vineri, martie 29, 2024

Creditul de nevoi infracționale

După ce a fost în anii de boom economic vedeta incontestabilă a condițiilor de muncă, sectorul bancar românesc a intrat într-o perioadă nefastă, care se acutizează de la an la an.

Facem progrese certe. În materie de furt. Fur­tul direct de la stat s-a cam trecut. A intrat însă, curajos, în scenă furtul de la privat, cu garanții de la stat. Tot statul plătește, dar nu hoțului, ci băncilor private de la care el a luat credite (cu nemiluita) pe care nu avea niciodată de gând să le dea înapoi. Și așa cum stă bine tunurilor românești de suc­ces, gruparea infracțională nu s-a încurcat cu bănci obs­cure și funcționari mărunți. Directori din Fondul Naţional pentru Garantarea Creditelor pentru IMM-uri, Ministerul Eco­nomiei și ai unora dintre cele mai mari bănci din România au jucat rolul de călăi și victime în același timp.

Pe partea cu statul, lucrurile sunt mai clare. Cumva te aștepți ca acolo să se fure, mai de­grabă suntem surprinși când aflăm contrariul. Pe partea cu băncile private fenomenul me­rită privit mai cu atenție. Poate e vorba doar de o mână de șmecheri cu funcții și fără scrupule sau poate e vorba de mai mult.

După ce a fost în anii de boom economic ve­deta incontestabilă a condițiilor de muncă (se­dii, mașini, salarii, bonusuri, pachete de be­neficii etc.), sectorul bancar românesc a in­trat într-o perioadă nefastă, care se acu­ti­zea­ză de la an la an. Băncile au amânat nepermis de mult lichidizarea uriașelor active aferente creditelor ne­performante pe care le au în bilanțuri, îngreunând con­si­derabil repornirea economiei după căderea din 2008-2010.

Dacă economia SUA și-a re­venit mai repede din criză, deși a fost cel mai grav afec­tată, asta s-a întâmplat în mare măsură și pentru că băn­cile au vândut, la prețuri oricât de mici, cât de multe au putut dintre garanțiile imobiliare ale clienților intrați în in­capacitate de plată. Au marcat pierderea (ma­re), și-au curățat bilanțurile și au reluat ac­tivitatea însănătoșite.

Băncile românești n-au avut acest curaj, gri­pând astfel o parte din circuitul economic. Circuit din care ar fi trebuit să-și alimenteze sursele de venituri cu noi clienți și noi afaceri sustenabile. În lipsa lor, presiunea costurilor și a targeturilor de vânzări, pe de o parte, și competiția, pe de altă parte, au devenit fu­ri­bunde. Scadența e dură, nu doar pentru cli­enți, ci și pentru bănci și angajații lor. Primul comportament sacrificat într-un mediu com­petitiv viciat e integritatea.

Cele peste 22 de milioane de euro fraudate prin credite date unor societăți fictive, re­pr­e­zentate de persoane fictive, care prezentau garanții fictive nu puteau trece de toate fil­trele diferitelor comitete de evaluare (dra­co­nice până acum ceva vreme) decât la in­sis­tența unor angajați ai băncilor dispuși să în­chidă un ochi pentru a-și îndeplini targeturile. Mania raportărilor care face ravagii în lumea corporatistă l-ar umple de invidie și pe cel mai birocrat comunist.

Orice român care intră într-o relație cu o bancă de la noi e tratat ca un potențial in­fractor. E căutat și scărpinat pe toate părțile, trebuie să-i declare și pe mama și pe tata și pe bunici și străbunici, toate cele ce au fost, sunt și vor fi, sub semnătură, în nesfârșite for­mulare și exemplare, cu litere mai mari sau mai mici. Asta, iată, nu-i împiedică deloc pe adevărații infractori să spună băncilor ceea ce ele vor să audă și să le ia banii pe care ele nu mai au cui să-i dea.

2013 va fi un an mai greu decât 2012 și pentru băncile din România, și pentru noi, cli­enții lor. Soluția fluidizării capitalului și a în­cu­rajării mediului de afaceri de către bănci nu stă în reguli mai stricte și mai multe, ci în înțelegerea mai flexibilă, mai inteligentă a fe­lului în care business-urile corecte pot supra­viețui și se pot dezvolta în vremuri de con­tracție economică. Nu sunt expert în ma­croeconomie, așadar pot mărturisi liniștit că nu înțeleg nici în ruptul capului de unde vin prognozele de creștere economică ale gu­vernului pentru 2013. Nu cunosc niciun singur director sau proprietar de firmă care să aș­tepte anul viitor cu încredere și optimism. Dar poate nu mă învârt eu în cercurile po­trivite.

Din fericire pentru noi, nici cercurile de in­terlopi cu gulere albe nu se mai simt chiar în largul lor. Dacă e vreun semn îmbucurător al acestui an, el vine dinspre câteva instituții ale statului precum DNA, DIICOT, CSM sau CCR. În decembrie, pe ele le-aș vota, dac-aș putea. Cum bine spunea Bryan Stevenson, un avocat american pentru drepturile omului, „opusul sărăciei nu e bogăția; opusul sărăciei e jus­tiția“. Dacă ea face viața grea și închisoarea lungă pentru hoții din mediul de stat și privat, putem să mai sperăm la o șansă.

Articol aparut in Revista 22

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Ar fi interesant de văzut cam care este marja profitului pentru o bancă- orice bancă- mare din România care-și permite să aibă jdemii de sedii la maxim 500 de m unul de altul, să-și angajeze personal pentru toate aceste sedii și să și desfășoare o afacere. Sau nu ? Poate că astfel de bănci spală de fapt niște bani- pentru care stau de fațadă.

  2. stimabiel domn alexandru,

    se pare ca nu urmariti cu atentie fenomenul, caci nu se poate sa nu fi inteles ca frauda efectiva este de „doar” 4 milioane de euro, si ca pentru restul de 18 milioane se depusesera documentele necesare pentru obtinerea creditului, dar pentru ca una dintre bancile afectate deja sesizase autoritatile, acelea nu s-au mai acordat. asadar, cele 22 de milioane din articolul dumneavoastra ar trebui rectificate pentru a corespunde realitatii.

    mai departe, se pare ca nu sunteti foarte informat in ceea ce priveste sistemul bancar in general – cele 4 milioane prejudiciu creat la 3 mari banci din romania nu sunt nici macar o picatura de ploaie in comparatie cu activele detinute. numarul de credite devenite neperformante din motive de piata, deci fara nici cea mai mica intentie de frauda, este mult superior cazurilor care actualmente fac atata valva mediatica.

    in orice alt sistem, chiar si la dumneavoastra in consultanta, intotdeauna se vor gasi spirite frauduloase caci padure fara uscaciuni nu s-a vazut inca. un domn deosebit intr-un domeniu nu foarte departe de activitatile dumneavoastra avea o vorba intrata in istorie: eu stiu ca jumatate din banii clientilor ii arunc pe fereastra. daca as stii care este acea jumatate as fi si mai bogat. in cazul in care nu ati recunoscut autorul acelei constatari, este vorba de renumitul domn ogilvy.

  3. Oare chestia asta o fi avand vreo legatura cu zvonul care circula prin targ cum ca la conducerea bancilor romanesti sunt foarte multi baieti cu epoleti acoperiti ? Nu mi-e clar la cine sau la ce se refera termenul „acoperiti”: la baieti sau la epoleti.

    Daca ne uitam la faptul ca baietii astia din banci s-au organizat sub conducerea unui general de securitate, sau daca ne amintim zvonurile de prin anii 90 ca rolul bancilor era sa alimenteze conturile altor baieti cu epoleti, parca-parca razbate un parfum de credibilitate al zvonurilor cu pricina.

    • Aveti dreptate. Evenimentul a aratat ceea ce multa lumea (inclusiv eu) stia din „birfa” (ce se dovedeste o activitate care raspindeste si multe adevaruri), si anume, securistii, nomenclaturistii si rudele lor s-au angajat in banci (si in alte posturi bine platite).

      Acum chestia cu pierderile. Pai daca creditele erau garantate 100% de acel fond, bancile NU pierd nimic, isi recupereaza fondurile avansate din executarea garantiei. Cum probabil acel fond este de stat, NOI contribuabilii platim.

    • Nu e zvon, e probat de fapte.

      „Orice român care intră într-o relație cu o bancă de la noi e tratat ca un potențial in­fractor. E căutat și scărpinat pe toate părțile, trebuie să-i declare și pe mama și pe tata și pe bunici și străbunici, toate cele ce au fost, sunt și vor fi, sub semnătură, în nesfârșite for­mulare și exemplare, cu litere mai mari sau mai mici. Asta, iată, nu-i împiedică deloc pe adevărații infractori să spună băncilor ceea ce ele vor să audă și să le ia banii pe care ele nu mai au cui să-i dea.”

      Asta e proba, indicatorul gândirii de miliţian şi de funcţionăraş de la organizaţia de Partid de bază pe unitate, cheia evenimentelor din anii 1990-prezent. Faptul că după mintea lor coaptă de prea mult stat sub caschetă, „oamenii cinstiţi sunt infractori” şi „infractorii sunt oameni cinstiţi”.

      Spre exemplu: Gigel vrea credit, dar de ce? Vrea să spele bani, să facă contrabandă, să fugă cu banii în Africa, să aducă mărfuri din China fără acte, să plaseze gagici în Italia?.. Nimeni nu pune problema că Gigel s-ar putea să fie om cinstit, nici acum, nici când s-a pomenit de posibilitatea ca Gigel să aibă arme de foc, să câştige funcţii publice prin examen, să cumpere proprietăţi, să îşi facă studiile la o universitate de renume, dimpotrivă, atât i-ar fi trebuit să pomenească ceva de studii în Anul Domnului 2007, risca să fie linşat :)

      ~Nautilus

  4. Raspuns D-lui Frank G. Schmidt

    1. Nu cred ca conteaza valoarea prejudiciului (4 mil. in loc de 22) ci principiile care stau la baza fraudei dar si mecanismul aplicat
    Observ ca mereu in interventiile Dv. pe aceasta platforma faceti confuzie intre efect si cauza si pareti ca un activist pcr in favoare usl in a perverti adevarul.
    Chiar daca ar fi fot vorba de un cent/1 mil., un neamt cu educatie si nume ca Dv. nu ar fi fost preocupat sa-l fure ci sa-l foloseasca corect.
    De aceea nu cred in numele Dv. de neamt si nici in educatia de Cosmin sau Dorin cu epoleti
    de demult, care se intrevad in interventiile Dv. pe net.
    Fiind neamt cred ca aveti si ochi albastri.

    2.Cu creditele neperformante se pare ca aveti dreptate dar ar fi de analizat cum si cine a beneficiat de ele.
    Timp de 10 ani Dl Iliescu a preferat sa stea pe scaunul de presedinte (dansul a vrut sa fie doar presedinte) lasand toti baietii cu epoleti si ochi albastri sa puna mana pe tot ce avea RO. mai bun, printre altele aplicand si practica creditelor neperformante sau frauduloase.

    3.Sunt dezamagit ca din nou nu vedeti padurea de copaci, ignorati educatia si preciza Dv. nenteasca si nu vreti sa cercetati situatia cel putin pentru a diminua si nu a eradica spolierea banilor din banci – chiar daca sunt ai clientilor-resemnandu-va cu ce este sau ca merge si asa.

    In final pun o intebare doar pentru noi doi:
    Stiti cumva si L. Germana ?

    • stimabile auset,

      erlauben sie mir mit dem ende anzufangen und festzustellen qed (letzteres ist latein).

      probabil ca sangele german ma condamna la precizie, si atunci prejudiciul real este in continuare de 4 milioane. asta nu inseamna ca hotii sunt mai putin hoti. cred ca aici faceti o confuzie voita mai ales ca incercati sa insinuati niste chestiuni de care trebuie sa va convingeti singur. pe mine ma deranjeaza principial isteria – in momentul in care niste procurori emit ipoteza ca 80% din piata bancara ar fi „infestata” de recent descoperitul virus, se pare insa ca si inalti functionari si veghetori ai sistemului bancar au avut aceeasi reactie ca si mine. asadar, permiteti-mi sa concluzionez ca este probabil ca romanii sa se asemene cu germanii in materia rigorii si exactitatii – sau poate ca domnii de la bnr or fi germani, ceea ce desigur ca nu ar fi rau, dar este mai bine ca sunt romani carora le place rigoarea germana.

      si creditele de la bancorex au fost neperformante, insa acelea au fost „proiectate” sa fie neperformante. eu vorbeam de realitatile bancare de zi cu zi, si de riscul aferent, dumneavoastra iar introduceti teoria conspiratiei. daca un cetatean cinstit si onest, cu un job bine platit pentru realitatile romanesti, apeleaza la o banca pentru un credit, indiferent de destinatie, iar apoi pe lungul parcurs al perioadei de rambursare are ghinionul sa isi piarda slujba si nu mai poate finanta creditul, nu trebuie sa suspectam neaparat vreo rea intentie ab initio. si astfel de situatii se intampla oriunde in lume – deci fac parte din realitatea bancara. in perioade de crize si de contractii economice, aceste situatii apar mai des si atunci trebuie gasite solutii – de exemplu refinantarea, o varianta mai ieftina si in folos reciproc in conditiile in care este sustenabila. daca nu, ramane doar executarea silita.

      nu, chiar neamt fiind, nu am ochii albastri, nici la propriu si nici la figurat.

      cred ca am criticat suficient de des si usl-ul, dar am impresia ca aveti o memorie un pic prea selectiva.

      faptul ca auditul intern la banci si mecanismele interne de siguranta au functionat destul de bine, au dus la spargerea respectivei retele – am inteles ca una din banci a depus plangerea la diicot.

      din ce am vazut pana acum mi se pare interesant ca apropiati un general de securitate care a stat prin preajma maiintaistatatorul statului adversarului politic si anume usl-ului. am convingerea ca si in randurile dansilor se afla astfel de specimene, dar asta cel putin ar trebui asumat celeilalte parti.

      in intreaga istorie a banilor si de la inventarea bancilor ca institutii de credit au existat nenumarate tentative de spoliere a lor, de la retele de tipul celei deconspirate pana la aventurieri individuali. credeti-ma ca astfel de fapte nu reprezinta chiar fenomene singulare si nicidecum unele cantonate in spatiul mioritic. sunt convins ca puteti gasi surse de informare despre fraude bancare chiar si in germania (deutsche bank si scandalul imobiliar de la frankfurt) sau austria cu scandalul alpe-adria, pentru a numi doar doua care imi revin spontan in memorie.

      astfel de prejudicii sunt calculate in factorii de risc care in cele din urma duc la stabilirea dobanzii de creditare. pentru atenuarea efectului bancile centrale impun alimentarea unui fond de risc si alcatuirea provizioanelor contabile. vedeti dumneavoastra, si vanzatorul de zarzavat stie ca in cele mai rare cazuri isi vinde toata marfa, si atunci ceea ce se arunca se calculeaza la rata de perisabilitate si se calculeaza adaosul de asa natura ca sa nu iasa in pierdere. asadar, tot consumatorul plateste perisabilitatea, ca asta este in natura lucrurilor.

      un neamt ca mine, cum va exprimati dumneavoastra, nu pleaca de la o viziune idealista a lucrurilor ci pleaca de la realitatile vietii. idealismul este in comercial drumul sigur catre faliment. este bine sa speram ca toti sunt manati de bune intentii, dar trebuie sa luam in calcul ca unii s-ar putea sa lase povara acestora la marginea drumului. este asadar bine sa fi prevazator – in sistemul bancar se numeste politica prudentiala.

  5. „Primul comportament sacrificat într-un mediu com­petitiv viciat e integritatea.”

    Domnule Cosmin Alexandru, cred ca nici dumneavoastra nu v-ati dat seama ce adevar profund ati spus :)

    Plecand de la adevarul de mai sus, stiind faptul ca sistemul socio-economic din prezent are la baza ideile de competitivitate si profit, mai stiind si faptul ca ne educam copii in acest spirit inca de la cea mai frageda varsta… ce concluzie trageti?

    Iata ce concluzie trag eu:
    De ce ne asteptam la integritate din partea: politicienilor, medicilor, preotilor, profesorilor (si am numit doar cateva exemple, lista este exhaustiva din pacate) ? Atunci cand intelegem ca oricare dintre ei sunt produsul sistemului in care traiesc, nu ar trebui sa mai avem aceasta asteptare. Fiecare dintre noi suntem „corupti” la nivel micro (influenta sistemului, a mediului in care ne dezvoltam, isi pune amprenta pe dezvoltarea noastra, oricat am incerca sa ii minimalizam importanta).

    Fiecare dintre noi ne dorim mai mult pentru noi si, implicit, mai putin pentru ceilalti, pentru ca asta presupune „competitivitatea”: adaptarea la sistem, supravietuirea in interiorul acestuia. Medicii, policienii si restul celor din exemplul meu de mai sus isi doresc si fac acelasi lucru, dar la nivel mai mare si, tocmai din aceasta cauza, mai vizibil.

    Dar daca intelegem cauzalitatea care duce la coruptie, suntem cel putin comici cerand acestor politicieni, medici, preoti (si in general oricui) sa aiba un comportament care nu le sta si nu ar putea sa le stea in fire.

    Mai mult, intr-un sistem in care coruptia este ubicua, integritatea este anormalul, nebunia si oricine actioneaza in spiritul ei este marginalizat si ridiculizat. Si asa este si normal, pentru ca ea nu face parte din sistem, iar sistemul o rejecteaza.

    V-as da si exemple, dar cred sincer ca nu e nevoie.

    Inchei cu scuze pentru faptul ca am scris off-topic.

  6. Un articol diletant scris de un amator.
    Se intampla rar pe Contributors dar se intampla :-(
    Si nu trebuie sa ne miram cand chiar oameni importanti din presa de specialitate (ex: redactorul sef al Ziarului Financiar) o dau in bara cu elucubratii, locuri comune, stiri preluate din ziare vulgare, interpretari penibile atunci cand e vorba de subiecte din sfera bancara.
    Cateva argumente:
    1. Banca cu portofoliul de credite perfect, cu zero pierderi – e cea care n-a dat niciodata vreun credit !
    2. Bancile din Romania activeaza intr-un mediu suprareglementat, plin de constrangeri si generator de costuri si ineficienta. De cele mai multe ori reglementarile nu sunt cunoscute de clienti si sunt simtite ca: „Orice român care intră într-o relație cu o bancă de la noi e tratat ca un potențial in­fractor. E căutat și scărpinat pe toate părțile, trebuie să-i declare și pe mama și pe tata și pe bunici și străbunici, toate cele ce au fost, sunt și vor fi, sub semnătură, în nesfârșite for­mulare și exemplare, cu litere mai mari sau mai mici”
    3. Mediul infractional romanesc, experimentat si ‘inventiv” ataca in permanenta Bancile, o ‘tinta foarte atractiva’
    4. Fiecare Banca cu care am avut de-a face are departamente de Anti-Frauda care investigheaza permanent zeci’sau sute de dosare ! Multe ajung la Politie. Peste 90% din cazuri sunt depistate aici. Alte 5-10% la ghiseu.
    5. Nu odata la sesizarile si la cererea Bancii, Politia salta infractorii chiar din sediul Bancii, prinsi in flagrant delict, cu documente false la disbursare. Angajatii Bancii isi risca apoi viata ca martori in procesele cu infractorii
    6. Bancile nu ‘merg’mai bine decat economia
    7. Nu Bancile romanesti au ‘gripat circuitul economic’ ci criza, ajutata sporadic si probabil involuntar de reglementator, prin masuri pro-ciclice
    8. „Bancile au ingreunat repornirea economiei” – sa fim seriosi ! Dupa ce te-ai ars sufli si-n iaurt, nu ? In conditiile in care majoritatea Bancilor inregistreaza pierderi de zeci de milioane de Euro in ultimii ani (si actionarii aduc bani ‘de-acasa’sa le acopere), in conditiile in care accesul la resurse financiare a devenit tot mai dificil, in conditiile suplimentarilor cerintelor de capital, al aversiunii la risc, al neincrederii reciproce, sa iti imaginezi ca Bancile sunt responsabile cu ”repornirea economiei” si sa le acuzi ca n-o fac e … inocenta curata
    9. Am auzit o stire la TV – inseamna ca-i adevarata ! Cele 4 sau 22 milioane paguba posibila reprezinta circa 0,008% din activele sistemului bancar. Oare nu filtram putin informatia de la TV cum ca e afectat 80% din sistemul bancar ?
    10. Mitul conditiilor de munca din sistemul bancar”” – cei care beneficiaza de ele o sa va confirme ca in sistem exista zeci de mii de lucratori platiti cu 1000-2000 lei / luna care abia isi duc zilele muncind din greu

  7. Excelent scris si, desi nu sint economist, cred ca bine gindit…Important , pentru ca citatul acela american sa fie valabile si la portile Orientului, e sa ajunga in justitie si altceva decit militience gen Mona Pivniceru.

  8. D-le Frank G. SCHMIDT

    1.Va multumesc pentru raspuns.

    2.Cred ca numele de familie ar fi SCHMIDT ?,am scris gresit cu majuscule ?, Frank nu prea este nume nemtesc dar nu conteaza il iau ca atare.
    Fritz sau Helmuth ma-ar fi convins mai mult .

    3.Suferiti de un anume textualism, cred ca scrieti usor, sau aveti mult timp sa scriti daca
    transmiteti minimum de informatie cu maximul de cuvinte.
    Hai sa accepam termenul de text „conotativ” nu redundant, prin care incercati sa dovediti ca va pricepeti la toate (tehnica lui Adrian NASTASE) si sunteti convingator.

    4.Sincer ma asteptam la un raspuns puncual, denotativ ca tot va pricepeti, dar fiind un raspuns care mi se adreseaza l-am citit cu atentie fara sa raman cu mare lucru, probabil am limite la astfel de texte.

    5. In speranta ca in viitor interventiile Dv. vor fi mai clare – cu denotatie si conotatie deopotriva – ma vor lumina mai mult, imi vor fi mai folositoare.
    Va asigur ca le voi citi cu inters.

    In rest s-auzim de bine !

    • stimabile ausar,

      in ceea ce priveste numele va rog sa depuneti „plangere” la parintii mei. :)

      initial am incercat sa fiu foarte concis dar am fost interpretat in chip si fel. asadar am constatat ca scriam mai multe litere in final pana reuseam sa pun lucrurile la punct in sensul sa-mi precizez ideile si sa fac interlocutorul sa inteleaga ce doresc sa exprim. interpretarea, indeferent daca sincera sau tendentioasa, duce la un astfel de flux „explicativ”, pentru unii redundant (cei care pesemne vibreaza pe o lungime de unde apropiata) sau conotativ pentru ceilalti.

      daca nu ati ramas cu mare lucru imi pare sincer rau, dar este si posibil ca universul nostru cognitiv sa aiba putine puncte de interferenta. eu incercam sa invederez realitatea – avem o frauda de 4 milioane si o tentativa de frauda de alte 18. ambele fapte cad sub incidenta codului penal. sub nicio forma nu este afectat 80% din sistemul bancar. autorul articolului din pacate s-a folosit de anumite clisee probabil in speranta ca sa atraga mai multa atentie. titlul a fost in opinia mea foarte bine ales, dar modul de relatare a situatiei ramane in sfera acestor clisee pentru ca nu corespunde faptelor. si acum iarasi trebuie sa fac o precizare aparent redundanta – tentativa de frauda este si ea condamnabila, chiar daca aparent nu a creat un prejudiciu in strictul sens al sifonarii activelor bancilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cosmin Alexandru
Cosmin Alexandru
Consultant și partener Wanted – Transformation Consultancy Managing Partner B&P Brandivia, companie ce oferă servicii de consultanţă în branding şi strategie, corporate &public affairs, CSR, reputaţie, (ianuarie 2010-prezent). Director asociat al Brandivia, companie ce oferă servicii de consultanţă în branding şi strategie, traininguri pe teme conexe şi coaching (iun. 2005-ian. 2010). Membru fondator şi preşedinte al Asociaţei Erudio, din octombrie 2005. Director general al GfK Romania – Institut de Cercetare de Piaţă, firmă constituită prin preluarea integrală a companiei „Research Team Romania” de către grupul GfK, ianuarie 1996 – martie 2005. GfK Romania este o sucursală a grupului GfK AG cu sediul la Nuremberg în Germania care reprezintă una din primele 5 organizaţii din lume în domeniul cercetărilor de marketing. În 2004, ultimul an al managementului meu, GfK Romania a avut o cifră de afaceri de peste 2.000.000 USD, şi un număr de 45 angajaţi, fiind astfel cea mai mare companie de profil din România. Fondator, asociat şi director al companiei private româno-americane de cercetare de piaţă Research Team Romania – RTR, 1992 – 1995. Absolvent al Programului ASEBUSS de Executive MBA coordonat de Şcoala de Afaceri a Universităţii Washington din Seattle în colaborare cu Şcoala Post-Universitară de Afaceri Româno-Americană, promoţia 1997 - 1999.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro