa încât vă repet: Nu există școală bună cu studenți proști. Oameni talentați și capabili din toată lumea sunt atrași de SUA (și nu e vorba doar de lumea academică) pentru că e un mediu competitiv, pentru că se pot face bani în mod nelimitat, pentru că pot trăi liber și civilizat și nu în ultimul rând pentru că vor să fie avangarda domeniului lor de competență și nu să putrezească lent în mlaștină.

              Gândiți-vă câți studenți europeni ar fi dispuși să plătească fie și o fracțiune din taxele școlare pretinse de universitățile americane. Câți universitari europeni ar supraviețui dacă ar trebui să trăiască doar din taxele de studiu ale studenților lor?! Măcar 25%? Păi vedeți? Asta vă răspunde la întrebare…

            • Josef Svejk: Aveti multe dileme, uitati multe afirmatii si mai ales aveti obiceiul sa va amestecati in discutii care va depasesc .

              Ioana Petrescu, ministra de finante in guvernul Ponta, are o licenta de economie si matematica in Statele Unite, un PhD in economie la Harvard, universitate care a fost clasata prima in topul acestei discipline.
              In plus a lucrat intre 2008 si 2013 in Statele Unite ( predare si cercetare).

              shanghairanking.com/Shanghairanking-Subject-Rankings/economics.html

              Daca astia sunt absolventii de economie de la Harvard, mai bine lipsa.

              Cat priveste restul blablabla-ului pe care il serviti: nu ma obosesc sa va raspund.fac Doar o ultima remarca: Boeing 2019, o mare „realizare” americana, nu e asa?

            • @Alexa

              Rămâne cum am stabilit. Petreasca-Usturoi a absolvit un colegiu de arte liberale (Wellesley College) adică de umanioare și nicidecum ceva școală de științe aplicate.. Ăsta e la fel de „valoros” ca Sorbona ț-șpe, Spiru Haret, sau pitorescul Ștefan Gheorghiu din vremea iepocii de aur. A mers acolo pe o bursă a staului român – ceea ce în 98% din cazuri înseamnă pile și fraudă. N-a lucrat în nici un fel de „cercetare” (ce „cercetare” poate exista în domeniul ăla?!), ci a lucrat ca asistent universitar la același Spirache Haret ameircănesc pe care l-a absolvit. Izvor de patalamale pentru tot soiul de găinari din lumea a III-a. Tarabele de „arte liberale” dau „doctorare” în orice: grafitti, arhitectură „ostilă”, ieconomie „cooperatistă”, etc. – asemeni tarabelor simolare di Europa. Bănuiesc că știți asta mai bine ca mine.

              Aia cu „prima în topul acestei discipline” e o minciună sfruntată la care pot mușca doar fazanii. Asta pentru că așa ceva nu există în nicio universitate americană. Aici nu exista „șefi de promoție” pentru că nu există promoții. Există doar calificative individuale GPA li eventual, „summa cum laude”, „magna cum laude” etc., Studenții nu sunt în grupe cu orar comun ca-n Europa. Fiecare student își stabilește singur orarul pentru a obține o anume calificare. Cineva care încpe dreptul oate ajunge să fie absolvent de inginerie, etc. E de regulă puțin probabil ca doi studenți să aibă mai mult de 2-3 cursuri împreună.

              Exact asta e problema UE și a țărilor constituente: Nacealnicii de toate soiurile de acolo și mai ales cei ce diriguie economia în cădere liberă a uniunii sunt aleși exclusiv dintre indivizi cu nenumărate patalamale lucioase ce nu valorează nici cât hărtia pe care sunt tipărite. Nu exist NICIUNUL care să fi făcut ceva în viață altceva decât studii peste studii și eventual ceva fundații ce trăiesc la rândul lor din subvenții. Oamenii ăștia nu au administrat niciodată nici măcar o tarabă în Obor și în lipsa pomenilor de stat ar muri de foame în timp record.

              Evident că nu vă „obosiți” să răspundeți la restul pentru nu aveți ce răspunde. Știti foarte bine că aproape nimeni din lumea universitară europeană nu ar putea supraviețui pe piața liberă din taxe școlare ale studenților, pentru simplu motiv că mai nimeni nu ar fi suficient de țicnit să pătească așa ceva pentru nimicul care i se livrează.

              În priovința lui Boeing 2019 vă pot spune că e cea mai mare companie din lume în domeniul aeropsațial. Are o mărime aroape dublă față de #2 (Airbus), # 3 (Lockheed Martin) și triplă față de #4 – Northrop Grumman. Generează un număr triplu de patente față de #2 și are un profit net de e de ~ 10% în timp cel cel al Airbus e de sub 2% (adică sub rata inflației). Alte curiozități și nedumeriri mai aveți?!

            • @Josef Svejk Raspunsul dvs confirma ceea ce afirmam: locurile fruntase ale universitatilor americane in diverse topuri nu se datoreaza studentilor lambda formati in acele universitati ci profesorilor si cercetatorilor foarte buni angajati in acele universitati cu salarii mari si foarte mari.
              Ceea ce povestiti suna foarte urat pentru o universitate americana de top ( chiar prima in domeniul economiei!) : un absolvent oarecare al unui colegiu pe care-l comparati cu Spiru Haret este admis si face studii la Harvard in matematica si economie. Ba mai mult, termina universitatea printre primii, incat este admis la doctorat in acea universitate. Doctorat pe care il termina ( La Harvard) si este angajat pentru alti ani intr-o alta( sau alte) universitate(i) americana(e).
              Care este concluzia logica?

              In ceea ce priveste povestea Boeing, am adus subiectul in discutie pentru a ma apropia de subiectul articolului de fata.
              Boeing si Agentia americana federala de aviatie. Care agentie, surpriza!, are multe birouri chiar in uzinele Boeing si a delegat contructorului Boeing certificarea programului MCAS. In plus agentia aceasta care ar trebui sa fie independenta este plina de foste cadre care au lucrat pentru Boeing. nu degeaba ii schimba in masa in ultimele zile.

              http://www.nytimes.com/2019/03/19/business/boeing-elaine-chao.html

              Cat despre vechea rivalitate Airbus Boeing, bof….anul trecut Boeing a livrat 800 de aparate, Airbus 796….
              In plus Boeing are exclusivitatea contractelor pentru armata Statelor Unite. Bref, sunt multe de spus dar pentru asta ar trebui sa discut cu o persoana bine informata, ceea ce, regret, dar nu e cazul dvs.

              PS Analiza dvs asupra scolii europene si a Europei in general seamana suspect de bine cu cea a coanei Dancila. Denota sau o ignoranta crasa sau fake news cu un scop precis. Sau amandoua.

            • @ Alexa (24/03/2019 la 10:43) & Josef Svejk.

              ” In ceea ce priveste povestea Boeing, am adus subiectul in discutie pentru a ma apropia de subiectul articolului de fata.
              Boeing si Agentia americana federala de aviatie. Care agentie, surpriza!, are multe birouri chiar in uzinele Boeing si a delegat contructorului Boeing certificarea programului MCAS. In plus agentia aceasta care ar trebui sa fie independenta este plina de foste cadre care au lucrat pentru Boeing. nu degeaba ii schimba in masa in ultimele zile.”

              Fiind implicat direct in industria aviatica (design, manufacturing si certification) din America de Nord as vrea sa clarific cele de mai sus care par a fi surpriza pentru unii.

              FAA („Agentia americana federala de aviatie”) si Transport Canada (presupun ca si JAA etc.) datorita productiei „ups” and „downs” in aceasta industrie procedeaza dupa cum urmeaza:

              1.- birourile (grupul) de certificare se afla in sediul fabricii unde se produce si se vor face testele la sol si in zbor ale avionului/elicopterului. Este normal sa fie asa: aparatul de zbor este testat la sol si apoi in zbor, deja certificat ca produs.
              Se emit autorizatii de zbor cu precizarea detaliilor (ore, altitudine, raza/zona de zbor etc.).
              N.B. – Cerificarea de produs este mai lunga si se face in centre de incercari in zbor.

              2.- seful / responsabilul si cativa angajati sunt salariati si platiti de FAA,

              3.- pe langa acestia, functie de rata de productie, se mai angajeaza din cadrul fabricii producatoare specialisti selectati din punct de vedere profesional de FAA dar platiti de fabrica producatoare.

              Raspunderea este duala: profesional FAA iar pecuniar producatorul. Ratiunea: FAA nu poate cheltuieli sume imense pentru scolarizare si atestarea specialistilor pe fiecare tip/varianta de aparat de zbor.

              In final, indiferent cati participanti la procesul de certificare sunt de la FAA sau de la fabricant, certificatul de zbor se emite de FAA.

              Scuze pentru interventia – poate pe langa subiect – dar sper ca am adus clarificari.

            • @Alexa

              Dumneavoastră dovediți că nu înțelegeți ce citiți. Vă repet: Nu există școli bune cu studenți proști. Economia nue deloc o știință aplicativă. E mai degrabă ceapropiată artei. Așa cum un mare pictor nu învață pictura la conservatorul de artă nici un mare economist nu învață economie la facultate. Fie o are în sânge, fie se ratează. Și unul și altul.

              M-me Petrescu a absolvit Wellesley College care e o facultarte de umanioare (liberal arts). Asta n-are absolut nicio valoare. E la nivel de Spirache Haret sau Sorbona ț-șpe. La Harvard a fost admisă la docrorart la economie și nicidecum la mateamatică care e o știință aplicativă. Valoarea „doctoratului” în economie la Harvard e exact aceeași cu valoarea unui doctorat la universitatea aia de apărare al lui Gabi Oprea. Adică 0. Sunt „doctori” din ăștia în artă, muzică economie, drept, etc. care șterg mesele pe la Subway, în condițiile în care econ omia americană e într-o căutare disperată de mână de lucru calificată, tocmai pentru că „doctoratele” lor nu valorează NIMIC.

              M-me Petrescu si-a permis un doctorat în lugu-lugu la Harvard pentru că era plătit de statul român. Apoi cu patalamaua aia s-a întors să o facă pe asistenta la „universitatea” de lugu-lugu pe care o absolvise inițial. Probabil că destui absolvenți de Spirache Haret au reușit același „cursus honorum”.

