Atunci cand partidele politice vin cu propuneri de masuri de politica economica acestea trebuie in mod obligatoriu sa tina cont de o restrictie esentiala, legata de necesitatea reducerii deficitului bugetar. Procesul de consolidare fiscala este inevitabil si nu exista alternativa la el.
Constrangerea esentiala este aceea ca un deficit bugetar foarte mare nu poate fi finantat. Un deficit de -6.8% din PIB, tinta pe anul 2010, este un deficit foarte mare pentru Romania si este finantat cu mari dificultati.
Constrangerile majore de finantare sunt evidente si trebuie intelese foarte bine. Romania are o economisire interna relativ scazuta si economia depinde in mare masura de intrarile de capital din strainatate. Din pacate, datorita unei credibilitati relativ scazute a Romaniei si pe fondul crizei globale, fluxurile private nete de capital au scazut foarte puternic, fiind acum apropiate de zero. Cresterea economica nu se va relua decat daca
intrarile de capital privat vor fi reluate, ori pentru a face acest lucru sa se intample, avem nevoie de credibilitate. Romania are inca un handicap de credibilitate, venind dupa o perioada lunga de politica fiscala prociclica si politici fiscal-bugetare incoerente. Deficitul de cont curent din 2009 a fost finantat in mare parte cu banii din pachetul de finantare externa great cu FMI/CE/Banca Mondiala, ceea ce arata ca fara acest pachet financiar deficitul de cont curent nu s-ar fi putut finanta si ajustarea economiei ar fi fost mult mai puternica. In acest context in care intrarile de capital sunt limitate, constrangerile financiare ale sectorul privat sunt majore, in conditiile unui deficit bugetar foarte mare. Sectorul privat si-a ajustat deficitul economisire-investire de la -10.3% din PIB in 2007 catre un excedent de +2.9% din PIB in 2009 si circa +1.3% din PIB in 2010 (in conditiile unui deficit bugetar de -6.8% din PIB si a unui deficit de cont curent de circa -5.5% din PIB). Aceasta ajustare explica in mare parte contractia economica atat de puternica.
Prin urmare, in conditiile unor resurse financiare limitate, reducerea deficitului bugetar si reformele structurale sunt obligatorii pentru a putea elibera spatiu de manevra sectorului privat si a putea asigura o crestere economica sustenabila.
In consecinta, orice masura propusa de partidele politice trebuie sa plece de la constrangerea financiara, care impune ca orice propunere care implica cresterea cheltuielilor sau scaderea veniturilor bugetare sa fie compensata prin masuri de reducere a cheltuielilor bugetare si/sau de crestere a veniturilor bugetare. In plus, trebuie evaluat corect si impactul economic al respectivelor masuri, in special asupra competitivitatii si atractivitatii economiei pentru investitori.
Din pacate, mai toate pachetele de masuri propuse ignora in mare parte constrangerea financiara de care discutam. Mai mult, experienta recenta cu deciziile din Parlament legate de TVA si impozitarea pensiilor arata si un grad ridicat de iresponsabilitate in mediul politic, cu consecinte negative asupra credibilitatii tarii in fata investitorilor.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Articol simplu si pe intelesul tuturor. Din pacate constat ca sunt primul care se incumeta sa comenteze ceva. La „politica” in schimb ne „pricepem” si ne bagam cu totii. Aici, unde e vorba de cifre, e mai greu.
Dar pina la urma poate este mai bine asa. Comentatorii de „serviciu” ar fi reusit sa improaste cu „magarii” si acest articol.
Eu inteleg ca stim care sunt problemele dar nu reiese de ce nu avem un plan clar pe n ani care sa ne aduca pe drumul cel bun? Sau nu e nimeni competent sa faca un plan si sa-l negocieze cu toate fortele politice, sau nu are nimeni curajul sa spuna adio sponsorizari pentru partid din contracte cu statul, adio x00000 bugetari, adio venituri minime garantate, adio pensii neimpozitate, adio scutiri si exceptii de plata? Oare ce sa fie?
Promisiunile opozitiei nu au legatura cu situatia economica. Ele sunt facute pentru marele public de bugetari/asistati sociali, care in prostia lui inghite tot ce i se livreaza, atita timp cit se da si nu se ia. Daca o suma rezonabila din bugetari sau asistati social ar intelege ca boc n-a scazut salariile doar asha ca sa faca misto de bugetari, si ca sa ajunga la 10% in sondaje, ci pentru ca nu a avut alternativa, atunci PSD/PNL nu si-ar mai permite sa faca asemenea declaratii. Dar atita timp cit audienta e deajuns de proasta sa inghita galusca, de ce sa nu mai culeaga opozitia citeva procente in sondaje? Asta e partea de Romania care s-a obisnuit de 20 de ani sa i se dea. Nu sa munceasca mai mult pentru a obtine mai mult, ci sa i se dea.
Si peste toate astea mai e si lupta la cutite intre tabara Basescu si tabara Vintu/Voiculescu/patriciu. Nu e usor sa smulgi Romania din mina unora obisnuiti sa conduca totul din umbra.
Articolul are o abordare pur „contabila”, limitata. Fractura logica se produce in paragraful 3. Nu reusesc sa inteleg de ce un deficit bugetar mare (actual) ocupa spatiul de manevra al sectorului privat.
Pot fi de acord ca bancile prefera in acest moment sa investeasca in obligatiuni de stat & co. mai degraba decat sa crediteze economia reala (de exemplu au o aversiune „istorica” fata de agricultura romaneasca) ca singur argument logic.
Pe de alta parte pentru dezvoltarea economica, investitii, noi locuri de munca etc este nevoie de mult mai mult decat de credite de la banci. Enumar selectiv:
1) Forta de munca bine pregatita si cu o salarizare corespunzatoare (in acest caz un pic mai mica decat in tarile dezvoltate pentru a fi atractiva investitia)
http://www.gandul.info/scoala/generatia-crizei-75-dintre-elevi-analfabeti-stiintific-50-dintre-studenti-candidati-la-somaj-7520896 – calitatea disponibila este in scadere
http://www.adevarul.it/stiri/actualitate/72000-romani-au-plecat-munca-strainatate – cantitatea disponibila este in scadere
2) Infrastructura
http://stirileprotv.ro/stiri/dupa_20_de_ani/ambasadorul-sua-e-ciudat-aveti-20-mld-de-la-ue-si-imprumutati-de-la-fmi.html
3) Cerere interna si / sau externa
4) Reducerea birocratiei, reducerea coruptiei, promovarea competitiei reale pe piete (eliminarea licitatiilor trucate etc)
Primele 2 necesita clar eforturi bugetare si vin in contradictie cu esenta articolul de mai sus. Cererea interna in momentul in care veniturile bugetarilor scad permanent, pensionarii sunt amenintati cu reduceri sau impozitare iar impozitul forfetar inchide 200,000 firme, asteptarile negative ale populatiei se traduc in restrangerea cererii interne. Punctul 4 necesita aproape 0 resurse bugetare dar foarte multa vointa politica. Iar reducerea birocratiei s-ar putea traduce chiar in reducerea deficitului prin reducerea numarului de functionari publici.
Daca luam insa in considerare si afirmatia ambasadorului SUA (ca statul ar trebui sa foloseasca banii de la UE si nu sa ia imprumuturi de la banci) cam toata argumentatia domnului Dumitru pica.
Americanii au o vorba „you gotta spend money to make money”. In acest moment statul roman vrea „sa faca” bani fara sa cheltuiasca nimic. Ma anuntati si pe mine daca reuseste …
„Banii creați nu prin creșterea economisirii, ci prin expansiunea artificială a creditului, la început îi bucură pe antreprenori, pentru că orice investiție pare realizabilă. Restaurantele sunt mereu pline, sindicatele văd că au mai multă putere pentru că se caută angajați, politicienii pot prezenta totul ca fiind rezultatul politicilor lor. Dar cât durează petrecerea? Cât timp investitorii pot evita să crească economisirea? Cât durează iluzia că oricine poate trăi mai bine fără sacrificii?“
http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/de-soto-acum-platim-expansiunea-creditului-creat-de-banci-din-nimic-140533.html