vineri, martie 29, 2024

… Cosmarul Tea Party: o confruntare Michele Bachmann – Sarah Palin

… dupa testul “de paie” (‘straw poll’ – denumit astfel pentru ca nu are decat o relevanta simbolica, dar un simbolism care se traduce adesea in importante schimbari de strategie in randurile donatorilor) de la sfarsitul saptamanii trecute, din Iowa, marii castigatori au fost Michele Bachmann si Ron Paul. Ambii sunt favoriti ai Tea Party, desi din motive mai degraba opuse. Cele doua victorii semnaleaza o potentiala problema pentru Partidul Republican in cursa pentru Casa Alba.

Una dintre putinele « legi » ale stiintelor politice – in afara demonstratiei irefutabile matematic ca alegatorii tind sa se prezinte in numar mai scazut la urne in zilele ploioase (sic) – e aceea ca in alegerile primare candidatii cu un discurs radical, fie la stanga, fie la dreapta spectrului politic, tind sa fie favoriti. Explicatia e simpla ca ploaia : aceste alegeri primare nu intereseaza decat nucleul dur, puternic polarizat ideologic, al celor doua partide americane. Situatia, insa, se schimba dramatic in alegerile nationale, unde majoritatea prefera candidatul cu un discurs mai degraba centrist. Pentru a impaca si capra si varza, candidatii castigatori in alegerile primare abandoneaza treptat discursul radical, mutandu-se, mai mult sau mai putin pe nesimtite, inspre zonele mai temperate (ideologic). Cum, insa, candidatii Tea Party si-au facut un titlu de onoare din a refuza orice compromis, indiferent daca e vorba de avorturi sau de problema deficitului bugetar, o asemenea deplasare spre centru pare imposibila. Or, dupa scaderea ratingului de tara, americanul de rand nu pare teribil de incantat de perspectiva (inca a ) unei modificari a ratei la cartile lui de credit (printre altele). Asa ca – pentru prima oara de la infiintarea miscarii – 51% dintre cei chestionati declara ca au parere proasta si foarte proasta despre Tea Party si doar 31% o parere buna. Pe de alta parte, cel mai bine plasat pana acum candidat republican in sondajele care testeaza o eventuala confruntare directa cu Obama, Mitt Romney, nu are nici o sansa in randurile alegatorilor Tea Party : pe de o parte, pentru ca este mormon, pe de alta, pentru ca a propus in Utah, ca guvernator, un sistem de sanatate mult prea asemanator, in ochii puristilor, cu preferata ciuca a batailor : asa-numitul Obamacare.

Fie si lasand problema Partidului Republican per ansamblul sau de o parte, victoria grupului Tea Party in Iowa scoate la iveala problemele din sanul unei miscari mai mult decat heteroclite (despre sindromul « gainii fara cap » am mai scris cu alte ocazii). Al doilea clasat, Ron Paul, este « eternul » candidat libertarian. Figura lui blajina si tonul bonom contrasteaza la fel de mult cu stilul bataios al lui Bachmann, pe cat de opuse le sunt si ideile. Daca Bachmann se prezinta ca o evanghelista social conservatoare (l-a « gasit » pe Iisus la 16 ani), Paul vrea sa desfiinteze Fed-ul, n-are nimic de-a face nici cu avorturile, nici cu marijuana, considera toate razboaiele in care sunt implicate SUA o pierdere inutila de bani, s.a.m.d.. Pe Paul nu-l intereseaza catusi de putin popularitatea ideilor sale si nu cauta niciodata sa « fie placut » – se multumeste sa fie constant cu sine insusi. N-are, asadar, nici o sansa. Dar asta nu inseamna ca suporterii sai (si ai fiului sau), vor inghiti mai usor hapul social conservator.

Iar asta nu reprezinta decat inceputul problemelor. Rick Perry, guvernatorul Texasului, candideaza in acest moment pe acelasi segment electoral cu Bachmann, avand in plus avantajul unei bune reputatii in aceasta functie. Si, ca o cireasa pe tort, mai este si Sarah Palin – adevaratul cosmar al lui Michele. Ce poate fi mai inspaimantator decat sa te bati cu propria ta imagine ? Sa te bati cu originalul. Refuzand sa precizeze daca va candida sau nu la cursa pentru Casa Alba, fosta guvernatoare din Alaska nu s-a putut insa abtine sa-si testeze si ea popularitatea in Iowa. Si, daca e sa luam in considerare atentia de care s-a bucurat atat din partea mass media cat si a simpatizantilor, a meritat. Desi a refuzat pana acum sa o atace direct pe Michele Bachmann, Palin a dat in repetate randuri de inteles ca ea este cea care a inspirat Tea Party si a consolidat in politica stilul Mama Bear. Michele n-ar face acum altceva decat sa culeaga, ca orice epigon, roadele.

E greu de spus, in acest moment, daca Palin isi va arunca in cele din urma palaria (sau, ma rog, baticul) in arena. E posibil sa negocieze din culise o eventuala renuntare la candidatura. Dupa cum ramane insa, la  fel de posibil, ca iritata pana peste poate de succesul « imitatoarei », sa accepte provocarea. Ei bine, in acest caz, Tea Party va avea parte de un cosmar. Cum din punct de vedere al ideilor, fizicului si stilului, nimic nu le diferentiaza, si cum nici una nu pare sfioasa cand isi da drumul la gura, mi-e greu pana si sa-mi imaginez la ce atacuri vor apela pentru a-si distruge concurenta. Iertat imi fie ‘sexismul’. Barbatii au, orice s-ar spune, o imaginatie limitata din acest punct de vedere. Ati vazut vreodata ciorovaindu-se? Dar o femeie rafuindu-se cu propria sa imagine in oglinda ?

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Al doilea clasat, Ron Paul, este « eternul » candidat libertarian. Figura lui blajina si tonul bonom contrasteaza la fel de mult cu stilul bataios al lui Bachmann, pe cat de opuse le sunt si ideile. Daca Bachmann se prezinta ca o evanghelista social conservatoare (l-a « gasit » pe Iisus la 16 ani), Paul vrea sa desfiinteze Fed-ul, n-are nimic de-a face nici cu avorturile, nici cu marijuana, considera toate razboaiele in care sunt implicate SUA o pierdere inutila de bani, s.a.m.d.. Pe Paul nu-l intereseaza catusi de putin popularitatea ideilor sale si nu cauta niciodata sa « fie placut » – se multumeste sa fie constant cu sine insusi. N-are, asadar, nici o sansa.

    Dle Fumurescu,

    Va scrie un „paulbot”.

    1) Ron Paul nu este „eternul candidat”. A candidat pina acum de doua ori, prima in 1988, a doua in 2008.

    2) Ron Paul nu este „liibertarian”. Este republican.

    3) Ron Paul vrea, intr-adevar, sa elimine FED-ul.

    4) Ron Paul, nu ca n-are nimic cu avorturile (btw, nu va scrieti coloanele in Romania doar pe ce cititi pe yahoo.com), dimpotriva, are ceva cu ele!

    5) In chestia cu marijuana este suficient sa va aduc aminte de perioada prohibitiei din USA.

    6) Toate razboaiele in care este implicata America reprezinta, intr-adevar, o pierdere imensa de bani.

    7) Ron Paul nu incearca, intr-adevar, sa fie placut de nimeni. Cit va conta asta in actualul ciclu electoral, vom vedea. Toate natiile isi au conducatorii pe care ii merita, America nu este o exceptie.

    In orice caz, vom mai auzi de el. Nu pariati prea devreme, s-ar putea sa va para rau si s-ar putea sa va dauneze la credibilitate. Internetul are memorie de elefant.

  2. a reduce o disputa politica doar la o prezumtiva cearta intre doua tate tine de politica romaneasca, nu de cea din sua. acolo, mai degraba, cele doua vor forma un cuplu politic ce va fi bine articulat.

  3. Anul acesta a insemnat si o iesire la rampa a comunitatii religioase Latter-Day Saints (LDS, ori mormoni). In paralel cu faptul ca are doi candidati la presedintia SUA (Mitt Romney si Jon Huntsman), mediile liberale au fost expuse ideilor mormone prin excelentul musical „The Book of Mormon”, care da o imagine mai degraba favorabila acestei biserici neo(?)-crestine.

    Dincolo de aprecierile pozitive (vezi mai sus; pagina de Wikipedia are un link care duce spre un episod South Park, iarasi destul de favorabil LDS, care explica, in mare, istoria bisericii mormone) si negative ( ingradirea autonomiei academice la universitatea Brigham Young http://www.aaup.org/NR/rdonlyres/27EB0A08-8D25-4415-9E55-8081CC874AC5/0/Brigham.pdf ) asociate LDS, resursele financiare imense de care dispun ar putea contrabalansa contul lui Rick Perry, care se spune ca este mare cat Texasul. S-au mai vazut cazuri de presedinti cu afilieri religioase „neeligibile”, iar cand spun asta ma gandesc intai la romano-catolicul JFK (fundamentalistii crestini neoprotestanti au o parere predominant negativa despre catolicism in general). La fel s-a dovedit ca nici rasa caucaziana nu detine monopolul Casei Albe.

    Poate ca nu la momentul 2012, insa aproape sigur ne vom mai intalni cu fenomenul mormon in politica SUA in viitor. Chiar nu mi se pare complet absurd ca nucleul dur, conservator si nationalist, al votantilor republicani, care se ghideaza dupa versiunea King James a Bibliei in engleza, pe care o cred fara greseala, sa fie in cele din urma sedusi de o viziune (cea mormona) a lui Isus Hristos care a trait in America si a profetului american Joseph Smith. Feminismul si casatoriile nontraditionale nu sunt oricum bine vazute de catre membrii LDS, asa ca probleme mari de compatibilitate ideologica nu ar trebui sa existe. Din aproape orice unghi privesti, asemanarile sunt mai multe decat deosebirile.

    Cu ce-l incalzeste asta pe roman? O mantra pe care o aud destul de des in ultima vreme este „it’s great to have mormon neighbors”: foarte saritori, sociabili, isteti, rezonabili etc. Posibil, cu anumite precautii, ca reteta sa fie valabila si in ce priveste relatiile internationale. Cert este ca in momentul de fata, cand un singur roman cu inalta vizibilitate apartine acestei biserici, publicul roman are nevoie de o informare mai bogata si mai obiectiva pe aceasta tema.

    Cu parere de rau,nu detin expertiza necesara. Recent mi-a cazut, insa, in mana un exemplar al Si Mai Noului Testament (Book of Mormon, considerata a treia parte a Bibliei), asa ca, poate-poate, situatia se va schimba in viitor.

    (PS: despre Tea Party las sa discute altii)

  4. Sau ce sa mai spun de bizarele preferinte ale lui Obama pentru ciudata episcopal church, teologia eliberarii de dusmani imaginiri singura ce s-ar potrivi cum comunismul lui Obama. Una peste alta nu cred ca Iowa scoate la iveala nimic din cele sustinute de autorul articolului de mai sus. Sau poate ca, spre diferenta de partidul Democrat bun amic cu Geoana unde liderul se alege pe carisma, republicanii mai tin totusi la o confurntare de idei economice devreme ce situatiia Americii este undeva in pragul colpasului, cu tot ce inseamna asta inclusiv pentru Europa. Daca ati urmarit atenti ati fi putut remarca acesta lucru. Acum intrebarea e cat de mult v-ati convertit la socialismul lui Obama…

    • re: comunismul lui Obama, socialismul lui Obama

      Serios, ce argumente sunt când unii repetă că Obama e socialist, islamonazi, comunist sau antiamerican.

      Acest „comunist” NU a crescut taxele pentru corporaţii nici măcar la nivelul din era Reagan sau Bush I, şi nici nu şi-a folosit prerogativele de veto pentru a elimina nişele fiscale avantajoase acordate milionarilor de către Bush II.

      Tot acest „socialist” de vreo 2 ani girează un bailout permanent al băncilor, firmelor de asigurări şi investiţii americane, totalizând multe TRILIOANE de dolari. Citiţi pe Taibbi sau Denninger, valoarea „împrumuturilor” (practic transferuri din banii contribuabililor către companiile de pe Wall St.) la dobândă practic 0% depăşeşte $ 20 de trilioane.
      Dacă tot era un bun leftist poate că din trilioanele astea aloca şi pentru micii proprietari, şomeri etc pentru a le răscumpăra ipotecile sau salva afacerile, la fel cum a răscumpărat activele „toxice” ale băncilor, în fond jucăriille şi invenţiile pe baza cărora inocenţii de pe Wall St. îşi alocă anual zeci de miliarde de $ ca bonusuri, asta după ce mai şi cer ajutor de la guvern ….

      Ce să mai spunem de politica externă? Extinderea acţiunilor „anti-teroriste” în Yemen, Pakistan, Afghanistan, Libia, Irak …., permanentizarea închisorii de la Guantanamo, a detenţiilor „preventive”, bugetul armatei în continuă creştere arată că era Obama e mai aproape de centru-dreapta sau chiar de o dreaptă liberalistă extremă decât unii comentatori ar dori să recunoască.

    • Fumurescu gandes-te prin „default”. In statul Utah exista o comunitate foarte larga de mormoni. Insa Romney cum a spus Razvan a fost gov. Mass. si este nascut in Detroit. Cautati biografia pe Internet ca nu e secret. Repet insa argumentele republicanilor sunt de ordin pur economic. Celui care mi-a replicat despre Obama. Pai citeste domnule Obamacare compar-o cu acelasi tip de refrome din socialismul european occidental, vezi cine sunt mentorii lui ideologici etc. Este datoria dumitale sa te informezi inainte sa critici.
      Bafta

  5. Alin, explica-mi te rog cum este posibil ca republicanii avand printre ei (aproape) o persoana de anvergura Condoleezei Rice le vor propune in cele din urma americanilor sa aleaga dintre doua tute convinse ca Pamantul a fost creat acum 5000 de ani, cam pe vremea cand Creta Minoica inventa capacul de WC.

  6. „Cheia” consta in pozitzia acestor catindatzi fatza de Orientul Apropiat. E usor de priceput ca sunt doar simple marionete ale unui binecunoscut lobby al carui scop este folosirea unor bizare „biserici” care se proclama „crestine” in declansarea mult-visatului conflict crestinism-islam. Foarte interesanta aparenta trecere a establishmentului USA de la free-masonry la aceste „evangelical” churches – doar un prost travesti pana la urma.

  7. In fond toata incercarea asta de a deturna polemica dintre republicani si Obama este complet irelevanta. Orice individ stie ca SUA nu se ghideaza la nivel economic dupa preferintele religioase ale liderilor. Obama este parte a episcopal church, cutare nu stiu a carui bierici, sau atei. Este irelevant. In plus Bush a actionat pe plan intern ca un socialist: a se vedea programul „no kids left behind” care este identic cu fabrica de diplome de pe vremea lui Ceausescu, foundrile imense pe care Bush le-a oferit minoritatilor africane si Latinos, etc Intre el si Obama mari diferente nu exista. Ceea ce conteaza este ca teoriile economice socialiste au esuat si ca e nevoie de o cu totul alta conducere la nivelul SUA. Sutn absolut convins ca Obama va pierde alegerile.

    • No Child Left Behind? Pe langa ca face aluzie la o doctrina asa-zis crestina referitoare la zilele din urma, extrem de insultatoare pentru laici si crestinii moderati, merge pe principiul lui „fiecare ce-l doare”. Suporterii lui Obama nu au bani si ar vrea mai multi, suporterii lui Bush Jr nu au glagorie si de aceea mai bine sa stea clasa in loc, incluzand cei mai capabili copii din clasa, pana sa priceapa si iapa.

      • Nu ai inteles nimic! Oricum imi place la nebunie sa calaresc aiureala de stanga. Sampanie maestre! „Crestinii moderati” Vorbesti prapastii! Adevarul e moncher ca America nu e pentru toti, mai ales, nu pentru moderati. Si tocmai din acest motiv am impresia ca ar trebui sa revi in Europa moderata! O America moderata devine un soi de Romanie, Europa penibila!
        Hold on to yourself! brother!

        • Patria e norodul, iara nu tagma jafuitorilor. La fel, America e mai mare decat crezi dumneata, nu e doar cei ce folosesc vorbaria religioasa ca valuta electorala, mai ceva decat Kentul pe vremea lui Petre Roman.

          • Domnule, argumentul meu e foarte simplu: in momentul de fata SUA, cum bine vezi si Europa trece printr-o criza ce rezulta din datorii, pe scurt din traitul pe bani imprumutati fara acoperire. Solutia este eliminarea tuturor chelutielilor publice care sunt redundante plus redemararea economiei prin investii mici si mijlocii cu principii sanatoase.
            In ce-l priveste pe Bush, nu are rost sa barfim in stil socialsto -omanesc ce credinte are Bush.Dealtfel Obama este si el un soi de „crestin” bizar de vreme ce face parte din Episcopal Church of Chicago (da o fuga acolo daca poti si ai timp sa te lamuresti) insa spre diferenta de Bush care combina crestinismul cu crony captialism, Obama combina crestinismul cu theology of liberation (marxism crestin) tinand cont ca de la intemeiatorul sau, crestinismul nu s-a dorit o doctrina politica, sociala, economica ci una a individualitatii interioare. Din punctul acesta de vedere nici Bush nici Obama nu sunt crestini . In fine povestea e complicata. Dar daca tot ai vorbit de Bush diferenta intre el si Obama, aproape nu exista: ambii sunt „crestini” dar unul crede in „crestinism’ si capitalism, altul crede in „crestinism” si socialism. Ambele strategii sau dovedite eronate de unde criza actuala.
            Acum Tea Party, am mai spus-o a pordus argumente economice, statul minimal, reducerea cheltuielilor etc. Este complet irelevant ce credinte au membrii Tea Party unuii sunt atei din cate stiu, iar altii au fost odata mari comunisti (Joe Hicks) importanta este viziunea lor economica si politca care mie personal imi place si ar trebui sa-ti placa si tie daca ai judeca nitel si ai merge dincolo de aparente caci tocmai despre „norodul” acela tau se refera, au cine crezi mata ca vor plati datoriile SUA: Obama, Bush?
            Acum voi ori incercati sa intelegeti fenomenul Tea Party ori reporduceti de aiurea argumentele comunistilor americani. E treaba voastra pentru mine nu se schimba nimic.Oricum ce m-a iritat in articolul lui Fumurescu este reproducerea cliseelor de stanga cu privire la Tea Party. Clisee care sunt in buna masura false si spun asta nu pentru ca sunt de „dreapta” ci pentru ca realmente am petrecut multa vreme ascultand ce idei cu adevarat. Vedeti PJ TV unde e A Kalavan, Joe Hicks si multi altii care nu sunt ncii crestini, nici socialisti nici de dreapta. Ci un centru foarte bine argumentat.
            Mult noroc!

          • In final daca nu va place Tea Party, nu votati (in cazul in care aveti dreptul) dar de vreme ce aceastea sunt articole din presa romaneasca macar aici mi-as fi dorit sa vad o analiza serioasa si dincolo de demagogia inflamatorie a stangii americane. Poate astept prea mult.,

          • In final uitati-va ce studii au H Reid, Pelosi si alti „straluciti” din partidul Democrat Cu exceptia lui Obama, mai toti sunt adunati de pe la universitatii absolut penibile de care nimeni nu a auzit niciodata. de exemplu marele H Reid a studiat la”: Southern Utah University and graduated from Utah State University.Ai auzit de o asmenea universitate??? Iar Pelosi la Institute of Notre Dame, a Catholic all-girls high school in Baltimore, and from Trinity College (now Trinity Washington University. Ce sa povestesc, toti educati la Universitati de top. Sincer vorbind Obama ar face bine sa se lepede de banda asta si sa formeze un centru coerent. Vremea aburelilor a trecut. in fond in America singurii cu adevarat discriminati sunt europenii care stau pe vize pana la vine rau si Native Americans. Asta ti-o spune cineva care cunoaste pe dinauntru sistemul social si educational american.
            Mult noroc!

  8. „Asa ca – pentru prima oara de la infiintarea miscarii – 51% dintre cei chestionati declara ca au parere proasta si foarte proasta despre Tea Party si doar 31% o parere buna.”
    Aiurea. Nici nu se coagulase bine mişcarea in 2009 că au şi început să curgă sondajele măsluite. un simplu sărci pe net ţi-ar indica că din 2010 petrecerea tot alunecă pe tobogunul expres al MSM, iar acum, că tot se ivi înc-un hop de criză cu rată pierdută in autogară de un guvern rămas in urmă cu ochii după ciosvărte de buget, au marşat iarăşi cu o statistică executată in birturile doldora de democraţi in sondaj tehnic.
    chiar şi tabelele pritocite de scribii stîngii iată cum evolua opinia favorabilă bairamului de partid:
    33%[2010.o1]>32%[2011.o3]>31%[2011.o8]. oau, ce prăbuşire…îţi stă mintea-n loc, nu alta.

  9. Cred ca zilele astea partidul republican are o problema mai mare de imagine decat partidul democrat din cauza Tea Party. Reprezentantii Tea Party or sa fie un obstacol principal in discutiile privind reducerea deficitului pentru ca nu vor sa faca nici un fel de compromis.

    Personal, sunt undeva in zona independentilor. Nu imi plac democratii pentru ca le dau nas sindicatelor si in general nu sunt fiscal conservatori (insa au idei sociale liberale cu care rezonez), si nu imi plac republicanii pentru ca sunt social conservativi desi au in general idei economice bune.

    Insa Tea Party a ridicat durerile de cap ale republicanilor la un nivel nou, pentru ca se situeaza la extrema dreapta. Desi ideilor lor economice sunt bune, se situeaza la extrema dreapta a societatii americane. Tea Party e sprijinit de tot felul de organizatii extremiste cum ar fi vigilantii care cutreiera inarmati frontiera mexicana organizati ca forte paramilitare, biserici ultra-conservatoare de genul celor care ard Coranul in semn de protest, organizatii care promoveaza suprematia albilor, organizatii care incearca limitarea dreptului de imigrare in SUA si altii ca ei. Ce am eu cu ei in comun? Mai nimic… Insa din cauza lor nu as putea sa votez un candidat Tea Party. Nu pot sa ma asociez cu astfel de oameni.

    Vad cu ochii mei extrema dreapta in Arizona care a incercat sa treaca niste legi foarte controversate privind drepturile imigrantilor si care ar fi creat doua clase de cetateni. Unii nascuti in SUA pe care nu ii intreaba nimeni nimic, si altii care sunt nascuti in strainatate insa ar fi tot timpul hartuiti sa isi dovedeasca cetatenia numai pentru ca par a fi imigranti ilegali.

    Probabil un republican care ar avea sanse sa il invinga pe Obama intr-adevar trebuie sa se situeze mai spre centrul spectrului politic, insa nu vad niciunul care sa se potriveasca profilului, si el or ea nu ar fi sprijinit de Tea Party. Nu cred ca un candidat Tea Party ar avea vreo sansa la presidentie, si sondajul de opinie confirma ideea asta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro