vineri, martie 29, 2024

Criminali, escroci și impostori. Toți oamenii lui Stalin…

L-au subestimat teribil, l-au privit ca pe un om la mâna a doua, l-au parodiat ca pe Nikita nerodul. În fapt, i-a surclasat pe toți cei din acest grup de criminali, escroci și impostori: birocratul fără față Viaceslav Molotov, afemeiatul alcoolic Nikolai Bulganin, aparatcicul nevertebrat Lazar Kaganovici (fostul său patron), violatorul NKVD (MGB), mareșalul Lavrenti Beria, precum și sicofantul obez Gheorghi Malenkov, pe care îl strigau Malania…

Beria a fost lichidat în 1953 (iunie, septembrie sau decembrie, încă se discută asupra datei), ceilalți au încercat să saboteze de-stalinizarea. Nu au realizat că odată ajuns Nikita secretar general, deținea cel mai puternic fotoliu din Uniunea Sovietică. Și-a folosit poziția cu șiretenie și a reușit să-și atingă scopurile, inclusiv reîntinerirea prezidiumului partidului (Politburo-ul). Într-o fotografie ce descrie parada victoriei la Moscova, în anul 1945, îl putem vedea pe Stalin însoțit de aghiotanții săi: Hrușciov, Malenkov, Beria.

La rându-le, micii Stalini ai Europei de Est l-au detestat și disprețuit pe Hrușciov pentru atacul său asupra lui Stalin din februarie 1956. Cel mai ferm a fost, de departe, ungurul Mátyás Rákosi. Născut pe 9 martie 1892 în Ada, Serbia, acesta a murit pe 5 februarie 1971 în Nijni Novgorod (denumit mai apoi Gorki), în Rusia. În trecutul său, pentru a-i face pe plac sociopatului de la Kremlin, a pus la cale afacerea Rajk. Total lipsit de scrupule, cinic și perfid, Rákosi a întruchipat natura teroristă a proiectului comunist. Evreu el însuși (născut Rosenfeld), nu a ezitat nicicând să utilizeze antisemitismul ca unealtă politică. Ungurii l-au poreclit japița, criminalul chel sau otreapa. Apostatul marxist și dramaturgul Gyula Háy descria la un moment dat corpul său scund și îndesat, ca și cum creatorul fusese incapabil să-și termine opera din simplă scârbă.

Al XX-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și-a deschis lucrările în urmă cu 60 de ani, pe 14 februarie 1956, prin propunerea de a ține un moment de reculegere în memoria militanților care s-au stins de la precedentul conclav (din octombrie 1952). Au fost listați alfabetic, dar Iosif Vissarionovici Stalin nu a fost elogiat în vreun fel anume. Era semnalul că ceea ce se chema conducerea colectivă decisese să continue politica simbolică de de-stalinizare. Cu toate acestea, nimeni nu a putut anticipa bomba care avea să explodeze în noaptea de 25 spre 26 februarie la sfârșitul lucrărilor congresului, atunci când prim-secretarul partidului, Nikita Hrușciov, a dezlănțuit Discursul Secret (Despre cultul personalității și consecințele sale) în fața unei audiențe aflată în stare de șoc.

Text transmis la postul de radio Europa Libera:

http://www.europalibera.org/content/blog/27567517.html

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. :) ce au avut in plus escrocii, impostorii, afemeiatii, alcoolicii, violatorii si sicofantii de au iesit in frunte (precum paduchii cind ti e lumea mai draga) ? sau reprezentau multimea ? cum ar fi ca plebea sa decida cine si cum sa construiasca avioanele si navele intergalactice ?

  2. Domnule profesor
    – Cum trebuie văzută trimiterea lui Hrușciov la Stalingrad ? Drept pedeapsă, a doua șansă, etc ?
    – Din cei enumerați de dumneavoastră, Hrușciov are cea mai îndelungată experiență militară în al doilea război. Se folosește de Jukov mai târziu și drept răsplată îl lasă la vatră. Cât de suspect de bonapartism era mareșalul ?

  3. Aceleasi specii de ticalosi vedem si acum numai ca au manusi si gulere albe.
    Nu s-a schimbat nimic ,comunismul si ce deriva din el inca seduce si nu numai ca seduce batrani ce l-au apucat seduce tineri in multe tari din europa.
    Greselile ,lacomia si coruptia partidelor de dreapta adauga picatura cu picatura tot mai multe voturi pentru acesti socialisti urmasii comunismului.
    Sa nu ne miram de ce castiga mereu in tari sarace ca Romania.

  4. Stimate Domnule Tismaneanu,
    Hrusciov l-a denuntat pe Stalin, pentru ca nu se mai putea continua pe calea aceluia.
    Dar el a actionat pentru a salva comunismul, a crezut in victoria acestuia. Diversele rafuieli de la frunte, obisnuite in politica (si terminate, de data aceasta, fara victime, cu exceptia lui Beria) nu l-au impiedicat pe Hrusciov sa intervina in Ungaria, sa duca o politica economica dezastruoasa („destelenirea” care a lasat Uniunea Sovietica fara grane, „fertilizarea desertului” care a dus la disparitia marii Aral, si alte incurcaturi care au distrus aprovizionarea cu lapte si carne), si, luandu-se dupa frazeologia iresponsabila a unor Che Guevara si Fidel Castro, sa aduca lumea in pragul unui razboi atomic.
    Beria n-a fost lichidat pentru crimele lui, nici pentru violuri, ci pentru ca propunea o cale care insemna – renuntarea la comunism.
    Nu putem sti ce-ar fi fost daca altii ar fi invins; insa Hrusciov si-a adus contributia la negarea libertatii in Rusia, care continua pana in ziua de azi.

    • Uitasem.
      Oficial, lui Beria i s-a facut un proces stalinist, si a fost condamnat, chipurile, pentru ca ar fi fost agent englez.
      Oricat de straniu ar parea, faptul e adevarat, dar cu 35 de ani inainte, in timpul razboiului civil.

  5. Nu stiu daca dupa ce contribuie dl. autor mai are timp sa si citeasca comentariile, dar poate ca nu l-ar mai fi facut sicofant pe Malenkov daca ar fi considerat reformele economice importante pe care a apucat in scurta perioada pana la Hrusciov sa le inceapa si care prin simplul fapt ca nu le-a oprit, a avut si Hrusciov o contributie pozitiva. Apoi eliberarea moldovenilor din gulagurile rusesti s-a datorat in intregime lui Malenkov (despre care se zice ca ar fi fost macedo-roman, doar Dumnezeu poate sti cum a ajuns in preajma lui Stalin, dar se mai zice ca ar fi avut o influenta calmanta asupra lui Stalin, cateodata reusind sa-l si amuze, ceea ce il facea de multe ori pe Stalin, in momente dificile sa-i ceara sfatul ca unui intelept budist). Si Hrusciov trebuia sa faca ce a facut, asa e istoria, iar Malenkov desi cel mai rafinat dintre cei enumerati n-a simtit ca la presiunea „atmosferica” ce dura de atata timp in Ukraina trebuia sa vina si taifunul…

    • Nu sunt intru totul de acord cu Yossuf Abrahamn ca Beria dorea liberalizare, doar fiindca a dorit retragerea trupelor din Austria si unificarea Germaniilor.
      Ca sef al NKVD stia multe, probabil si cat de mult se cheltuia -cu efecte extrem de mici, sub asteptari in aceste doua tari, bani care directionati in alte parti ar fi adus beneficii mult mai mari.
      Nu cred nici ca avea si remuscari tarzii pentru crimele odioase ordonate de el, eventual sa-si „spele pacatele” in ultimul ceas -fiindca pt. asa ceva trebuie sa ai un dram de constiinta, ceea ce era improbabil la Beria, insa un calcul financiar aritmetic simplu nu este exclus.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro