Generatia mea si-i aminteste: erau milioane de tineri isterizati care agitau „Carticia Rosie”, o colectie de citate sacrosancte, in anii a ceea ce Mao a numit „Marea Revolutie Culturala Proletara”, declansata in 1966. „The Tragedy of Liberation” este titlul noii carti de Frank Dikotter (aparuta la editura Bloomsbury ) despre prima faza a dictaturii comuniste din China lui Mao. Executii in masa, deportari, cataclismul Gulagului chinez. Intr-o carte anterioara, „The Great Famine”, aparuta in 2011, autorul documenta modul in care Mao si camarazii sai (inclusiv Deng Xiaoping, Zhou Enlai si Liu Shiaochi) au provocat moartea, in doar trei ani, a circa 35 de milioane de de oameni (in timpul dementei „Marelui Salt Inainte”, strategia utopica aplicata intre 1958 si 1961). Urmeaza un volum despre terorarea din timpul „Revolutiei Culturale”. Cand citesc elogii aduse „lucrurilor bune” pe care le-ar fi facut comunismul, in China, URSS sau Romania, nu pot sa nu fiu socat de cecitatea morala a celor care continua sa bata moneda pe aceste fictiuni morbide si perverse. Ori, mai exact spus, sa bata campii cu infinit cinism.
Titlul recenziei cartii lui Dikotter semnata de Frank Walden in „Wall Street Journal” (5-6 octombrie 2013) sintetizeaza catastrofa: „A Red Book Written in Blood”. Sau, reluind cuvintele scriitorului iugoslav Danilo Kis, autorul formidabilei carti „O cripta pentru Boris Davidovici”: Timbre rosii cu portretul lui Lenin…
http://www.lapunkt.ro/2013/06/01/cu-cerneala-rosie-ca-sangele-danilo-kis-si-problema-raului-radical/
Bolsevismul, in oricare dintre intruchiparile sale istorice, a fost un radicalism utopic. In „Ce-i de facut?”, Lenin scrisese: „Trebuie sa visam!”In anii 30, Stalin spunea ca „nu exista fortareata pe care, noi, bolsevicii, sa nu o putem cuceri”. Ideea venea de la Marx care, in 1871, celebra Comuna din Paris drept „asaltul cerului”. In 1959, la al XXI-lea Congres (extraordinar) al PCUS, Nikita Hrusciov a proclamat ca URSS va ajunge din urma si va depasi Statele . Imediat dupa aceea, Mao anunta ca nu se va lasa mai prejos: China comunista va ajunge din urma si va depasi Marea Britanie. La al XXII-lea Congres, in octombrie 1961, Programul PCUS, un document utopic care ar merita recitit, fagaduia mesianic: „Actuala generatie de oameni sovietici va trai in comunism!” Greva muncitorilor de la Novocerkassk era inecata in sange in iunie 1962. Hrusciov era debarcat in octombrie 1964. URSS se prabusea fara glorie in decembrie 1991.
http://soviethistory.org/index.php?page=subject&SubjectID=1961novocherkassk&Year=1961
Sa invoci nume precum Iuri Gagarin, Maia Plisetkaia ori Nadia Comaneci pentru a spune ca au existat si succese ale acelor regimuri este la fel de stupid, moral vorbind, ca si cum ai spune ca in timpul lui Hitler s-au produs masini Volkswagen si ca sportivii germani au „repurtat succese” (utilizez deliberat limba de lemn) la Olimpiada de la Berlin din 1936. Da, in anumite clipe de relativ dezghet, au aparut si carti onorabile, dar acest lucru nu a fost datorita, ci in pofida comunismului. Mai lipseste sa ni se spuna ca existau si spectacole de „varietati”, ba chiar si „ora de satira si umor”. A existat si Silvia Chicos cu „Noapte buna, copii”. In aniii 30, in Germania nazista si in URSS inflorea genul filmului muzical. Stalin o adora pe Liubov Orlova. Schimba cumva aceste date esentas chestiunii? Acest gen de „normalizare” a totalitarismelor este expresia unei ignorante desavarsite (reala ori mimata) si a unui deficit absolut de simt moral.
Dikotter ofera o cifra inspimantatoare: cinci milioane de victime, de morti, in primii zece ani ai dictaturii lui Mao. Fiecare victima a avut o familie, un nume, o biografie. Toti au fost mai intai dezumanizati, apoi lichidati. Intreb, asadar, nu a rfi putut fi atinse obiectivele alfabetizarii ori ale reformelor sanitare fara oribilul pret al crimelor in masa? Ce legatura cauzala poate fi descoperita, fara a-ti fractura capacitatea de a rationa normal, intre meciurile de fotbal din anii lui Ceausescu si bilantul istoric al unui regim ilegitim si criminal?
Recomand aici doua articole care mi se par relevante in cadrul acestei discutii. Iata un fragment din cel semnat de profesorul N. Manolescu in „Adevarul”:
„…n-avem voie să neglijăm reabilitarea discursului comunist de către o mână (deocamdată!) de tineri, printre care regăsesc şocat foşti studenţi ai mei, sub cuvânt că viaţa intelectuală românească ar avea absolută trebuinţă de o aripioară de stânga spre a-şi putea lua zborul în lumea ideilor. Convingerea cu care aceşti tineri afirmă a nu fi nostalgicii unui regim ale căror orori nu le-ar nega, vezi bine, le dezvăluie ignoranţa: dornici doar să reinventeze un discurs, cum pretind, ei nu-şi dau seama că tocmai discursul este principalul răspunzător de ororile cu pricina. Folosesc o armă ucigaşă fără ca măcar să-i cunoască performanţele istorice. Se joacă cu focul. Dar nu ca nişte copii nevinovaţi. Sunt nişte adulţi care îşi întârzie maturizarea intelectuală cultivând cea mai plină de tragice consecinţe ideologie a secolului încheiat, în care alţii ca ei au fost carnea de tun a ideologiei cu pricina.”
http://adevarul.ro/cultura/istorie/realitatea-ideologie-1_52581684c7b855ff5627785e/index.html
Pe portalul LaPunkt, politologul Marius Stan discuta logica interna a discursului utopic modern, modul in care ispita radicala se ingemaneaza cu patima totalitara:
„Pretenția la echitate, urmată de remanierea radicală a ordinii sociale, dar care apoi duce la un clivaj între lideri și adepți, între disidenți și loialiști, între bufoni și preoți (spre a relua dihotomia kolakowskiană) și așa mai departe — tocmai acesta pare a fi ciclul de viață al utopismului, dar și al socialismului! Sunt aceste contradicții doar o ciudățenie a umanității? Credință inepuizabilă în principiul justiției sociale? Partea socialistă a utopismului apare încă și mai estompată dacă ne gândim fie și măcar la abordările cvasi-capitaliste de tipul celor din China. Credința într-un Om Nou pe care Che Guevara o clama cu atâta emoție în zorii revoluției cubaneze, arată astăzi mult mai puțin a revoluție trădată, și mai mult a mit utopic care și-a pierdut farmecele. Dincolo de toate acestea, mai trebuie subliniat poate, încă o dată, că sistemele sociale se bazează mereu pe un element ireductibil: individul! Ori utopismul (de orice fel ar fi el) atacă tocmai persoana, adică ceea ce Hannah Arendt (în “The Life of the Mind”) numea ființa decidentă, volitivă și rațională. Trebuie subliniat de cel puțin câteva ori: nu instituțiile, ci indivizii au fost mereu și tot mereu vor fi depozitarul raționalității. Lecția care se desprinde din saga utopismelor și socialismelor este, în fine, aceea că individul poate distruge toate barierele cunoscute, poate rezista în fața tuturor limitelor impuse, poate nărui toate regulile și normele care nu-i mai fac sens. Și deși o anumită structură de tip normativ poate dăinui, ea este mai degrabă o negociere între facultățile raționale ale individului și confruntarea lumii cu ale ei interese. Să ne amintim preț de o clipă ce-i spunea cândva Leszek Kołakowski lui Adam Michnik, unul din liderii Solidarność: “Avem nevoie de o tradiție socialistă conștientă de propriile limitări, pentru că visul mântuirii supreme este de fapt deznădejdea ambalată în speranță, setea de putere înveșmântată ca justiție.” Și, cel mai probabil, doar dacă privim cu justă măsură și sinceritate către această afirmație (de altfel, confirmată prin nereușitele succesive ale utopismului), vom putea să limităm în mod rațional fanatismul care ne copleșește încă în zilele noastre…”
PS: Discutia de mai sus nu este catusi de putin una idiosincratica, periferica ori ezoterica. Tema relatiei dintre leninism si stalinism, a originilor bolevismului in doctrina mesianic-revolutionara creata de Karl Marx, ramane una de fierbinte actualitate. Dovada, polemicile din Anglia legate de atasamentele militant marxiste ale ganditorului social Ralph Miliband (1924-1994) impartasite, iata, de fiul sau Ed, liderul laburist care ar putea sa devina premier: “How proud Ralph would have been to hear him responding the other day to a man in the street who asked when he was ‘going to bring back socialism’ with the words: ‘That’s what we are doing, sir.’ “ How proud, indeed. Asemeni istoricului Isaac Deutscher, profesorul Ralph Miliband a detestat capitalismul liberal si a ramas fidel pana la capat visului socialist. Un vis care, iata, a fost preluat de noua generatie a familiei Miliband…
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Toată gargara se evaporă în fața următoarei declarații:
„Ну, как же, знаю, очень хорошо знаю, это благодарность такая СОБАЧЬЯ БОЛЕЗНЬ.” (rusă)
„Ceeea ce ştiu, ştiu bine, adică asta, compasiunea, este o BOALĂ a CÎINILOR.”
(Iosif Vissarionovici Djugaşvili zis STALIN)
E drept că mustăciosul nu a zbierat-o pe toate drumurile, dar e binecunoscută. Răspunsul îl dă Leonida Neamțu, un scriitor român (nota bene) de origine basarabeană:
„…Cu precizie, meticulos, despica oasele, căci fiecare CÎINE,… avea nevoie de cîte-un os, pe care să-l roadă, să-l sugă, să-l sfarme între colţi, bucăţică cu bucăţică. În fiecare CÎINE trebuia menţinută cu grijă acea „a treia parte de FIARĂ”… bestialitatea primitivă latentă… Altfel bieţii CÎINI s-ar fi pomenit TOTAL DEZARMAŢI în faţa oamenilor, care-şi păstrau animalitatea sută la sută fără să facă eforturi şi fără să roadă oase.
OAMENII… CHIAR DACĂ MĂNÎNCĂ NUMAI MIERE ŞI ZAHĂR, RĂMÎN FIARE.”
(Celălalt prezent – Leonida Neamţu 1934-1992)
Hm ! Precum Soljeniţîn, o fi ştiut el ceva !
Da, in ziua de azi sunt oameni torturati in ultimul hal si nici cainii nu sunt chinuiti si omorati mai rau ca acesti practicanti Falun Gong, doar pentru ca pretuiesc compasiunea, adevarul, toleranta, pentru ca vor sa fie oameni mai buni, mai sinceri, mai intelegatori, pentru ca asemeni lui Leszek Kolakowski apără eroic valori non-negociabile precum libertatea, civilitatea și responsabilitatea.
Persecuţia Falun Gong de astăzi din China si din multe alte tari in care China are o mare influenta, asemănătoare în istorie cu persecuţia creştinilor de la începutul veacului sau cu revoluţiile culturale comuniste şi exterminările din gulagurile Cortinei de Fier, este încercarea de a ucide frumuseţea spiritului liber şi armonia umană. Este eterna alegere dintre Bine şi Rău.
Deci oamenii acestia sunt pur si simplu niste oameni paşnici, practicanţi ai unei forme de qigong combinate cu principii morale înalte (Adevar-Compasiune-Toleranta), dar incepand din 1999 Ziang Zemin (preşedintele Chinei la vremea aceea) a înfiinţat un birou special – Biroul 610 – care acţiona ca un gestapo împotriva tuturor celor care practicau, femei, copii, batrani.
Totul a pornit ca reacţie violentă a conducerii comuniste la popularitatea fără precedent de care se bucura aceasta practica în China dar şi peste hotare. Numai în China erau peste 100 de milioane de practicanţi Falun Gong, cifră care depăşea cu mult numărul de membri ai Partidului Comunist si organizaţiilor lui afiliate. Acest lucru l-a înfuriat pe Ziang Zemin care a ordonat interzicerea practicii şi arestarea şi persecutarea celor care nu renunţă la Falun Gong, nu renunta la Adevar-Compasiune-Toleranta. Acest crimă continuă până astăzi, chiar dacă a fost clasată drept genocid de către mai multe tribunale internaţionale, parlamentele mai multor ţări şi organizaţii precum Human Rights Watch, Amnesty Internaţional, Freedom House, etc.
”Singura concluzie pe care pot s-o trag este aceea că PCC este un sistem de atrocităţi, despotism şi bigotism” declara Edward Mcmillan Scott, vicepreşedintele Parlamentului European, în 2006, după ce doi practicanţi Falun Gong cu care se întâlnise la Beijing dispăruseră fără urmă.
În 2007, Mcmillan Scott vorbea de tratamentul inuman la care sunt supuşi practicanţii Falun Gong închişi, şi anume selectarea acestora pentru recoltare de organe şi ţesuturi umane pentru transplanturi, urmată de uciderea lor.
Va multumesc ca aduceti in discutie tragica soarta a practicantilor Falun Gong. Ar trebui sa ne gandim la miile de prigoniti din China, Coreea de Nord (anonimi pentru ca nicio organizatie de aparare a drepturilor omului nu este lasata sa intre in acel infern ce se numeste „republica populara si democratica”), din Vietnam, Cuba etc La ora cand noi purtam aceasta conversatie despre cei care sunt in continuare fascinati de „soarele revolutiei” (ca sa reiau imaginea din filmul lui Nikita Mihalkov), Liu Xiaobo zace in inchisoare doar pentru ca, inspirat de ideile lui Vaclav Havel, a scris „Carta 2008”. Iar Putin revine la cele mai revoltatoare tehnici ale represiunii de tip totalitar, inclusiv utilizarea politica a psihiatriei:
http://worldaffairsjournal.org/blog/vladimir-kara-murza/soviets-abhorrent-practice-punitive-psychiatry-returns
Ar trebui sa ne gandim la miile de prigoniti din China, Coreea de Nord (anonimi pentru ca nicio organizatie de aparare a drepturilor omului nu este lasata sa intre in acel infern ce se numeste “republica populara si democratica”), din Vietnam, Cuba etc
Imi permit sa amintesc de milioanele de prigoniti din Cambodgea sau mai bine spus Kampuchea Democratica, victime ale atrocitatilor comise de regimul Khmerilor Rosii care in numai cativa ani (1975 – 1979) de implementare a filosofiei maoiste a Marelui Salt Inainte a reusit urmatoarele „performante”: 25% din populatia tarii a fost exterminata (khmerii rosii au eliminat preponderent khmeri, etnia majoritara in Cambodgea), orasele mari au fost evacuate pentru a face loc taranilor analfabeti ce urmau sa fie metamorfozati in muncitori; intelectualitatea, doctorii, profesionistii -in esenta cei pregatiti si educati in cultura franceza, a vechii puteri coloniale- erau vanati, erau considerati elemente reactionare ale societatii; multi intelectuali si profesionisti au fost stramutati in zonele rurale, fortati sa traiasca in grajdurile gospodariilor taranesti (alaturi de vite si animale), fortati sa presteze munca de jos (orezarii, plantatii de cauciuc, cresterea animalelor), umilti, batjocoriti, eliminati. Paradoxul este ca aceste barbarii au incetat pe scara larga cand Pol Pot si adeptii sai au fost inlaturati de la putere de catre trupele vietnameze, drept replica la incursiunile guerilelor khmerilor rosii in sudul Vietnamului proaspat unificat (odinioara pe perioada coloniala acel tinut s-a numit Cochinchina), teritoriu care apartinuse in vechime Imperiului Khmer. Dictatura comunista de la Phnom Pehn a fost inlocuita de o ocupatie militara vietnameza, de un guvern comunist aservit Hanoi-ului si Moscovei pentru mai bine de o decada. Chiar daca Cambodgea a revenit la monarhie, pluralism politic si democratie in 1991, efectele atrocitatilor si faradelegilor comise de comunisti, indiferent de natura lor, fie nationalista (khmerii rosii) fie internationalista (cei sustinuti de Vietnam si indirect URSS) se resimt pana in ziua de azi.
Putin nu este un lider democrat, dar este oare un comunist? Dupa parerea mea, el nu are ce cauta in discutie. Ar fi ca si cum am chestiona abuzurile tarismului. Rusia a fost dintotdeauna o autocratie. Amestecam lucrurile, pacat.
https://www.aclu.org/national-security/president-obama-signs-indefinite-detention-bill-law
Despre utilizarea psihiatrilor pentru inchiderea oponentilor politici sau a indezirabililor:
http://dprogram.net/2012/08/23/us-adopts-nazi-policy-of-indefinite-psychiatric-detention-for-political-views/
Aici despre inchiderea indezirabililor veterani, cetateni americani:
http://www.freerepublic.com/focus/f-news/2923684/posts
Despre folosirea torturii la Guantanamo si nu numai:
http://www.washingtonsblog.com/2012/07/u-s-drugged-detainees-to-obtain-false-confessions.html
Si o raportare la precedent istoric:
http://www.huffingtonpost.com/ahilan-arulanantham/wrong-then-wrong-now-mind_b_4054031.html
Lumea in care traim este foarte bolnava. Pe de o parte avem populatii nepasatoare, indobitocite sau orbite de pasiuni politice, pe de alta avem sisteme defecte care permit aparitia si cresterea tortionarilor si a actelor de represiune impotriva individului.
Edificator citat… in buddhism se spune ca una din cele 10 parami (virtuti) care trebuie duse la perfectiune este metta parami , iubirea plina de compasiune… inteleg din spusele tov stalin ca fiintele realizate care au manifestat din plin aceste calitati,cum ar fi Isus Hristos sau Buddha sakyamuni erau cainii-sefi.
Interesant. se pare ca tov stalin & co au incarnat in ei tot ceea ce omenirea putea produce mai abject… demonic de fapt. iar ideologia lor era pe masura imoralitatii lor.
nu inteleg de ce scrieti ca practicantii falunggong sunt persecutati pt ca iubesc compasiunea si celelalte virtuti. problema nu este ce iubesc ei,problema este ce reprezinta ei din punct de vedere social si politic.
sunt persecutati pt ca devenind tot mai multi pot influenta destinul politic al chinei. nu importa ce ideologie au,importa ca devin un centru de putere ALTERNATIV iar pt partidul stat e suficient ca sa declanseze un ”razboi preventiv” contra lor.
in istoria chinei au fost dinastii rasturnate de rascoale declansate de secte religioase si asta nu se uita.
iar daca din cadavrele lor se pot preleva organe pt transplant,care se vand pe bani buni,cu care china se inarmeaza mai repede,business-ul e bun,nu?
invatati sa ganditi POLITIC va rog.
Da, pai partidul comunist chinez isi raspandeşte propaganda zilnic, invelindu-si asa foarte frumos strategiile cu diferite principii si teorii si sustinand ca este mereu corect.
Zilnic, masina de propaganda a PCC injecteaza fortat in fiecare individ credintele de care are nevoie Partidul Comunist, iar acum asa cum ati spus aveau nevoie ca lumea sa creada ca Falun Gong este o secta religioasa, un “cult malefic” care se rascoala si ii rastoarna pe ei.
N-am mai stiut ce sa mai faca si ce sa mai spuna atunci cand ordinul dat de fostul dictator Jiang Zemin a fost „defăimaţi-le reputaţia, falimentaţi-i financiar şi distrugeţi-i fizic”.
La un moment dat peste 2.000 de ziare, 1.000 de reviste si sute de posturi locale de televiziune si radio aflate sub controlul absolut al PCC au devenit supraincarcate cu propaganda nebuna a campaniei de defaimare a Falun Gong.
pai nici un om inteligent nu crede in propaganda partidului vis a vis de falungong,dar nu prea au de ales;daca comenteaza risca probleme MARI. nici partidul nu crede in ceea ce spune despre falungong,dar are INTERESE mari k sa-i ponegreasca.
Sau,daca doriti,putem vedealucrurile din alta perspectiva: da,sunt malefici! din punctul de vedere al organizatiei numite PCC chiar sunt malefici,asa cum citim la pateric despre sfantul macarie cel mare ca era numit de diavoli ”batran RAU”.din perspectiva lor era rau,nu?
Repet,trebuie sa ne punem in locul lor si sa gandim politic,adica nu in termeni de DREPTATE ci in termeni de interes mercantil. si daca cu organele prelevate din corpul lor vor trai alti oameni,se poate spune ca donatorii urmeaza calea lui buddha,care ni se povesteste ca intr-o viata anterioara s-a oferit drept hrana unei tigroaice flamande care nu avea cu ce sa si hraneasca puii… iar tovarasii vor castiga o gramada de bani si TOATA lumea va fi multumita.
Fiindca tocmai l-ati pomenit pe Danilo Kis, imi aduc aminte ca in anii ’90 tot domnul Manolescu a fost cel care a definit foarte bine dublul limbaj al literaturii din perioada comunista – ma intreb de fiecare data cand imi mai cade in mana cate o carte de acest tip cati dintre tinerii din generatiile care nu au trait deloc comunismul isi mai pot da seama de curajul aluziilor din unele texte sau daca macar le inteleg. Poate de aceea ajung sa cada in aceleasi prapastii discursive cum este cea despre care pomeniti (desi, intre noi fie vorba, asta nu scuza cu nimic autismul ideologic al unora ca Rogozanu, de pilda, care este mai in varsta decat mine).
Sa invoci ororile post razboi ca argument anticomunist mi se pare necoerent logic. Sa jignesti gratuit pe cei care cred ca o parte consistenta din comunism a fost utila si ne va ajuta sa progresam ca societate, mai departe, acum cand capitalismul isi canta cantecul de lebada mi se pare disperare impotriva vremurilor care trec peste persoane invechite in gandire.
Nu poti spune ca in Romania comunismul a fost un esec pentru ca in anii 45-65 s-au facut epurari impotriva fostei clase si elite care protesta. Sa nu uitam ca Romania a purtat un razboi impotriva Rusiei si l-a pierdut. 20 de ani am avut guverne marioneta rusesti. Era normala o replica dura daca te trezeai aiurea, impotriva vremurilor, sa protestezi. Ai pierdut, capul la cutie, faci ce ti se spune si poate, doar poate, vei supravietui. Nu te trezesti ca esti mare intelectual anti-rus la 3 ani dupa ce armata romana viola gravide in satele rusesti si apoi le omora cu baioneta… Trecand peste episodul nefericit, pseudo-comunist al perioadei de pana in ’65 perioada post ’65 a fost un succes glorios al comunismului. Inclusiv pana in anii ’90. Chiar daca nu aveam cu ce sa ne umplem matul, acel putin pe care-l manacam era sanatos. Chiar daca nu aveam mii de dolari pe luna, eram mai fericiti, viata mergea intr-un ritm mai sanatos, nu exista conceptul de stress, fiecare om era ocupat cu ceva, oricat de aparent inutil parea, i se dadea un rost, un scop, si incet incet era slefuit in ceva util, nu exista conceptul de rata, toti aveau unde sa locuiasca, era mult mai multa ordine, femeile erau tratate ca altceva decat curve, ati vazut vreun ziar cu anunturi cu locuri de munca unde pentru femei 90% dintre oferte sunt ca maseuze, dansatoare exotice sau vido-chat erotic? Era o societate care avea avantajele ei fata de cea capitalista de pana in ’90. Iar daca vorbim de „democratia” actuala, care de fapt este cleptocratie, in care politicienii sunt marionetele corporatiilor si clanurilor, legile se dau cu tinta pentru clienti, Justitia se cumpara, crimele odioase sunt la ordinea zilei, traficul de carne vie fapt cotidian, normal, Politia corupta, pai atunci, era chiar mai buna decat asta. Cert, nu trebuie sa mergem spre trecut. Dar o societate viitoare, care „tipa” sa apara, este atat de mult nevoie de ea, aceasta societate trebuie sa contina aspecte din comunismul anilor ’65-’90. Poate ceva din Zeitgeist Addendum partea aII-a. Poate ceva din pragmatismul rece al capitalismului. Poate ceva din comunicarea prin internet, poate ceva din performantele computerelor actuale in, stiu eu, justitie, sistem electoral, nu stiu exact, dar cert, cert, ceva din seninatatea acelor vremuri, ceva din meritocratia acelor vremuri criticate in articolul acesta. Un weekend placut!
da ! viata era fara stress de parca traiau in Romania numai pensionari ! din aceasta viata atit de placuta a ramas inapoierea tehnologica ,si marginalizarea de care avem parte,perversul mod de viata pe care il descrieti este umilitor pentru victimele comunismului,chiar si cei care gasesc ceva sanatos in viata traita in comunism sint de fapt victime si prizonieri ai neantului si nemiscarii.Ma declar in total dezacord cu ceea ce spuneti ,va contrazice si realitatea celor ce au trait in tari fara comunism,faceti aceeasi greseala reduceti individul la o Ideologie perversa si fara viitor ,o lume bolnava cum o descrieti in cuvinte ce par a fi frumoase dar nu sint .Tragic !
Am citit recent povestirea ,,Timbre roşii cu chipul lui Lenin”, aflată la sfârşitul volumului ,,Enciclopedia morţilor”. Oricum, mult mai târziu faţă de anii în care Danilo Kis se aşezase, pentru mine, într-un generos spaţiu al literaturii Europei Centrale, ce avea să schimbe definitiv direcţiile literare ale unui secol agonizant. Pe lângă imaginea privită-n colţ a timbrelor bătute precum monedele sau câmpii, ,,cu infinit cinism”, mi-a rămas în memorie expresia ,,vremea lupilor”. Lupii, moştenitorii lui Lenin. Lupii ce aveau să suprime toţi scriitorii de limbă idiş din URSS. Dar e doar o parabolă ce revigorează memoria istoriei… Reprimările oribile şi-au lăsat peste tot semnăturile asemănătoare, fie că vorbim despre China lui Mao, din prima fază a dictaturii, fie că vorbim despre URSS, despre Ungaria, România…
Şi textul:
,,În privinţa dramelor sale de inspiraţie biblică nu trebuie uitat, domnule, că ele conţineau aluzii periculoase, care în acea ,,vreme a lupilor” te expuneau riscului fatal, chiar dacă acele texte erau sortite literaturii de sertar.”
Mi-am permis să revin cu citatul deoarece cred că expresia ascunde mult mai multe sensuri decât se întrevad la o simplă lectură de suprafaţă. Îmi cer scuze dacă e off topic, deşi nu văd cum… E croit parcă pentru succesiunea încarnărilor de esenţă bolşevică.
Vă doresc toate cele bune, Domnule Profesor!
Va multumesc. Tocmai am citit cu emotie:
http://jurnalulelianei.wordpress.com/2013/10/01/danilo-kis/
E o bucată de suflet. Rescriu ceea ce mă emoţionează şi scriu ceea ce simt. Mulţumesc.
Ma iertati ca va intreb, de cand si de ce este existenta statelor-natiune o garantie a drepturilor individului?
statul-natiune e format din indivizi solidari prin mai mult decat interesele materiale, de aceea isi apara membrii; care membri, la randul lor, datoreaza sprijin statului, fiindca fara el sunt sfasiati de jungla oamenilor lasati de capul lor; da, d-le, omul liber si fara obligatii devine iute inamicul celorlalti oameni.
Ma iertati ca va intreb – daca dreptul la viata e unul din drepturile „individului” , cine , de ce si cum il garanteaza ?
si totusi,cine poate garanta pana la urma drepturile si libertatile individuale?
Referitor la articolul despre Gen Giap, funeraliile sunt in desfasurare in acest weekend. Iata o relatare BBC de la fata locului care indica gradul de indobitocire en-masse a unei natiuni:
„We Miss You General Giap”
http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-24504882
statele natiune au aparut DUPA congresul de la Viena (parca 1815). Pana atunci nu existau decat (de ex.) persoane traind in imperiul habsburgic.
In vestul RO se pot gasi sate unde se vorbeste slovaca/ceha/sarba/dalmata de secole.
„De ce unii considera anti-comunismul doar ca pe o alta forma de indoctrinare…?” – intrebati intr-un articol anterior?Poate ca datorita acestui mod de analiza,categoric si dogmatic,pe care-l regasesc si in acest articol,de altfel bine documentat si explicit,dar care mi se pare mult prea des intalnit,ca sa-mi mai suscite un alt interes decat cel pur informativ…
O emotie comparabila cu cea care-mi este produsa de atrocitatile comunistilor,o am atunci cand vad jurnalul TV de la ora 20:numerosi oameni isi pierd zilnic serviciul,casele si demnitatea,nu mai pot sa-si trimita copiii la studii,unii se sinucid,altii ajung sa doarma sub poduri sau in inchisori,cei mai multi se simt pur si simplu inselati de o societate care le-a promis libertatea si prosperitatea …Violenta cu care sunt tratati de societatile democratice nu este mai suportabila pentru motivul ca se desfasoara in „lumea libera”,ci dimpotriva!
Azi,pedeapsa cu moartea se practica in SUA fara mari mustrari de constiinta,cel care moare astfel si familia sa,credeti ca gaseste vreo diferenta cu China comunista sau ex-URSS?
Unii au dreptate sa omoare,pentru ca o fac in numele democratiei,iar ceilalti sunt proscrisi pentru ca o fac pentru motive mai putin onorabile???
SUA ,care numara ~5% din populatia mondiala,are astazi in inchisori 25% din toti detinutii lumii…adica din toate cele 194 state,Rusia,China si Coreea de Nord incluse!
Cred ca oamenii nu mai au interes sa creada in promisiunile nimanui,daca nu vor sa inlocuiasca un jug cu altul!
Si pentru ca vorbeati despre mesianism,interpretarea mea este ca „lumina divina se afla in obscuritatea fiecarei fiinte”,ceea ce ma conduce la concluzia momentana ;) ca cei mai oribili tortionari au un puct comun cu cele mai frecventabile personaje:forta increderii in propriile valori! Ori asta e la indemana oricui,cu conditia sa accepte ca poate fi si liber…
Am trait sa o vad si pe asta…domnul Tismaneanu trimite un link spre dailymail.co.uk ( acel tabloid abject xenofob, islamofob, homofob si antisemit) doar pentru a-si justifica obsesiile referitoare la Partidul Laburist britanic…unul dintre singurele bastioane moderate, pro-europene si bazat pe valorile societatii deschise dintr-un Regat Unit tot mai populist si xenofob
Se pare ca anticomunismul devine intr-adevar terorism intelectual…pentru anticomunistii de profesie nuantele dispar. social-democratia devine marxism-leninism iar conservatorismul (chiar si atunci cand devine populist) este idealizat si suprapreciat…
PS: sunteti cum ar spune englezul „out of touch”…peste 80% din britanici au considerat atacul impotriva lui Milliband drept abject, inclusiv peste 50 % din conservatori iar Laburistii sunt ca si invingatori in urmatoarele alegeri…:)
N-ati scris un comentariu, ci un rechizitoriu. Poate il recititi si veti constata acest lucru. Aveti opinii militante, neindoios. Si, la nevoie, agresive. „Terorism intelectual”? Va constrange cineva sa cititi articolele mele? Va impiedica oare cineva sa va expuneti liber punctele de vedere? Nu sunteti de acord cu ce scriu, nu vad nicio problema. Dar lasati de-o parte, daca puteti, acest ton vehement. Este total inadecvat.
http://www.independent.co.uk/voices/comment/the-daily-mails-feature-on-ralph-miliband-was-many-things-but-antisemitic-it-was-not-8864217.html
Domnule Profesor,taranului sarac din jurul fostului oras industrial in care traiesc,care mergea zilnic cu autobuzul la munca,unde comunistii ii dadeau un salar care l-a scos din mizerie pe el si neamul lui,nu-i spun nimic povestile cu 35 milioane de morti si compasiunea ”boala caineasca”.
Ce l-a deranjat pe taranul devenit muncitor a fost faptul ca nu mai gasea paine la magazin si nu mai avea ce face cu banii… evident,dvs puneti ff corect problema si sunt in toate de acord cu dvs,dar banditii stalin , mao&co stiau f bine ca POLITICA ESTE UN FENOMEN DE MASA(nu degeaba vorbeau de democratie…) da,exterminau multe milioane,insa ceea ce conta era ce credeau despre asta milioanele ramase. iar milioanele ramase nu aveau nici o parere cata vreme O DUCEAU BINE.
Eu le spun colegilor de munca: pe vremea lui ceusescu nu aveam acces la literatura religioasa, nu puteam merge in pelerinaj la locurile sfinte…pt colegi este UN NON SENS pt ca nu-i intereseaza religia…noi traim in lumi paralele din punct de vedere mental; da,pt credinciosi a fost prigoana dar ateilor si indiferentilor religiosi asta nu le-a parut o problema; da,pt taranii cu pamant a fost prigoana,dar cooperativizarea ce i-a luat taranului sarac,boii de la bicicleta? da,ofiterului loial regelui sau LEGITIM regimul i-a luat onoarea si viata,dar lumpenului rasarit din mocirla regimul i-a dat TOTUL.
Asa ca dvs vorbiti de DREPTATE si bine vorbiti,dar sunt atatia oameni pt care dreptatea ACEASTA nu inseamna nimic. pt ei comunistii sunt cei care i-au alfabetizat si i-au scos din mizeria din care fostul regim( l’ancien regime mai exact,al popilor corupti si al nobilimii insensibile la problemele sociale) nu le dadea nici o speranta sa iasa vreodata.
Putin le pasa lor de nebunia cultului personalitatii;ceea ce pt un om educat este inacceptabil, pt omul ignorant nu e defel o problema. Dvs ne prezentati regimul asa cum a fost el,mizerabil si despotic,dar pt multa foarte multa lume nu inseamna nimic aceasta perspectiva.
Ce situatie nenorocita… pana la urma avea dreptate profesorul meu de filosofie din facultate: EDUCATIA ESTE CEA MAI MARE COMOARA A UNUI OM SI A UNUI NEAM. poporul este needucat,in primul rand in sens moral/religios. azi dimineata treceam pe langa un grup de copii de ~clasa6-7;ascultau pe mobil un hip hop cu ritm demonic de-a dreptul si TOTI FUMAU. care este viitorul unei societati in care ei vor fi baza?
Nu cred ca regimul comunist a fost un accident al istoriei…A lasat in urma noi generatii corupte moral,fara un orizont cultural,pt care binele si raul sunt ceea ce spun modelele promovate de mass media: fotbalisti,cantareti,oameni de afaceri verosi sau dame de consumatie promovate ca mari vedete..
Comunismul a trecut,demonii au ramas…. nu e cazul sa ne facem iluzii cu privire la viitorul unei asemenea societati.
Domnule Tismaneanu, din fobia (explicabila freudian) fata de orice e mai la stanga de neoliberalism, dezinformati.Ed Miliband nu gandeste exact ca tatal sau, asa cum nici dvs. nu ganditi precum tatal dvs.
Extras dintr-un discurs de anul trecut, intitulat „What responsible capitalism is all about” (capitalism, da, nu socialism) a facut si cateva referiri la tatal sau.
Because he’s [n.r. his father] the only one who thought that the route to a fair society was not through capitalism but through socialism based on public ownership.
It wasn’t just my dad who thought it, of course.
Until 1995 this view was enshrined on the membership card of the party I now lead.
Tony Blair got rid of it and rightly so, because nationalising the major industries is not the route to a fair society.
[..]
I started with my dad and I will end with him.
He was wrong about public ownership.
But he was right about something else.
He was a refugee here in Britain.
Who came here at the age of 16 in 1940.
And he joined the Royal Navy.
He used to talk about those days in the Navy, where people of all backgrounds, all walks of life, came together for a common purpose.
That’s how Great Britain succeeds.
That’s how great companies succeed.
That’s what responsible capitalism is about.
That’s what I call One Nation.
That’s the future we must build together.
http://www.theguardian.com/commentisfree/2013/may/22/google-corporate-responsibility-ed-miliband-speech
Nicaieri nu am spus ca EM gandeste ca tatal sau. Am spus ca are nostalgii socialiste. Nu cred ca le neaga. Iar originile freudiene ale „fobiei” as zice ca n-au ce cauta intr-un dialog civilizat. Dar nu dialog doriti Dvs, ci infierare :) Cat despre „neoliberalism”, v-as sugera sa renuntati la sperietori…