Crăciun 2017, Crăciun 2018…

Recitesc textele scrise cu ocazia sărbătorilor de Crăciun ale anilor 2015 și 2016. Primul dintre ele venea la scurtă vreme de la dezastrul de la #colectiv care ne-a arătat tuturor nu doar felul în care corupția ucide, ci și cât de slabă, lașă și puțin pregătită să guverneze este clasa politică din România.
Cel de-al doilea era scris după alegerile legislative din 11 decembrie, încheiate cu masiva victorie a social-democraților.
Firește, ambele evenimente erau de maximă importanță și totodată generatoare de o anumită doză de îngrijorare. Cu toate acestea, nici unul dintre sus-menționatele texte nu era marcat de disperare. În fond, îndată după 30 octombrie 2015 toate partidele parlamentare se făceau că au învățat lecția, că ar fi dornice să se reformeze, că au înțeles că nu se mai poate să persiste în tentativa de a-și prosti la infinit electoratul. În 2016 învinsese voința alegătorilor ( mulți, puțini, atât cât se prezentase la urne) căruia i s-a părut mai promițătoare, mai dătătoare de speranțe oferta stângii. Nu-i vorbă, dreapta, îndeosebi PNL-ul, avusese o campanie electorală dezastruoasă, nu reprezenta o alternativă reală la o stângă mult mai bine coagulată, inteligent , dar și pervers condusă spre victorie de un lider azi hulit de marea majoritate dacă nu a populației, măcar a oamenilor cinstiți din România. L-am numit pe Liviu Dragnea. În fond, chiar dacă nu credeam prea multe din ceea ce promisese în campania electorală PSD-ul, știam că electoratul are întotdeauna dreptate, că aceasta este esența jocului democratic, că dreapta fusese pedepsită și că pedeapsa era mai mult decât meritată.
PSD nu le promitea românilor libertatea. Nici nu avea cum, pentru că pe șefii acestuia “libertate” este un cuvânt care îi sperie. PSD fiind un partid care agreează înregimentarea, gândirea captivă, disciplina oarbă, spiritul de turmă, reminiscențele “centralismului democratic” atât de pe placul comuniștilor.
Ajunge doar să vezi care e pregătirea profesională – facultăți aproximative absolvite la bătrânețe, prin forme de învățământ la distanță, masterate adunate în grabă, doctorate plagiate, slaba aderanță la intelectualitatea autentică- a celor ce se află astăzi în fruntea social-democrației din România.
În schimb, PSD le promitea alegătorilor săi “protecție” (pentru dichotomia libertate- protecție trimit la excepționalul eseu Au oare oamenii nevoie de libertate? din recenta carte a lui Gabriel Liiceanu Continentele insomniei, Editura Humanitas, București, 2017), un trai mai bun, ceva bani în plus la salariu.
A reușit oare PSD să își îndeplinească promisiunea? Nici vorbă! Nici măcar nu a vrut-o! A aruncat mulțimii, îndeosebi bugetarilor, după modelul lui Nicolae Ceaușescu, câțiva bani în plus la salariu. Care s-au dovedit a nu însemna nimic fiindcă politicile economice proaste, aventuriste, revenirea la practicile economiei de comandă, supralicitarea creșterii economice, bazată înțelător eminamente pe consum, au dus la creșterea tuturor prețurilor, la scăderea în termeni reali a nivelului de trai și a puterii de cumpărare.
PSD voia, de fapt, să le dea românilor bani contra democrație. Credea că îi poate păcăli astfel pentru ca mai apoi, la adăpostul nopții, să dea legi în favoarea infractorilor aflați în fruntea coaliției. De aici, Ordonanța 13, de aici protestele de stradă, superbă manifestare a atât de nedoritei de guvernanți nevoi de libertate, de aici starea de puternică tensiune, de nesiguranță cu care întâmpinat anul acesta Crăciunul.
În textele scrise cu ocazia acestei mari sărbători a creștinătății în anii 2015 și 2016 spuneam că omenirea, inclusiv românii, au de înfruntat flagelul amenințării teroriste.
Astăzi, deși amenințarea teroristă continuă să rămână o realitate, poate mai proeminentă decât în 2015 sau 2016, cea mai mare primejdie pentru România o reprezintă proasta guvernare.
Crăciun fericit, stimați cititori!
Text apărut, inițial, simultan pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro la data de 25 decembrie 2017.
Actualitatea lui este evidentă și astăzi. Situația politică din țară mi se pare în 2018 chiar mult mai dezastruoasă decât în 2018. Viața românilor devine, cu fiecare nouă zi ce trece, tot mai lipsită de orizont. Mai lipsită de speranță. Doamna Andronescu, iarăși ministru al Educației, le cere tinerilor să nu plece din țară. Probabil spre a admira contramodelele alături de care stă la masa guvernului doamna ministru. Dl. Daniel Breaz, ministru al Culturii și Identității Naționale, l-a premiat zilele trecute pe generalul comunist, Marin Dragnea. Unchiul șefului său de partid și rușinea Armatei Române de un astfel de individ reprezentată. Ce poate fi mai demoralizator decât faptul că criminalii, hoții, bandiții sunt premiați în România? Ei reprezintă realitatea și simbolul guvernării PSD-ALDE.