              Vă repet: univesritățile americane produc absolvenți de top în domeniile aplicative (medicină, inginerie, chimie, arhitectură, fizică, etc.). Absolveți care plătesc taxe de studii substanțiale pentru că școala le foloseștela la a scoate bani frumoși din profesiile lor. De aceea univrsitățile americane au miliarde ca să plătească regește profesorii, cercetarea și campusuri impresionante. În Europa așa ceva ar fi imposibil. Calitatea educației universitare aplicative e mult prea scăzută ca cineva să fie suficient de smintit pentru a plăti sumele din SUA. Fără bani de la stat grosul universitarilor europeni ar cânta cu jale pe la gurile de metrou.

              În ce privește Boeing, e o companie ce produce profit și dezvoltare tehnologică fără precedent. Vă repet: Are vânzări aproape duble față de Airbus iar profitul net e de 10% față de sub 2%. Cred că au fost ani în care Airbus a vândut mai mjult e avioane ca Boeing. Numai că TOT ce face, face în pierdere. Fără „investițiile” (subvenții) de stat și fără să fie tolerate dividente cronice sub rata inflației, taraba s-ar închide mâine. Și industria sovietică producea aproape același număr (uneori mai multe) de camione ca și cea americană. Numai că imediat ce subvențiile s-au topit a dispărut și ea aproape cu totul. Cam asta va fi povestea și cu Airbus dacă nu reușește să treacă de faza de „intreprindere de stat” în care se complace de 50 de ani – Care apropos, are monopolul vânzărilor de armament din UE după ce a înghițit EADS și Eurocopter. Sigur că Pravda de NY ar dori ca experții FAA să provină de la Tupolev și Iliușin :) Ghinionul e că ăștia obțin mai greu vize de lucru americane.

              P.S.: De ce oare studenții străini plătesc sume colosale ca să meargă la studii în SUA când ar putea la o fracțiune din cost să studieze oriunde în Europa?! Bag seama că nu v-au citit postările & „analizele” pline de miez. :)

            • @Dinu B Din ceea ce spuneti/scrieti se deduce ca aceasta agentie nu isi are rostul. Atata timp cat certificatul de conformitate este acordat pe baza evaluarii propriilor experti, ce sens are existanta acestei agentii?

            • @ Alexa (24/03/2019 la 21:40)

              Certificatele de zbor (si nu de conformitate cum le-ati numit dvs.) se emit NUMAI de FAA (Federal Aviation Administration – US Government) .

              Am scris „In final, indiferent cati participanti la procesul de certificare sunt de la FAA sau de la fabricant, certificatul de zbor se emite de FAA.”

              Similar, cu permisul dvs. de conducere : indiferent de unde locuiti acesta este emis NUMAI de o anumita autoritate a tarii in care locuiti si este valabil – pe baza intelegerilor intre tari – si in acestea din urma.

              Daca nu sunteti satsfacuta cu raspunsul meu, va rog sa trimiteti Guverului American o propunere in acest sens.

            • @ Alexa (24/03/2019 la 21:45)

              „Serios? Credeam ca Harvard este o universitate serioasa, nu ceva de genul Spiru Haret unde oricine plateste obtine inscrierea si la sfarsit o diploma.
              Deci la marile universitati americane este suficient sa ai bani, ca esti acceptat oricare ar fi nivelul tau intelectual, inclusiv la doctorat. Imi imaginez care este nivelul la nivel de licenta si master.
              QED.”

              Ati remarcat bine. Este vorba de capitalism si nu de socialism, progresism, neo-marxism etc. Rezultatele: vedeti limbajul lui JS.

            • @Dinu B FAA este una din agentiile mondiale „abilitate sa certifice noile avioane, echipamentele acestora si formarea pilotilor aviatiei civile”.

              Daca nu este independenta si proprii oameni ai uzinelor Boeing aproba avioanele acestora care este rostul acestei agentii? Aceasta era ideea comentariului meu anterior pe care aveti probleme sa-l intelegeti.

            • @David FK

              Evident că-i vorba de capitalism. Ați văzut școală (sau orice altceva) de calitate în socialism?

            • @ Alexa (25/03/2019 la 16:13)

              Am probleme in a intelege cum un intelectual (profesor la o universitate din Europa de Vest) nu intelege ca acolo unde este vorba de EXPERTIZA profesionala se angajeaza oamenii care dovedesc asta.

              Daca doriti sa spargeti „practica” de a angaja specialisti de la Boeing care sa certifice avioane Boeing va recomand, ca prim pas, sa cititi FAR25:

              https://www.google.com/search?q=FAR25&rlz=1C1OCLT_enCA764CA764&oq=FAR25&aqs=chrome..69i57j0l5.7494j0j8&sourceid=chrome&ie=UTF-8

              Dupa lecturarea completa a acestui standard cat si indeplinirea altor conditii (vizitati site-ul FAA pentru detalii) v-ati putea prezenta si dvs. la examen si apoi sa fiti angajata la FAA.

              In disputa cu JS ati adus in discutie faptul ca „agentia aceasta care ar trebui sa fie independenta este plina de foste cadre care au lucrat pentru Boeing.”

              In America de Nord chiar se prefera angajarea specialistilor de la firmele competitori si de aceea mi se pare deplasat/pueril argumentul dvs. privind independenta.

          • @Sveig
            „M-me Petrescu si-a permis un doctorat în lugu-lugu la Harvard pentru că era plătit de statul român.”

            Serios? Credeam ca Harvard este o universitate serioasa, nu ceva de genul Spiru Haret unde oricine plateste obtine inscrierea si la sfarsit o diploma.
            Deci la marile universitati americane este suficient sa ai bani, ca esti acceptat oricare ar fi nivelul tau intelectual, inclusiv la doctorat. Imi imaginez care este nivelul la nivel de licenta si master.
            QED.

            • Vă repet: „Petreasca-Usturoi a absolvit un colegiu de arte liberale (Wellesley College) adică de umanioare și nicidecum ceva școală de științe aplicate.. Ăsta e la fel de „valoros” ca Sorbona ț-șpe, Spiru Haret, sau pitorescul Ștefan Gheorghiu din vremea iepocii de aur.”

              Facultățile de umanioare de la Harvard n-au nicio valoare așa cum nici cele europene din branșă n-au nicio valoare. Marea diferență e că facultățile americane de științe aplicate au valoare deosebită în timp ce cele europene sunt exact pe aceeași cracă cu cele de lugu-lugu. De aia în America studenții plătesc taxe școlare imense pentru ca deveni medici, ingineri, chimisțti, etc, în timp ce în Europa totul depinde exclusiv de stat, pentru că cu sau fără facultate tot cam pe acolo sunt..

              Realizez că n-ați călcat probabil niciodataă într-o universitate deci nu reușiți nicium să faceți distincția între științele aplicate și lugu-lugu, dar nu trebuie să fiți dupărat. În cazul dumenavoastră chiar că ar fi fost o pierdere de vreme.

            • Serios domnule Sveig? Economia este lugu-lugu si atat?
              Eu stiam ca in finante, teoria jocurilor, teoria deciziilor, data science pentru afaceri etc este si foarte multa matematica.

              De altfel unul din marii matematicieni americani, John Nash, a luat premiul acordat de Banca Suediei (sau Nobelul pentru economie, cum i se spune curent) pentru rezultatele matematice care s-au aplicat in economie 25 de ani dupa aparitia lor.
              Va recomand filmul „A Beautiful Mind – The story of John Forbes Nash Jr”.

            • @Alexa

              Da. Ca masterand în economie (școală plătită de GM la care lucram atunci) a cea ce era și este una din primele 10 universități ale lumii, ca student a 4 laureați de Nobel în Economie (Stiglitz, și Scholes itineranți, Garry Becker și Eugene Fama, permanenți. dar Fama a luat Nobel-ul mult după ce am absolvit eu) vă asigur că studiile economice sunt lugu-lugu curat.

              Cel mai distractiv dintre toți era Stiglitz (leftard iremediabil) ce se tânguia furibund în auditorium că e cel mai prost plătit om din încăpere și că sunt chelneri și barnmani pe Michigan Avenue mai bine plătiți ca el. :) Într-adevăr Sriglitz ce avea pe atunci vreo 60 de ani făcea în mod cert mult mai puțini bani ca mine (aveam jumate din vârsta lui) ce coborâsem de 3 ani la terminalul 5 de la O’Hare cu 3 valize, un copil de un an chirăind disperat și o soție speriată ce abia știa câteva zeci de cuvinte în engleză. După ce au mai crescut primii doi copii și soția mea (absolventă de ISE la Cluj) a mai învățat ceva engleză și și-a găsti o slujbă în sistemul financiar american, a făcut din al doilea an mai mulți bani din leafă, bonusuri și investiții decât orice profesor în economie de la University of Chicago, Harvard, Stanford, etc. :) ca să nu mai vorbesc de ăia din Europa, ce-s practic muritori de foame.

              Nu mă înțelegeți greșit. Cei aproape doi ani de masterat la Chicago au fost captivanți. Sigur că eu n-aș fi plătit nicio centimă din cei vreo $40000 cât a costat școala atunci și au fost plătiți exclusiv de angajatorul meu din epocă. Au fost nenumărate discuții fascinante cu oameni foarte inteligenți dar totalmente lipsiți de orice umbră de spirit practic și de înțelegere a lumii reale. 3 sferturi dintre ei ar fi dus rapid la faliment tarabele cu hot dog de pe Lake Shore, dacă le-ar fi administrat. :) Unul din
              colegii mei din epocă le-a găsit într-un moment de inspirație eticheta perfectă: idioți ingenioși. Cazul emblematic e cel al lui Scholes (și ăsta cu Nobel în economie) ce a fost singurul dintre ei de care știu că și-a încercat norocul pe piață înființând un fond de investiții și a pus-o în final de un faliment epic încheiat cu o pagubă de peste $100 de milioane. La un moment dat, trăia în Canada practic din ajutor social după ce tocase banii săi, ai investitorilor și era și hăituit de justiție pentru faliment fraudulos :) Când el săracu’ sunt convins că era inocent și că dăduse faliment exclusiv din prostie. N-a făcut decât să aplice principiile generoase pentru care alți indivizi cu mintea în vacanță ca și el îi dăduseră Nobelul în economie :)

              Vă asigur deci că studiile în economie sunt lugu-lugu curat. E exact ca și pictura. Un afon care se duce la conservatorul de artă dar nu va ajunge nicium după școală Rembrandt sau Picasso, așa cum profesorii săi de acolo nu vor ajune niciodată mari pictori. Pentru un pictor de mare talent facultatea de pictură poate avea o oareacare utilitate (fără a fi necesară!), dar pentru marea masă a absolvenților e o pierdere de vreme. Ăsta e motivul pentru care geniile academice de prin facutățile de economie eșuează atât de strălucit, când cineva care și-a pierdut mințile îi pune în poziții guvernamentale de decizie. E unul din motivele pentru care politicile economice (și nu numai) ale UE sunt pur și simplu scelerate și generează exclusiv declin economic cronic și pustiiri. La butoanele Brusălului sunt oștiri de creaturi cu nenumărate patalamale universitare lucioase, cu milenii de studii aprofundate, dar cu 0 (zero) realizări în lumea reală. Punimeși?

        • @JS,

          Imi pare rau ca iti stric petrecerea, insa exista coruptie si in sistemul medical american, si nu la nivel mic, ci la nivel mare, de fabricant de echipamente medicale si medicamente.

          Pacientul in SUA e supramedicat, cu doctori primind incentive de studii de la firmele de medicament sa faca studii pe banii pe care asigurarea ta ii plateste. Chirurgii fac o risipa de consumabile cumplita in timpul operatiilor. Ti se face o operatie foarte simpla sau o vizita scurta la doctor (cateva minute), esti taxat cu pretul complet de catre cabinetul medical, nu cat face in realitate.

          De asta costul medical in SUA trece prin streasina, unul dintre cele mai inalte din lume. Si tot costul vine in asigurarea medicala platita de pacient. Asteapta, Svejk, pana in momentul in care o sa fii mai in varsta si problemele cu inima o sa apara. O sa vezi pe piele proprie costul tratamentelor medicale. Stiu eu pe unul, mare fan al lui Trump, cam pe aproape de 60 de ani. L-a votat cu trei maini si si-a schimbat opinia cand a vazut ce inseamna pentru el personal respingerea legilor sanatatii promisa de el. Omul ar fi intrat in faliment imediat deoarece avea tratamente medicale scumpe pe care ar fi urmat sa le plateasca din buzunar si s-a lecuit de Trump pe loc.

          • Până una alta producătorii americani de echipament meical și medicamente generează cam 70%-75% din tot ce înseamnă descoperiri în doemniu.

            În privința costurilor, în UE am decarta atât eu cât și soția mea undeva între 15% și 25% din veniruile fiecăruia dintre noi pentru o asigurare medicală de stat proastă care nu acoperă mai nimic din costurile tratamentelor în clinici și spitale private. În SUA ea mă costă sub 2% din venitul meu pentru o familie de 6 persoane și asigură servixii în cele mai bune clinici și spitale private din lume.. Sunt acoperite servicii de până la câteva milioane de USD. În UE cine ar nevoie de o intervenție mai scumpă (să zicem 100000€) poate aștepta b ine merci, luni sau ani până să-i vină rândul, dacă nu crapă cumva între timp.

            Cel mai relevant caz e cel al Germaniei. Doar cei ce câștigă peste 50000€/an pot scăpa din sistemul asigurărilor de stat. Cum veniturile nemților sunt meschine doar 12% din ei fac mai mult. Cum piața e foarte mică o asigurare nemțească ce acoperă doar o fracțiune din servicile acoperite de asigurarea mea e la preț dublu, are deductible (coplăți) oneroase și nelimitate și avea anul trecut un preț de 2.5 ori mai mare/individ ca asigurarea mea ce acoperă o familie de 6 persoane. Cu toate astea cei mai educați și mai prosperi din germani trec în sistemul private imediat ce au posibilitatea. Asta spune totul despre sistemele de asigurări medicale bazate pe „solidaritate socială”.

            • Svejk,

              Gândești foarte îngust și pe termen scurt. Nici eu nu sunt nemulțumit de asigurarea medicală pe care o am cu serviciul nevestei. Însă gândesc cu groază că va ieși la pensie în câțiva ani și nu o să mai am vreo asigurare convenabilă pentru mine sau ea. Dacă Trump își făcea voia și înlocuia asigurarea cu cea care o vroia, la prima schimbare de servici ai fi simțit diferența în buzunar, exact cum o simțea marele suporter al lui Trump pe aproape de pensie.

            • @John Doe

              Păi vă mutați în Canada unde aveți asigurare medicală de stat. Sau în UE, unde e același lucru. Așa cum se mută aici pensionarii în Florida, Arizona sau Nevada ca să nu plătească impozite pe venit. Cu două pensii americane modeste (SSN + 401k sau și Roth) trăiți boierește în oricare din cele două variante. Care e problema?! Oare de ce n-o face nimeni?! Toți gândesc pe termen scurt ca și mine?! :)

              Ca fapt divers, părinții mei și ai soției sunt pensionari. Ca să poată beneficia de Medicare aveau nevoie de contributții la Medicare timp de 5 ani. Le-am plătit la toți asigurări medicale private + contribuțiile la Medicare. Ne-a atins bine de tot la pungă mai ales că fiecare din ei are bolile sale. Mai în glumă mai în serios, râdeam cu soția că am cumpărat câteva mașini bunicele pe care nu le-am văztu niciodată în cei 5 ani :) Dar chiar și așa am ieșit mai ieftin și cu servicii medicale mai bune decât tot ce puteam spera oriunde în Europa, afară de Elveția.

              Sistemul solidarității sociale funcționează pentru cei ce trăiesc în mod cronic pe spinarea statului din pomeni publice. Dar îi cocoșează până la sufocare pe toți ceilalalți. În plus e un nesfârșit izvor de corupție și jaf, ca să revenim la tema articolului…

      • În România, legea creează realități, nu le reglementează pe cele existente. Ați condus vreodată o mașină de la București la Oradea sau de București la Suceava, respectând cu sfințenie peste tot viteza legală? Credeți sincer că starea actuală a drumurilor românești poate fi decuplată de șpăgile primite de polițiști? Credeți că trebuie legi mai aspre și pedepse ”usturătoare”, iar șoferii vor conduce perfect legal?

        Am folosit exemplul cu traficul rutier doar ca să fie familiar pentru toată lumea. Dar lucrurile sunt cam la fel în orice domeniu: legislația este extrem stufoasă și extrem de restrictivă, puterile funcționarului public român mult prea mari (dă amenzi pe care în vest le decide numai un judecător) iar numirile în funcții publice de conducere se obțin prin șpăgi date politicienilor.

        Legea e o simplă convenție, ce era azi legal poate să nu mai fie legal și mâine. Sau invers. Deci e greu să acceptăm că orice lege e și corectă. Iar omul adoptă o soluție (sau comite o faptă, dacă preferați) în funcție de ce obține dacă îi iese, nu în funcție de ce pățește dacă e prins. Vi s-a întâmplat vreodată să susțineți că anumite prevederi legale sunt excesive și ar trebui eliminate cu totul sau măcar relaxate și simplificate apreciabil? Părerea mea este că nu vi s-a întâmplat.

      • Așa de curiozitate ce lege legalizează bacșișil chelnerului și o leagă pe asistenta ce ia bacșiș?!

        Din păcate legea rezolvă foarte puțin din mizeria cotidiană. E o chestie de mentalitate atât de adânc înrrădăcinată încât vor trebui generații ca să se atenueze suficient. Îmi pare bine că am plecat înainte de a fi prea târziu. Mai ales că la un moment am trecut prin faza absurdă cu „Ce se întâmplă dacă plecăm cu toții?” Bine că mi-a trecut.

        Așa cum merg treburile azi, justiția română e practic incapabilă să le vină de hac marilor corupți și e de asemenea 150% neputincioasă în lupta cu mica corupție. Sigur că spre deosebire de celelalte țări est-europene România a avut câțiva ani parte de saturnaliie ei. Câțiva din marii corupți au fost plimbați cu cătușe prin fața camerelor TV. Ăia mai papagali chiar au stat câteva luni la zdup unde au devenit mari cărturari. Ideea e că nimeni n-a plătit cu adevărat nimic indifirent ce porcării a făcut. Iar circul mai degrabă stimulează tâlhăria decât s-o descurajeze. Cred că peste 90% din oameni ar face fără probșleme câteva luni de pușcărie cu valet în celulă contra câtorva zeci sau chiar sute de milioane de euro.

        Firește că nu e (doar) vina magistraților dar asta nu schimbă cu nimic starea de fapt. Nicio țară nu poate avea o justiție mult desupra năravurilor nației…

      • @Cristi Danilet :

        Stimate Domnule Judecator,

        Noi, simplii cetateni, nu putem decit sa protestam, atunci cind vedem ce face grupul infractional organizat psd si alde cu Justitia, cind vedem cum isi infiltreaza oameni corupti in toate structurile statului, cum modifica legile in favoarea infractorilor.
        Justitia este o putere in Stat.
        Magistratii nu trebuie sa protesteze pe scarile tribunalelor.
        Magistratii trebuie sa actionize, au puterea sa schimbe lucrurile.
        Daca magistratii cinstiti, corecti, competenti, incoruptibili si nesantajabili sunt majoritari in sistem, atunci sa se organizeze, sa schimbe presedintii Curtilor de Apel, sa revoce magistratii corupti din CSM, sa-i dea in judecata pe judecatorii care tergiverseaza la nesfirsit procesele mafiotilor, pe cei care ii achita pe infractori, sa-i apere pe procurorii si pe judecatorii cinstiti, corecti, curajosi, competenti, incoruptibili si nesantajabili, care sunt atacati de infractorii din mafia psd si alde, cu sprijinul cozilor lor de topor din justitie.
        Justitia sa se curate de uscaturi, iar apoi sa curete clasa politica.
        (Nu astept sa-mi raspundeti, ci doar sa actionati !)

    • Nici eu nu cred ca este o chestiune generationala. Si eu m-am nascut si am crescut in plin comunism romanesc (asta, ca sa ma dau de gol un pic cu privire la varsta mea). Stiu clar diferenta dintre a da un bacsis pentru un serviciu bine facut (frizerie, restaurant si altele asemanatoare) – in franceza exista „donner un pourboire” – si a multumi intr-un alt sens (dancilesc sau pesedesc). Ce a spus tipa asta la Bruxelles e o aiureala, un praf in ochi.

      Tipii astia de la PSD nu mai stiu cu ce sa vina ca sa isi justifice anacronismele sau practicile din cu ajutorul carora ei, efectiv, supravietuiesc.

  6. Pacat ca ati ales sa va legati de varsta si de generatie. Am colegi ca dvs. si mai tineri care gandesc precum doamna premier. Parintii copiilor de scoala de acum sunt crescuti dupa comunism si spaguiesc profesorii fara nicio problema. Nu e vorba de generatie. Din pacate, tinerii nu sunt mai buni. Se puteau scoate in evidenta aberatiile Vioricai si altfel, fara a stimula conflicte.

  7. Dăncilă are dreptate în două sensuri, așa văd eu:
    1) oferirea șpăgii / bacșișului / ciubucului / peșcheșului / darului și acceptarea lor fac parte din cultura nației (cultură, în sensul cel mai larg). Antropologic, sociologic, e adevărat. Dar darea/primirea de mită nu este un act de cultură, pentru că nu edifică nimic, nu creează nimic. Este un fapt social, deci cultural.
    2) la nivelul ei de cultură, „ungerea mecanismelor” poate părea un gest cult.

  8. Spaga este o institutie in Romania. Da, poporul nu-l schimbi, moare ticalos.

    Lupta impotriva ticalosiei romanesti ar trebui sa inceapa cu guvernantii, dar de 30 de ani romanul aude constant de la guvernanti ca e 100% acceptabil sa fii corupt.

    Iar romanii tot pe acesti hoti ii voteaza.

    Deci poporul roman e o mizerie.

    • În concluzie, poporul nu te merită! Corect? :)

      Atunci cum poți să vrei voturi de la niște alegători care nu te merită? Îi desconsideri în zeci de comentarii și totuși vrei voturi de la ei?

      În altă ordine de idei, dacă vrei reducerea corupției, e necesară reducerea etatismului și reducerea drastică a puterii funcționarilor publici. Orice amendă mai mare de 100 de euro trebuie hotărâtă doar de un judecător și orice sancțiune administrativă (gen suspendarea dreptului de conduce autovehicule) trebuie hotărâtă tot de un judecător. ”Organele” n-au decât să constate ce vor ele, dar trebuie să meargă cu constatările la judecător și judecătorul decide sancțiunile, nu ”organele”. Vrei așa?

      Părerea mea e că nu vrei. De fapt îți place modul expeditiv în care comuniștii tratau actul de justiție, dând puteri exagerate milițianului și funcționarului de stat, numai că vrei să fii tu la butoane. Corupția e un pretext foarte bun ca să ajungi la putere, dar n-ai nicio intenție să umbli la cauzele ei.

  9. Doamna Premier este un simbol al submediocritatii.
    Dumneaei nu a fost nicodata in situatia de a spera in forta meritului – a trebuit mereu sa aleaga un drum fara competitie; alegerea liceului fara examen, alegerea facultatii fara vocatie si (fara vreun gand de a profesa vreodata efectiv in domeniu), dar fara concurenta, un post caldut de pseudo-profesor, pentru care nu-ti trebuie calificare, un sot bine ales care, iarasi, te pune la adapost de stres pe un post unde nu deranjezi, ba, te mai si trimite ditamai europarlamentar cu salariu de vis, cu conditia sa nu iesi in evidenta…
    Mica ei lume din care a razbatut efectiv prin lipsa de stralucire ca singur talent, se bazeaza pe o retea de relatii mai mari sau mai mici, de oameni mediocri, dependenti. Fiecare cunoaste pe cineva care te poate ajuta cu ceva daca esti atent si daca intelegi cum merg lucrurile.
    Niciodata nu a fost in siituatia: sunt puternic pentru ca sunt bine pregatit, sunt profesionist in domeniul meu, pot sa aleg ce vreau sa fac!
    Este normal ca sa vada in spaga un mod de functionare a societatii, fiind pentru ea si pentru cei din mediul asta, singura posibilitate de miscare. O miscare caznita, mereu dependent de ceilalti, mereu nevoit sa dai ceva, cuiva…

  10. Problema o vad asa:

    Presupunand ca sisemul caruia i se adreseaza spaga este dimensionat si organizat perfect, da, spaga e un act de coruptie.

    Cand sistemul este:
    1. un monopol de stat ( cum e invatamantul, sanatatea )
    2. doar o spoiala de sistem, prost organizat si condus, politizat, cand un medic sau un invatator este mituit atunci spaga este si o incercare de „carpire” a sistemului de catre beneficiarii lui care inteleg ca, desi sunt OBLIGATI sa cotizeze pentru el si sa fie clientii lui, sistemul n-are cum sa mearga in halul ala. Asta ar fi componenta beningna, cand nu se da spaga pentru a fi bagat in fata sau pentru note mari, ci un act de „multumire” a celui care presteaza serviciul nu la nivelul de calitate pe care stat vrea sa ni-l bage pe gat, ci la nivelul pe care ni-l dorim noi, beneficiarul. Intrebarea de ordin moral este: avem noi voie, ca beneficiari ai unui sistem, sa ii cerem functionarului public ( medic, profesor ) sa se straduiasca mai mult dect s-ar stradui in lipsa spagii ? Este moral ca el sa conditioneze serviciul, chiar si la nivelul arbitrar, scazut, oferit de stat in lipsa concurentei, de spaga ?
    In cazul invatamantului, cand profesorul nu este doar un prestator de servicii, ci si un evaluator, care sunt implicatiile morale ?

    In practica, orice spaga se situeaza undeva intre cele doua extreme, deci este intr-o masura mai mica sua mai mare si un act de coruptie, insa problemele sunt complexe si multe tipuri de spaga sunt produse fe faptul ca statul ne baga pumnul in gura la modul:

    1. eu decid cat impozit sa va iau
    2. eu decid, prin incompetentii mei, ce nivel de calitate a serviciilor va dau.

    Ori noi, mai ales cand e o chestiune de viata si de moarte sau de viitor al copiilor, nu putem accepta aceasta oferta.

    Repet, de multe ori, sistemele sunt monopoliste sau monopoliste de facto, asa ca oamenii nu prea au de ales decat usa din spate. Invocarea legii in cazul asta inseamna doar bagarea pumnului si mai rau in gura.

    Pe de alta parte, sunt de acord ca doamna Dancila trebuia sa spuna:

    La noi exista o traditiei a incompetentei, o lipsa de transparenta, iar de satisfactia beneficiarului nici nu poate fi vorba. De aceea traditia spagii este pe undeva o masura a traduitei incompetentei, imposturii, si a lipsei oricarui tip de preocupare fata de dorintele cetateanului.

  11. Abia acum incepe sa aiba sens alegatia/aberatia lui Tariceanu privind exterminarea elitei intelectuale din ultimii 12 ani. Deh, riscurile meseriei de om de ‘cultura’!

  12. Dexonline.ro Mita= sumă de bani sau daruri date unei persoane oficiale cu scopul de a o corupe să facă un lucru ilegal.

    As puncta niste lucuri importante care delimiteaza mai clar diferenta dintre „cadou” si „mita”.

    1.cadoul este intotdeauna ex-post (dupa rezultat) si NU afecteaza egalitatea sanselor indivizilor intr-o societate, pe cand mita este intotdeauna ex-ante (inanite de rezultat) si urmareste explicit alterarea actiunii factorului de decizie, cautant explicit tratament preferential pentru individul in cauza in defavoarea celorlalti membri ai societatii.

    2.persoana mituita nu trebuie sa fie neaparat oficial public.
    Orice factor de decizie (oficial public sau privat) cu impact major asupra rezultatului actiunii si care afecteaza egalitatea sanselor indivizilor intr-o societate poate si trebuie sa fie pasibil de pedeapsa.

    Psalmul 11, David:
    „Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor.
    Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni.”

    • Vă sfătuiesc ca atunci când aduceți în discuție termeni legali, să ignorați DEX-ul. Pe scurt:
      1. Dacă eu mă înțeleg cu dvs să mă operați că după aceea vă voi da o sumă de bani, fapta mea se numește dare de mită, iar a dvs luare de mută, indiferent dacă v-am dat sau nu bani după;
      2. Dacă pentru eliberarea unui certificat medical în vederea pensionării anticipate toți cei din fața mea de la coadă vă dau „cadouri”, cum le spuneți dvs, atunci și eu „trebuie” să vă dau cadou. Deci, e mită.
      3. Mita se sancționează și când e dată în sectorul public, și când e dată în sectorul privat. Cum spun și eu în postare.

  13. Imi place partea acesta din articol : este acel fenomen care afectează toate instituțiile și autoritățile statului, după cum ne spun sondajele ….. E ok . O intrebare simpla : sa intelegem ca aceste insitutii si autoritatii ale statului sunt populate cu cetateni care asteapta mita? Pai in cazul aceta domnule Danilet dvs ati fost doar in sistemul de stat si in acest caz te incadrezi in categoria cetatenilor care asteapta mita? Mergem pe logica dvs. Un domn a comenta astfel: ” iar magistratul da solutia favorabila celellalte parti chiar daca dreptatea e de partea ta! oare acest lucru sta la baza celor peste 8000 de dosare depuse de cetateni romani la CEDO? majoritatea incalcarilor drepturilor omului venind din sfera justitiei domnule Danilet. Sunteti parte din sistemul de justitie? Atunci acest sistem ia mita? Sunteti un mituit? E usor sa generalizezi. In rest de bine

  14. Autorul are perfecta dreptate in a face diferenta dintre cele doua cazuri. Chelnerului ii dai un bacsis la sfarsit, numai daca vrei si crezi ca merita. Asistentei ii dai spaga inainte ca sa faca ceea ce este deja platita sa faca.
    La fel cum este normal sa oferi un buchet de flori, o carte sau o cutie de ciocolata unei invatatoare sau profesoare, la sfarsitul anului scolar de preferinta, pentru ca i-ai admirat munca la clasa, dar alta este sa dai spaga directorului ca sa-ti inscrie copilul intr-o clasa, in dauna altui copil ai carui parinti nu vor sau nu pot sa dea spaga asta. Sau sa aduci cadouri ” doamnei de romana, matematica, istorie etc” de nu stiu cate ori in timpul anului scolar ca sa-l favorizeze pe ‘ala micu'”, in timp ce Gigel nu este favorizat pentru ca parintii lui nu au facut acelasi gest.
    Diferenta intre aceste cazuri este atat de mare incat trebuie sa ai in gene si spaga si datul din coate, daca nu o vezi.

    Solutia ar fi ca oamenii sa nu mai dea spaga/mita sau cum vrei sa-i spuneti si sa fie constienti ca acesta este normalitatea. Dar am senzatia (aproape certitudinea) ca cei care dau spaga asteapta la randul lor sa li se dea ceva, in alt context bineinteles.

  15. Ei, nu cred ca-i doamna Dancila vinovata, pentru „perla” asta. Dansa e o persoana docila, „neconflictuala”, care stie sa citeasca (mai mult sau mai putin bine) de pe hartia ce i se pune in fata ochilor. Asta i-a pus seful in fata, asta a citit.
    Acuma, daca spaga e modul neoficial de a multumi unui medic sau unui demnitar, care ar fi modul neoficial de a-l sanctiona? Sa-l injuri? Sa-l bati? Sa-l furi? Adica, Justitia aia care ar trebui sa-l ierte pe el ca a luat spaga (in semn de multumire), ar trebui sa ma ierte si pe mine ca l-am batut (in semn de nemultumire)? Sau cum?

  16. Impecabil articol! Cu o singura mentiune. Obiceiul descris ca si bacsis in primul paragraf ( la camerista, la taximetrist, etc.) se numeste tot spaga si mita in anumite conditii in sensul urmator: daca ai placere sa dai bacsis si vine de la sine este ok! , dar in momentul in care ti se IMPUNE sa achiti acel bacsis ca si cum i s-ar cuveni respectivului “servitor-cuvant folosit in evul mediu; servitori nu mai exista de atunci decat angajati” atunci nu mai este ok, si se numeste tot mita! Un exemplu concludent: am luat contract la restaurant pt o nunta in care se specifica in mod clar faptul ca toate taxele sunt trecute in contract si nu exista altele suplimentare, ca apoi in ziua nuntii sa vina sa imi bata obrazul doamna servitoare(sefa de sala) ca daca nu achit o taxa de dop de 10% din total, servitorii mai mici nu o sa fie prea entuziasmati si nu o sa ma serveasca la capacitatea lor maxima! Ti se pare normal sa ti se impuna acest lucru? Mie nu, si se numeste o spaga nesimtita! Chiar daca de fapt arata ca un bacsis.. pana la urma nu e vina mea ca anumite meserii sunt platite prost special de catre administratori tocmai in ideea: lasa ca tu faci bani din bacisis.. ia de aici 10 miloane salariu ca de restu te descurci tu….. la fel e si la taximetristi, frizeri etc unde dai de rusine sa nu iti reproseze ceva ulterior ca esti un ghertoi neimancipat… in final: spaga=bacsis impus=mita=ilegal! O zi buna!

  17. Sper din tot sufletul sa ne trezim din cosmarul regimului Dragnea/ Iordache/ Toader care a intors Romania inapoi la vremea rechizitoriilor politice comuniste si sa se revina la starea de normalitate judiciara de dinainte. Mult succes in resistenta in fata ticalosilor!

  18. foarte bun textul, felicitari !
    hai sa vedem, care i cauza.
    in trecut, daca erai militian, justitiar, medic sau macelar, succesul (!) era garantat. prosperiratea in socialism venea din mita / ciubuc. progeniturile le au urmat calea (cu exceptii, dar ele confirma regula ! ). asadar in sistemul socialist, nu competenta sau vocatia conteaza, ci unde iese banul ! va las sa reflectati daca asta i cauza stagnarii (de 30 de ani), a „incremenirii” in proiect, agresiunii non valorilor si proliferarii prostilor „in toati dominiile di activitate”

  19. Foarte bun articolul, foarte corect.
    Dar, practic, in afara de a demonstra pe scarile tribunalelor, ce fac magistratii cinstiti, corecti, competenti, inteligenti, incoruptibili si nesantajabili, atunci cind vad ca mafia pune stapinire pe justitie ?
    Ce fac magistratii cinstiti, corecti, competenti, inteligenti, incoruptibili si nesantajabili, atunci cind vad de decizii aberante ia CCR ?
    Ce fac magistratii cinstiti, corecti, competenti, inteligenti, incoruptibili si nesantajabili, atunci cind vad ce aminari si ce achitari dau judecatorii corupti de la ICCJ ?
    Ce fac magistratii cinstiti, corecti, competenti, inteligenti, incoruptibili si nesantajabili, atunci cind vad ce fac judecatorii corupti de la CSM ?
    Ce fac magistratii cinstiti, corecti, competenti, inteligenti, incoruptibili si nesantajabili, atunci cind vad ce abuzuri face Sectia Speciala ?
    De ce nu schimba sefii Curtilor de Apel, de nu voteaza revocarea judecatorilor corupti din CSM ?
    De ce nu ii trimit in judecata pe judecatorii corupti de la CCR, de la CSM, de la ICCJ, de la Curtile de Apel si de la Judecatorii, pentru abuz in serviciu, pentru obstructionarea justitiei, pentru favorizarea infractorilor, in forma continuata ?
    De ce nu dau in judecata Romania ca Curtea Europeana de Justitie pentru atacul impotriva statului de drept, pentru atacul impotriva independentei justitiei ? De ce nu cer Curtii Europene de Justitie sa oblige Romania sa abroge toate modificarile aduse legilor justitiei, sa desfiinteze Sectia Speciala ?

    • Incerc eu un raspuns modest: Pentru ca paiul din ochii altora e mai vizibil.
      @Cozmin, Felicitari pentru gandire cu adevarat critica!
      Eu cred ca vorbim de funie in … padurea spanzuratilor !
      Cand veti face curat in casa voastra atunci cu siguranta veti deveni credibili.

      • @MariS :

        Noi nu putem decit sa protestam, atunci cind vedem ce face grupul infractional organizat psd si alde cu Justitia, cum isi infiltreaza oameni corupti in toate structurile statului, cum modifica legile in favoarea infractorilor.
        Justitia este o putere in Stat. Magistratii nu trebuie sa protesteze pe scarile tribunalelor. Magistratii trebuie sa actionize, au puterea sa schimbe lucrurile.
        Daca magistratii cinstiti, corecti, competenti, incoruptibili si nesantajabili sunt majoritari in sistem, atunci sa se organizeze, sa schimbe presedintii Curtilor de Apel, sa revoce magistratii corupti din CSM, sa-i dea in judecata pe judecatorii care tergiverseaza la nesfirsit procesele mafiotilor, pe cei care ii achita pe infractori. Justitia sa se curate de uscaturi, iar apoi sa curate clasa politica.

        Magistratii nu au vazut ca CCR si-a depasit atributiunile, atunci cind a spus ca nu sunt legal constituite completurile de 5 judecatori ? CCR se poate pronunta doar pe constitutionalitate, nu pe legalitate. De ce s-a grabit ICCJ sa traga la sorti alte completuri de 5 judecatori si nu i-a trimis in judecata pe cei sase judecatori corupti de la CCR ? De ce nu au contestat decizia aberanta a CCR ?

        La fel ar fi trebuit sa procedeze in cazul deciziei aberante ca probele obtinute de Serviciile Secrete ale tarii sunt ilegale.

        In concluzie, magistratii sa nu mai piarda vremea sa protesteze pe scarile tribunalelor, sa actioneze, sa curete tara de infractori, in primul rind de grupul infractional organizat psd si alde.

        • Total de acord, intai trebuie curatata de coruptie „casa justitiei” pentru ca dreptatea sa triumfe. Daca ea nu se curateste, atunci doar vorbim vorbe. Cu referendum sau fara.

    • @Cozmin
      „De ce nu dau in judecata Romania ca Curtea Europeana de Justitie pentru atacul impotriva statului de drept, pentru atacul impotriva independentei justitiei ? De ce nu cer Curtii Europene de Justitie sa oblige Romania sa abroge toate modificarile aduse legilor justitiei, sa desfiinteze Sectia Speciala ?”
      Nu sunt de acord cu dvs. Judecătorii au făcut ceea ce trebuiau să facă. Au sesizat, pe calea posibilă, CJUE. Ptr.exact motivele de care vorbiți dvs. Dar….nici magistrații si nici asociațiile lor nu au calitate procesuală ptr.o acțiune directă împotriva Ro. Așa sunt normele legale care reglementează funcționarea CJUE…..
      Dar fiți pe pace, CJUE este sesizată. Se va pronunța.
      Magistrații vor trimite o delegație de 30 persoane ptr.a discuta cu CE pe tema situatiei statului de drept in Ro. Deci…

    • @ Cozmin (19/03/2019 la 18:24)

      Exista si CORUPTIE din partea statului: unele categorii de salariati sunt scutiti total de impozit.

      Poate asta-i „act de INcultura”.

      Exemplu: IT – istii (nu am definitia exacta a celor inclusi in aceasta categorie asa cum e definita astazi, in Romania, desi am fost programator mani-frame)……. si asta de ani de zile.
      Chiar nu cunosc vreun alt stat din lume (am si lipsuri 1) care sa acorde aceasta scutire generala.

      Va rog sa adaugati si dvs. alte exemple.

      Multumesc.

  20. Din expresia Șpaga este doar „o manieră diferită cultural de a mulțumi cuiva” nu poti sa tragi concluzia ca autorul ei a spus, in alte cuvinte, ca Coruptia este „un act de cultura” decit comitind o stridenta „equivocation fallacy”, care poate fi descrisa astfel:

    Pentru ca un rationament sa fie valid, cuvintele trebuie sa aiba aceleasi intelesuri de fiecare data cind apar in premisele sau in concluzia lui. Rationamentele care jongleaza cu diferitele intelesuri ale cuvintelor induc ambiguitate si astfel devin invalide. Asta fiindca o schimbare a sensului introduce o schimbare a subiectului. Daca aceleasi cuvinte folosite in premise si in concluzie au semnificatii diferite, atunci premisele si concluzia sint despre lucruri diferite. Prin urmare, premisele nu pot sa sustina concluzia.

    [Prin „logical fallacy” se intelege o eroare de judecata, un rationament gresit. Cind cineva adopta o pozitie, sau incearca sa-i convinga pe altii sa adopte o anumita pozitie, bazindu-se pe pe un rationament eronat, comite o „logical fallacy”.]

    Nu am fost curios sa citesc discursul doamnei Dancila si tot ce am la indemina e citatul din articolul de mai sus:

    Șpaga este doar „o manieră diferită cultural de a mulțumi cuiva”

    Din cite stiu despre aceasta indescriptibil de jenanta marioneta politica, sint convins ca tot ce spune/citeste in public ii este scris de persoane din umbra (consilieri). Afirmatia citata, de altfel 100% corecta (Huntington mi-e martor, vezi definitiile #2 si #3 de mai jos), nu putea sa se nasca in capul ei, fiindca sint sigur ca nu a citit in toata viata ei nici o singura pagina de antropologie culturala sau de filosofie politica.

    Dar de ce scrie autorul acestui text

    Coruptia este „un act de cultura”….pe care eu nu il gust

    nu mi-e clar deloc si nu am de gind sa caut in discursul cu pricina sa vad daca chiar asa zice („un act de cultura”). Daca a zis exact asa, nu am nimic de obiectat la articolul de fata si nu e nimic de citit mai departe din acest comentariu.

    Daca, insa, nu a zis EXACT asa, ci asa cum e citata la inceputul articolului, atunci autorul de fata comite un rationament gresit, asa cum ziceam la inceput, jonglind cu sensurile multiple ale cuvintului CULTURA. Asta e motivul pentru care il citez pe Huntington mai jos, fiindca, in limba romana, cind zicem „act de cultura” ne gindim la sensul descris de Huntington la punctul 1 (cultura înaltă a unei societăţi) si nu la alte sensuri.

    Samuel P. Huntington:

    „Secolul al XX-lea a fost secolul ideologiei, al competiţiei dintre socialism, comunism, liberalism, autoritarism, fascism, democraţie. Acum, dacă nu am ajuns la sfîrşitul istoriei, am ajuns, cel puţin pentru moment, la sfîrşitul ideologiei. Secolul XXI este, cel puţin la început, secolul culturii, cu diferenţele, interacţiunile şi conflictele între culturi ocupînd centrul scenei. Acest lucru a devenit evident, printre altele, datorită numărului mare de universitari, politicieni, economiști, militari şi strategi care incep sa privească cultura ca pe un factor central în explicarea comportamentului social, politic și economic. Pe scurt, cultura contează, cu consecinţe atît în bine cît şi în rău.

    Dacă cultura conteaza, ce este ea? Printre sfaturile pe care ni le-a dat, profesorul Carter ne-a avertizat asupra riscului de a ne împotmoli dacă intrăm în dezbaterea definițiilor. Avea dreptate. Cultura are multe ințelesuri. Să menţionăm doar trei.
    #1. În primul rînd, cultura se poate referi la produsele unei societăți. Vorbim despre cultura înaltă a unei societăţi – arta, literatura, muzica – şi de cultura sa populară, de folclor.
    #2. În al doilea rînd, antropologii vorbesc despre cultură într-un sens mult mai larg, ea semnificînd întregul mod de viaţă al unei societăţi, instituţiile sale, structura socială, structura familiei, precum şi înțelesurile pe care oamenii le atribuie acestora.
    #3. În cele din urmă, alți cercetători, politologii mai ales, privesc cultura ca pe ceva subiectiv, însemnînd convingeri, valori, atitudini, orientări, postulate, filosofie, Weltanschauung-ul unui anumit grup de persoane.

    Oricum ar fi definite, comunitatile sătești, clanurile, regiunile, naţiunile şi, în sensul cel mai larg, civilizaţiile, au culturi distincte. Civilizațiile sunt cele mai largi entităţi culturale cu care oamenii se identifica. În prezent există opt mari civilizatii sau zone culturale în lume. Evident, fiecare dintre acestea include nenumărate subculturi.

    Două elemente centrale ale culturii sînt limba şi de religia şi, în mod evident, acestea diferă foarte mult de la o societate la alta. Cercetătorii au evaluat societăţile prin raportare la un număr de alte dimensiuni culturale şi le-au clasificat în termeni de individualism şi colectivism, egalitarism şi ierarhie, pluralism şi monism, activism şi fatalism, toleranţă şi intoleranţă, încredere şi suspiciune, ruşine şi vinovăţie etc.

    În ciuda unei elite care insistă să afirme că vede apariţia unei culturi universale (Davos Culture, cum a numit-o Huntington după locul în care se intilnesc anual politicieni, bancheri, oameni de afaceri, intelectuali, ziaristi din toata lumea, n.m.), pe teren culturile persistă şi au consecinţe asupra dezvoltarii economice şi politice, asupra politicilor globale şi asupra identităţii naţionale.

    In perioada următoare războiului rece cele mai importante distincţii între popoare nu sînt ideologice, politice sau economice. Ele sînt culturale. Peste tot în lume popoarele şi naţiunile încearcă să răspundă celei mai fundamentale întrebări cu care oamenii se confruntă: „Cine sîntem?”. Şi ei răspund la această întrebare în felul in care oamenii au făcut-o mereu, prin raportare la lucrurile care înseamnă cel mai mult pentru ei. Oamenii se definesc pe ei înşişi în termeni de origine (strămoşi), religie, limbă, istorie, valori, obiceiuri şi instituţii şi se identifică cu grupuri culturale: triburi, grupuri etnice, comunităţi religioase, naţiuni şi, în sensul cel mai larg, civilizaţii. Politicile globale ale secolului 21 se conturează de-a lungul liniilor culturale şi civilizaţionale.”

  21. Teoria ca teoria dar practica ne (ma) omoara!
    La concret.
    Am un amic care s-a operat pe cord, la privat. Pe langa taxa a mai sangerat cateva mii (!) de euro direct la doctor si echipa. Nimeni nu i-a cerut nimic, asa a considerat el ca va fi mai bine „servit”. O fi fost, n-o fi fost…habar n-am. Ear foarte chitit sa-i dea, ceva de speriat.
    Nu prea am inteles de ce a procedat asa: o fi snob, o fi ‘cultura”, o fi fost musai pe bune ptr ca taxa o fi fost prea mica, intentionat, sa nu platasca aia nu-s ce impozite barosane…habar n-am. eu unul n-as fi platit dar nici nu m-am operat in asa hal vreodata….de fapt niciodata.
    Bun, sa zicem ca omul a dat de frica, s-a simtit mai „servit’ decat daca n-ar fi dat. Nimeni nu i-a cerut. Atunci e mita? A dat necerut de nimeni. Oare nu aici e spilul? Daca dai fara sa ti se ceara e cadou, daca dai cand ti se cere e mita.
    Pe de alta parte s-ar putea ca daca nu „cadorisetsi” sa fii lasat la coada cozilor, nimeni nu-ti cere nimic dar nici nu esti tratat ca aia care dau.
    Pe de (inca o) alta parte, explicatia privind care „daruri” sunt legale si care nu imi pare un pic ciudata: daca platesc camera de hotel in avans pot sa las ‘cadoul” la camerista deja platita, via plata cameri nu? si ala e cadou.daca las un cadou la asistenta ptr operata deja platitata via factura la spital …e spaga!
    Ceva nu pusca!
    P.S. Stiu ca in unele tari bacsisul la birt e 18%…daca las doa 12 e evaziune ? Si daca las 25 e mita? :P
    sa nu ma intelegeti gresit, eu sunt cam zgarcoman de felul meu si nu ma inghesui sa dau cu banii in pereti, sunt bani munciti din greu, dar nici nu imi e clar cum e treaba cu „darurile” cerute, necerute, platite inainte, dupa sau mai stiu eu ce imbarligaturi. As prefera sa nu dau niciodata nimic in plus, ca sa stiu o treaba clar, inginereasca. 1 m e 1 m, indiferant ca-l masor la spital sau la birt :P Si 10 țanti in plus tot atat cuștule …legal sau nelgal.

    • „Nimeni nu i-a cerut. Atunci e mita? A dat necerut de nimeni. Oare nu aici e spilul?”

      Nu, nu aici e șpilul. Mă iertați că îndrăznesc…
      Ați introdus într-o ecuație comercială un contract social și nu se face… Să mă explic, cât se poate de simplu, spre simplist (adică schematizând oleacă).

      Dacă este să privim către legile fundamentale ale economiei, pe o piață liberă, concurențială, legea cererii și ofertei stabilește prețul bunurilor și serviciilor prin licitație. Adică, dacă ai resurse și poți licita, ai acces la un anumit produs. Dacă nu, nu. Cam așa e în SUA. Te îmbolnăvești?… ai asigurare pentru mașină, ai de sănătate, pentru casă etc…. vrei mai mult și mai bine, plătești mai mult și mai bine. Vrei carte, DAI parte! La colegii și universități private. Bun!

      Există o serie de servicii publice care sunt asigurate de autorități cu fonduri de la Buget (inclusiv sănătate, ordine publică, ori educație șamd.) în baza unui contract social, NU comercial. Adică, pentru care nu se licitează, prețul fiind stabilit de autorități în numele cetățenilor și în interesul lor. De obicei, prețul acestora este reprezentat de taxe și impozite. Pentru că, pe de o parte, unii cetățeni nu au resurse suficiente pentru a licita și li se asigură accesul la un minimum de bunuri și servicii publice. Pe de altă parte, pentru serviciile de ordine publică, spre exemplu, poate fi riscant din punct de vedere social să se liciteze.

      Exemplu clasic de contracte social și economic. Mi-am cumpărat canapea nouă. Și locuiesc la etajul 6, iar furnizorul mi-a lăsat-o în fața blocului. Contract social, bazat pe relații sociale: „Vecine, te rog ajuntă-mă să urc și eu canapeaua, că nu pot singur!”. Contract comercial, bazat pe relații comerciale: „Vecine, îți dau 50 de lei să mă ajuți să urc canapeaua!”. Amestecarea lor creează întotdeauna necazuri.

      Funcționarul public știe că nu poate tranzacționa în nici un caz (cu atât mai puțin în nume propriu) aplicarea unei norme. Păi, dacă norma spune că e listă de așteptare, aștepți până îți vine rândul, chiar dacă ești Alexandru Arșiinel! Nu poți cumpăra un loc mai în față prin MITĂ într-un contract social. Poți, dacă ai resurse, să licitezi în sistemul de piață deschisă, să plătești transplantul în New Delhi, sau la Viena. Dar NU le poți amesteca fără să aduci prejudicii ordinii sociale. Inclusiv în ceea ce privește relațiile concurențiale de piață, pentru că și acelea sunt alterate!

      Cum e cu florile date funcționarului public. Dacă la indeplinirea contractului social doresc prelungirea lui într-o formă materială care nu are nicio legătură, repet, cu aplicarea normei (angajatul public- profesor, casier, medic, portar etc. – și-a îndeplinit obligațiile față de mine conform legii și fișei postului), îi pot oferi un dar, care mă aștept să fie refuzat. Sau dacă este funcționară publică și-mi dă voie, pot să o pup pe obraz.

      Cum e cu florile date cameristei. În privat, contractul comercial presupune licitarea prețului tranzacției. Prin urmare, dacă sunt de acord să-i dau furnizorului unui anumit produs un preț mai mare decât cel contractat, n-am decât! Se va bucura. Dacă îmi va pretinde camerista o sumă suplimentară și n-am chef să-i dau, pot reclama partenerului cu care am semnat contractul că nu au fost respectați termenii contractuali. Pentru că nimeni, niciodată, nu-mi poate condiționa furnizarea unui produs achiziționat prin contract comercial, solicitând o plată suplimentară. Justiția îmi este pavăză.

      Prin urmare, nu-i totuna dacă măsurăm metrul la spital ori la birt. Doar dacă nu-i cumva un spital privat…Deși CAS decontează și-acolo câte ceva utilizând banii mei, carevasăzică, poate fi afectat în anumite cazuri interesul public dacă este încălcată vreo normă de funcționare, este îngrădit accesul la serviciile publice, ori sunt fraudate fonduri șamd.

    • Daca dvs nu puteti intelege diferenta dintre bacsisul dat cameristei, chelnerului sau livrorului de pizza, si banii oferiti (indiferent cand!) infirmierei, invatatoarei, medicului sau functionarului public, nu inseamna ca nu-i nicio diferenta! Poate, daca v-ati gandi la „revansa pagubitului” de bacsis, ati realiza ca nu-i chiar acelasi lucru daca chelnerul iti tranteste cafeaua pe masa, sau daca infirmiera intarzie sa-ti schimbe bandajele… Daca livrorul de pizza vine mai repede la dvs, increzator ca va mai primi un bacsis, nu e grav pentru urmatorul lui client, caruia este obligat sa-i livreze aceeasi calitate, deoarece altfel il pierde, si risca si el sa-si piarda jobul, dar daca invatatoarea ignora copiii care n-au dat cadou, pierdera pentru ei este irecuperabila!!!
      Oameni ca prietenul dvs, caruia-i doresc sanatate, intretin aceasta situatie insuportabila transformata intr-un cerc vicios pe cat de toxic, pe atat de bine inradacinat in mentalul colectiv…

      • Ela, Constantin, ideea e ca undeva, cumva, se ajunge la un absurd atat de evident incat e mai greu de observat :P, dar continuam sa-l despicam in paispe, uitand de fundament.
        Aem miriade de legi si tone de articole. coduri de tot felul si tot nu putem acoperi miriadele alea chiar mai mari de aranjamente posibile ale unor alte miriade de variabile de tot felul, luate in alte n`spe configuratii.
        Uneori, din ce in ce mai des, am impresia ca legiutorul pierde din vedere fundamentul in incercarea de a reglementa tot.
        Pe „inginereste”, risti sa incarci cu „zgomot” fundamentala unui semnal care nu mai poate fi interpretat si ai nevoi de tot felul de filtre care nu intotdeuana sunt in aceeasi banda.
        Sau, pe „fiscaliceste”,la codul fiscal avem cateva principii (cred ca sub 10) care sunt adesea flagrant incalcate atunci cand se detaliaza tot felul de „amanunte”…se uita de principii si se complica „traba” grozav de mult.
        In cazul nostru, la concret, zice dl. Danilet:
        „același lucru este valabil când apelezi la un serviciu contra-cost pentru care ți se eliberează chitanță mai înainte de prestarea lui: din moment ce ai achitat legal o sumă de bani pentru a beneficia de acel serviciu, orice plată în plus este nelegală și este considerată un act de corupție.”
        Adica daca dai 10 lei infirmierei ptr ca vine mai des si are grija de cineva drag tie, poate un caz de viata si de moarte ( am trecut recent prin asa ceva, am dat doar acelei persoane care chiar a meritat) e coruptie, ptr ca serviciul e platit, fie prin taxe fie prin factura de la privat.

        Bun, sa vedem „reversul”
        „când lași 10 lei cameristei pentru curățenia din camera de hotel în plicul special lăsat pentru aceasta, ori când lași în plus 5 lei coafezei că îți place cum te-a tuns, când mai lași 3 lei la taximetrist sau când lași în plus 10% din nota de plată chelnerului pentru că ți-a plăcut cum ți-a servit cina la restaurant, este un OBICEI și nu încalcă legea”
        Aha..pai la hotel(sau la frizer) poti plati inainte camera (frizura), deci discutam tot de un serviciu platit, cu chitanta, care are inclusa si curatenia, nu? Si poti lasa 10 le in plusi, ptr un servicuu platit inainte, fara sa fie coruptie. La infirmiera nu. De ce asta e obicei si la infirmiera e coruptie? Servicii platite inainte
        Ceva imi spune ca aceste cazuri si alte sute sau mii de variante posibile pot fi rezolvate apeland la fundament, oricare ar fi el, dar nu imi pare ca fundamentul este momentul platii.

        Desigur, poate eu nu pricep…daca ma puteti lamuri, folosind logica autorului, care este diferenta intre cadoul si coruptia in aceste cazuri concrete in care plata se face la fel, inainte de a primi serviciul, v-as ramane indatorat.

        • MirceaM: Adica daca dai 10 lei infirmierei ptr ca vine mai des si are grija de cineva drag tie, poate un caz de viata si de moarte (…)

          Cred că aici e clou-ul. Dacă infirmiera are suficient timp pentru a se ocupa în mod expres de un anumit pacient, motivat exclusiv de starea de sănătate sau de gravitatea bolii, atunci suma de 10 lei, modică și ea, exact ca în cazul frizerului sau a cameristei, nu cred că reprezintă mită.
          Dar timpii pentru îngrijire, schimbarea pansamentelor, pentru administrarea medicației prescrise șamd sunt destul de exact fixați, având toleranțe infime. Dacă pentru „a veni mai des”, infirmiera neglijează alți pacienți, periclitându-le astfel sănătatea, atunci acceptarea și oferirea unor sume, chiar minore, pot fi considerate ilegale. Până la urmă, aprecierea cazurilor mai urgente sau mai grave nu e la îndemâna pacientului sau a rudelor acestuia. Subiectivismul e greu a fi evitat în astfel de situații.

        • „Desigur, poate eu nu pricep…daca ma puteti lamuri…”

          Desigur, cu mare drag.
          Vă rog recitiți comentariul meu în întregime și cu răbdare. El se referă exact și schematic la principiile despre care faceți vorbire, privite din perspectivă economică [și cu exemple], pentru că din acea perspectivă ați făcut comentariul anterior. Amestecarea perspectivelor produce confuzie și poate conduce către concluzii false.

          Fiind vorba despre științe sociale (economie, drept…) o perspectivă „inginerească” în studierea lor este inadecvată, iar pentru aprofundare, ceea ce-mi este acum la îndemână e „Epistemologie și metodologie în știința economică” (I Pohoață, Ed. Economică, 2011).

          Cred că putem avea totuși, dacă doriți neapărat o privire din perspectiva științelor exacte a chestiunilor socio-economice, o abordare inspirată din „Legea entropiei și procesul economic” (N. Georgescu-Roegen, Ed. Politică, 1979) – Deh, eu am cumpărat-o mai demult -:) .

          Acestea fiind spuse, dacă credeți că mai sunt necesare alte lămuriri, cu acceptul autorului articolului, aduc cu multă plăcere.

        • Poate are de a face cu egalitatea de tratament si cu necesitatea de a asigura un nivel cit mai ridicat pentru toti acolo unde .the stakes are high. Cine plateste infirmiera are parte de un tratament „special”. Daca aceasta practica se generalizeaza, cine nu o plateste risca sa fie tratat mai rau. Atunci cind se creeaza un „obicei” si acolo unde nu ar trebui sa existe (cind se presteaza un serviciu public sau cind miza e f mare, ca in spital) cel care nu il respecta va fi penalizat – pacientul risca sa fie (cel putin partial) neglijat, ceea ce e foarte grav si nociv dpdv al unui sistem de sanatate civilizat.
          In celelalte exemple (camerista, taximetristul, chelnerul), miza e mica, obiceiul exista deja si nu e considerat atit de nociv social incit sa fie combatut legal – dimpotriva, in mediul privat e un factor de imbunatatire a serviciilor.

        • In plus, pacientul si cei apropiati lui sint „captivi” in spitalul respectiv si se afla intr-o relatie de dependenta extrema fata de medic … infirmiera. Cel mai adesea ei nu pot spune „nu imi convine, plec si nu mai trec pe aici”, asa cum spui despre un hotel, restaurant etc.

  22. Multumiri mai intii de toate pentru luare de pozitie chiar daca, articolul putea sa fie mai la concret dar deja exemplele date, si diferenta dintre una si alta sunt bine marcate.

    Pana cand vor mai accepta romanii sa accepte o asemenea demagogie si lipsa de etica?

  23. „…noi nu suntem doar oameni ai legii, ci inși cărora nu le place cultura de acest gen”

    „Cultura de acest gen” există peste tot în lume, acolo unde i se permite. Indiferent dacă i se spune „mită”, sau „ciubuc”, „bacșiș” șamd., este în fond vorba despre un singur lucru, despre disponibilitatea angajaților publici de a tranzacționa aplicarea normei. Or, decizia în acest sens este întotdeauna una politică.

    Aș putea scrie până mă dor degetele despre asta, dar am să mă opresc la un singur exemplu.

    Când Banca de Credit Corcodel a oprit cardurile de salariu ale jandarmilor și le-a cerut codurile PIN nu ar fi putut-o face fără știrea superiorilor ierarhici și a DGPI. Or, sunt două raționamente elementare pe care aș vrea să le relev. Primul. Dacă știau, sigur primeau, pentru că n-au zis nimic. Al doilea. Oamenii care au lăsat cardurile aveau familii care trebuiau să mănânce, copii la școală care aveau nevoie să se îmbrace șamd. Nu puteau obține resursele necesare decât dacă le colectau din teren. Din piață. Din colaborarea cu infractorii de la care au primit o cotă parte din rezultatele infracțiunilor. Și iar superiorii și DGPI au știut.

    Prin urmare, corupția instituționalizată [în cazul prezentat] este opera autorităților politice de nivel înalt. Ea reprezintă o sursă de venit pentru politicieni, care uneori chiar elaborează norme a căror aplicare să fie ușor tranzacționabilă. Altfel, peste tot în lume cel care trebuie să plătească pentru a obține un serviciu [public], sau pentru că a încălcat o lege, caută s-și optimizeze costurile. Iar dacă prin corupție poate obține un serviciu de calitate superioară, ori mai repede, sau poate scăpa de o sancțiune, va plăti. Cu atât mai mult cu cât știe că tranzacționarea aplicării normei se desfășoară în siguranță.

  24. SLUGA TOT SLUGA RAMÂNE !

    Țoapa de la Videle , Didina Găina , in sfârsit face lumină la Bruxelles ! Mama lu’ Bulă, le explică europarlamentarilor , cum stă treaba cu coruptia din România: – NU EXISTA ! – Șpaga este doar „o manieră diferită cultural de a mulțumi cuiva”
    Acelasi tupeu mizerabil l-au avut si cei şapte hăndrălai care au violat până la leşin o elevă din Vaslui: „Nu a fost viol, ci sex-surpriză“
    Cocotarea in functii inalte a leprelor, analfabetilor si a infractorilor, afecteaza grav imaginea poporului român !

    ===========ROMÂNIA, TREZESTE-TE !!!===========

    • Cocotarea in functii inalte a leprelor, analfabetilor si a infractorilor, afecteaza grav imaginea poporului român !

      Nu s-a cocoțat singură în postul de prim-ministru. A fost cocoțată. La fel cum au fost cocoțați și restul politrucilor. Și de la noi, și din restul democrațiilor. Y compris U.S.A. Ăla cu sciatica, de la Bruxelles, nu a fost cocoțat? Komisăreasa Corina Crețu nu a fost și ea cocoțată?

      Martin Schulz, om cu liceul neterminat si fara nici o meserie, a fost cocoțat președinte al Parlamentului European. Suedia are un prim-ministru, sudor de meserie, care a muncit efectiv (ca sudor) doar doi ani în toată viața lui, cînd avea vreo 20 de ani. Margot Wallström, care e ministrul de externe al Suediei, spune prostii de cîte ori deschide gura. Abia a terminat liceul și, pînă să fie cocoțată în politică, a fost casieră la un ghișeu bancar.

      Obama a ajuns președinte după ce, înainte, nu făcuse absolut nimic, dar nimic-nimic, în toată viața lui. Și chiar de aceea a fost selecționat. Evident, după o selecție făcută ca la Hollywood cînd se angajează actori pentru un nou film.

      După ce a fost „ales” Obama președinte, a apărut și un banc despre toți comedianții ăștia teleghidați:

      În timp ce îi trata o tăietură la mînă unui fermier de 75 de ani, care se rănise în timp ce își vedea de treburile zilnice cu vacile lui, doctorul a intrat în vorbă cu bătrînul. La un moment dat ajung și la Obama și la rolul lui ca președinte.

      Bătrînul fermier zice: „Păi, Obama e o „Țestoasă de Sîlp”.

      Nefiind familiarizat cu termenul, doctorul îl întreabă ce e o „Țestoasă de Stîlp”.

      Bătrînul fermier zice: „Păi, cînd conduci pe un drum de țara și ajungi în dreptul unui stîlp dintr-un gard cu o țestoasă balansîndu-se în vîrful lui – asta e o „Țestoasă de Stîlp”.

      Bătrînul fermier vede confuzia de pe fața doctorului, așa că continuă explicațiile. „Știi că nu a ajuns acolo prin propriile puteri, că nu acolo îi e locul, că nu știe ce sa facă acolo unde e și te întrebi doar ce specie de idiot o fi fost ăla care a pus-o acolo sus.”

      P.S. Decît să dai altora deșteptarea, mai bine ai încerca să înțelegi cum merg lucrurile și cine sînt cei care pun țestoase pe stîlpi.

  25. In secolul 19 si inceput de 20, medicii erau independenti, era o profesiune liberala si primeau onorarii. Ei isi desfasurau activitatea de multe ori pe linga spitale ce erau de fapt fundatii caritative, nu erau salariati si serviciile lor erau platite de catre pacient. Nu era spital de stat. Asta era cutuma.
    Dupa venirea comunistilor si spitalele fundatii au fost nationalizate, personalul medical a devenit salariat dar obiceiul de a plati medicul a continuat pentru cei ce au trait in perioada anterioara nationalazarii. Statutul lor s-a deteriorat datorita faptului ca erau considerati dusmani ai poporului, elite, iar conditiile lor de munca si respectul pentru ceea ce fac s-au agravat.
    Ceea ce s-a intamplat dupa, a fost interpunerea statului in relatia dintre medic si pacient. Statul lua bani de la pacient si platea medicul. Pe ce criterii? Statul decidea cat si cum.
    In Franta de exemplu, pacientul plateste o asigurare de baza la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CPAM), iar in plus asigurari private complementare unde statul nu are nici o implicare. Casele de asigurari private gestioneaza costurile. si platile, iar medicii au venituri onorabile pe acte medicale stabilite de comun acord cu Ordinul Medicilor, altfel spus si-au negociat onoariul si toata lumea e multumita. NU EXISTA SPAGA. De fapt ei nu inteleg acest termen.
    La Londra in restaurante, nota de plata vine insotita de un pix, unde in josul notei adaugi o suma, daca vrei, pentru a multumi casei si celor care te-au servit, pentru ambianta etc.. Se plateste cu cardul si SE CONTABILIZEAZA, SE IMPOZITEAZA.

  26. Eu ma mir sa vad atita revolta – si in Europa, si la noi – in fata unor caracteristici culturale traditionale, specifice balcanilor si putin cunoscute in Occident.

    Obiceiul afghanilor de a urca in trenurile germane si de a izbi calatorii cu toporul in cap l-au acceptat fara probleme. Cele ale musulmanilor, in general, de a decapita preoti francezi de 90 de ani in propriile biserici, de a injunghia europeni pe strada, de a-i strivi cu camionul pe trotuare sau de a-i mitralia in sali de spectacole au fost asimiliate fara multa vorbarie. Ce-i drept, e si ilegal sa-i vorbesti de rau. Dar oare de ce n-o fi ilegal sa-i vorbesti de rau pe romani?

    Nu era vorba ca toate culturile sint egale? Ca nu exista superior si inferior la capitolul asta? Ca ne imbogatim cultural reciproc?

    Nu era vorba ca diversity is our strength si ca multiculturalismul e visul de aur al intregii omeniri? Cum ramine cu „celebrating our diversity”?

    Vor sa spuna, cumva, ca cultura romana e inferioara celei germane, afghane sau somaleze? Ca romanii sint o rasa inferioara?

    Ar trebui sa cerem RESPECT pentru cultura noastra, pe care o punem, cu generozitate, in comun cu restul culturilor de dragul diversitatii si multiculturalismului. Nu asta ni s-a cerut?

  27. „Actele de cultura”, ca si unele „traditii stramosesti” nu au vocatia de a reprezenta repere pentru eternitate. Ceea ce nu mai corespunde evolutiei societatii, trebuie adaptat, ceea ce antreneaza regresul trebuie modificat, iar ceea ce contravine valorilor civilizatiei actuale, trebuie eliminat!

    Cineva ar trebui sa-i aminteasca dnei VVD – ca de trimis acasa, vad ca nimeni nu reuseste! -, ca suntem in sec 21 si facem parte din familia europeana, ceea ce impune cateva ajustari ale comportamentului si ale mentalitatii „pe ici, pe colo, prin partile esentiale”!
    Evident, neintelegerea faptului ca avem o problema, tine de varsta, romanului dilatandu-i-se ego-ul, proportional cu trecerea anilor… Imposibil, deci, ca politicienii, sefii si sefuletii de peste 50 ani sa admita ca nu le stiu pe toate, ca gresesc, ca ar mai avea de invatat sau de schimbat ceva , sau ca altii au dreptate si ei nu!
    Or, o problema negata nu are nicio sansa sa fie rezolvata, si se transforma in destin!

    • „“Actele de cultura”, ca si unele “traditii stramosesti” nu au vocatia de a reprezenta repere pentru eternitate.”

      Reperele culturale rămân repere, iar tradițiile rămân tradiții pentru perioade suficient de îndelungate pentru a căpăta acest statut. Chiar dacă nu ne plac tuturor, pentru că tradițiile și cultura nu au caracter într-atât de omogen. Probabil că ar fi tare plictisitor dacă ar fi așa. Totuși, atunci când actele de cultură, din care tradițiile fac parte ca valori spirituale, au consecințe ale căror costuri sociale sunt inacceptabile la un moment dat, societatea intervine. Precum în cazul ciomăgarilor de la Ruginoasa, a căsătoriilor între minori, în România, ori în alte state, în cazul mutilării rituale a copiilor, șamd.

      Doar că este evident (inclusiv în textul d-lui C Dănileț) că în cazul prezentat nu este vorba despre nici un act de cultură, ci de un mod ticălos de a fi justificate fărădelegile. NU poate face parte din nicio cultură nerespectarea normelor sociale, pentru că ar fi o contradicție. Societatea se ordonează, își administrează entropia – prin extensia termenului pentru ingineri – prin adoptarea de norme tocmai pentru a putea funcționa eficient. A accepta cultural, drept valoare spirituală, încălcarea propriilor norme, creșterea entropiei și a nivelului de dezorganizare (cu risipirea resurselor, scăderea eficienței proceselor, costuri sociale conexe etc,), este un nonsens.

      Așadar, încălcarea legii nu poate face parte din nicio cultură. Și furtul poate fi acceptat drept tradiție doar atunci când se fură mireasa.

  28. Aceasta auto-justificare a infractorilor am auzit-o cu un timp in urma de la ministrul de ext al Rusiei. A asasina adevarul si democratia- pe ziaristi si politicieni din opozitie- o simpla diferenta culturala intre Est si Vest, dupa parerea criminalilor.
    Mostenirea culturala poate exista. Chestiunea este ce faci cu ea daca ai sansa sa alegi, perpetuarea odioseniilor sau corectarea lor. Ce valori vrei sa adopti.
    Pe arcada de la intrarea in piata Greenwich este o inscriptie veche “A false balance is an abomination to the Lord but a just weight is his delight”
    Romania, in ciuda mostenirii culturale a fost pe calea buna, pana a venit Dragnea.

  29. Nimic nu se shimba in tara.
    Acum 30 de ani, 16-17 decembrie 89, un ambasador a lu’ ceasca spunea ca asa e poporul roman, ii place lui sa isi slaveasca conducatorii si sa le cante ode.
    Asa o fi….

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristi Danilet
Cristi Danilethttp://cristidanilet.wordpress.com/
Cristi Danileţ este judecător din anul 1998, iar în perioada 2011-2016 a fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Este promotorul educației juridice în școli și licee www.educatiejuridica.ro si membru fondator al asociației Voci pentru Democrație și Justiție www.vedemjust.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro