vineri, martie 29, 2024

Cosmetizarea “patriotica” a unui criminal (Prima parte)

Mi-e greu sa cred ca am ajuns aici: sa fie nevoie, din nou, in spatiul public, de dovedirea criminalitatii sefului Securitatii ceausiste. Adica a celui care a condus represiunea impotriva cvasi-intregii populatii a Romaniei in ultimii ani de dictatura comunista, cind colapsul economic, mizeria morala si cultul personalitatii Ceausestilor ajunsesera la paroxism, groaza de Securitate a poporului – viscerala, si singurul scop al institutiei respective era sa mentina, cu orice pret, imundul cuplu la putere. Puterea de care securistii au incercat sa se-agate in decembrie 1989, cind milioane de oameni – adevaratii eroi ai Romaniei – au iesit in strada sa huiduie dictatorul.

Pentru ca astazi, dupa 10 ani in Uniunea Europeana, sa asistam nu numai la reincarnarea unui primitiv nationalism izolationist și anti-european de sorginte ceausista, dar si la stupefianta proliferare a unui grotesc cult al lui Iulian Vlad. Criminalul condamnat pentru unele din crimele de la Revolutie a devenit, in acesti ani, vedeta unei toxice campanii de dezinformare. Fostul general – devenit soldat dupa “genocidul” din decembrie ‘89 – fusese gratiat cu o marinimie tovaraseasca, adiacenta complicitatii, de Ion Iliescu, dupa doar patru ani de detentie.

In timpul Revolutiei, pentru un moment de deruta, securistilor le-a fost fara doar si poate teama de “gloata” scapata de sub controlul ubicuu pe care-l exercitasera cu “profesionalism”, de cerberi ai dictaturii comuniste, timp de patruzeci de ani. Stiau ce facusera. Unii, cu notiuni de drept, poate auzisera si ca se numesc, pe plan international, crime impotriva umanitatii. Si mai stiau si cit erau de uriti.

Nu degeaba actionasera, incepind din anii ’70, sub tutela lui Iulian Vlad si conform “ordinelor si indicatiilor Comandantului Suprem”, mai ales “preventiv” [1], cu “discernamint politic” si “sub acoperirea militiei” [2]. Adica prin amenintari, delatiune si, la nevoie, deghizarea represiunii in condamnari de drept comun, pentru a evita alertarea “organelor si organismelor internationale”, o politica generalizata conceputa in principal de Iulian VLAD, la care voi reveni cu noi documente regasite recent in dosarele de la CNSAS[3].

In contextul dezlantuirii revoltei populare din decembrie 89, Securitatea a actionat conform ordinelor in vigoare[4]. Adica cu “fermitate” si “arme si munitii de lupta” (au fost primii care le-au primit), impotriva “huliganilor”, a “elementelor turbulente si anarhice” care “sub influenta agenturilor straine” si a “cercurilor reactionare” incercau sa “rastoarne cuceririle revolutionare ale poporului”, sa distruga “viitorul socialist” al patriei[5]. Dupa 22 decembrie, au incercat o “lupta de rezistenta”[6] conform doctrinei ceausiste bine stabilite a “luptei intregului popor” in cazul “teritoriului ocupat vremelnic de inamic”[7]. Graitoare in acest sens sint si noile documente si analize ale lui Madalin Hodor din recenta serie de articole din Revista 22[8]. Curajosul (si tenacele) istoric demonstreaza, printre altele, ca in timpul represiunii orchestrate de Iulian Vlad, care a pus in aplicare imperativul lui Ceausescu de a “lichida radical” revolta, securistii, pe linga batai si arestari, au si tras asupra populatiei, atit la Timisoara cit si in restul tarii.

Pentru a justifica folosirea munitiei de razboi, pentru Ceausescu si Securitate “elementele dusmanoase” nu puteau fi autohtone, ci “iredentisti maghiari”, “emigratia reactionara”, sau “spioni din est sau din vest” dezlantuind un atac “din afara”[9].

Dar dementul plan ceausist al “razboiului intregului popor” care sa-l mentina la putere cu orice pret s-a destramat in citeva ore: poporul insusi se ridicase sa-l inlature.  Iar in minutul urmator fugii de pe acoperisul CC-ului, ca sa-si scape pielea, maestrul represiunii si al dezinformarii a reciclat mitul ceausist al “atacului agenturilor straine”. “Teroristii” au devenit curind KGB-sti deghizati in “turisti”.  O bazaconie luata in brate ulterior, cu sirg, de un grup de fosti securisti si informatori din mass-media, cu care de ani de zile fosta politie politica incearca sa-si dezinfecteze imaginea, si mai ales sa evite rolul de inculpati in dosarele Revolutiei.

Dupa clementa eliberare de catre Iliescu, Vlad a revenit in forta, ca eminenta mai mult sau mai putin cenusie a securistilor preluati de noua putere (in SRI, SIE, SPP, 0215, justitie, partide), sau aterizati comfortabil, cu banii dictatorului, in bancile, trusturile de presa, firmele de asigurari, comert sau “securitate” ale tenebroasei tranzitii originale romanesti. Fostii filatori, delatori, anchetatori si tortionari l-au adoptat pe Vlad ca “subtil” avocat public si guru intru aruncarea mortilor si batutilor de la Revolutie  in circa altora. Si mai departe, intru transformarea abjectei institutii intr-una de “intelligence”, “profesionista”, “ca in orice tara, inclusiv in Occident”, care-n principal ar fi vegheat, “patriotic”, la “salvarea unitatii teritoriale a tarii”.

O propaganda sordida care, incomprehensibil, le-a reusit intr-o anumita masura pina in ziua de azi: scribii si guduraii criminalului ii lanseaza inca cinice volume de dezinformare pina si la tirgul Gaudeamus – injosind insasi notiunea de cuvint tiparit in Romania, si cu aceasta, memoria colectiva a acestui popor.

Distantarea initiala a FSN-ului de Securitate a fost una formala, si a durat doar cita vreme lumea a fost in strada. In realitate, noul regim s-a folosit de serviciile fostei politii politice (propaganda, incitari, dezinformare, santaj cu dosare, etc) pentru a-si asigura si consolida puterea. Gratierile lui Iliescu, dupa termene care, raportate la gravitatea faptelor, sint inca o batjocura la adresa victimelor, au devoalat si ele jocul cu multe fatete al cooptarii post-decembriste a Securitatii. Presedintele “emanat” a fost evident multumit de prestatiile fostilor securisti in anii ’90. S-a vazut inclusiv la Mineriada din iunie ‘90[10], la care nou-infiintatul SRI si Virgil MAGUREANU au contribuit din plin. In acei ani, majoritatea securistilor ramasesera in SRI, multi in pozitii de virf, unde incalcau embargoul asupra Iugoslaviei[11], derulau afaceri cu tigarete si carburanti[12]; distrugeau manuscrise ale opozantilor[13]; sustrageau, tocau, ardeau si ingropau dosare (vezi cazurile Berevoiesti[14], Malureanu[15] si dosarele multora dintre dizidenti[16], Brasov[17], Ioan Robu[18], etc), le falsificau in propriile arhive[19], urmareau pe procurorul militar care incepuse ancheta in cazul Ursu[20], incitau conflicte inter-etnice la Tirgu Mures[21], santajau fosti informatori ai Securitatii transformati in lideri de presa (precum Sorin Rosca Stanescu[22]), ba chiar “instruiau” investigatorii CNSAS[23]. Lista si impactul fostilor securisti din SRI e inepuizabila[24].

O represiune deghizata, adaptata la ‘conditiile interne’

Dezinformarea si deghizarea represiunii au fost metode principale ale Securitatii in anii ’70-‘80. Pe de o parte, dezastrul economic si opozitia crescinda erau convenabil aruncate in seama vecinilor de la est sau vest, transfugilor, “iredentistilor”, sau “agenturilor” occidentale de “destabilizare nationala”.

Pe de alta parte, pe fundalul exacerbarii cultului personalitatii, al conferintei pentru drepturile omului de la Helsinki, si al atentiei crescinde a Occidentului, Ceausescu a cautat sa-si impuna autoritatea faraonica prin metode noi. O represiune disimulata care sa insufle groaza in interior, dar sa faca cit mai putine valuri in afara. “Cel mai iubit fiu” isi dorea acceptarea, si daca se putea, faima internationala: vizite, titluri, volume omagiale. Obsesia lui si a Securitatii era sa fie redus la minim numarul cunoscut al disidentilor si al detinutilor politici, actionind cu “discernamint politic”, prin “masuri diversificate”, inclusiv “sub acoperirea organelor de militie”.

Deci ingenunchierea poporului roman avea sa se faca mai cu manusi decit in anii ’50, dar intr-un mod mai pervers si pina la urma, la fel de eficient; la nevoie, la fel de barbar, ca in cazul lui Gheorghe Ursu, al victimelor de la Brasov ’87 si de la Revolutie (vezi si Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România – Comisia Tismaneanu)[25]. Pe fondul celui mai dezgustator cult al personalitati si a celei mai rapide degringolade a nivelului de trai, Ceausescu a reusit, prin grija Securitatii si cu aportul decisiv al lui Iulian Vlad, sa aiba cea mai redusa opozitie dintre tarile tratatului de la Varsovia.

Atunci cind aparea, opozitia trebuia mascata, pentru a se evita “coagularea unor nuclee de disidenta” si publicitatea in Occident. Astfel prevenirea devenise, conform manualului co-autorat de Iulian Vlad, “principala preocupare a organelor de Securitate”[26]. Coroborind cu alte documente si cu oricare din miile de dosare de urmarire informativa (DUI), se intelege ce insemna in limbajul eufemistic al Securitatii “influentarea, temperarea, atentionarea, punerea in discutie a colectivului de munca”: intimidari, amenintari, santaj, retrogradari, pina la pierderea serviciului.[27]

“Sa-i gasim ca borfasi, ca hoti, sa actionam cu militia, sa nu facem o chestiune politica…”[28]

Neutralizarea disidentilor se facea si aceasta cu o gama “diversificata” de metode, de la discreditare[29] si izolare prin “destramari de anturaje”[30], pina la amenintari, anchetare, batai, expulzarea din tara si, in mai rare cazuri, arestarea si condamnarea pentru “propaganda impotriva orinduirii socialiste”[31]. Si asta, inca o data, pentru ca dizidentii, mai ales arestati, “nu dadeau bine” imaginii externe a dictatorului. In aceasta consta “dicernamintul politic” prelucrat, in raport dupa raport, de “patriotulIulian Vlad: evitarea scandalului politic international ce ar fi rezultat dintr-o represiune “pe fata” (cu condamnare politica), printr-o represiune disimulata intr-o condamnare de drept comun[32], care constituiarespectarea neabatuta a ordinelor Comandantului suprem, si a conducerii DSS.

Securitatea descoperise si alte avantaje ale aceastei metode: “Inceperea urmaririi penale pe linie de militie contribuie la compromiterea elementelor urmarite si a dat rezultate buneEste bine sa se caute informatii cu privire la infractiuni de drept comun savirsite de cei urmariti si sa se inceapa urmarirea penala de catre Militie, iar in cadrul cercetarilor, sa se clarifice si aspectele de natura dusmanoasa”.[33]

Descoperim astfel in aceste dosare mii de cazuri de opozitie si disidenta mai putin sau deloc cunoscute, care au fost “rezolvate” de Securitate prin “sesizarea organelor de militie si procuratura” pentru inscenari de drept comun, similare cu cazul Gheorghe Ursu.[34] Se “valorificau” astfel “informatii despre intentii ostile” si “ca urmare aceste organe [Militia si Procuratura] au actionat, prin masuri specifice, cu bune rezultate… evitindu-se astfel interventia organului de securitate”.

Cu ce se ocupa U.S.L.A. lui Ceausescu si a lui Iulian Vlad. Traditia raului.

Citind din volumele de rapoarte de activitate a unitatii de lupta antiterorista se descopera ca majoritatea activitatii acestei formatiuni a fost, ca si in cazul celorlalte directii ale Securitatii, de pura politie politica. Se dovedeste a fi un mit, produs al dezinformarii securistilor de dupa 1989, ca vajnicii “luptatori anti-teroristi” ai lui Ceausescu si Vlad s-ar fi ocupat cu predilectie de “apararea eroica a patriei” impotriva unor varii pericole externe. Istoria a aratat (si dosarele din “Procesul Comunismului”, care inca isi asteapta solutionarea la Sectia Parchetelor Militare, o probeaza) ca Ceausescu a ordonat Securitatii actiuni teroriste pe plan extern, actiuni pe care Securitatea le-a executat. E suficient sa amintim atentatele asupra Europei Libere, in care Securitatea a folosit chiar teroristi cunoscuti precum Carlos Sacalul. Dictatorul de la Bucuresti a colaborat amical cu guverne si organizatii din Orientul Mijlociu care practicau terorismul ca politica de stat. Citind nota-raport al USLA din 26.06.88[35], aflam ca “in conlucrare cu Directia I si Directia a IV-a” impotriva “unor elemente periculoasecapabile de “savirsirea unor fapte de natura a afecta securitatea statului…, in 13 cazuri s-a inceput urmarirea penala pentru infractiuni de drept comun, 3 element au fost influentate pozitiv, iar alte 8 avertizate.”


Sa luam un simplu caz, edificator atit pentru tipul de “obiective” din “baza de lucru” a USLA, cit si pentru “solutiile adoptate”. “ ‘Jora’, element deosebit de periculos din Bucuresti, care intentiona sa detoneze materiale explozive in locuri publice din Capitala a fost arestat – in urma unei combinatii – pentru furt din avutul personal, judecat si condamnat in conformitate cu prevederile legii. In caz se continua masurile de control, impreuna cu Directia aIV-a, pe timpul cit ‘JORA’ se va afla in detentie”.

Tot USLA se ocupa de “destramarea a 89 de anturaje necorespunzatoare la care erau atrase peste 25 de persoane, in special tineri scapati de sub controlul familiilor si al factorilor educationali. Intr-un numar de 12 cazuri s-a dispus inceperea urmaririi penale”.

Pina si in aviatie, unde s-ar fi asteptat ca USLA sa aiba vreun rol “profesionist” aflam ca de fapt se ocupa cu sute de controluri soldate cu “informarea conducerile intreprinderilor si organelor de Partid”, “avizarea negativasi excluderea din aviatia civila a mii de “persoane care nu indeplineau criteriile moral-politice stabilite[36], luindmasuri” impotriva angajatilor din aeropoarte “pentru colportarea de stiri transmise de posturi de radio straine”.

In legatura cu “obiectivele diplomatice”, USLA s-a preocupat nu atit de paza lor impotriva atentatelor, ci cu prevenirea intrariiin sediile misiunilor a persoanelor din categoria celor date in consemn ori care aveau asupra lor materiale cu continut necorespunzator”.

USLA a intreprins toate aceste “patriotice” fapte de armein conformitate cu ordinele conducerii DSS”, adica ale lui Iulian Vlad, sub a carui directa coordonare se afla. [37]

Citind aceste dosare e greu de imaginat cum un film de propaganda care glorifica USLA intr-un stil patriotard-nationalist, folosind “marturiile” unui criminal ca Iulian Vlad, mai poate fi vizionat si astazi pe un site al SRI-ului (!)[38].  Purtind grotescul titlu “Traditia binelui”, filmul eroizeaza, printr-o abominabila mistificare istorica, o unitate care a contribuit direct si din plin la umilirea poporului roman!

In conversatia pe care am avut-o cu domnul Director al SRI Eduard Hellvig pe 26 septembrie a.c. am primit asigurarea ca domnia sa a rupt orice legatura cu trecutul securist al institutiei si ca va reevalua toate dosarele Securitatii care trebuiau predate catre CNSAS. Acelasi lucru l-a declarat si la Timisoara pe 5 octombrie[39]. Pina in momentul de fata, marea majoritate a dosarelor solicitate,  respectiv cele legate de Revolutie, anchetarea muncitorilor revoltati la Brasov ’87, dosarele de cadre a mii de securisti, TO-ul din dosarul Udrea, si indexul bazei de date CID a Securitatii nu au fost inca predate. Asteptam aceste dosare, impreuna cu CNSAS, Sectia Parchetelor Militare, si intreaga Romanie care mai crede inca in dreptate si adevar istoric. Retragerea filmului amintit mai sus de pe site-ul SRI-ului va fi si acesta un gest de consistenta si salubritate in aceasta directie din partea domnului Hellvig.

Va urma…

NOTE_____________________________


[1] Cf. manualului „Bazele muncii de securitate” (cota CNSAS D17870 Vol. 146) co-autorat de Iulian Vlad pe baza “Conceptului de prevenire elaborat de tovarasul Nicolae Ceausescu”, in care erau incriminate ca „propaganda impotriva orinduirii socialiste redactartea scrierilor cu continut dusmanos”, chiar “fara a fi difuzate”.

[2] Citeva exemple, extrase la intimplare: “In vederea cunoasterii oricaror incercari de activitate dusmanoasa”, pentru “sporirea fermitatii in vedrea descurajarii… se vor folosi mai intens metodele avertizarii”, “se vor aplica in scop preventiv informatiile referioarea la fapte infractionale de competenta organelor de militie, ori comportari imorale, in vederea compromiterii si izolarii” opozantilor regimului Ceausescu (vezi Planul de masuri pentru intensificarea  activitatii de cunoastere, prevenire si neutralizare a actinilor dusmanoase…, Cota CNSAS D131, Vol 1, PII, fila 1, semnat de Iulian VLAD si Nicolae Plesita, aprobat de Tudor Postelnicu. „Pentru sporirea eficientei muncii preventive s-au avut avind in vedere si faptele savirsite de catre elementele dusmanoase, date in competenta militiei” (Cota D131, Vol 1, P.I., fila 95). “…sa se caute informatii cu privire la infractiuni de drept comun savirsite de cei urmariti si sa se inceapa urmarirea penala de catre Militie, iar in cadrul cercetarilor, sa se clarifice si aspectele de natura dusmanoasa”, contribuind astel si la” compromiterea elementelor urmarite” (cota CNSAS D13110 Vol.9, fila 105). “Toti lucratorii de securitate sa ia masuri ferme pentru contracararea oricaror influente ostile si activati clandestine… insa fara ca actiunele noastra sa constituie prilej de adresare a celor interesati… la diferite organe si organisme interenationalefacinduz de drepturile omului”, etc. (cota CNSAS D16527, vol 63 filele 95-106).

[3] Aduc cu aceasta ocazie multumiri echipelor de Investigatii si Cercetare de la CNSAS, in special doamnelor Germina Nagit si Gianina Buzea, pentru ajutorul inestimabil in identificarea acestor documente.

[4] Din ordinul Ministrului de Interne 2600 din 5 iulie 1988: “Pentru executarea neabatuta a sarcinilor [etc]… date de Secretarul General [etc] Ministerul de Interne are inalta indatorire de a actiona cu toata fermitatea in vederea prevenirii si combaterii operative a… incercarilor unor elemente turbulente de a se constitui in grupuri in scopul de a organiza initia si desfasura actiuni anarhice sau alte acte de dezordine in locuri publice ori de a patrunde cu forta in institutii politice, de stat sau obstesti”, “Intreg ansamblul de masuri informativ-operative de securitate si de militie intreprinse pentru asigurarea ordinii si linistii publice vor avea ca obiectiv fundamental cunoasterea din timp si prevenirea in faza incipienta a oricaror actiuni si manifestari negative”. “In cazul cind prin actiunile preventive intreprinse nu se reuseste normalizarea situatiilor negative semnalate si apare pericolul iminent al degenerarii acestora in acte de dezordine, sefii unitatilor centrale de securitate… vor actiona cu fermitate pentru restabilirea imediata a ordinii”. Vezi cota CNSAS D3646 Vol 1 filele 190-213.

[5] Vezi stenogramele CPEx: http://revista22.ro/7359/.html

[6] Intre documentele adunate de Richard Hall (https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/19/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasion-but-the-invaders-never-came-i/) se regasesc articole si marturii ale unor ofiteri MApN  care arata ca in decembri 1989 Securitatea a executat atacuri si dezinformare conforme cu conceptul “luptei de rezistenta”. De exemplu lt-col. Alexandru Bodea, cu serialul “Varianta la Invazia Extraterestrilor.  Pe cine interpelam pentru uriasa si ultraperfectionata diversiune psihologica si radioelectronica prin care s-a urmarit paralizarea conducerii armatei in timpul Revolutiei?” Armata Poporului, nr. 22 (urmare din numarul 21), 30 mai 1990: “Am adauga ca, in conceptia doctrinara referitoare la apararea patriei de catre intregul popor, elaborata ‘sub obladuirea fostului comandant suprem’ a existat, atit sub aspect teoretic, metodologic, cit si practic, o sustinuta preocupare, mai ales in ultimii ani, pentru fundamentarea conceptului de ‘razboi de rezistenta’ si de pregatire, inca din timp de pace, a unor formatiuni ‘de rezistenta’ si a unor ‘zone libere’ si raioane de pe teritoriu in care, in cazul ocuparii unor parti din teritoriul national, vor actiona asa-zise ‘grupuri sau detasamente de rezistenta.”

[7] Vezi “Particularităţi ale participării unităţilor centrale şi teritoriale de securitate la organizarea şi ducerea luptei de rezistenţă pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic, Revista Securitatea, nr. 1 (85), martie 1989”, citat de Madalin Hodor in articolul “Postasul trage totdeauna de doua ori” din revista 22.

[8] Vezi articolele pe site-ul Revistei 22: “9 zile lipsă: ce a făcut Securitatea între 22 și 30 decembrie 1989?”, “Adio, bătrâne asasin!”,  “Din nou despre Iulian Vlad. Faza pe DOCUMENTE. Agenda generalului de Securitate Ștefan Alexie”, “Securiștii care au tras la Timișoara. Listele lui Ambrozie”.

[9] Vezi stenogramele CPEx.

[10] Iliescu si Magureanu au fost trimisi in judecata pentru crime impotriva umanitatii la Mineriada: http://www.mpublic.ro/ro/content/c_13-06-2017-16-06.

[11] Vezi articolul istoricului Marius Oprea: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2005-03-04/bani-pentru-partid-motorina-pentru-milosevici.html

[12] Vezi marturia unui fost ofiter de securitate, detinut politic si apoi ofiter SRI folosit ca “decor”: http://jurnalul.ro/special-jurnalul/de-la-securitate-la-sri-via-penitenciarul-aiud-504950.html

[13] Vezi http://gh-ursu.ong.ro/cazul_grigorescu.html. Eugen GRIGORESCU, seful unitatii speciale S (inscrisuri) a Securitatii, ramas sef la aceasi unitate in SRI pina in anul 2000.

[14] Vezi http://romanialibera.ro/special/reportaje/rl–135-de-ani–dosarele-berevoiesti-266845

[15] Vezi cota CNASAS D120 V1 fila 1: “Raportul cu aprobarea de infiintare a dosarului de problema arta-cultura nr 1603 deschis la 17 ian 1974  a fost distrus de mine in ziua de 22 dec 1989”. Col Malureanu Vasile 10.01.1991

[16] Citeva exemple: dosarele lui Mihai Botez, Gabriel Andreescu, Andrei Plesu nu au anuns nici astazi la CNSAS.

[17] Cotele CNSAS I 375243 (pentru cei deportati la Iași), I 72465(cei de la Dolj)

[18] Vezi http://www.cnsas.ro/documente/adeverinte/2016/1663%20Robu%20Ioan.pdf

[19] Vezi http://gh-ursu.ong.ro/falsificareaDUI.html, Falsificarea Dosarului de Urmarire Informativa (DUI) “Udrea”, I 1099046 din arhiva CNSAS. In dosarul falsificat apar nume ale fostilor securisti preluati in SRI: Gheorghe COTOMAN, Cristian TRONCOTA (amindoi ulteriori autori de carti pseudo-istorice de glorificare mai mult sau mai putin subtila a Securitatii);

[20] Fostul ofiter din Directia a VI-a a Securitatii, Nicu CRISAN, preluat si el in Formatiunea J a SRI, dadea note informative la SRI in anii ’90 despre ancheta procurorului Dan Voinea: http://gh-ursu.ong.ro/falsificareaDUI.html

[21] In discursurile acelor zile, redate la televiziuni, apare un fost “ofițer de securitate care incită … românii contra maghiarilor”. Sa ne amintim ca si acea manipulare, pe cit de grosolana, pe atit de tragica (soldata cu 5 morti – doi romani si trei  maghiari) a fost in interesul regimului Iliescu. Cum remarca jurnalistul Tudor Artenie (crescut la Sfintu Gheorghe printre maghiari, martor in acele zile la Tirgu Mures), “propaganda iliesciană trăia din naționalism și alimenta neliniști”, deoarece “consolidarea noii puteri avea nevoie de vrajbă”. Pe 26 martie 1990, prin decret prezidențial, Ion Iliescu înființa SRI. “Securitatea revenise oficial”.

[22] Vezi http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1167084-stanescu-colaborat-securitatea-imi-pare-rau.htm

[23] Vezi cazul lui Oprisor ONIŢIU, si el condamnat pentru politie politica ca ofiter de Securitate, preluat de Magureanu in sefia UM 0215: http://www.gazetademaramures.ro/schimbul-de-azi-virusul-securitatii-in-cnsas-1451

[24] Citeva exemple: Directia a VI-a (Cercetari Penale) a Securitatii, unde a activat tortionarul Marin PIRVULESCU, judecat acum pentru crime impotriva umanitatii in cazul Ursu, a fost preluata aproape in intregime in SRI, sub forma Formatiunii J, sub deviza: “Pentru asigurarea legalitatii” (!). Printre ofiterii astfel preluati: locotenentul Vsile HODIS, si el judecat acum pentru crime impotriva umanitatii in cazul Ursu, scos din SRI, cu grad de colonel, abia in urma unei campanii de presa din 1999; colonelul Gheorghe COTOMAN, autor al unor carti de “patriotizare” a institutiei, sef in acei ani ai formatiunii J. Alte citeva cazuri notorii: Mihai CARAMAN, fost general DIE, ajuns seful SIE sub Iliescu; Traian CHEBELEU, fost consilier prezidential si purtator de cuvint al presedintelui Ion Iliescu, pe care Mircea Raceanu l-a demascat ca fost ofiter acoperit in MAE; Dan GHEORGHE, fost ofiter in Securitatea Bucuresti si apoi sef la USLA, ajuns seful Brigazii Antiteroriste din SRI, facut general, sef la UM 0215 si apoi sef la SIPA de Iliescu; Vasile IANCU, fost colonel de Securitate, ajuns generalsi adjunct al directorului SRI; Victor MARCU, fost sef in CIE, ajuns in SRI prim adjunct al lui Virgil Magureanu; Vasile MALUREANU, fost ofiter in Directia I unde ancheta scriitori “dusmanosi”, ajuns general SRI, si autor de abjecta maculatura patriotarda de dezinformare; Ilie MERCE, fost colonel de securitate si SRI pina in 1996, apoi deputat PRM, desi a fost condamnat pentru politie politica in urma actiunii CNSAS;  Gheorghe PASC, fost maior de Securitate, facut de Magureanu sef al Diviziunii F a SRI (insarcinata cu stocarea informatiilor – o pozitie cheie pentru spalarea Securitatii), care, devenit peste noapte seful unei firme specializate, a ajuns sa monteze instalatii (se presupune, de ascultare) in sediul… CNSAS (!).

[25] Bucuresti 2006, https://www.wilsoncenter.org/sites/default/files/RAPORTFINALCADCR.pdf

[26] Vezi “Bazele muncii de securitate”, cota D17870 vol. 146.

[27] Vezi, ca exemplu, cota CNSAS C4038 vol 1 fila 44 si altele. Acest volum poate fi consultat si pe site-ul Fundatiei Gh. Ursu: gh-ursu.ong.ro/C004038_001.CorespDirCentrale.pdf. Contine “Corespondenta cu directiile centrale pe linia de masuri prevenire 84-89”.

[28] “Sa-i gasim ca borfasi, ca hoti, sa actionam cu militia, cu alte organe din statul nostru si sa nu facem din aceasta o chestiune politica care, ulterior, sa aibe implicatii asupra intereselor romanesti peste hotare”[28] (cota CNSAS D16527, vol 63 filele 95-106).

[29] Vezi incercarea de discreditare a lui Mihai Botez: „se acţionează pentru compromiterea lui Mihai Botez în străinătate, prin acreditarea ideii că Mihai Botez este informatorul organelor de Securitate”, din Fondul D10947, vol. 3 pp. 138-139, citat de Viorica Oancea; “Cărturari, opozanți și documente. Manipularea Arhivei Securității” de Gabriel Andreescu; etc

[30] Vezi cota CNSAS D008852 vol 23 Directia Cercetari Penale – Rapoarte. Filele 1-4.

[31] Idem.

[32] Idem, filele 10, 81-88, 102-103, etc.

[33] Vezi cota CNSAS D13110 Vol.9, fila 105.

[34] Idem, filele 32-33 si urmatoarele.

[35] Vezi cota CNSAS C4038, Vol 1, fila 50 si urmatoarele

[36] Idem, fila 50 si urmatoarele

[37] Idem

[38] Vezi https://www.facebook.com/sri.oficial/posts/755595017858613.

[39] Vezi: adev.ro/oxc8rn

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. OK! In Ro, se numeste reincarnarea unui primitiv nationalism izolationist și anti-european de sorginte ceausista,…”, dar in Germania, Alsacia, Spania, Belgia cum se numesc ?

  2. De remarcat ca fostii securisti si-au tras dupa ei si rudele in arca lui nea Nelu de la SRI: Coldea este nepotul acelui Dan Gheorghe despre care scrieti la nota de susol 24, fost secu, fost sef la doi si-un sfert.
    Asta apropo si despre ce declara un alt cosmetizator notoriu, Basescu Traian, potrivit caruia l-a numit pe Coldea prim-adjunct SRI doar pentru ca era tanar, aratos si n-avea nicio legatura cu securitatea. Ca o ironie, teza de doctorat a lui Coldea, doctorat obtinut sub coordonarea semi-analfabetului Gabriel Oprea, are ca subiect fix managementul schimbarii in serviciile de informatii.

  3. este cutremurator ceea ce se intampla in RO acum – la diferite paliere.

    RO ar trebui sa evolueze si sigur va evolua, poate nu astazi, poate nu maine, poate poimaine dar evident nu poate ramane in ceea ce a fost odata, cum a fost odata. Cei care incearca sa aduca din nou trecutul nu fac decat sa incerce sa incetinneasca roata istoriei care oricum vine peste ei si ii va trece in fireasca uitare.

  4. Documentul explica multe si e f important, dar nu e exhaustiv. Nu clarifica absolut totul despre teroristi. Daca au fost multi (poate majoritatea) din structurile autohtone, nu inseamna ca rusii au fost spectatori neangajati, ca doar Vlad si Ceausescu erau scoliti la scoala lor, nu la pension de domnisoare franceze.

  5. dl. Ursu – sper! – e naiv, altfel n-ar considera ca Secu l-a aparat cu adevarat pe Ceasca in ’89! baietii lui Vlad (ca si activistii si directorimea ceausista, de altfel) prinsesera gust pentru viata luxoasa, pe care o aveau dar n-o puteau manifesta suficient! ghiolbani fiind, spiritul manelistic ii bantuia („am bani si fac ce vreau”), si simteau nevoia sa urineze cu bolta peste capetele „prostimii”, or, cu toate hibele lui, cizmarul ii obligase sa tina perdeaua trasa; asta e motivul de baza al tradarii lui de catre Secu si armata! nu mai cautati motive complexe, totul tine de naravurile slugilor ajunse stapani

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andrei Ursu
Andrei Ursu
ANDREI URSU a fost directorul științific al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989. Este membru fondator al Fundației „Gheorghe Ursu”. A publicat volumele “Tragatori si mistificatori. Contrarevolutia Securitatii in decembrie 1989”, impreuna cu Roland O. Thomasson si in colaborare cu Madalin Hodor, Polirom, 2019, si "Caderea unui dictator. Razboi hibrid si dezinformare in dosarul Revolutiei din 1989" (coordonator, impreuna cu Roland O. Thomasson, si co-autor a trei studii). Studii publicate: “Scurtul moment al adevărului şi începutul mistificării Revoluţiei: anul 1990”, impreuna cu Roland O. Thomasson, in “România - de la comunism la postcomunism. Criză, transformare, democratizare”, Anuarul IICCMER, vol. XIV-XV (2019-2020), Editori: Dalia BÁTHORY, Ștefan BOSOMITU, Cosmin BUDEANCĂ, Polirom 2020; “Lupta de rezistenta a Securitaii. Planul si implementarea sa la Revolutie", impreuna cu Madalin Hodor, in "Revolutia din 1989. Invinsi si invingatori", Editori: Anneli Ute GABANYI, Andrei MURARU, Alexandru MURARU, Daniel SANDRU, Polirom, 2020; „«Cine a tras în noi după 22». Studiu asupra vinovăţiilor pentru victimele Revoluţiei Române din decembrie 1989”, în colab., Noua Revistă de Drepturile Omului, 2018; „«Discernămîntul politic şi juridic» al Securităţii. Deghizările represiunii în timpul regimului Ceauşescu”. Noua Revistă de Drepturile Omului, 2018; seria de articole „Cosmetizarea «patriotică» a unui criminal” (contributors.ro, 2017). Este inginer in software. A primit Premiul Noii Reviste de Drepturile Omului (2017) și Premiul GDS (2000).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro