Invazia rusă din Crimeea este unul dintre acele fapte dramatice ce repune frământările groteşti din România lui februarie 2014 în contextul lor natural. Discuţiile interminabile despre vina în ruperea unui proiect politic ivit sub semnul resentimentului, ( este vorba de defunctul USL), eforturile, grăbite şi improvizate, de a confecţiona o nouă majoritate, vizitele externe stranii ale premierului în clipele de tensiune internaţională, apetitul pentru tranzacţionări penibile şi soluţii improvizate, toate acestea evocă calibrul mediocru şi jenant al elitei politice ce a aspirat şi aspiră să guverneze această naţiune. Ridicolul se amestecă cu dispreţul pentru normele juridice, iar arbitrariul este măsura în funcţie de care se judecă totul.
Drama din Ucraina ne somează să trecem , o dată pentru totdeauna, peste acest nivel de penibil public al României şi să reflectăm la datoria noastră de a lua act de datoria confruntării unei realităţi politice şi morale- armatele ruse ce iau în stăpânire acest teritoriu al Crimeii, în dispreţul garanţiilor pe care Rusia însăşi le-a acordat, în urmă cu două decenii, sunt semnul că libertatea naţiunilor este ameninţată, iar autocraţia rusă va duce, până la căpăt, lupta ei cu principiile democraţiei şi domniei legii.
În urmă cu ceva vreme, într-unul din puseele sale anti-occidentale, premierul Ponta evoca necesitatea de a dezvolta relaţii cu Rusia şi China, probabil spre a evita ca patria noastră să fie redusă la statutul de colonie occidentală. În aceste momente, înţelesul întreg al unor asemenea remarci este evident, chiar şi celor care preferă să se auto-iluzioneze. Modelul politic rus este testat,acum, pe teritoriul Ucrainei, în vreme ce parlamentul Rus nu este decât o anexă entuziastă a puterii prezidenţiale. Sfidarea de acum este parte din tentativa rusă de a se constitui ca alternativă la ordinea occidentală- internaţional şi domestic, Rusia mizează pe subminarea valorilor care definesc comunitatea europeană şi atlantică. Imperialismul este consecinţa, naturală, a refuzului pluralismului. Captivitatea în care este ţinută naţiunea rusă se cere fondată pe captivitatea rezervată altor popoare. Armatele ce mărşăluiesc sunt avangarda acestei viziuni despre tiranie, control şi violenţă statală.
De aceea, echilibristica USD nu ne mai poate amuza, în zilele în care Rusia redesenează graniţe şi intimidează naţiuni. Democraţia nu este un detaliu pe care o elită să îl ignore, după bunul ei plac, ci temelia eşafodajului care ne protejează împotriva recăderii în sclavie. Drama din Ucraina ne obligă să reafirmăm datoria pe care tindem să o uităm, sub presiunea penibilului mediatic:datoria de a reafirma şi apăra libertatea, în contra celor care îşi întemeiază autoritatea pe slăbiciunile, retragerile, compromisurile şi laşităţile noastre.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Am perceput mesajul acestui articol ca pe un veritabil manifest,care incurajeaza romanii la mai multa vigilenta si exigenta fata de actualii lor lideri politici,si prioritatile surprinzatoare(…!) pe care acestia le afiseaza,cu vadit dispret si lipsa de consideratie fata de principiile elementare in virtutea carora au fost alesi!
Este o abordare diferita a acelorasi evenimentelor internationale ingrijoratoare care se precipita la granitele noastre,pe care o salut si o apreciez,deoarece o consider mai mult decat inedita,constructiva!
Am putea deci,sa ne evitam frustratia de a nu reusi sa influentam concret evolutia situatiei din Ukraina(???),servindu-ne in mod inteligent si pragmatic(!!!) de invatamintele care decurg de acolo,adica sa ne ocupam efectiv „doar” de noi,si de-ai nostri…
Nu mi se pare egoist si nici nedrept,deoarece,conditia esentiala pentru a fi in masura sa ajutam,este sa ne fi rezolvat,in prealabil,propriile probleme….altfel,sunt doar vorbe goale!
Bechtel si Mechel. Rimeaza, nu?
E timpul pentru rationalitate.
Intradevar, Rusia este ancrata pe valori care vin in contradictie cu spiritul democratic, este un sistem controlat de sus in jos.
Insa as punct cateva observatii.
-Parlamentul nou Ucrainean a inceput sa legifereze tot in spirit rusesc, a taiat drepturile minoritatilor la a folosi propria limba. Trebuie spus, ca e profund antidemocratic si un gest care nu a ajutat aliatii occidentali in gestionarea situatiei.
-Un mecanism de referendum democratic, ramane un mecanism de referendum democratic. Daca populatia rusofona opteaza pentru autodeterminare sau alipire la Rusia-vointa majoritatii covarsitoare, in conditiile unui referendum, va fi extrem de dificil pentru Occident sa nege aceasta realitate.
-Noii conducatori politici ucrainieni au numit gestul proaspat numitului amiral Bereiovski de a se supune autoritatiilor regionale, tradare. In realitate, la rece, a fost un gest fortat dar nu a avut multe optiuni pe masa, din punct de vedere militar, micile contingente ucrainiene ar fi fost macelarite si anihilate in doi timpi si trei miscari, superioritatea tehnica si umana a trupelor ruse comasate e evidenta. Mai ales in contextul in care Occidentul evita din toate rasputerile o implicare militara directa, stiind potentialul de escaladare rapid cu consecinte internationale.
Ar exista mai multe solutii pentru a evita o escaladare pe plan militar- morti in randul populatiei civile, haos total.
a) reintoarcerea la situatia anterioara. imposibila ca si scenariu.
b)cedarea partiala a Crimeei in zona de influenta ruseasca-autonomie regionala, varianta soft, alipire varianta hard. Se pare ca Rusia opteaza pentru a doua. varianta cea mai probabila si de agreat intr-un consensus.
c)retragerea totala a trupelor ruse cu conditia introducerii in constitutia ucraineana a unor clauze care vor face regiunea instabila pe termen lung in raport cu evolutia situatiei comunitatilor pro-ruse, sau daca ar fi administrate corect, progres economic, ar produce o natiune ucraineana mai puternica. improbabil.
d) o solutie avangardista , invitarea atat a Ucrainei cat si a Rusiei la aderarea in U.E pe termen lung cu obligatia suspendarii actualului conflict.Ar fi un proces complicat, imprevizbil si la baza aproape imposibil, Ar oferi batai de cap celorlalte doua superputeri, USA si China , si bineinteles Rusia nu e dispusa sa renunte la identitatea si imaginea sa.
e)Razboiul.
Aspect Militar, riscul cel mai mare e deraiarea unuia conventional spre unul de distrugere totala, prin intrarea intr-o mentalitate de supravietuire.
Aspect Economic, eu cred ca la ora actuala criza va provoca costuri atat de o parte cat si de cealalta parte, traduse pentru populatie in preturi mai mari datorita scumpirii gazelor si petrolului. Partea buna, urmeaza o perioada de primavara, vara in urmatoarea fereastra de timp, dar partea proasta vine iarna. Pentru rusi, o izolare economica impusa de Occident de asemeni ar fi extrem de dureroasa si plina de consecinte imprevizibile.
Intre timp , in Romania temperarea declaratiilor razboinice din partea oficialilor romani, si concentrarea spre o o strategie care sa urmareasca in comunicare aspectul umanitar al situatiei create , o solidaritate asumata cu partenerii occidentali si NATO, ar fi o abordare mai mult decat corecta. Implicarea in discutiile despre situatia din Ucraina, a propriilor ambitii nationale legate de Moldova, nu e un pas inteligent acum. E interesant , propriile elite si actualul presedinte roman, in loc sa profite de cooptarea unei minoritati la guvernare in Romania, ceea ce pentru occidentali inseamna stabilitate si consens, in loc spre a merge spre o societate de tip europeean si avansat, din cauza calculelor politice, joaca cu tema nationalista s-a reluat. Si nu e bine, pentru ca da apa la moara chiar acelor care iubesc politicile de nivelare si cele colectivismul hei-rupist.De factura rusa, la baza.
PS. Frontiera de la granita de nord, cu Ucraina, cel putin acum 10 ani era permeabila pentru ciobanii rataciti cu oile, dar alminteri pentru grupuri organizate etc.
Cât despre modelul politic chinez:
http://epochtimes-romania.com/news/incetarea-jafului-de-organe-din-china–213201
Ce spunea Ponta anul trecut: „Am o relaţie specială, am fost de foarte multe ori în China, în diversele poziţii pe care le-am ocupat – de preşedinte PSD, de ministru, de parlamentar, şef al opoziţiei, acum ca prim-ministru. M-am întâlnit şi cu foştii lideri şi cu actualii lideri în diverse momente. Am şi o relaţie personală de respect şi de prietenie pentru China. Pentru liderii chinezi din diverse generaţii, România a reprezentat un prieten special. Iar eu mi-am propus, şi sper ca astăzi să se fi şi întâmplat acest lucru, ca această relaţie care a aparţinut generaţiilor mai vechi din China şi din România să o perpetuăm; pentru că altfel ochii care nu se văd se uită şi cred că România are mare nevoie de o relaţie specială cu China”.
Cartea „Noua Comentarii despre Partidul Comunist Chinez” este interzisa atat in China cat si in Rusia.
Cu subtitrare in limba romana, se pot vizualiza (aici http://www.youtube.com/watch?v=j5HU15–joo&feature=player_embedded) si 9 filmulete scurte (cate unul pt fiecare comentariu).
Tehnicile de război mediatic pe care se bazează PC și PSD sunt tehnici de propagandă tipice unui război, așa cum face acum Rusia în presa lor cu privire la Ucraina. Minciuni pe minciuni și calomnii cu scopul unic de a distruge și crea confuzie, de a mobiliza simpatizanții, etc. Cred că PNL a avut o inspirație extraordinară, dacă nu informații bune, că s-a retras la timp din această alianță, care prin poziția pro-estică pe care a avut-o și o are se asociază acum în mod direct unui țări agresoare.
Ar fi necesară acum o moțiune de cenzură cu privire la atitudinea anti-occidentală a guvernului Ponta, singurul care s-a dus la olimpiadă și s-a afișat cu președintele care a ordonat asasinarea propriilor cetățeni. Nu trebuie să i se permită să treacă ușor peste acest moment.