marți, martie 19, 2024

Cresterea salariului minim pe economie: Cateva cuvinte despre victime

Argumentele in favoarea salariului minim pe economie sunt atat de remarcabil de proaste si de, cel putin la prima vedere, ignorante in materie de economie incat nu pot fi explicate decat prin apel la ideologie. Ideologia e un fel de ceata care se aseaza subtil peste creierele oamenilor si-i impiedica sa observe ca au devenit imbecili, iar apoi, drept bonus, le da un plus de dopamina cand se aduna impreuna cu alti imbecili sa denunte Raul din lume. Raul din Romania in momentul asta e ca oamenii nu pot avea un „trai decent”, ca stau blocati sub „nivelul de subzistenta”, sunt „exploatati de firmele din vest”, etc. Lucruri foarte grave, evident, asa ca cea mai buna solutie este sa evitam orice incercare de a intelege cauzele si sa tipam cat mai tare ca ne pasa. Ne pasa, iar cine zice ca solutia noastra e discutabila mai mult ca sigur o face din pura rautate, sau, dupa cum ne spune Sorin Cucerai, trebuie sa fim realisti, poate ca oamenii astia sunt bolnavi mintal.

Economistii care sustin cresterea salariului minim pe economie prin ale tari zic si ei la fel: da, e adevarat ca o sa-i lase someri pe unii si e adevarat ca ii afecteaza in special pe cei mai vulnerabili membri din societate, insa efectul nu e atat de mare, oricum nu se vede, si e mai important sa dam un semnal ca ne pasa. „A low cost demonstration of concern for low wage workers that causes little damage” – zice Bernard Wasow. „Suggests a society committed to fairness and recognizes that power has a role in determining outcomes” – zice si William Van Lear. Desigur, ar fi preferabil daca am putea da semnalul asta fara sa-i bagam in rahat si mai tare pe astia mai vulnerabili din societate, dar asta e, intamplarea face ca semnalul se da sustinand cresterea salariului minim. Cineva trebuie sa plateasca pentru asta, nimic nu-i gratis pe lumea asta, dar noroc ca nu trebuie sa platim noi. Sarcina noastra aici e sa aratam lumii cat de mult ne pasa. Trebuie sa fim de partea Binelui, iar asta presupune sa pretindem ca suntem impotriva saraciei. Intelegeti? Este pe principiul ca, daca e cat de cat complicat sa vindeci pe cineva de-o boala, trebuie sa sustii tratamentul cu lipitori care-i sug sangele pentru ca e important sa arati lumii ca-ti pasa de omul ala. La urma urmelor, cat sange pot sa suga lipitorile alea, nu prea mult, e ok, e un cost pe care ni-l permitem, mai ales ca punem lipitorile pe ala nu pe noi.

Cine sunt in Romania cei afectati? Trei categorii majore: (1) Tinerii care n-au avut nicio slujba si care trebuie sa convinga pe cineva sa-si asume riscul cu ei. (2) Romii. (3) Oamenii de la tara care incearca sa se mute la oras sau care traiesc in orase mici si sarace.

1 Tinerii

Dupa cum mentioneaza si scrisoarea lui Glavan et co. impotriva salariului minim pe economie, somajul tinerilor e aproape 1 din 4. Insa Victoria Stoiciu ne arata cu grafice si numere ca salariul minim nu ar avea niciun efect asupra somajul tinerilor. Cred ca oricine citeste articolul ei si are un minim de educatie despre scepticism ar trebui sa aiba o mica suspiciune: Cu toate ca are date din 1994 si pana in 2013, ea ne arata somajul tinerilor numai din 2005 si pretinde apoi ca „datele empirice pe Romania arata ca nu se poate stabili o legatura intre cresterea salariului minim si cresterea somajului”. E o minciuna. Folosind datele ei despre salariul minim (fie RON fie dolari), dar uitandu-ne la intreaga perioada, vedem o legatura foarte clara si foarte mare.

< Figura 1 >

Cat de mare? Corelatia intre salariul minim (in RON) si somajul tinerilor este de 64% (surprinzator de mare chiar si pentru mine). Iar cand facem regresia asa cum ne sugereaza doamna, incluzand ca alt posibil determinant al somajului tinerilor cresterea economica anuala, obtinem ca somajul tinerilor este determinat de salariul minim (semnificativ statistic cu o probabilitate de 97%), in timp ce cresterea economica nu e un predictor semnificativ statistic (am folosit datele World Bank pentru somaj si crestere economica). Rezultatul regresiei e ca o crestere cu 100 lei a salariului minim tinde ca genereze o crestere a somajului tinerilor de aproximativ jumatate de procent. (Rezultatele sunt similare daca ne uitam la salariul minim in dolari.)

< Figura 2 >

Relatia dintre salariul minim si somajul tineretului in Romania este deci nu numai extrem de clara, ci si destul de mare cantitativ. Lucrul acesta se vedea de fapt si cu ochiul liber din graficul dat mai sus (daca s-ar fi obosit sa-l faca). Somajul tinerilor oscileaza intr-o anumita masura de la an la an, insa, incepand din 1998, are un trend ascendent foarte clar, ce merge mana-n mana cu cresterea salariului minim. (Daca e sa facem o analiza riguroasa si mai completa, trebuie sa exploram o serie intreaga de posibili factori care pot afecta in principiu somajul tinerilor, iar pe masura ce facem asta putem oferi o explicatie tot mai completa a variatiilor pe care le vedeti in grafic.)

In articolul ei, Victoria Stoiciu a afisat cresterea salariului minim pe un grafic, iar somajul tinerilor (trunchiat la doar cativa ani) pe un alt tip de grafic, ceea ce ingreuneaza vizualizarea. E greu de spus daca avem de-a face cu o incercare deliberata de minciuna sau doar cu incompetenta crasa. Nici nu conteaza asa de mult pentru ceea ce vreau sa spun. Ce e important e ca Victoria Stoiciu nici macar nu a incercat sa descopere care e adevarul. Dimpotriva, imediat ce i s-a parut ca are un grafic care-i sustine prejudecatile a scris rapid un articol, bazandu-se pe faptul ca majoritatea cititorilor nu au competenta de a o contrazice. Iar toata floarea progresista a Romaniei de la Sorin Cucerai pana la marele politolog Andrei Taranu au dat share entuziasmati de rigoarea cu care le sunt confirmare prejudecatile. Andrei Taranu ii sugereaza sa adauge si precizarea ca Milton Friedman insusi ar fi sustinut salariul minim. E o minciuna desigur, vedeti de pilda clipul asta, insa ce mai conteaza? Dupa cum ziceam la inceput – asta si este functia psihologica a ideologiei – sa te tina la adapost de adevar dandu-ti in acelasi timp o stare placuta de comuniune cu ceilalti Oameni Buni.

2 Romii

Situatia romilor in Romania (ca si in restul Europei de Est) este extrem de proasta (mai multe date aici si aici). Conform European Union Agency for Fundamental Rights, 60% dintre romi spun ca exista zile in fiecare luna in care nu au bani sa cumpere mancare si cineva din familie trebuie sa se culce flamand (comparativ cu 10% restul populatiei in aceeasi situatie). 28% traiesc cu sub 2 dolari pe zi (comparativ cu doar 5% restul populatiei), si jumatate dintre ei cu mai putin de 4.3 dolari (comparativ cu in jur de 11-13% restul populatiei). Locuiesc cam 5 persoane in 2 camere (restul populatiei aproximativ o persoana per camera), si aproape 90% dintre ei nu au acces la bucatarie, toaleta in casa, dus/baie sau electricitate (spre deosebire de 60% statistica pentru restul populatiei, foarte mare din cauza celor de la tara). Numai 12% dintre ei au masina personala (comparativ cu 40% restul populatiei). Accesul la diferite servicii medicale, medicamente si asigurari de sanatate e cam de doua ori mai prost decat al celorlalti.

Intr-o mare masura multi dintre ei se afla intr-un cerc vicios: Din cauza ca mortalitatea infantila in randul lor e foarte mare, sunt nevoiti sa faca multi copii comparativ cu restul populatiei. Apoi sunt prea saraci pentru ca familia sa-si permita ca copiii sa stea prea mult in scoala fara sa produca un venit, insa din cauza educatiei scazute nu pot avea venituri mari. Mai putin de 1 din 10 romi au terminat liceul (comapariv cu 65% restul populatiei), si peste 1 din 5 copii intre 7-15 ani nu sunt in scoala deloc (1 din 10 lucreaza in afara familiei). Nu m-ar mira daca programul „cornu si laptele” a avut cel mai mare efect de alfabetizare al copiilor romilor, oferindu-le un motiv concret pentru a merge la scoala (saracia lor e atat de mare incat un corn cu lapte poate face diferenta).

De asemenea, discriminarea impotriva lor e masiva, cam 1 din 4 romi spunand ca a avut probleme din cauza etniei atunci cand isi cauta loc de munca, iar 2 din 3 nu stiau ca exista legi anti-discriminare. (Cu toate astea, e cea mai mica rata de discriminare impotriva lor din Europa.) Un lucru ce contribuie la discriminare e faptul ca o mica parte dintre ei sunt bogati, creandu-se o perceptie foarte distorsionata. Inegalitatea in cadrul romilor e foarte mare: „the average income of the richest 20% of the Roma surveyed was reported to be respectively 13 and 12 times higher than the income reported by the poorest 20% of Roma” (spre comparatie, in cazul non-romilor cei mai bogati 20% sunt doar de 7 ori mai bogati decat cei mai saraci 20%).

Unde vreau sa ajung cu aceste statistici? Combinatia de saracie extrema, lipsa de educatie, si discriminare impotriva lor are drept rezultat faptul ca e foarte greu sa fie ajutati si integrati in societate fie prin metode politice sau de societate civila. Pe de o parte, politica raspunde la opinia publica, iar rasismul masiv anti-romi ii face pe politicieni sa se tina departe de posibile politici pro-romi. Intr-o anumita masura, ignoranta votantilor fata de ce fac politicienii le da acestora un oarecare grad de libertate, insa nu avem niciun motiv sa presupunem ca politicienii romani ar fi bineintentionati fata de romi sau ca nu ar fi la randul lor la fel de rasisti ca si populatia. Anumite episoade legate de Traian Basescu sau Adrian Cioroianu (ultimul dintre ei chipurile intelectual) sunt din pacate emblematice.

Pe de alta parte, societatea civila nu are resurse sa schimbe in mod vizibil situatia. Campaniile anti-discriminare, oricat de bine ar fi ele realizate, nu pot schimba rapid si masiv opinia publica. Toate campaniile de pana acum n-au reusit nici macar lucruri simple, precum sa-l convinga pe Andrei Plesu ca nu mai foloseasca cuvantul „tigan”. Daca un om de litere nu e in stare sa inteleaga diferenta dintre denotatia si conotatia cuvintelor, si faptul ca existenta unor expresii precum „a te tigani” si „a te inneca ca tiganul la mal” etc., creeaza o conotatie negativa termenului, ce sanse au aceste campanii sa convinga publicul larg de lucruri mult mai subtile? Vorbim aici de oameni care au schimbat prescurtarea Romaniei din ROM in ROU ca nu cumva, Doamne fereste, sa ne confunde strainii cu romii. Din nou aceeasi poveste. Cei carora le pasa preiau agenda. In cazul de fata le pasa sa nu fie facuti de rusine. Pentru ca, da, e mai important sa pastram aparentele decat sa facem un bine real. De ce sa ne complicam analizand barierele sociale si economice care ii tin pe romi in situatia lor precara cand putem pur si simplu ca schimbam ROM in ROU si gata! Sa se stie ca nu sunt de-ai nostri. Ei sunt altceva, nu stim ce exact, nici nu ne pasa.

Ramane un singur mijloc fezabil: piata. Piata (a) nu depinde de opinia majoritatii, (b) functioneaza pe baza unei structuri de motivatii ce nu depinde de altruism si binevointa, (c) nu depinde de o agentie politica care sa ia bani de la unii pentru a-i da altora, si (d) e capabila sa genereze schimbari majore spectaculos de repede. In acest context, salariul minim pe economie e una dintre principalele piedici puse in calea piatei pentru a integra social si economic romii. Efectul e ca jumatate dintre ei muncesc la negru. E singura optiune care le este accesibila. Efectele se insiruie apoi in lant, precum faptul ca muncind la negru nu au asigurare medicala, si, in consecinta, au o speranta de viata mai mica la toate varstele. Din cauza educatiei lor foarte scazute, majoritatea romilor nu pot fi angajati, cel putin la inceput, decat in slujbe de munca necalificata si pe salarii extrem de mici. De asemenea, din cauza ca probabil multi angajatori sunt si ei la fel de rasisti ca si ceilalti romani, romii au nevoie din pacate sa ofere angajatorilor un bonus de risc imaginar – acceptand un salariu mai mic decat altii. Cu alte cuvinte, salariul minim impiedica romii sa iasa din cercul vicios mentionat mai devreme, tinandu-i in mod artificial in afara pietei muncii legale.

Faptul ca salariul minim are efecte regresive asupra integrarii romilor nu ar trebui sa fie o surpriza. Este bine documentat ca nenumarate politici de reglementare a pietei, salariul minim ocupand o pozitie proeminenta, au fost create in „era progresiva” ca unelte rasiste sau anti-semite. De pilda Walter Williams, in The State Against Blacks, documenteaza nenumarate dintre ele. Sau, ca sa citez dintr-un articol mai recent de Tomas Sowell:

„Minimum-wage laws can even affect the level of racial discrimination. In an earlier era, when racial discrimination was both legally and socially accepted, minimum-wage laws were often used openly to price minorities out of the job market. In 1925, a minimum-wage law was passed in the Canadian province of British Columbia, with the intent and effect of pricing Japanese immigrants out of jobs in the lumbering industry. A Harvard professor of that era referred approvingly to Australia’s minimum wage law as a means to <<protect the white Australian’s standard of living from the invidious competition of the colored races, particularly of the Chinese>> who were willing to work for less. In South Africa during the era of apartheid, white labor unions urged that a minimum-wage law be applied to all races, to keep black workers from taking jobs away from white unionized workers by working for less than the union pay scale.”

Indiferent de motivatie, efectul ramane la fel. Poate ca in Romania salariul minim nu e crescut pentru a-i rani in mod deliberat pe romi, insa acesta este unul dintre efecte. Odata ce avem in vedere categorii extrem de defavorizate precum romii, argumentatia noii stangi, care ne spune ca salariul minim e prea mic in comparatie cu salariul mediu, apare intr-o noua lumina. Atunci cand ai in vedere ca 60% dintre romi sunt atat de saraci incat sunt literalmente malnutriti, iar 10% dintre ei sunt atat de saraci ca isi trimit copiii sa munceasca pe strazi, devine groteasca preocuparea acestor asa-zisi progresisti cu salariul mediu. Totala lipsa de intelegere fata de situatia celor saraci si incapacitatea lor de a-si imagina ca exista oameni care nu sunt mic burjui ca ei insisi, combinata cu pretentiile lor ipocrite „ca le pasa”, sunt din punctul meu de vedere mostre stupediante de ipocrizie si de totala lipsa de empatie. Avem de-a face deci cu o confluenta intre dreapta rasista si paternalista care sa ne fereasca Dumnezeu daca o sa incerce vreodata sa faca ceva cu „problema tiganeasca” si stanga asa-zis progresista care in realitate este complet indiferenta. La ce e bun entuziasmul lor pentru „campanii de constientizare” complet inutile si ineficiente, cand e combinat cu opozitia fata de singura metoda reala de ai ajuta: sa fie eliminate piedicile legala precum salariul minim pe economie care ii tine in afara pietei muncii legale. Nu-i nevoie sa-i ajudati dvs. Am vazut ce poate altruismul vostru. Este jenant si penibil. O sa se ajute ei singuri si o sa iasa treptat din saracie daca doar le-am da posibilitatea sa o faca.

3 Oamenii de la tara si din orasele mici

Majoritatea „progresistilor” care sustin salariul minim traiesc in Bucuresti ceea ce creeaza o perspectiva foarte distorsionata. Nivelul de trai in Bucuresti e mult mai mare decat in restul Romaniei, in special comparativ cu zonele rurale, si este in fapt similar cu media nivelului de trai in Europa de Vest: „Datele Eurostat referitoare la PIB pe regiuni ale statelor membre … pentru anul 2009, poziţionează Capitala României la nivelul de 111% din media UE şi PIB pe locuitor echivalent cu 26.100 euro. … Prin contrast, şase din celelalte şapte regiuni ale României, în afară de Bucureşti-Ilfov continuă să se situeze printre cele 20 de regiuni extrem de sărace ale UE, număr egalat doar de Bulgaria.”

Cand acesti „progresisti” fac comparatii cu alte tari in vest, acesta e contextul intuitiilor lor. Bucurestenii intr-adevar au toate motivele sa faca comparatia respectiva pentru ca, in termeni de bunuri si servicii la care au ei access, nu exista diferente majore fata de occident. Mai mult, obiectia legata de somaj apare cumva ireala pentru cineva din Bucuresti unde, in plina criza economica, somajul de-abia a ajuns la 3%. Insa ceea ce acesti Bucuresteni (si si alti oraseni, in mai mica masura) propun, afecteaza nu doar Bucurestiul, ci intreaga tara. Lor poate ca li se pare intr-adevar greu de crezut ca salariul minim este „decent” sau de „subzistenta” pentru ca sunt obisnuiti cu anumite standarde. E ca si cum, sa zicem, Londra ar vrea sa impuna Bucurestiului un salariu minim mult mai mare pentru ca londonezii nu isi imagineaza cum ar putea cineva plati chiria (in Londra) cu un salariu ca in Bucuresti (intr-adevar, nu ar putea). Bucurestenii au o problema de imaginatie similara fata de restul tarii si in primul rand fata de mediul rural.

O piedica majora a dezvoltarii economice in Romania este lipsa de urbanizare (aproape jumatate din populatie traieste la tara). Acest lucru este legat de productivitatea agricola foarte mica: fiind foarte multi oameni la tara, terenurile sunt divizate in parcele foarte mici, iar economiile de scala in productia agricola nu sunt folosite. (Acolo unde sunt folosite, productivitatea agricola e foarte mare; exista variatii foarte mari.) Sunt doua metode prin care urbanizarea poate avea loc mai repede. Fie urbanizarea are loc endogen prin aparitia si cresterea multor orase simultan in diferite regiuni (oamenii mutandu-se doar pe distante relativ scurte). Fie prin migratie la distanta mare in orasele mari care exista deja (in tara, in primul rand Bucuresti, si in Europa).

Avem din nou de-a face cu procesul pietei care ar produce dezvoltare relativ rapida, daca ar fi lasat sa functioneze. Insa nu este lasat. Salariul minim este una dintre piedici, desi nu cea mai importanta. Cea mai semnificativa piedica este probabil existenta distinctiei arbitrare intre intra-vilan si extra-vilan, care impiedica orasele sa creasca rapid (ai nevoie de permisiuni birocratice pentru cea mai mica extindere a oraselor), si reprezinta o sursa masiva de coruptie (ati auzit de Becali? probabil ca nu e singurul care s-a folosit de smecheria aia). Insa salariul minim isi aduce si el contributia in special in cazul prevenirii cresterii endogene. Pentru ca toate aceste orase sau posibile orase sa creasca, au nevoie de o infuzie de capital. Acest capital nu poate proveni local pentru simplul motiv ca sunt foarte saraci. Singurul punct de atractie pe care il au sunt chiriile si salariile mici. Insa introducand un salariu minim pe economie efectul este ca infuzia de capital in toate aceste regiuni este redusa artificial.

Pentru cine cunoaste istoria salariului minim in termeni de economie politica, toata aceasta poveste suna foarte familiar. Salariul minim a fost inventat in Anglia si apoi important pe continent de Bismarck si altii ca o metoda prin care aristocratia (care avea venituri din agricultura) sa incerce impiedicarea fugii taranilor la oras (unde erau platiti mai bine). Nimeni nu mai foloseste astazi justificarea asta pentru ca tarile occidentale sunt deja urbanizate. Insa in Romania, care e foarte slab urbanizata, efectul e la fel de relevant astazi cum era pentru Anglia si Prusia in secolul 19.

Punand un salariul minim care este semnificativ pentru zonele sarace dar trivial pentru orasele mari, miscarea capitalului catre zonele sarace este impiedicata. In plus, efectul este imposibil de inteles daca singurele statistici la care ne uitam sunt statisticile agregate la nivelul intregii tari. Spre deosebire de Anglia sau Prusia secolului 19, noi nu avem de-a face cu o incercare a aristocratiei rurale de a-si mentine forta de munca, avem de-a face cu o aristocratie bucuresteana care profita politic de pe urma tinerii in saracie si in dependenta de „pomeni” asistentiale a unei mari parti a tarii. Si avem apoi de-a face cu o serie intreaga de idioti utili care, dupa ce s-au impacientat ca s-ar putea sa ajuga Ponta presedinte, acum ii sustin fara ezitare masurile prin care isi intareste puterea si controlul asupra regiunilor sarace. Si, in mod grotesc, fac asta in numele luptei impotriva saraciei, a „progresului” si „justitiei sociale”.

Eu nu imi fac iluzii ca aceasta aritocratie politica nu ar intelege conexiunile cauzale. Iar ceea ce este clar este ca cu cat ies mai multe zone din Romania din saracie si dependenta, cu atat mai mult ei insisi pierd controlul. Deja s-au impacientat ca nu mai reusesc sa castige alegerile si vazand ca lucrurile evolueaza tot mai mult impotriva lor. Sunt disperati sa recapete controlul. Daca intelegeti lucrul asta, si rolul pe care salariul minim il joaca, este de mirare ca una dintre primele masuri pe care guvernul Ponta le-a luat dupa ce Ponta a pierdut alegerile, a fost sa creasca salariul minim? Chiar credeti ca hodoronc-tronc a devenit brusc umanitar? Cred ca mult mai plauzibil este ca ei inteleg foarte bine atat faptul ca salariul minim impiedica dezvoltarea zonelor sarace cat si faptul ca puterea lor politica depinde in mare masura de tinerea acestor oameni in saracie, vulnerabilitate si dependenta.

Concluzie

Eu insumi m-am identificat dintotdeauna, si ma identific inca, drept o persona de centru-stanga, pe ideea ca stanga sustine egalitatea, iar dreapta cauta scuze pentru tot felul de privilegii. Din punctul meu de vedere nu numai ca e de dorit sa avem o societate lipsita de orice fel de discriminari, in care toata lumea are exact aceleasi drepturi, este inclusiv posibil si fezabil. „Fezabil”, daca am convinge suficient de multi oameni ca ar fi bine sa avem asa ceva. Insa aceasta noua stanga ce a inmugurit acum, de la complet prajitii de la CriticAtac pana la asazisi moderati precum Victoria Stoiciu, Sorin Cucerai sau Mihai Buciuman, s-a specializat in batutul campilor si distragerea atentiei de la cauzele tuturor problemelor. Iar „solutiile” lor nu fac decat sa agraveze situatia si sa ofere legitimari mentinerii institutiilor de control social. Ceea ce nu inteleg acesti „progresisti” este ca dezvoltarea economica este cea mai eficienta metoda de combatere a saraciei si de subminare a artistocratiei politicii corupte romanesti. Iar dezvoltarea economica nu se face prin cresterea statului si cresterea reglementarilor. Nu se face batand campii despre altruism si apoi sustinand intarirea tuturor institutiilor de control social. Daca sunteti cu adevara impotriva privilegiilor, si nu doar in vorbe si pretentii, atunci trebuie sa fiti in favorea procesului care submineaza privilegiile. Iar asta inseamna sa deveniti liberali si sa lasati la o parte prejudecatiile anti-piata.

Distribuie acest articol

48 COMENTARII

  1. Vad ca exista o „inflatie” de articole „de dreapta” care ignora realitatile socio-economice ale Romaniei. Probabil ca daca voi repeta argumentele, voi fi cenzurat, la fel ca si la articolul dl. Bogdan Glavan.

    http://tinyurl.com/pnvnexz

    Nici un calcul economic nu justifica „genocidul”. Economistii „de dreapta” ar intelege acest adevar doar daca ar fi nevoiti sa traiasca efectiv in conditiile celor care castiga salariul minim pe economie in Romania europeana a secolului XXI.

    P.S. Oare unde sunt elitele „de stanga”? In toata lumea civilizata, elitele academice sunt majoritar „de stanga”. In Romania, „elitele” academice sunt majoritar „de dreapta” (sau, cel putin, vocile acestora se fac auzite in spatiul public). Acesta este inca un efect al „democratiei” si „economiei de piata” „originale” din Romania.

    http://rationalwiki.org/wiki/Political_beliefs_of_academics

    Unde este BOR, care pune presiune pe legislativ atunci cand ii sunt puse in pericol propriile interese: „Patriarhul Daniel le cere senatorilor sa respinga initiativa legislativa a lui Remus Cernea de eliminare a Religiei ca ora obligatorie in scoli”?

    http://tinyurl.com/mul8qk7

    • Imi cer scuze pentru afirmatia: „Probabil ca daca voi repeta argumentele, voi fi cenzurat, la fel ca si la articolul dl. Bogdan Glavan”. Comentariul la care ma refeream a aparut cu ocazia unei noi postari. Se pare ca initial a fost o problema tehnica (a fost postata doar „completarea”, fara comentariul care a fost „completat”).

      http://tinyurl.com/n7zyvyl

    • „Nici un calcul economic nu justifica genocidul”. Asta e ideologie, nu argument logic. Suna fabulos pentru cine nu se prinde, suna penibil pentru restul.

      • @Adrian

        Argumentul se gaseste in „Declaratia Universala a Drepturilor Omului” (art. 23.3), pe care si Romania a semnat-o:

        „Orice om care munceste are dreptul la o remuneratie echitabila si satisfacatoare care sa-i asigure lui precum si familiei sale o existenta conforma cu demnitatea umana si completata, daca este cazul, cu alte mijloace de protectie sociala”.

        http://tinyurl.com/ma6jptn

        • Numa’ de aia ca numesti ceva un „drept” nu inseamna ca o sa iti vina servit pe tabla. Si eu doresc sa am „dreptul” la satisfactie sexuala zilnica, dar nu exista nici o metoda sa imi fie oferita fara a nega libertatea unei persoane.

          • @Adrian Turcu

            Ce sa mai spun dupa un astfel de „argument de bun simt”?! Imi recunosc „vinovatia” si imi schimb „declaratia”: Orica calcul economic fundamentat justifica genocidul, dar nu si „dreptul la satisfactie sexuala zilnica”.

            • Io vreau sa-mi fie asigurat dreptul la excursii gratuite, o data pe an, oriunde vreau eu. In calitate de om al muncii am dreptul la un concediu de odihna decent. Trebuie sa-mi fie asigurat de stat.

        • Sunteti absurd. Nu pentru ca citati din ceva pentru a sustine altceva, dar pentru ca folositi ca argument o aspiratie pe post de drept fundamental in contradictie cu alte drepturi fundamentale.

          Daca semnezi o declaratie universala nu incep banii sa curga din cer. Nu e deloc un drept natural, este doar o aspiratie de a ajunge in situatia in care fiecare sa aibe o remuneratie „echitabila si satisfacatoare” care e in sine un termen atat de ambiguu si subiectiv incat nu are sens. Iar daca pentru satisfacerea unui drept chestionabil incalcati un drept fundamental atunci nu sunteti decat un comunist de cea mai joasa teapa.

          Daca dvs. credeti ca se poate stabili prin legi sau conventii absolut orice atunci discutia nu are sens. Puteti da o lege prin care numarul PI sa ia valoarea 5, ar fi mai practica si mai buna decat dreptul la remuneratia echitabila si satisfacatoare.

          • @Adrian

            In opinia libertarienilor, doar interventiile „mainii invizibile” sunt „naturale”, orice alta interventie este „artificiala”. Oare Economia este un dat „natural” sau este un sistem „artificial”, imaginat de om, o „unealta” pentru asigurarea unui nivel de trai superior? Oare stabilirea unui salariu minim (de catre „mana omului”) care sa asigure angajatului un nivel de trai DEASUPRA PRAGULUI DE SARACIE este un drept mai putin „fundamental” decat dreptul „mainii invizibile” de a imparti bogatia, obtinuta prin munca salariatilor?

            P.S. Nu eu am impresia ca pot stabili prin legi orice. Dupa cum realitatea ne dovedeste, economistii sunt „dumnezeii” care au „drepturi naturale” de viata si de moarte asupra „oilor” pe care le pastoresc.

            • Ca sa dai ceva unei persoane trebuie sa iei de la alta persoana care produce acel ceva. Cum nimeni nu va fi de acord sa i se ia ceva cu forta, inseamna ca se incalca un drept fundamental al celui de la care se ia.
              In cazul de fata, a forta un SRL cu proprietar unic sa plateasca un salariu mai mare inseamna a lua de la proprietarul SRL-ului cu forta.
              Daca presupunem ca tu, Cetatean, esti proprietar de SRL, ai fi de acord sa scoti din buzunarul Tau 100 de lei in plus pe luna pentru a sustine o masura care nu se justifica economic pentru Tine? Inchide ochii si imagineaza-ti ca SRL-ul care inseamna tot ce ai tu si din care mananca copiii tai este deja la limita cu banii si acum esti fortat fie sa intri pe un minus mai mare, fie sa intri in ilegalitate. Minusul mai mare inseamna cheltuieli mai mici in familia Ta. Ilegalitatea inseamna risc de parnaie si copii crescuti fara tata. Tu alegi!

  2. Ce ciudat, o persoana de stanga care face apel la analiza logica, nu la abureli lacrimogene! Rogozanu si Victoria Stoiciu ar trebui sa ia atitudine si sa infiereze cu manie deviationistul.

    • Pentru orice problema complexa exista un raspuns simplu, logic si evident gresit.

      Cam asa poate fi descris articolul de fata. Autorul a analizat prin prisma tuturor teoriilor economice disponibile, mai putin cea care conta (respectiv cea bazata pe studii empirice). Nu exista o corelatie intre cresterea salariului minim si somaj.

      Vorba cuiva: Realitatea se incapataneaza sa aiba un bias de stanga.

      • „Folosind datele ei despre salariul minim (fie RON fie dolari), dar uitandu-ne la intreaga perioada, vedem o legatura foarte clara si foarte mare.”

        „Cat de mare? Corelatia intre salariul minim (in RON) si somajul tinerilor este de 64% (surprinzator de mare chiar si pentru mine). Iar cand facem regresia asa cum ne sugereaza doamna, incluzand ca alt posibil determinant al somajului tinerilor cresterea economica anuala, obtinem ca somajul tinerilor este determinat de salariul minim (semnificativ statistic cu o probabilitate de 97%)”

        • Sigh… Corelatia, nu implica cauzalitate. Statistics 101.

          Tot ce dovedeste analiza asta e ca in ultimii 20 atat salariul minim cat si somajul printre tineri au crescut.

          Ca sa intelegi mai exact cat de absurda e concluzia bazata pe astfel de rationamente te invit sa faci un experiment. Incearca sa afli gradul de corelatie intre totalul de megawati generati prin energie eoliana in Romania si somajul printre tineri. Iti garantez ca numarul obtinut va fi consistent diferit de zero.

          For extra fun poti incerca acelasi experiment si cu gradul de incredere in biserica, gradul de penetrare al internetului sau numarul de smartphone-uri vandute.

  3. Totusi se poate forta ideea venitului minim fara sa se impuna angajatorului o cheltuiala minima. Cred ca cel mai corect (corect pentru toti membrii societatii) ar fi sa i se ofere angajatului o ‘vacanta fiscala’. Cum? Daca deducerile practicate egal (si fundamentat) pentru toti salariatii nu sunt suficiente pentru un prag de venit, statul il poate pasui pe individ, oferindu-i un ‘credit fiscal’ pana cand veniturile sale ii vor permite sa-si plateasca toate contributiile si pe masura ce venitul creste, sa-si plateasca si creditul fiscal. Va fi o povara? Cu siguranta! Dar „decenta” clamata de sustinatorii socialismului nu vine tocmai din respectul e sine pe care ti-l ofera gandul ca esti capabil sa te descurci pe cont propriu, ca nu esti o povara pentru societate, un asistat social?..

    Si daca tot implicam o solutie cu „taxe si impozite”, poate ca ar fi timpul pentru o reforma reala in sistemul fisca si sa se introduca un singur „impozit” in loc de 5-6 „taxe” care nu sunt de fapt taxe pentru ca beneficiile din spate nu sunt direct legate de plata acestor taxe. Toti banii se duc in acelasi sac gaurit si transferurilepentru a acoperi gaurile sunt deja normalitate.

  4. Stimate domnule Tarko- m-ați lovit profund la chestia aceea care-mi provoacă un râs isteric- citind articolul domniei voastre. Hai să ne lămurim un pic:
    1. Salariul minim este o formă de a lupta împotriva discriminării celor care muncesc. Eu sunt perfect conștient că există antreprenori interesați să-și hrănească angajații cu 1 boabă/orez/zi și că respectivii antreprenori- neoconii noștri- care n-au realizat niciodată nimic (pentru că altfel n-ar vorbi) sunt ferm convinși că la treaba cu boaba ei ar deveni într-un an Bill Gates de România. Nașpa, nu se poate. Normal- și mă refer la o lume normală- este să muncești de la 8 ore în jos. La momentul în care dl. X se angajează pentru cele 8 ore- și primește ”peanuts” în loc de bani- ce poate face el ? Să-și mai ia un serviciu- deci să tragă mai rău ca robii- sau să locuiască într-o cutie de carton unde nu plătește facilități, etc. Care din cele 2 variante va încuraja productivitatea, inovarea, etc.- vă las pe dvs. să spuneți.
    2. Rromii la care faceți referire sunt totalmente neimportanți și n-ar trebui nici măcar să primească un ajutor social- atâta timp cât modul lor de viață este asocial. Rromii care ne interesează s-au adaptat și au devenit- sau sunt în proces de devenire- români. A încuraja pe banii statului discriminarea pozitivă- pentru niște oameni care nu sunt interesați să progreseze- este o stupiditate care merită pedepsită.
    3. Nimeni nu împiedică reintroducerea convențiilor civile- ca formă de plată a unor venituri pentru munca pe timp limitat. Dar în momentul în care angajatorul angajează pe cineva pentru 8 ore de muncă- ar fi decent să nu-și bată joc de el. Și aici e rostul salariului minim. SPer că n-o să mă încercați să mă vrăjiți cu ”responsabilitatea socială” a angajatorului.

    • Daca sunteti atat de bine dispus de ce nu propuneti un salariu minim de 5000 de lei? Fortam productivitatea si ajungem acolo, sigur ca se poate, de sa nu se poata?

      • Domnule Adrian- dacă este să discutăm foarte serios- ”forțarea productivității” este o chestiune care ține exclusiv de management. Eu- ca om- am un randament limitat- chiar dacă mă umflii cu amfetamine. Atâta pot. Dincolo de acest aspect- și de faptul că am avut ”productivitate” și ne-am cam plictisit de ea fără ”calitate” și piețe de desfacere- dacă nu mă înșel eu foarte tare s-a propus în UE un salariu minim de 800 Euro. Aproape, nu ?

    • Domnule George, sustineti ca ” Eu sunt perfect conștient că există antreprenori interesați să-și hrănească angajații cu 1 boabă/orez/zi”, dar apoi argumentati ca si cum TOTI antreprenorii ar face asta.
      Numai asa are sens argumentul dvs ca angajatii nu-si gasesc un job mai bun.

      Sa va spun un secret: decat sa ramana cu munca nefacuta, un antreprenor mai degraba va plati un salariu mai mare (poate nu cu mult, dar cat sa merite pentru angajat) ca sa ia un angajat priceput de la un competitor. Mecanismul asta se numeste piata muncii.

      Practic, antreprenorii haini sunt obligati de piata sa plateasca salarii mai mari (ca sa nu le plece oamenii la alti antreprenori).
      Desigur, asta numai daca merita riscul investit in angajarea unui om. Iar riscul asta se traduce in risc de timp („am angajat un om care de fapt nu-mi este suficient de folositor, suficient de priceput si am pierdut 1 luna de proba sa-mi dau seama de asta”) si risc de bani („platesc pentru salariu mai mult decat valoarea pe care o aduce angajatul business-ului meu”).

      Crescand salariul minim, cresteti costurile pentru antreprenori si tot mai putini oameni (stiati, nu, ca si antreprenorii sunt oameni, si nu fiare care se hranesc cu carne de om?) vor reusi in antreprenoriat. Puterea de negociere a antreprenorilor care raman va fi deci mai mare (caci vor fi mai putine optiuni pe piata muncii).

    • Foarte just. Nu salariul minim prea ridicat este cauza somajului tinerilor ci taxele prea mari pe care le plateste angajatorul. Altminteri, renuntarea la salariul minim ar putea avea un efect pervers de care nu se vorbeste. Anume un efect de dumping care ar duce la concedierea celor care n-ar fi dispusi sa lucreze pe un salariu sub limita subzistentei.

      • Deducerile fiscale ar fi intr-adevar o solutie pe termen lung, dar ce ne facem cu bugetul? Poate ca un calendar clar cu modificari treptate (salariu minim si deduceri), poate semestriale, ar permite mediului de afaceri sa colaboreze cu ANAF si sa mentina pe termen scurt un nivel sustenabil de colectare?.. Imposibil cu actualul guvern in care nu mai are nimeni incredere.
        Evident ca pot exista si cazuri aberante in care angajatorul ar putea cere salariatilor sa accepte un salariu mai mic, dar legea protejeaza angajatul in aceste cazuri. Exista multe argumente din categoria ‘exploatarea angajatului de catre patron’, dar majoritatea ies in afara legii, deci sunt false argumente pentru subiectul discutat. Sistemul per ansamblu trebuie sa functioneze, dar daca o rotita nu merge asa cum trebuie mi se pare inutil si periculos sa ajustezi prin constrangeri in alta parte.

      • Domnule Damian,
        Va raspund dumneavoastra, pentru ca va apreciez pozitiile rationale.
        1. Daca un patron va da afara oamenii care nu accepta salariul minim, cum sugerati, ceea ce este foarte posibil si sunt sigur ca se intimpla in Ro, aceasta se va intimpla fie pentru ca nu este o piata competitiva (pe o piata normala vor aparea alti competitori care vor plati competenta), fie pentru ca omul este imbecil si nu isi vede interesul si deci afaceerea lui va muri. In ambele situatii, foate comune de altfel peste tot in lume, nu e treaba statului sa intervina, ci a pietii. Statul trebuie sa lase piata sa decida.
        2. Problema principala a salariului minim, dincolo ca intervine brutal pe o piata, vine din aceea ca de fapt se manifesta ca o taxa ascunsa: toate obligatiile catre stat se fac in functie de salariu, deci proportional cu marimea acestuia, si nu sunt fixe. Aceasta inseamna ca in fapt nu angajatul va profita in principal de pe urma cresterii salariului minim, ci statul, care, ori de cite ori mareste pragul minim, isi creste proportional veniturile. Respectiv, angajatorul va plati mai mult la impozitul pe venit al angajatuluil, la fondul de pensii, la fondul social, la asigurarea medicala si la cite or mai fi. Aceasta este de fapt problema principala a salariului minim. Raul este mai putin vizibil la marile firme, dar este infinit mai rau la micile firme, care folosesc cel mai mult angajati slabi calificati, mina de lucru ieftina, la inceput de cariera pe piata muncii. Ideea ca patronul nu vrea sa plateasca salarii mari este o observatie care ascunde o timpenie pura. Fireste ca nimeni nu vrea sa dea bani nimanui. Dar daca un patron stie ca altfel nu se poate (adica daca piata il obliga) atunci o va face fara sa-l oblige statul. As vrea sa-i vad pe cei care susitin ideea daca au condus vreodata, macar o singura zi, o firma ;i daca isi impart salariu cu cineva in mod voluntar. Apoi discutam.

      • Taxele sunt prea mari pentru o ţară ca România, dar sunt şi prea multe, iar birocraţia e şi ea mare. Dar, cu salariu minim sau nu, tot există tertipuri să evite angajatorul plata taxelor sau a salariilor. Un exemplu este cel ca angajatul să plătească din ce primeşte în mână o parte sau toată contribuţia angajatorului sub ameninţarea concedierii. Dacă omul câştigă 1000 lei, angajatorul mai scoate 800 pentru contribuţii, dacă vrea… Dacă nu, angajatul ar fi nevoit să plătească el ce nu face patronul şi se ajunge la o formă de sclavie pe spinarea angajatului. Oficial, taxele sunt colectate, angajatorul nu mai are obligaţii, iar angajatul şi-a primit banii, doar că a deviat din net pentru a-şi salva jobul şi patronul. Acum, să ne înţelegem asupra faptului că nu generalizez şi nu doresc să demonizez şi să victimizez vreo categorie: e un exemplu al unei excepţii de pe piaţa muncii!

        Până la un punct nu contează cât de mare e salariul minim; normal ar fi să existe un deziderat de a-l creşte până la un nivel decent, dar numai în condiţiile pieţei, nu ca măsură disperată de a strânge bani pentru buget (sau Buget, că parcă ar fi entitate organică?), aşa cum a făcut Ponta din 2012 încoace (vezi accizele pe obiecte de lux, supraaccizele, taxa pe stâlp, ş.a.). Parcă încă de pe vremea lui Boc, creşterea afectase numai o mică parte din întreprinderi (aici e de făcut o corelaţie), dar acum e toxică şi atâta vreme cât nu există o strategie de dezvoltare a ţării, axată pe eficientizarea cheltuirii banului public şi a birocraţiei, dar şi a stimulării mediului privat prin mai puţine taxe, ore şi formulare pentru plata lor şi controloare după moft, creşterea salariului minim va afecta rata şomajului, pentru că tot mai multe firme ar fi obligate prin lege să scoată bani din buzunar fără ţină cont de productivitate (apropo, care a fost profitul lor din 2011 încoace? mă gândeam eu…). Să nu mai vorbim de mediul ostil în care se lucrează în ţara asta, din motivele enunţate dar şi din cauza problemelor de (re)finanţare a companiilor – vezi relaţia cu sistemul bancar…

        Concluzie: salariul minim e OK câtă vreme e luată în vedere situaţia pieţei, iar abuzurile sunt excepţiile. Cine nu poate supravieţui decât exploatând omul doar pentru că e zgârcă şi vrea mulţi bani şi prin chiar orice mijloace trebuie sancţionat. Salariul devine o problemă când raţiunea de a-l creşte nu mai are nici o treabă cu mediul productiv. La urma urmei, problema tinerilor e legată şi de sistemul de „educaţie”, iar romii sunt oricum o excepţie care merită discutată cu altă ocazie, dar dacă tot vrea Ponta un salariu minim mai mare, măcar să avem certitudinea că sumele atrase în plus vor fi direcţionate spre ameliorarea problemelor de integrare în piaţa muncii ale celor două categorii. Dar pun pariu cu oricine de aici că nu va fi aşa…

  5. sa nu ucidem victimelor speranta subestimand efectul curativ al bailor de economie neagra, care intaresc sistemul imunitar

  6. Mi-a placut articolul. As adauga ca narcisismul stangii „vai ce buni suntem noi, luptatori impotriva injustiiei sociale, a capitalistilor fara suflet” are efecte nocive nu doar in plan economic. Un exemplu din zona ecologismului: opozitia fata de organismele modificate genetic. Prin inginerie genetica se pot produce (s-au produs) soiuri extrem de productive si rezistente. Dar ecologistii se opun vehement si politicienii se conformeaza interzicandu-le. Ca urmare, pamantul este infestat cu pesticide, ierbicide si ingrasaminte chimice necesare soiurilor non-modificate. Dar ce conteaza, ecologistii au satisfactia ca lupta pt. o cauza justa.

    • Exista multe motive pentru care ingineria genetica este o idee proasta, si multe motive pentru care salariul minim este o idee buna.

      Sunt curios daca celor care predica legea junglei in relatiile umane le-ar place sa-si traiasca batranetile intr-o societate in care este perfect ok ca cel puternic sa-i sparga nasul pe strada celui slab.

      • Daca exista multe motive, de ce n-ai scris cateva? Trebuie sa te credem pe cuvant? Dar oricum trebuie sa demonstrezi ca avantajele introducerii salariului minim si ale interzicerii OMG sunt mai mari decat dezavantajele.
        Si de unde ai scos tu ca absenta statului-providenta inseamna legea junglei? In Anglia si in SUA pe la 1850 (cand nu existau masuri de protectie sociala) isi dadeau oamenii in cap pe strada? Nu existau legi?

  7. Comentariul asta va fi oricum interzis de catre cenzura din redactie, si totusi prefer sa imi expun parerea macar pentru cei care il vor interzice.

    Salariul minim este o masura politica. Va fi crescut in functie de interesele celor care au puterea in stat nu are legatura cu realitatile economice si anume salariul minim nu acopera minimul necesar supravietuirii de la o luna la alta (chheltuieli intretinere si mancare nu mai punem imbracaminte si transport). Este destinat linistirii populatiei care crede ca a castigat ceva in urma unor alegeri in virtutea alegerilor urmatoare. Vezi legatura cu punctul de pensie, cu ajutoarele sociale, etc.

    Explica tu economistule destept si nu ma refer la autorul articolului ma refer la inteligentii care au creat ideea ca Romania va intra in colaps daca va creste salariul minim. Explica cu cuvinte usor de inteles de oricine cum poti sa cumperi oua din Olanda cu 55 de bani bucata si oua din Romania de la 20 de km de magazin cu 65 de bani bucata? (si asta e doar un exemplu banal al antrepenorilor romani lacomi care plang ca dau faliment , sunt zeci de mii de produse care costa mai mult in Romania si sunt mai ieftine de oriiunde din lume cu toate ca angajatii desteptului roman muncesc pe rupte pe salariul minim) E cumva salariul din olanda sub cel romanesc? Plateste ferma romaneasca cumva salariul minim pe economie de cateva mii de euro unui angajat necalificat?

    Explica si cum se poate sa platesti cea mai scumpa benzina, si cum se poate sa platesti orice produs la nivel european?

    Explica cum de preturile sunt egale si peste cele europene. Intreaba pe oricine vine din Spania, Italia, Anglia si a lucrat pe minimul pe economie.
    Explica le si lor cum intra Romania in colaps ca creste salariul minim!

    O alta problema in Romania pe care binecuvantat fie cel care a introdus in lege notiunea minimului salarial este ca exista multi muuulti excroci care ar plati banii de o bere pe luna pentru munca depusa daca nu ar fi limita legala. Vezi bataia de joc a companiilor de asigurari, mlm, vanzare din casa in casa, etc pana la introducerea obligatiei incheierii contractului de munca pe perioada determinata. De aceea acum vezi ca fac angajari de o luna pe salariul minim pe care nu il platesc pe motiv ca nu s-a atins targetul chiar daca s-a produs un avantaj pentru firma respectiva.

    Explica de asemenea cum indiferent de studii primesti salariul minim pentru ca asa a hotarat angajatorul. Chiar daca stii o limba straina chiar daca nu, chiar daca stii lucruri ingineresti chiar daca nu, chiar daca ai studii de medicina, chiar daca nu. Nu exista o structurare a nivelului de calificari necesare unui post precum si ierarhizarea veniturilor. Orice patron prefera sa angajeze pe ala care cere mai putin chiar daca pentru postul respectiv e nevoie de exemplu de cunostinte de Autocad, topografie, permis de conducere, cunoasterea unei limbi straine, contabilitate primara, etc. (caz real).

    Majoritatea angajatorilor, ce credeti ca cei din top 500 capital sunt diferiti, prefera omul care cere cel mai putin sta cel mai mult la serviciu si este cat mai prost pregatit pentru a fi usor de inlocuit cu altul care cere mai putin care sta mai mult la serviciu.

    • Cel putin in privinta preturilor egale sau mai mari in Romania comparativ cu celelalte state ale UE nu aveti dreptate. In Olanda, o tara cu care sunt familiara, preturile sunt cu mult mai mari. Un ou, ca sa dau exemplul dumneavoastra, este in jur de 1.2 RON. O chirie pentru un apartament de 2 camere este 1200 euro in Amsterdam. Un abonament la transportul in comun 80 de euro deci 356 de RON. Un kg de cartofi (la reducere) este 1.5 euro. E drept ca si salariul minim este mai mare ca in Romania, dar vreau doar sa aduc niste contraargumente la cele afirmate de dumneavoastra.

  8. Un articol care pune punctul pe i, care surprinde esenta problemei. Felicitari dlui Torko.
    Nu stiu cati din asa-zisii luptatori pentru „justitie sociala” care comenteaza pe aici au fost pusi in situatia de a lua vreo decizie de a angaja sau nu pe cineva in zona salariului minim. Mie imi pare ca nu. „Justitia” lor se face intotdeauna pe banii altora. Chestiunea asta, cine plateste, este neimportanta pe langa grandoarea cauzelor lor. Ei nu vad decat lupta de clasa, in buna logica marxista iar totul trebuie sa se conformeze viziunii lor. Nici macar realitatea din teren nu-i clinteste de la ideile lor.

  9. social, poate se justifica [desi, privind la USA salariul minim „obligatoriu” e ff mic in raport cu cel constatat statistic]. Economic [cu referire STRICT la RO:
    1. cresterea salariului salahorului nu poate lasa pe loc salariului calificatului imediat superior s.a.md. asa ca costul manoperei este impins in sus
    2. cresterea costului manoperei [INCLUSIV sau mai ales in intreprinderile de stat] implica un pret de desfacere mai mare. Asta vrem?
    3. depasirea costului de manopera pe produs -in orice economie de piata- scade competitivitatea produsului, asa ca apare necesitatea scaderii PONDERII manoperei in produsl in cauza asa ca:

    • asa ca [continui]
      a. mecanizare-automatizare cu restrangerea efectivelor [nu asa au fost declansate revolutiile industriale]
      b. delocalizarea [asa a plecat Nokia, asa a inceput sa se miste Dacia spre Tanger]

      PS. odata incepute a sau b NU SE MAI REVINE vreodata. Valabil si pt. palavrele marxiste legate de reducerea CAS -. Efecte pozitive pot fi legate de competitivitate dar NICIODATA nu va mari nr. de angajati.

      • Da, domnule, exact asta se va intimpla.
        Acolo unde se poate, se va mecaniza, deci vor disparea locurile de munca implicit.
        Unde nu se poate mecaniza, se vor da oamenii afara, daca nu se poate plati salariul, ori se va gasi o forma de a pacali legea.
        In fine, unde nu se poate nici una nici alta, rata profitului se va micsora, patronul va avea bani mai putini de investit (se va reduce rata de infiintare de noi locuri de munca) si va scadea rata sa de satisfactie, deci interesul si increderea de a face afaceri pe o anumita piata. Cu alte cuvinte, va fugi acolo unde va gasti o rata de profitabilitate mai mare. Din nou, in dezavantajul societatii si pe termen lung a statului. In schimb statu va avea bani mai multi la dispozie (pe termen scurt, cel putin), adica de furat, de dat clientilor politica, de dat salarii mari smecherilor care nu fac nimic sau incurca lucrurile in tara asta.
        Il felicit pe autor. Nu e usor sa iesi din schemele de gindire oferite de-a gata de metafizica bunelor sentimente!

  10. Idei bune, documentare execrabila.

    Domnule Tarko, poate nu ar fi o idee rea sa incercati sa va adaptati ideologia bazandu-va pe date in loc sa faceti invers ca acum.

    O simpla vizita pe pagina de Wikipedia releva faptul ca cercetarile serioase (nu cele facute de Cato Institute) arata ca nu exista nicio corelatie intre salariul minim si somaj.

    Aruncati un ochi aici http://en.wikipedia.org/wiki/Minimum_wage#Card_and_Krueger

    • Asta e inca o postare din ciclul: „nascut imbecil … ma voi intoarce”. Nu m-am uitat la articolul postat de dvs dar clar nu exista nici o legatura intre somaj si salariul minim. Si nu exista pentru ca nici nu ar trebui sa existe. Ar trebui sa existe o legatura intre salariul minim si ocuparea fortei de munca. Ocuparea fortei de munca inseamna cati oameni muncesc ca procent din populatia locala si pentru informarea dvs NU este 100%- rata somajului .

    • Studiile indicate (Card-Krueger) nu sunt relevante in contextul românesc întrucât se referă la industria fast-food. Elasticitatea cererii de muncă e redusă în domeniul serviciilor, în plus cererea de produse fast food e corelată cu veniturile păturii de jos.

      Ideea e că salariul minim are efecte sectoriale diferențiate, nu există un singur răspuns final. Există un prag de la care salariul minim generează în mod cert reducerea ocupării, dar pragul variază funcție de industrie. O structură economică bazată pe manufactură ușoară, cum există în China și în multe părți din România, e sensibilă la creșteri abrubte ale salariului minim:
      http://qz.com/288178/china-continues-to-raise-its-minimum-wage-but-employment-could-be-suffering/

      Asta pentru că investițiile sunt mobile, e relativ ușor să închizi o fabrică de confecții și să o muți în altă provincie chinezească sau din România în Moldova sau Ucraina.

      În schimb, apar și efecte de redistribuire puternice care pot justifica reducerea ocupării, dacă aceasta e compensată cu măsuri structurale. Adică mai degrabă investești în educația tinerilor decât să te mulțumești cu un loc de muncă semi-calificat în confecții. Și vei avea ce investi, pentru că salariul minim e primit de circa 1 milion de români, multe dintre aceste locuri de muncă fiind de fapt o formă de evaziune parțială.

      La o elasticitate de -0.1 cat au găsit în China, creșterea salariului minim cu 10% duce la o reducere a ocupării cu 1% și o creștere a colectării de taxe pe salarii cu 10% pentru restul de 99%. Fiindcă taxele reprezintă cam 40% din salariul minim, înseamnă că ai mărit colectarea la buget cu circa 4% din 1 milion de salarii minime, adică 40.000 de salarii minime si ai generat 10.000 șomeri. Adică ai bani să îi încadrezi în programe de training plătite și să le crești productivitatea.

  11. „Demonstrația” econometrică e fundamental invalidă, la fel de viciată ca cea din articolul criticat. E fantezist să corelezi seria salariului în RON pe ultimii 20 de ani și cea a șomajului tinerilor și să pretinzi că demonstrezi ceva. O analiză serioasă trebuie să se uite la raportul salariu mediu /salariu minim și să stationarizeze datele – ma interesează evolutia dinamica, cum raspunde piata muncii la cresterile salariului minim. E exact genul de analiză colorata ideologic de care o acuzati pe Victoria: venim cu dogma clasică împotriva salariului minim (tineri, minorități, etc.), apoi săpam un pic până găsim argumente „științifice”.

    În treacăt fie spus, nu cred că se poate demonstra mare lucru indiferent de metodologia folosită pe datele românești. Datele privind șomajul sunt manipulate politic (vezi caricatura de curbă Beverage a României, marele număr al „lucrătorilor agricoli neremunerați”, practic șomaj mascat, ș.a.m.d) și există o practică largă a muncii la negru sau gri – salariul minim în acte și diferența la plic. Adică dacă chinuiești suficient cifrele, poți demonstra orice.

    Paragrafele despre romi sunt corecte dar soluția e din nou ideologică. De unde până unde e piața liberă un arbitru imparțial care rezolvă problemele rasiale ? Dimpotrivă, dacă majoritatea clienților afacerii mele mei sunt rasiști, sunt puternic motivat să discriminez. Dacă romii sunt discriminați în școală și în piața muncii și nu pot câștiga competențe, e rațional să evit romii și să amplific spirala vicioasă.

    Pe fondul problemei, Romania are diferente de dezvoltare regională în creștere și încă multă muncă în sistem lohn, unde cererea de muncă e foarte elastică, sensibilă la salariul minim. Cred că este nevoie de o reglementare locală a salariului minim, exprimată la un nivel orar. Astfel se poate crește salariul minim în zonele în care se poate.

  12. in conditiile in care in mod curent cheltuielile salariale reprezinta un procent redus din cifra de afaceri, o majorare salariala cu 10-15% nu reprezinta neaparat un pericol pentru competitivitate, ba chiar adeseori dimpotriva, patronii au initiativa stimularii salariatilor;
    apar insa efecte mai perfide:
    – ca patron, prima grija pe care o ai este sa asiguri achitarea la termen a salariilor in 12 (de fapt, 24 bilunare) transe lunare egale, in conditiile in care incasarile au o variatie care tinde sa devina haotica: cu cat efortul salarial lunar este mai mare, cu atat patronul risca sa intre in incapacitate de plata, intr-un lant de intarzieri de plati care se extinde in economie ca o molima; iar acolo, in declaratiile drepturilor omului undeva mai sus amintite nu scrie nimic de situatii de insolventa ale debitorilor, fatza de care competitivitatea devine o problema secundara; si chiar unii patroni tind sa sacrifice competitivitatea cu buna stiinta, restrangand activitatea (e gresita conceptia ca reducerea de personal creste productivitatea, ba adeseori dimpotriva, disponibilizarile de personal se traduc in scaderea randamentului mecanizarii, care este ceva mai costisitor decat randamentul uman: patronii stiu ei mai bine ca o masina care sta degeaba costa mai mult decat un om care sta degeaba)
    – cresterea salariala in zona bugetara cu 10-15% inseamna cu totul altceva, pentru ca procentul asta „minor” nu se mai raporteaza la o cifra de afaceri, ci la un deficit care antreneaza o morisca ce trage economia in jos
    – daca patronul ala „rau” este obligat sa creasca salariul vanzatoarei de la buticul din colt desi ar fi gasit oricand inlocuitori dispusi sa lucreze pe bani mai putini, rezulta ca vanzatoarea aia are sanse mai mari sa fie ejectata cu prima ocazie, in favoarea alteia cu ochi mai frumosi;
    si exemplele pot continua, dar nici unul n-ar fi destul de puternic in defavoarea cresterii salariului minim, atata timp cat cei care o reglementeaza ar asigura si buna intretinere a motoarelor economiei

    • cu alte cuvinte, multumind guvernului pentru pomana salariului minim, ii multumim de fapt pentru proasta guvernare, in loc sa ii cerem sa gestioneze economia in sensul dezvoltarii afacerilor si crearii de locuri de munca excedentare cererii, care sa aiba drept efect cresterea naturala a salariilor;
      cu mentiunea ca intr-o guvernare anterioara economia chiar a generat niste fenomene de deficit de forta de munca ce au condus la cresteri naturale de salarii, insa pe seama unei stimularii artificiale a consumului intern, fara acoperire intr-o productie echivalenta

  13. Trei observatii de ordin metodologic:

    1. „Demonstratia” dnei Stoiciu din articolul initil e cel putin naiva. E o recidiva deoarece dna Stoiciu a mai apelat la asemenea intrumente (care sunt pur descriptive) pentru a revela legaturi cauzale sau macar asocieri statistice

    2. In legatura cu primul grafic al dlui Tarko, un asemenea plot nu spune mare lucru pt ca ignora un fenomen prezent de multe ori in analiza seriilor in timp (time series), anume autocorelatia. Cineva mai sus spunea, pe buna dreptate, ca seriile ar trebui stationarizate (stationary process) pentru a putea fi analizate.

    3. Analiza de regresie e naiva. 18 obs pentru 2 variabile independente sunt prea putine. De asemenea nu inteleg de ce autorul crede ca asumptiile analizei de regresie LINIARE sunt valabile in acest caz (asocierea intre variabile nu pare liniara…). In plus, date fiind serii in timp, statistica a demonstrat ca regresia OLS nu este foarte stabila in asemenea cazuri si ca ar fi nevoie de GLS.

    Sper ca obs mele sa fie de folos.

  14. Eu cred ca motivele cresterii salariului minim sunt simple.
    1. Capital electoral
    2. Speranta de a incasa mai mult la buget

    Dincolo de ideologii si calcule, dupa cum bine se remarca si in articol …

    1. Elevii/Studentii ies de pe bancile scolii: NECALIFICATI
    2. Romii sunt: NECALIFICATI
    3. Oamenii de la sat de asemeanea: NECALIFICATI/Agricultura moarta pentru majoritatea – combinat si cu pretul mic al alimentelor datorat subvenctiilor

    Are sens sa analizam prea mult ce e mai bine cat timp suntem condusi de oameni incompetenti si rau intentionati?

  15. Nu cred ca un economist isi poate permite sa fie „de stanga” sau „de drepta” sub aspect profesional. Personal, ca individ da, ca profesionist nu.

    Salariul minim este un element dintr-un ansamblu. Luata izolat, masura de majorare sau diminuare a salariului minim este in mod cert inefectiva. Ca parte a unui ansamblu de politici, fie majorarea fie diminuarea fie eliminarea completa a conceptului, pot fi discutate si analizate.

    Atunci cand partidele anunta majorarea salariului minim (privita ca masura de stanga) sau micsorarea lui (privita ca masura „de dreapta”) trebuie sa privim lucrurile ca fiind ceea ce sunt, masuri electorale, nu economice. Probabil si stanga si dreapta angajeaza economisti care sa rationalizeze o decizie pur electorala, care tinteste o majoritate a electoratului, care are salarii derizorii, si care traieste la limita saraciei.

    Salariile sunt mai putin importante in proiectele de investitii decat s-ar crede, si salariul minim este complet irelevant in ramurile economice pe care am vrea sa le avem in Romania.

  16. Am postat mai multe comentarii in care raspundeam altor comentatori, si care nu mi-au aparut. Nu stiu daca este o problema tehnica sau de „moderare”, dar asa nu se poate purta o conversatie argumentate coerenta. Se creaza impresia ca impartasesti argumentele din comentariul la care nu ti-a aparul raspunsul. Acelasi situatie a aparut si la articolul „Este salariul minim doar o forma de inginerie sociala? Replica la Victoria Stoiciu” de Bogdan Glavan. Nu am mai avut pana acum aceasta problema, doar la aceste articole care dezbat problema salariului minim. Este o coincidenta cam ciudata. Din acest motiv voi posta un ultim comentariu la acest articol (nu am certitudinea ca va aparea), care sintetizeaza opinia mea cu privire la salariul minim.

    O explicatie: probabil ca parerea unui comentator oarecare este irelevanta, insa s-ar putea ca aceasta parere sa fie impartasita de mase mari de oameni, chiar daca este eronata. Acesta este motivul pentru care acea opinie nu trebuie „ascunsa sub pres” (cenzurata), ci combatuta cu argumente. Politica strutului nu este una eficienta pe termen mediu si lung, dupa cum s-a observat de-a lungul istoriei.

    ***

    Economia este un sistem „artificial” inventat de oameni, o „unealta” pentru asigurarea unui nivel de trai superior. Fiind un sistem imaginat de oameni, regulile dupa care functioneaza sunt decise tot de catre oameni. „Drepturile” si „obligatiile” economice s-au nascut o data cu sistemul economic, fara acestea sistemul socio-economic nu poate sa functioneze, sau este instabil. Un exemplu elocvent este dreptul statului de a impozita agentii economici si persoanele fizice. Tocmai datorita faptului ca acest drept este unul „artificial” (arbitrar) si nu unul „natural”, aceste impozite difera de la stat la stat, in functie de „filozofia” socio-economica din tara respectiva. Astfel, impozitul pe profit nu este la fel de mare in SUA ca si in Suedia.

    Statul are dreptul sa impuna impozite, deoarece fara banii din impozite nu poate sa functioneze. Dreptul statul de a impune un salariu minim este tot o consecinta care deriva dintr-o alta necesitate: stabilitatea sistemului, asigurata de mentinerea coeziunii sociale. Fara coeziune sociala nici o societate nu este stabila, existand riscul aparitiei sistemelor totalitare, ca de exemplu comunismul, asa cum s-a intamplat in prima jumatate a secolului XX. Cine nu tine cont de lectiile istoriei risca sa repete greselile trecutului.

    Un salariat TREBUIE sa aibe un salariu care sa il plaseze DEASUPRA PRAGULUI DE SARACIE, ceea ce nu este cazul in Romania. Degeaba scade somajul daca creste numarul angajatilor care traiesc sub pragul de saracie („working poor”), se creaza doar iluzia unei economii functionale. Un angajator care nu poate sa asigure acest venit minimal (al pragului de saracie) trebuie sa dea faliment, deoarece nu face altceva decat „ajuta” la perpetuarea saraciei in Romania (si prin „ascunderea sub pres” a realitatilor socio-economice), punand astfel in pericol coeziunea sociala si, implicit, stabilitatea societatii.

    P.P.S. Angel Gurría, Secretar-General al OECD:

    „Coeziunea sociala – liantul care tine societatea unita – este amenintata peste tot in lume (…). Exista spatiu amplu pentru actiuni guvernamentale in tarile in curs de dezvoltare si in economiile emergente, pentru a satisface cererea crescuta de coeziune sociala”.

    „Poate fi adevarat ca banii nu aduc fericirea insa acest lucru se aplica doar daca ai destui bani ca sa iti asiguri nevoile de baza: o locuinta, mancare, haine pentru familie, educatie pentru copii.
    Coeziunea sociala a societatilor noastre democratice este construita pe premisa ca exista mecanisme de echilibrare («checks and balances») care sa previna crearea unei prapastii asa de mari intre cei bogati si cei saraci incat oamenii sa puna la indoiala bazele unui sistem care lasa mari mase de oameni in saracie”.

    http://tinyurl.com/cydzbe8

  17. @Razvan G – va inselati, in articolul pe care il critica Vlad Tarko nu am vrut sa demonstrez nici o relatie de cauzalitate. Din contra, doream sa arat ca relatia de cauzalitate (intre salariu minim si somaj) NU poate fi demonstrata empiric.
    Revenind la regresia facuta de Dl. Tarko, asa cum au observat si unii cititori in comentariile de mai sus, ea este complet invalida si nu demonstreaza nimic. In primul rand, numarul de punct observate (18) este mult prea mic (un minim are fi de 30). Intr-al doilea rand, era nevoie de mai multe variabile semnificative statistic, pt a putea concluziona ceva – or noi avem una singura, gdp growth care nu e semnificativa. Intr-al treila rand, datele folosite nu au fost nici standardizate, nici stationarizate. Nu stiu daca e manipulare cu buna intentie sau necunaostere – dar in orice caz, nu poti veni in fata unui public care nu stie si e normal sa nu stie nici econometrie, nici statistica si sa ii imrpesionezi cu regresii care sunt naive.

      • Domnule Vlad Tarko, ma intreb daca dvs. sunteti constient „despre ce vorbit”?!

        Intr-un razboi, soldatul din prima linie poate sa ajunga fata in fata cu victima, caruia ii vede fata atunci cand o ucide. Spre deosebire de acesta, pilotului unui bombardier nu ii apare noaptea in vis (cosmar) figura desfigurata de durere si de spaima a victimei.

        Tot asa, un chirurg care comite o eroare este in postura soldatului din prima linie, manuiesta bisturiul si nu mansa avionului. Economistul se gaseste in postura pilotului, manuieste „mansa” economiei si are o privire „din avion” asupra victimelor erorilor lui. Acest lucru nu il face, insa, mai putin vinovat pentru erorile comise, ci dimpotriva, deoarece numarul victimelor este mult mai mare, chiar daca economistul, cinic, nu realizeaza acest adevar, deoarece nu vede „figura desfigurata de durere si de spaima” a victimelor lui, nu are cosmaruri cu acestea.

        In concluzie, dvs. aveti impresia ca vorbiti despre cifre, cand de fapt vorbiti despre destine umane.

  18. Așa cum zicea cineva într-un comentariu: nici un calcul economic nu justifică genocidul! A nu ține cont de starea jalnică a unei bune părți a populației, în contextul în care gradul ridicat de inechitate este de asemenea o cauză a stagnării în sărăcie, denotă nu numai o competență îndoielnică și și lipsă de compasiune.
    Argumentele econometrice, tonul jignitor, scriitura rudimentară, fac din acest articol o contribuție jenantă. Halal experți în economie și bloggeri mai avem.
    Dar au punctat alții mai bine aspectele astea: http://ligaoamenilordeculturabontideni.blogspot.de/2014/12/cresterea-salariului-minim-pe-economie.html

  19. Atunci când îți cheltui leafa in aceeași zi în care ai încasat-o , nu te numești nici măcar salariat ci un sclav umil aflat la cheremul și discretia angajatorului . In România peste 5.000.000 trăiesc sub pragul de sărăcie lucie iar gogorița cu productivitatea nu se sustine . Dacă eu plec de mâine intr-un stat occidental ” productivitatea ” îmi va crește peste noapte de vreo 5 ori precum creștea Greuceanu in basmul legendar. In absența sindicatelor din mediul privat , creșterea salariului minim este principala arma de combatere a sărăciei lucie din Romania și este poate singura măsură de stânga a Guvernului Ponta .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vlad Tarko
Vlad Tarko
Vlad Tarko este doctorand in economie la George Mason University si fellow Mercatus Center. Ariile sale principale de interes sunt sistemele economice comparate, public choice si analiza institutionala. In Romania este cercetator asociat al Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala (CADI), ultimul sau proiect de cercetare aici fiind freedom-talk.com. Este colaborator in proiectul 'Normev: Modelari evolutioniste ale emergentei normelor sociale' al Centrului de Cercetare in Etica Aplicata de la Facultatea de Filosofie din Bucuresti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro