vineri, martie 29, 2024

Crăciun 2017, Crăciun 2018…

Recitesc textele scrise cu ocazia sărbătorilor de Crăciun ale anilor 2015 și 2016. Primul dintre ele venea la scurtă vreme de la dezastrul de la #colectiv care ne-a arătat tuturor nu doar felul în care corupția ucide, ci și cât de slabă, lașă și puțin pregătită să guverneze este clasa politică din România.
Cel de-al doilea era scris după alegerile legislative din 11 decembrie, încheiate cu masiva victorie a social-democraților.
Firește, ambele evenimente erau de maximă importanță și totodată generatoare de o anumită doză de îngrijorare. Cu toate acestea, nici unul dintre sus-menționatele texte nu era marcat de disperare. În fond, îndată după 30 octombrie 2015 toate partidele parlamentare se făceau că au învățat lecția, că ar fi dornice să se reformeze, că au înțeles că nu se mai poate să persiste în tentativa de a-și prosti la infinit electoratul. În 2016 învinsese voința alegătorilor ( mulți, puțini, atât cât se prezentase la urne) căruia i s-a părut mai promițătoare, mai dătătoare de speranțe oferta stângii. Nu-i vorbă, dreapta, îndeosebi PNL-ul, avusese o campanie electorală dezastruoasă, nu reprezenta o alternativă reală la o stângă mult mai bine coagulată, inteligent , dar și pervers condusă spre victorie de un lider azi hulit de marea majoritate dacă nu a populației, măcar a oamenilor cinstiți din România. L-am numit pe Liviu Dragnea. În fond, chiar dacă nu credeam prea multe din ceea ce promisese în campania electorală PSD-ul, știam că electoratul are întotdeauna dreptate, că aceasta este esența jocului democratic, că dreapta fusese pedepsită și că pedeapsa era mai mult decât meritată.
PSD nu le promitea românilor libertatea. Nici nu avea cum, pentru că pe șefii acestuia “libertate” este un cuvânt care îi sperie. PSD fiind un partid care agreează înregimentarea, gândirea captivă, disciplina oarbă, spiritul de turmă, reminiscențele “centralismului democratic” atât de pe placul comuniștilor.
Ajunge doar să vezi care e pregătirea profesională – facultăți aproximative absolvite la bătrânețe, prin forme de învățământ la distanță, masterate adunate în grabă, doctorate plagiate, slaba aderanță la intelectualitatea autentică- a celor ce se află astăzi în fruntea social-democrației din România.
În schimb, PSD le promitea alegătorilor săi “protecție” (pentru dichotomia libertate- protecție trimit la excepționalul eseu Au oare oamenii nevoie de libertate? din recenta carte a lui Gabriel Liiceanu Continentele insomniei, Editura Humanitas, București, 2017), un trai mai bun, ceva bani în plus la salariu.
A reușit oare PSD să își îndeplinească promisiunea? Nici vorbă! Nici măcar nu a vrut-o! A aruncat mulțimii, îndeosebi bugetarilor, după modelul lui Nicolae Ceaușescu, câțiva bani în plus la salariu. Care s-au dovedit a nu însemna nimic fiindcă politicile economice proaste, aventuriste, revenirea la practicile economiei de comandă, supralicitarea creșterii economice, bazată înțelător eminamente pe consum, au dus la creșterea tuturor prețurilor, la scăderea în termeni reali a nivelului de trai și a puterii de cumpărare.
PSD voia, de fapt, să le dea românilor bani contra democrație. Credea că îi poate păcăli astfel pentru ca mai apoi, la adăpostul nopții, să dea legi în favoarea infractorilor aflați în fruntea coaliției. De aici, Ordonanța 13, de aici protestele de stradă, superbă manifestare a atât de nedoritei de guvernanți nevoi de libertate, de aici starea de puternică tensiune, de nesiguranță cu care întâmpinat anul acesta Crăciunul.
În textele scrise cu ocazia acestei mari sărbători a creștinătății în anii 2015 și 2016 spuneam că omenirea, inclusiv românii, au de înfruntat flagelul amenințării teroriste.
Astăzi, deși amenințarea teroristă continuă să rămână o realitate, poate mai proeminentă decât în 2015 sau 2016, cea mai mare primejdie pentru România o reprezintă proasta guvernare.
Crăciun fericit, stimați cititori!
Text apărut, inițial, simultan pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro la data de 25 decembrie 2017.
Actualitatea lui este evidentă și astăzi. Situația politică din țară mi se pare în 2018 chiar mult mai dezastruoasă decât în 2018. Viața românilor devine, cu fiecare nouă zi ce trece, tot mai lipsită de orizont. Mai lipsită de speranță. Doamna Andronescu, iarăși ministru al Educației, le cere tinerilor să nu plece din țară. Probabil spre a admira contramodelele alături de care stă la masa guvernului doamna ministru. Dl. Daniel Breaz, ministru al Culturii și Identității Naționale, l-a premiat zilele trecute pe generalul comunist, Marin Dragnea. Unchiul șefului său de partid și rușinea Armatei Române de un astfel de individ reprezentată. Ce poate fi mai demoralizator decât faptul că criminalii, hoții, bandiții sunt premiați în România? Ei reprezintă realitatea și simbolul guvernării PSD-ALDE.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Va fi la fel si anii urmatori, fiindca formatorii de opinie nu sunt departe nici ei, ei formeaza personaje ca la teatru. Eu as zice ca ar trebui formatorii de opinie sa se axeze pe proiecte concrete ca sa deplaseze atentia publicului pe ce este chiar necesar. De exemplu sa aratati in ce stare e medicina fata de alte tari, in ce stare e invatamantul, in ce stare sunt drumurile, telecomunicatiile, as pisa foarte mult pe aspectul urbanistic care e de lumea a 3a adica africa. Aspectul urbanistic e o baza foarte importanta. Daca continuati sa puneti in lumina actori ei se vor comporta ca atare si vor face show de 2 bani fiindca altceva nu pot.

    De ce pleaca romanii si nu se mai intorc? E simplu, infrastructura, e una sa traiesti in oras murdar, neingrijit si alta in oras curat si frumos in olanda de exemplu.

  2. ^Situația politică din țară mi se pare în 2018 chiar mult mai dezastruoasă decât în 2018.” Serios? Chiar asa? Mai revedeti ce scrieti inainte sa postati.

  3. Indurarea asta prin ani starneste analogia cu sindromul broscutei fierte (boiling frog syndrome). Daca izbucnirile de dupa Colectiv si de dupa „noaptea ca hotii” pot fi asimilate cu reactia broscutei la contactul cu apa fierbinte, aparentele adormiri ale spiritului civic, tot mai adanci in ultima vreme, seamana cu transa broscutelor impresurate de apa tot mai fierbinte. Vor ajunge oare sa sfarsesca in apa clocotinda?

  4. dreapta…stinga… vorbe. totul se desfasoara n acelasi cerc vicios, de cel putin 70 de ani, fara scapare. si pentru ca prostul (cu votul) conteaza, totu i pentru el. tocmai i se umple burta cu caltabosi si sarmale, cine i poate perturba starea de preaplin si bunastare ? a uitat de vremea cind isi potolea foamea cu copite de porc si ghiare de gaina. acum e bine domnule, salariile si pensiile aristocratiei bugetare cresc de la o cuvintare de partid la alta. cine le ofera ? hotii ce au vindut si distrus tot ce ce mai avea / are tara asta ? analfabetii instalati in toate institutiile ? justitiarul ce judeca dreptatea ca la alba neagra, azi e, miine nu mai e ? analfabetii si jivinele n au disparut nici o clipa de la putere, domnule !

  5. Apropo de amenintarea terorista, ieri a deschis unul focul in Brussels , pe un bulevard cu magazine de lux. Autoritatile UE au spus ca nu este act terorist pentru ca nu a murit nimeni si nici pagube prea mari nu sunt (doar o vitrina spartă). Sublim, nu-i asa? Iata in ce hal au adus liderii europeni, Europa. Iata in ce mizerii de orase traim si cum „descarcarea” unui kalashnikov intr-un restaurant a devenit ceva normal. Eu cred ca actualul sistem politic european este desuet si are zilele numarate. Le dau dreptate unor lideri, precum Kurtz sau Orban, care refuza sa mai accepte directivele UE privind migrantii. UE nu mai are credibilitate astazi si nici nu cred ca mai poate rezolva aceste probleme. Nu mai poate mentine coeziunea europeana.
    Iar societatea romaneasca este „aghesmuita” bine acum, cu salariile umflate si Colebilul facandu-si efectul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro