marți, mai 17, 2022

Credibilitate, sentimentul investitorilor si politica romaneasca

Atunci  cand  partidele  politice  vin  cu  propuneri de masuri de politica economica  acestea  trebuie in mod obligatoriu sa tina cont de o restrictie esentiala, legata de necesitatea reducerii deficitului bugetar. Procesul de consolidare  fiscala  este  inevitabil  si  nu  exista  alternativa  la el.
Constrangerea  esentiala  este  aceea  ca un deficit bugetar foarte mare nu poate fi finantat. Un deficit de -6.8% din PIB, tinta pe anul 2010, este un deficit foarte mare pentru Romania si este finantat cu mari dificultati.

Constrangerile majore de finantare sunt evidente si trebuie intelese foarte bine. Romania are o economisire interna relativ scazuta si economia depinde in  mare  masura  de  intrarile  de  capital  din  strainatate. Din pacate, datorita  unei credibilitati relativ scazute a Romaniei si pe fondul crizei globale, fluxurile private nete de capital au scazut foarte puternic, fiind acum  apropiate  de  zero.  Cresterea  economica  nu se va relua decat daca
intrarile  de  capital privat vor fi reluate, ori pentru a face acest lucru sa  se intample, avem nevoie de credibilitate. Romania are inca un handicap de  credibilitate,  venind  dupa  o  perioada  lunga  de  politica  fiscala prociclica si politici fiscal-bugetare incoerente. Deficitul de cont curent din  2009  a fost finantat in mare parte cu banii din pachetul de finantare externa  great cu FMI/CE/Banca Mondiala, ceea ce arata ca fara acest pachet financiar  deficitul  de  cont curent nu s-ar fi putut finanta si ajustarea  economiei ar fi fost mult mai puternica. In acest context in care intrarile de  capital  sunt  limitate,  constrangerile financiare ale sectorul privat sunt  majore,  in  conditiile  unui  deficit  bugetar foarte mare. Sectorul privat si-a ajustat deficitul economisire-investire de la -10.3% din PIB in 2007  catre  un excedent de +2.9% din PIB in 2009 si circa +1.3% din PIB in 2010 (in conditiile unui deficit bugetar de -6.8% din PIB si a unui deficit de  cont  curent  de circa -5.5% din PIB). Aceasta ajustare explica in mare parte contractia economica atat de puternica.

Prin  urmare,  in  conditiile  unor  resurse financiare limitate, reducerea deficitului bugetar  si  reformele  structurale  sunt obligatorii pentru a putea  elibera  spatiu  de manevra  sectorului privat si a putea asigura o crestere economica sustenabila.

In  consecinta, orice masura propusa de partidele politice trebuie sa plece de la constrangerea financiara, care impune ca orice propunere care implica cresterea cheltuielilor sau scaderea veniturilor bugetare sa fie compensata prin  masuri  de  reducere  a  cheltuielilor  bugetare si/sau de crestere a veniturilor  bugetare. In plus, trebuie evaluat corect si impactul economic al   respectivelor   masuri,   in   special   asupra   competitivitatii  si atractivitatii economiei pentru investitori.

Din  pacate,  mai  toate  pachetele  de masuri propuse ignora in mare parte constrangerea  financiara de care discutam. Mai mult, experienta recenta cu deciziile  din Parlament legate de TVA si impozitarea pensiilor arata si un grad ridicat de iresponsabilitate in mediul politic, cu consecinte negative asupra credibilitatii tarii in fata investitorilor.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Articol simplu si pe intelesul tuturor. Din pacate constat ca sunt primul care se incumeta sa comenteze ceva. La „politica” in schimb ne „pricepem” si ne bagam cu totii. Aici, unde e vorba de cifre, e mai greu.
    Dar pina la urma poate este mai bine asa. Comentatorii de „serviciu” ar fi reusit sa improaste cu „magarii” si acest articol.

  2. Eu inteleg ca stim care sunt problemele dar nu reiese de ce nu avem un plan clar pe n ani care sa ne aduca pe drumul cel bun? Sau nu e nimeni competent sa faca un plan si sa-l negocieze cu toate fortele politice, sau nu are nimeni curajul sa spuna adio sponsorizari pentru partid din contracte cu statul, adio x00000 bugetari, adio venituri minime garantate, adio pensii neimpozitate, adio scutiri si exceptii de plata? Oare ce sa fie?

  3. Promisiunile opozitiei nu au legatura cu situatia economica. Ele sunt facute pentru marele public de bugetari/asistati sociali, care in prostia lui inghite tot ce i se livreaza, atita timp cit se da si nu se ia. Daca o suma rezonabila din bugetari sau asistati social ar intelege ca boc n-a scazut salariile doar asha ca sa faca misto de bugetari, si ca sa ajunga la 10% in sondaje, ci pentru ca nu a avut alternativa, atunci PSD/PNL nu si-ar mai permite sa faca asemenea declaratii. Dar atita timp cit audienta e deajuns de proasta sa inghita galusca, de ce sa nu mai culeaga opozitia citeva procente in sondaje? Asta e partea de Romania care s-a obisnuit de 20 de ani sa i se dea. Nu sa munceasca mai mult pentru a obtine mai mult, ci sa i se dea.
    Si peste toate astea mai e si lupta la cutite intre tabara Basescu si tabara Vintu/Voiculescu/patriciu. Nu e usor sa smulgi Romania din mina unora obisnuiti sa conduca totul din umbra.

  4. Articolul are o abordare pur „contabila”, limitata. Fractura logica se produce in paragraful 3. Nu reusesc sa inteleg de ce un deficit bugetar mare (actual) ocupa spatiul de manevra al sectorului privat.

    Pot fi de acord ca bancile prefera in acest moment sa investeasca in obligatiuni de stat & co. mai degraba decat sa crediteze economia reala (de exemplu au o aversiune „istorica” fata de agricultura romaneasca) ca singur argument logic.

    Pe de alta parte pentru dezvoltarea economica, investitii, noi locuri de munca etc este nevoie de mult mai mult decat de credite de la banci. Enumar selectiv:
    1) Forta de munca bine pregatita si cu o salarizare corespunzatoare (in acest caz un pic mai mica decat in tarile dezvoltate pentru a fi atractiva investitia)
    http://www.gandul.info/scoala/generatia-crizei-75-dintre-elevi-analfabeti-stiintific-50-dintre-studenti-candidati-la-somaj-7520896 – calitatea disponibila este in scadere
    http://www.adevarul.it/stiri/actualitate/72000-romani-au-plecat-munca-strainatate – cantitatea disponibila este in scadere
    2) Infrastructura
    http://stirileprotv.ro/stiri/dupa_20_de_ani/ambasadorul-sua-e-ciudat-aveti-20-mld-de-la-ue-si-imprumutati-de-la-fmi.html
    3) Cerere interna si / sau externa
    4) Reducerea birocratiei, reducerea coruptiei, promovarea competitiei reale pe piete (eliminarea licitatiilor trucate etc)

    Primele 2 necesita clar eforturi bugetare si vin in contradictie cu esenta articolul de mai sus. Cererea interna in momentul in care veniturile bugetarilor scad permanent, pensionarii sunt amenintati cu reduceri sau impozitare iar impozitul forfetar inchide 200,000 firme, asteptarile negative ale populatiei se traduc in restrangerea cererii interne. Punctul 4 necesita aproape 0 resurse bugetare dar foarte multa vointa politica. Iar reducerea birocratiei s-ar putea traduce chiar in reducerea deficitului prin reducerea numarului de functionari publici.

    Daca luam insa in considerare si afirmatia ambasadorului SUA (ca statul ar trebui sa foloseasca banii de la UE si nu sa ia imprumuturi de la banci) cam toata argumentatia domnului Dumitru pica.

    Americanii au o vorba „you gotta spend money to make money”. In acest moment statul roman vrea „sa faca” bani fara sa cheltuiasca nimic. Ma anuntati si pe mine daca reuseste …

  5. „Banii creați nu prin creșterea economisirii, ci prin expansiunea artificială a creditului, la început îi bucură pe antreprenori, pentru că orice investiție pare realizabilă. Restaurantele sunt mereu pline, sindicatele văd că au mai multă putere pentru că se caută angajați, politicienii pot prezenta totul ca fiind rezultatul politicilor lor. Dar cât durează petrecerea? Cât timp investitorii pot evita să crească economisirea? Cât durează iluzia că oricine poate trăi mai bine fără sacrificii?“

    http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/de-soto-acum-platim-expansiunea-creditului-creat-de-banci-din-nimic-140533.html

Dă-i un răspuns lui Dan Dinu Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ionut Dumitru
Doctor in economie, Ionut Dumitru (30 de ani) este presedintele Consiliului Fiscal, economist sef al Raiffeisen Bank si cadru didactic la ASE Bucuresti. El s-a alăturat echipei Raiffeisen Bank în aprilie 2005, iar de la sfârşitul aceluiaşi an conduce departamentul de Cercetare de Trezorerie. Dumitru a urmat între 2001 şi 2002 cursurile Scolii Doctorale de Finanţe Bănci, cu specializarea Strategii şi Politici Monetare.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro