vineri, martie 29, 2024

Cristian Bădiliţă: un exemplu de ură „creştină”

Într-o postare pe Facebook, reluată de PSnews.ro în 15 iunie 2017, Cristian Bădiliţă socoteşte că Andrei Pleşu ar trebui inculpat în procesul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, de vreme ce era ministru al Culturii în acea perioadă. „Adică, Pleşu e mai puţin vinovat decât Petre Roman? El se ocupa de <cultură>, nu avea treabă cu iadul din Bucureşti ca membru al guvernului?”

Despre poziţia lui Andrei Pleşu sînt de spus următoarele: Ministerul Culturii a fost cel care a dat imediat un Comunicat împotriva Mineriadei, condamnînd violenţele şi avertizînd ce pericole sociale stîrneşte ea. Urmat numai de dl Mihai Şora, ca ministru al Învăţămîntului. La televiziune, reprezentanta Ministerului Culturii, dna Maria Berza a dat citire Comunicatului în seara lui 15 iunie. El a fost publicat în ziarul Adevărul din 16 iunie 1990. La sfîrşitul articolului reproduc textul lui. Prin intervenţiile ministrului Andrei Pleşu a fost de asemenea împiedicată agresiunea  asupra unor persoane şi instituţii: de pildă la Muzeul Ţăranului Român, unde minerii şi cei care îi conduceau au năvălit, socotindu-l un centru al „Partidului Ţărănist”. Înainte de sălbăticia Mineriadei, Andrei Pleşu s-a numărat printre persoanele publice care au încercat insistent să obţină un dialog între manifestanţi şi preşedinte&parlament&guvern, dialog împiedicat de reticenţele/ pretenţiile ambelor tabere.

Cît despre dl Cristian Bădiliţă, în mod ciudat, el nu a resimţit, între 2001 şi 2004, pretinsa calitate − respingătoare, scandaloasă, „inculpabilă” − de responsabil pentru Mineriadă, a lui Andrei Pleşu. Andrei Pleşu, fondator şi rector al Colegiului Noua Europă. Institut de Studii Avansate din Bucureşti nu i s-a părut deloc un personaj nefrecventabil. Dimpotrivă. Cu sprijinul masiv al Colegiului Noua Europă, şi-a condus Cristian Bădiliţă preţiosul proiect de traducere a Septuagintei (versiunea greacă a Vechiului Testament, realizată în Antichitatea tîrzie, utilizată în Răsăritul creştin). Avînd drept coordonatori, alături de domnia sa, pe Francisca Băltăceanu, Monica Broşteanu, Dan Sluşanschi, Ioan-Florin Florescu, cele opt volume au apărut la editura Polirom, sub egida Colegiului Noua Europă care, prin prestigiul lui, a atras şi fondurile necesare editării, a şi făcut cunoscut proiectul în lumea academică prin lansări şi dezbateri. Tot în cadrul Colegiului Noua Europă – într-un loc al cărui prestigiu pare să-i fi fost pe plac dlui Bădiliţă – a organizat el două colocvii internaţionale: Jean Cassien entre L’Orient et l’Occident (2001), Les Pères de l’Église dans le monde d’aujourd’hui (2004). Cînd, în 2003, dl Bădiliţă a publicat o traducere cu aparat critic a Patericului. Colecţia alfabetică (Polirom), printre cei pomeniţi ca apropiaţi efortului său este citat şi „inculpabilul”: „în sfîrşit, Andrei Pleşu mi-a dezlegat, în versuri, misterul unei apoftegme macariene…” Pe atunci, Andrei Pleşu era încă, pentru Cristian Bădiliţă, un interlocutor ales. Era intelectualul creştin căruia i-a solicitat consistentul interviu de deschidere a volumului Pe viu despre Părinţii Bisericii (Humanitas, 2003), unde reputaţi specialişti în patristică dau seamă despre starea actuală a disciplinei. Tot recomandat de Andrei Pleşu, ca rector al New Europe College, dl Bădiliţă a primit o bursă de cercetare la Wissenschaftskolleg zu Berlin. Între 2001 şi 2004, Andrei Pleşu nu era un „inculpabil”. Era, pentru dl Bădiliţă, un distins intelectual creştin. Şi, mai ales, un des solicitat susţinător al proiectelor sale.

Cristian Bădiliţă e un remarcabil, riguros, foarte productiv cercetător al literaturii patristice. Studii, traduceri, colocvii internaţionale, colaborări cu specialiştii cei mai de vază din străinătate şi din ţară: aşa e prezent el în spaţiul disciplinei sale şi în spaţiul culturii româneşti. Din păcate „teologul Bădiliţă” – cum îl prezintă Răzvan Gheorghe pe PSnews – are o vanitate mai vastă chiar decît preţioasele lui realizări. I se pare că lumea academică nu-l recunoaşte îndeajuns, nu-i arată destulă veneraţie. Drept reacţie, împreună cu ştiinţa varsă acuze sinistre, calomnii, venin în presă, în relaţiile cu colaboratorii. Obiectivitatea studiului se amestecă, la el, cu otrăvurile frustrării. Pe care le împroaşcă în spaţiul public. Datorită lui, literatura Părinţilor Bisericii ajunge la public pătată de ură („creştină”?) şi de urîţenie.

(Iar cei care citează în presă asemenea calomnii, prezentîndu-le sub numele de „ştiri” nu-şi dau seama oare că infestează şi ei spaţiul public, al cărui aer e deja atît de greu?)

Comunicat din partea Ministerului Culturii

Ministerul Culturii constată cu îngrijorare că, în urma evenimentelor grave care au tulburat conştiinţa românească în ultimele zile, în opinia publică tinde să se producă distorsiuni de natură să pună în pericol principiile unei democraţii autentice. E vorba, în primul rînd, de învrăjbirea unor categorii sociale împotriva altora, de tendinţa de a răspunde violenţei prin violenţă, de neînţelegerea rolului şi statutului pe care trebuie să îl aibă presa într-o ţară civilizată. Se constată că cerinţa justificată de restabilire a ordinii a dus la o exacerbare a conflictelor, a produs o stare de tensiune şi chiar de teroare în cadrul diverselor categorii sociale. Sîntem îndeosebi preocupaţi în acest context de trecerea intolerabilă de la violenţa verbală la cea fizică, de la admonestarea publică a unor ziarişti şi oameni de cultură la punerea lor sub acuzaţie. Faţă de această situaţie ţinem să precizăm:

1. Ministerul Culturii are ca rost principal slujirea valorilor spirituale ale ţării. Aceste valori sînt de neconceput fără intelectualii care le incorporează. Fireşte, intelectualii nu sînt, în principiu, infailibili: ca toată lumea, ei pot, uneori, să aibă opinii discutabile, să greşească, să gesticuleze inadecvat. Dar un popor care nu-şi respectă şi nu-şi protejează intelectualitatea, un popor dispus să-şi condamne grăbit scriitorii, gînditorii şi artiştii riscă să vieţuiască fără şansa de a supravieţui. Ministerul Culturii apelează la cuviinţa tradiţională a românilor, pentru a le cere să nu distribuie cu prea mare uşurinţă certificate de vinovăţie, să nu se dezică de ceea ce pot reprezenta intelectualii, indiferent de convingerile lor politice. Decenii întregi, comunismul a socotit intelectualitatea drept un „element duşmănos”. Să nu recădem în această tristă eroare.

2. Conducerea Ministerului Culturii cere guvernului şi noului parlament să se delimiteze de brutalităţile comise, în numele ordinei publice, de forţe civile a căror bună-credinţă şi bună intenţie nu sînt suficiente pentru a le da legitimitate. Într-un mecansim cu adevărat democratic bestialităţii i se răspunde prin legalitate iar nu prin răzbunare spontană.

Condamnăm, prin urmare, actele de vandalism comise de cei care au atacat Televiziunea şi Ministerul de Interne (şi îndărătul cărora nu se pot găsi nici intelectuali, nici muncitori), dar avertizăm asupra pericolului pe care îl reprezintă o ripostă arbitrară şi necontrolabilă, născătoare de dezordine şi nesiguranţă. Considerăm că există la îndemîna unui stat democratic mijloace non-violente pentru a preveni, localiza şi pacifica asemenea manifestări gregare. Între acestea, dialogul se cere să fie nu doar consecinţa unor conflicte consumate, ci mijlocul de prevenire a unor conflicte latente.

3. Absenţa unei legi a presei a făcut posibilă o deteriorare a stilului jurnalistic de-a dreptul ofensatoare pentru bunul gust şi buna-credinţă. Limbajul vulgar, calomnia, atitudinile extremiste şi instigatoare şi-au făcut apariţia în nenumărate publicaţii aparţinînd celor mai diverse orientări şi formaţiuni politice. Ministerul Culturii face apel la toţi reprezentanţii nobilei profesiuni de ziarist pentru a regăsi tonul şi înţelepciunea necesare unui climat de linişte şi dispută constructivă. Aceasta presupune în plus instituirea mijloacelor de comunicare în masă a normelor elementare de informare corectă şi neîngrădită. În acelaşi timp, Ministerul Culturii se delimitează net de tendinţa de a reinstitui delictul de opinie, de a sabota apariţia unor publicaţii ce au autorizaţie legală, de a amenda deosebirile de vederi prin măsuri administrative. Ministerul Culturii a cerut guvernului şi a primit din partea acestuia asigurări că libertatea necondiţionată de exprimare, dreptul la opoziţie, confruntarea vie a părerilor sînt garantate. El invită însă presa românească la un spor de ţinută şi la un spor de responsabilitate. E nevoie de calm, de obiectivitate, de adevăr. Lupta pentru democraţie e singura luptă care nu trebuie să semene a război. (publicat în ziarul Adevărul din 16 iunie 1990, pag. 1 şi 3)

Distribuie acest articol

43 COMENTARII

  1. Eu unul sunt nedumerit cand oameni cu atata carte ajung sa se desfiinteze unul pe celalalt in public. Lasati-ne pe noi, cei fara atata educatie si pretentii academice, sa ne impartim pumni si sa ne facem unii pe altii cu ou si cu otet. Sigur ca dvs nu procedati ca domnul deputat Boureanu si domnul politist din celebrul incident, dvs dati cu “apoftegme macariene” (whatever that is), dar tot aia e pana la urma. Cred ca era suficient sa ne aratati ca domnul cu pricina se inseala grav atunci cand spune ca Andrei Plesu ar avea vreo vina pentru evenimentele din 13-15. Partea in care ne aratati ca respectivul este si un vanitos nerecunoscator care musca acum, in nemernicia lui, mana care l-a hranit, putea sa lipseasca. Mai exact trebuia sa lipseasca.

    • Dece sa lipseasca? sint argumente pentru mojicia dlui Badilita.
      Nu e prima data, ori singurul intelectual pe care dumnealui il jigneste.
      Da, e vanitos, certaret, frustrat, „calitati” care rivalizeaza cu inteligenta sa. Si o anuleaza uneori.

      • Ar trebui sa lipseasca pentru ca „fidelitatea de clan” nu e un argument sanatos. Poti aprecia cultura lui Plesu si fara sa-i apreciezi activitatea politica, de exemplu. Ne-am saturat de „nasi” si „fini” care se servesc si se indatoreaza reciproc, si nu vrem asta si in cultura.

        • „Ne-am saturat de…”
          Care „ne-am saturat”, Majestate? in numele cui vorbesti?
          Dar din rabufnirea cu „ne-am saturat” se iteste binisor un dinte mare contra dlui Plesu.
          Nu, nu „ne-am saturat”.

          • Poate ar fi bine sa te asiguri ca si intelegi la ce dai reply. Era vorba de argumentul ca ” musca mana care l-a hranit”, adica acelasi argument cu care Dragnea il acuza pe Grindeanu de nerecunostinta, sau cu care Sevil Shaiddeh isi fidelizeaza baronii locali. De acesta, neamul meu este satul.

            N-am vreo opinie in legatura cu Plesu sau Badilita in povestea asta, opinia mea era despre argumentele dnei Manolescu, mult prea personale in ceea ce priveste colaborarile celor doi.

      • eu, ca simplu cititor, n-as vrea ca saitul contributors.ro sa devina o platforma de demascare si infierare a dusmanilor. simplificand cazul de fata, X l-a acuzat pe Y de fapte grave. de ce nu e suficient sa aratam ca X este in eroare? de ce trebuie sa spunem neaparat si ca, X nu este doar in eroare, dl X este si un nerecunoscator, un vanitos, un frustrat si un certaret? cu ce ajuta partea asta de character asassination discutia de fata? si cu ce difera asta de certurile pe care le au in mod constant altii de la care nu are nimeni pretentii (nu dau aici exemple). nu ma intreb cat este de adevarata partea despre caracterul domnului X si, sa fiu cinstit, nici nu ma intereseaza. daca o sa am de-a face cu domnul in cauza (putin probabil) imi fac si singur o parere.

      • Cu toate că suntem în Aprilie 2023(!!!!!!!!!!!!) să știți că îmi amintesc bine de la cine a pornit această ceartă nesemnificativă, între 2 intelectuali Romîni și civilizați !!!!!!!!!
        Imi cer ÎNCĂ O DATĂ SCUZE, la fel după cum îmi cer scuze și pentru că nu mai am timp să recitesc articolul doamnei Manolescu(o altă intelectuală din categoria celor cu adevărat ‘intelectuali'(adica oameni de valoare și de încredere……..cel puțin pentru ‘un clan’, sau altul……….
        Cu toate aceste(precum și împotriva realității detestate de-a dreptul de către mine), consider că nu are niciun rost să ne mai întrebăm cine între ‘ou’ și ‘găină’ este mai vinovat.Mai bine face’ți cum fac eu mai ales din primăvara lui 2014 începînd (cînd amobținut cea mai mare și continua victorie eu SINGURĂ ÎMPOTRIVA ROMÎNIEI-implicit, a tuturor Romînilor și Romîncelor, emigrați ori nu). Gîndiți-vă vă rog că eu împlinesc în 13 Iunie anul acesta 44 de ani(de cînd voi mai avea fix 1 an, pînă ce voi intra și eu în categoria ‘vîrstei de mijloc'(45-65).:Și cu toate aceste(dar mai ales împotriva deplinei mele sănătățiclinico-fizică-mentală-psihică) mereu supravegheată medical și implicit administrativ-legal; împotriva cazieruluimeu permanent curat, a faptului că sunt o femeie drăguță de la natură și detest artificiile,cosmeticăriile,machiajele-prefăcătoriile etc.: sunt încă din adolescență începînd(gimnaziușiliceu), cea mai singură femeie din univers(cred că ar trebui să fac ‘mătănii’ că nu voi muri virgină, dacă mă gîndesc la tipologia ortodoxiei și a Greco-caolicismului domniilor voastre..

      • Multumesc foarte mult pentru link. O lectura foarte interesanta, cred eu, indiferent de credinta sau ne-credinta cititorului.

        In alta ordine de idei, observ ca cei care gestioneaza pagina de facebook a domnului Plesu au gasit de cuviinta sa posteze acest articol, prilej pentru ca si mai multa lume sa il injure pe domnul Badilita (despre care eu nu auzisem pana la acest articol, si se pare ca nici altiil). Vad comentarii ca „As vrea sa stiu si eu cine este acest ticalos sau psihopat?!”, „Cristian Badilita e un neica-nimeni care isi leaga numele de dl Andrei Plesu , ca sa-l consemneze si pe el istoria ” sau „Cine-i acest individ, C.B.? A muncit ( cu folos pentru societate) vreo zi in viata lui?”. Asta vreti, stimati intelectuali? Asta merita dl B. pentru ca a indraznit sa fie vanitos, certaret si nerecunoscator, sa fie dat pe mana maselor de adepti ca sa se invete minte? Alt mod de a rezolva lucrurile astea nu stim?

        • Artagul e obisnuit pe facebook. Nu cred ca il deranjeaza asta pe dl CB, trece la esenta problemei,amuzat, cand il mai intreaba unii cu ce se ocupa, chiar daca e luat de ciudat.
          In aceeasi nota, revenind la articol, pe fond, doamna Anca Manolescu are dreptate. Ca de obicei.

        • Draga r2, intr-o situatie similara dar nu identica – adica nu cu un Andrei Plesu si nu cu un Cristian Badilita, credeti-ma, distanta este enorma – as fi fost de acord cu dv.

          In sensul ca as fi fost de acord sa nu se bacalareasca doi intelectuali de clasa si de rasa, dintr-o simpla neintelegere. Nu e cazul. Sa nu confuzionam Neanderthalul cu telescopul, ca nu e nici banana nici ciomag. Macar cu Andrei Plesu m-ar incinta si onora sa merg la un mititel cu o bere teapana. Are farmec, are umor, este viu si este dialectic, in sensul lui Mache si Lache, nu al Fratelui Marx.

          Adica TOTUSI, daca dl Badilita isi exprima speranta ca Andrei Plesu sa fie inculpabil pentru o falsa acuzatie din 1990, sa mearga la puscarie, nu vad de ce a gresit doamna Manolescu sa mentioneze incongruentele stridente de Profitor Pristandaesque cu vreun ipocrit deceniu mai tardiv ale dlui Badilita, care nu e strain, estetic daca nu etic, categoriei sinistrului.

          (Daca imi aratati un act agresiv similar din partea dlui Plesu la adresa apostolului ortodoxiei trufase, imi fac mea culpa, ca m-a educat nevasta.)

          Nu pot insa sa ii pretind dlui Plesu (sau aparatorilor sai cinstiti si bine-intentionati, precum blinda Doamna Manolescu) sa fie vreun sfint si vreun martir in fata Sfintului Badilita Incalecatorul. (Ortodoxia romaneasca nu are nici un sfint cit de cit serios oricum. Sfintii romani sint gregari, mincatori, bautori. Lacustele adevaratilor stilpnici suspina cu recunostinta, pentru ca nu le maninca nimeni. Sfintii romanasi sint gourmet si gourmand. Adica simpatici, sfintii nostri, ipocriti cum se afla, daca ne gindim bine. Uite ca imi dau cu stingu’n dreptu’ in propria teza!!)

          Dl. Badilita nu este vreo mimoza sau vreo victima a ticalosiei plesesti. Capacitatea domniei sale de a fi acru, razbunator, neplacut, ingust la minte si meschin la suflet candideaza, cu tot respectul cuvenit, pentru Cartea Recordurilor. „Crestinismul” sau este de o asemenea natura trista si FARA de humor incit se asociaza minunatei traditii Codreniste, dar fara charisma si legendara delicatete a Capitanasului mioritic, disparut intr-un mini-martiraj caragialesc.

          • Va multumesc pentru rabdare de care dati dovata, ca de obicei. Incerc sa explic si eu ceva mai clar cum vad lucrurile.

            Carevasazica punctul 1: CB este un cvasi-necunoscut in afara cercurilor intelectuale (din cate reusesc imi dau seama), iar AP este un househld name de mai bine de 20 de ani.

            punctul 2. CB il acuza pe AP de lucruri atat de grave si de trase de par incat si fara o replica din partea AP sau a sustinatorilor e clar ca dl CB este un fel de victima, chiar daca detaliile sunt neclare.

            Ca sa-mi etalez si eu vasta cultura generala intre atatia intelectuali de marca, situatia seamana cu faza aia din Die Hard III in care personajul interpretat de Samuel L. Jackson vede undeva in Harlem un alb dezbracat (Bruce Willis) care tine in mana o pancarta insultatoare la adresa negrilor. Samuel L. Jackson le spune copiilor sa sune la politie in timp ce incearca sa rezolve cumva situatia (pentru cei care au unele lipsuri la acest important capitol, uitati aici cum s-au petrecut lucrurile https://www.youtube.com/watch?v=RDnvXAkMnx8 cu rugamintea sa lasam unele sensibilitati americane prezente in clip pentru alta data).

            Daca dl CB era o persoana de notorietatea lui Mihai Gadea, de exemplu, cu un public larg, dispus sa-i ia abertiile in serios, atunci da, era cazul unui full retaliatory response – si atunci cu unele observatii – vedeti mai jos. Dar cata vreme este vorba de un necunoscut care incearca sa fie toxic…

            Si in plus, cum spun si Kinn si Dusu mai sus, chestia asta cu eu am fost om cu tine, te-am ajutat cand ai avut nevoie, iar tu acum ma injuri, are ceva foarte nedemn la mijloc. Cel putin in sudul Romaniei, de unde ma trag eu (cu mandrie, sa fie clar!), prea des se aude chestia asta. I-ai facut cuiva un bine nu cu scopul de a-l indatora si de a-i putea arata obrazul in viitor. In japoneza exista o expresie care fix la asta se refera si in cultura lor are o conotatie foarte proasta.

            In rest, e bine ca a aflat cu ocazia asta si corporatistu’ cine a fost Macarius of Egypt :) Multumesc celor care mi-au raspuns la comentarii.

            • Nici o grija, oricine citeaza din Avva Bruce Willis si din tezaurul patristic in cinci volume Die Hard este amicul meu.

    • Dupa parerea mea, articolul pune lucrurile la punct. Am citit pe undeva acuzatii grave la adresa dlui Plesu, sub semnatura lui Cristian Badilita. Care merita compasiune, în caz ca dedesuptul atacurilor furibunde ale domniei sale s-ar afla oarece tulburari psihice.

  2. Articolul greseste atunci cind acuza crestinismul pentru manifestari de genul acesta – si nu, nu e singura, am vazut alte luari de pozitie ale dlui Badilita care demonstreaza o meschinarie si o ingustime morala demne de compasiune. Dl. Plesu, care n-o fi perfect ca nici noi nu sintem, uitati-va la mine!, este un domn si un lord prin comparatie.

    Iau apararea crestinismului chiar agnostic fiind, pentru ca traim intr-o civilizatie care a fost facuta posibila de crestinismul autentic. Dar sa nu confundam crestinismul (in care figura centrala este rabinul vizionar „Isus” si invatamintele sale extraordinar de avansate pentru vremea aceea) cu cultul bizar al zeului Orto, nemilos, sectar, identitar si scrisnitor din masele.

    Sigur ca sint oameni foarte cumsecade care, cu un efort serios de imaginatie si de suflet, pot gasi urme diluate din Isus in talibanismul ortodox dar, in cumpana vremii, legatura morala dintre Isus si Orto, spiritual tutelar al Ortodoxiei, este cam ca legatura dintre Mahomed si Albert Schweitzer.

    Domnul Plesu, si dinsul specializat in ingerasi si gourmand al patristicii, ar trebui sa gaseasca consolare si intelepciune in „dupa roadele lor ii veti cunoaste”. Ii dorim multa sanatate si sa-si aleaga protejatii cu discernamint. 

  3. Daca psnews n-ar fi preluat panseul dlui Badilita despre recenta trimitere spre judecare a dosarului mineriadei de pe pagina sa de fb, daca dna.Anca Manolescu nu ar fi popularizat „stirea” de pe acel site prin acest articol, NIMENI nu ar fi aflat prea curând ce crede dl. Badilita despre faptul ca in acest dosar nu sunt inculpați toți miniștrii din guvernul mineriadei. NIMENI nu ar fi știut ca dumnealui ii compara pe miniștrii de atunci Andrei Pleșu si Petre Roman lăsând sa se înțeleagă ca ar fi ambii vinovati!?!?
    Sunt unele gânduri notate in „jurnalul public” al unor persoane care ar trebui sa rămână acolo, pe pagina lor de fb, comentate de cei care o frecventează. In niciun caz nu cred ca asemenea postari ar trebui rostogolite mai departe, pe site-uri care au audienta nici macar pentru a fi criticate. E ca si cum asiști la o conversație intre musafiri in sufrageria cuiva si apoi critici sau lauzi (comentezi) intr-o pagina de revista opiniile emise acolo.
    Dl. Badilita poate crede ce vrea despre cine ar trebui inculpat in dosarul mineriadei. Cui ii pasa?

    • „Daca psnews n-ar fi preluat panseul dlui Badilita despre recenta trimitere spre judecare a dosarului mineriadei de pe pagina sa de fb, daca dna.Anca Manolescu nu ar fi popularizat “stirea” de pe acel site prin acest articol, NIMENI nu ar fi aflat (…) ”

      Daca Adam nu ar fi acceptat provocarea marului, daca Baby Moise nu ar fi experimentat in cada de baie cu ciomagul de jucarie intru despartirea apelor, daca lupoaica Romei ar fi inghitit copilasii in loc sa-i adopte, daca Ovidiu nu ar fi scris, pardon, Epistulae ex Ponto (cu profetirea lui Victorius Ponta, eroul chintesential daco-roman), daca Mihai ar fi fost mai Viteaz si Vlad mai Tepes, daca Carol II era precum Carol I si daca nu aveam Elene deloc, daca Andruță si nevasta ar fi avut acces la Pilula . . . ehehehehe, diferita ne-ar fi fost soarta.

  4. Ca sa nu cadem prada plictisului ( tara trista, plina de umori .. ) ni se arata cum carturari dintre cei cu pedigree se pricep si la –ce zic? savureaza! – jocul de arsice (stiut fiind ca gioalele sint margele de sticla neaose ale castalienilor din batatura nationala) . Pastor si maiestru, deopotriva, peste cuvinte, retor, patristician implinit (à ses heures) si teolog, in general , ne lamureste ca a fi cap si madular (membru) e , in fond, acelasi lucru. Ceea ce ne spune ca o fiinta, insumare a doua lucruri -care sint, de fapt, acelasi- e un lucru.(ad)Mirabil!

  5. Culpa morala si paralogismele filozofilor de tip nou

    1. Cataclismul social

    Mineriada din 1990

    In anul de gratie 1990 intrega societatea romaneasca a fost aruncata cu o brutalitate de neimaginat pentru o minte normala , pentru o societate civilizata si pentru o tara a Europei , direct in Evul Mediu provocand groaza cetatenilor romani normali si oroarea intregii lumi .

    Cinismul total ( politic , social, juridic si moral ) este acela ca dupa 27 de ani procurorii cer ajutorul publicului ca identifice acum victimele pe care nu au vrut sa le identifice atunci :

    http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/foto-procurorii-cer-ajutorul-publicului-pentru-a-identifica-100-de-victime-ale-mineriadei-din-13-15-iunie-653287

    2. Opinia unui decident politic de prim rang

    ” „Pe 11 iunie la guvern am decis să procedăm în conformitate cu cererea imperativă formulată de Procurorul General al Republicii, Gheorghe Robu, ca după desfăşurarea primelor alegeri libere, democratice, în România, să restabilim normalitatea, a traficului în primul rând, normalitatea în Piaţa Universităţii. Asta a fost decizia Guvernului (s.n.) pe care mi-am asumat-o şi mi-o asum în continuare. Aveam o bază legală completă, aveam o situaţie politică clară, partidele din opoziţie nu mai participau la ce se întâmpla în Piaţa Universităţii, care devenise un fel de curte a miracolelor, şi am hotărât organizarea, cu forţele de ordine de care dispuneam pentru a se depresura Piaţa Universităţii şi a se restabili normalitatea”
    Petre Roman
    Prim-ministru 1990

    http://www.gandul.info/reportaj/13-15-iunie-1990-zilele-urii-15482643

    Problema in acest caz ( o sa vedem imediat de ce ) este ca din acel guvern – Guvernul Petre Roman (1) – a facut parte si Andrei Plesu ca ministru al Culturii :

    „Andrei Pleșu (28 decembrie 1989 – 28 iunie 1990)Minister nou înființat prin reorganizarea Consiliului Culturii și Educației Socialiste care s-a desființat prin Decretul CFSN nr. 12/1989.”
    https://ro.wikipedia.org/wiki/Guvernul_Petre_Roman_(1)

    3. Opinia unui participant direct

    Opinia lui Cristian Badilita in calitate de participant direct ( intamplator si unul foarte erudit ) este una civilizata , directa , logica si bun simt. El se intreaba pur si simplu de ce nu raspund in mod solidar TOTI ( din acesti toti face parte si Andrei Plesu ) cei care au facut parte din acel guvern malefic si care au girat reprimarea sangeroasa a unei manifestatii pasnice :

    ” E gluma zilei? Aud ca tovarasii „procurori” au binevoit sa-si faca datoria (enfin, semi) dupa 27 de ani în cazul Mineriadei? Ma mir ca n-au asteptat sa murim cu totii. Într-adevar, dificil „caz”: toti inculpatii se stiau de 27 de ani chiar de la TV. N-am gasit numele TUTUROR guvernantilor de atunci printre inculpati. Adica, Plesu e mai putzin vinovat decît Petre Roman? El se ocupa de „cultura”, nu avea treaba cu iadul din Bucuresti ca membru al guvernului? (s.n.) N-am auzit sa-si fi dat macar demisia post factum (s,n.). Da, în schimb, lectii saptamînale de… morala crestina (s,n.). Majoritatii românilor putin le pasa de procesul acesta (asa cum putin le-a pasat de Piata Universitatii în 1990); noi, cei care am fost direct implicati, nu mai asteptam demult nimic. La ce bun? Se vede cu ochiul liber: nimic nu conteaza. Atunci, s-avem pardon, cui serveste circul? Basescu a închis procesul în 2008. Astia l-au redeschis sub presiunea europenilor acum doi ani. De fapt, a existat vreo Mineriada? A existat vreo Piata a Universitatii? Noi am existat? Sîntem doar note de subsol la operele postume ale lui Stalin.”
    Cristian Badilita
    https://www.facebook.com/cristian.badilita/posts/1964036233827000

    Cu alte cuvinte, si dincolo de revolta pe care o resimte in calitate de participant direct , in viziunea domnului Badilita membrii acelui guvern blestemat au in mod cert o culpa morala pentru ca stiau foarte bine ca gireaza o represiune si au facut-o in mod constient .
    Pe de alta parte , pentru cei care au girat o asemenea monstruozitate , delimitarea ulterioara de aceasta ar seamana cu acel „Sa fiu al dracu` daca l-am vazut !” invocat drept scuza invocata de soferul care a omorat un om cu masina „din greseala” , desi volan se afla el si nu altul.
    Interesant este ca aceste opinii ale unui participant revoltat care a trait pe pielea lui aceste atrocitati , desi sunt exprimate in mod civilizat , primesc o replica neasteptat de dura pe Contributors.ro , respectiv de la o admiratoare si implicit sustinatoare a lui Andrei Plesu.

    4. Comentariul unei autoare Contributors.ro

    Replica autoarei este una palida si care sfarseste rapid intr-una viscerala :

    ” Despre poziţia lui Andrei Pleşu sînt de spus următoarele: Ministerul Culturii a fost cel care a dat imediat un Comunicat împotriva Mineriadei, condamnînd violenţele şi avertizînd ce pericole sociale stîrneşte ea.”

    Aceasta replica a unui doctor in filozofie si cercetator in antropologie culturala (http://www.contributors.ro/author/anca-manolescu/?bio ) reuseste performanta rarisima de a nu oferi nici un contra-argument , ci doar un clasic „argumentum ad hominem”mai exact clasicele atacuri la persoana :

    ” Din păcate „teologul Bădiliţă” – cum îl prezintă Răzvan Gheorghe pe PSnews – are o vanitate mai vastă chiar decît preţioasele lui realizări. I se pare că lumea academică nu-l recunoaşte îndeajuns, nu-i arată destulă veneraţie. Drept reacţie, împreună cu ştiinţa( varsă acuze sinistre, calomnii, venin în presă, în relaţiile cu colaboratorii. Obiectivitatea studiului se amestecă, la el, cu otrăvurile frustrării. Pe care le împroaşcă în spaţiul public(7).”

    Anca Manolescu – Cristian Badilita – un exemplu de „ura crestina”.
    http://www.contributors.ro/reactie-rapida/cristian-badilita-un-exemplu-de-ura-%E2%80%9Ecrestina%E2%80%9D/

    Mai mult decat atat, si probabil din exces de zel , autoarea face fara sa vrea o mare greseala de tactica si de strategie ( ridicand de fapt mingea la fileu teologului criticat ) si ii furnizeaza din proprie initiativa munitia de tun, respectiv publica in extenso ( dar se fereste ca dracul de tamaie sa comenteze ce contine ) celebrul comunicat prin care fostul ministru al Culturii se „delimiteaza” de oroarea pe care a girat-o impreuna cu altii exact dupa principiul trivial „participa , dar nu se baga”.
    Acest celebru comunicat chiar merita analizat in detaliu pentru ca acesta spune lucruri mult mai interesante decat a spus in calitate de participant si cetatean revoltat teologul Cristian Badilita.
    Sa-l analizam impreuna .
    Mai intai , si conform doamnei Anca Manolescu , acest comunicat ar fi impotriva Mineriadei :

    ” Despre poziţia lui Andrei Pleşu sînt de spus următoarele: Ministerul Culturii a fost cel care a dat imediat un Comunicat împotriva Mineriadei, condamnînd violenţele(s,n.) şi avertizînd ce pericole sociale(s.n.) stîrneşte ea.”

    Sa vedem. In primul rand constatam ca in viziunea Ministerului Culturii de atunci ( deci implicit in acceptiunea ministrului Culturii care a semnat comunicatul ) pericolul Mineriadei din 1990 vine din …opinia publica (?!) :

    „…in opinia publica tinde sa se produca (s.n.) distorsiuni de natura sa puna in pericol principiile unei democratii autentice”

    Aceasta malefica opinie publica este vinovata de ceea ce a facut de fapt Guvernul Roman (1) care a trimis minerii la vanatoarea de studenti, intelectuali si opozanti declansand un razboi civil in societatea romaneasca :

    ” E vorba , in primul rand, de invrajbirea unor categorii sociale impotriva altora, de tendinta de a raspunde violentei prin violenta, de neintelegerea rolului si statutului pe care trebuie sa-l aiba presa intr-o societate civilizata”.

    Dupa ce vina pentru invrajbire este aruncata asupra opiniei publice, puterea ( deci inclusiv guvernul ) sunt absolvite de orice vina pentru violentele si teroarea care au urmat :

    „Se constata ca o cerinta justificata ( s.n.) de restabilirea a ordinii a dus la o exacerbare a conflictelor a produs o stare de tensiune si chiar de teroare in cadrul diverselor categorii sociale” ( cine a produs aceasta teroare ?! – n.n.).

    Apogeul indignarii morale a Ministerului Culturii in fata violentelor si crimelor din strada vazute inclusiv de ziaristii occidentali este atins in urmatoarea propozitie antologica :

    ” Sîntem îndeosebi preocupaţi (s.n.) în acest context de trecerea intolerabilă de la violenţa verbală la cea fizică de la admonestarea publică a unor ziarişti şi oameni de cultură la punerea lor sub acuzaţie. ”

    Cinismul devine unul manifest atunci cand dupa ce oamenii au fost batuti in strada cu batele si bastoanele de minerii, securistii, politistii si militarii trimisi „la datorie” prin decizie luata de guvern, Ministerul Culturii apeleaza la ( buna ) cuviinta si la toleranta traditionala a romanilor care in acelasi timp ar trebui sa salveze si ceea ce a nenorocit statul :

    ” Ministerul Culturii apelează la cuviinţa tradiţională a românilor, pentru a le cere să nu distribuie cu prea mare uşurinţă certificate de vinovăţie, să nu se dezică de ceea ce pot reprezenta intelectualii, indiferent de convingerile lor politice.”

    Culmea cinismului, absurdului si ipocriziei , respectiv intrarea intr-un univers de tipul Kafka & Orwell sunt atinse in momentul in care Ministerul Culturii cere guvernului si parlamentului …sa se delimiteze de brutalitatile comise in numele lor , dar girate initial de catre toti membrii Guvernului Roman (1).
    Este exact teza iliesciana a legitimarii Mineriadei din 1990 , respectiv a bunei credinte si a bunelor intentii ale hoardelor de mineri si batausi care au decimat Bucurestiul :

    ” Conducerea Ministerului Culturii cere guvernului şi noului parlament să se delimiteze de brutalităţile comise, în numele ordinei publice, de forţe civile a căror bună-credinţă şi bună intenţie (s.n.) nu sînt suficiente pentru a le da legitimitate. ”

    In sfarsit, vine si momentul in care Ministerul Culturii condamna ceva si aici avem o foarte mare surpriza. Acesta nu a condamnat molestarea studentilor, intelectualilor , a oamenilor de cultura (sic!) sau a civililor nevinovati .
    Din motive necunoscute opiniei publice, Ministerul Culturii a ales sa condamne clar cu totul altceva, respectiv …vandalizarea unor institutii :

    ” Condamnăm, prin urmare, actele de vandalism comise de cei care au atacat Televiziunea şi Ministerul de Interne (şi îndărătul cărora nu se pot găsi nici intelectuali, nici muncitori), dar avertizăm asupra pericolului pe care îl reprezintă o ripostă arbitrară şi necontrolabilă, născătoare de dezordine şi nesiguranţă.”

    In acest timp, cetateni nevinovati erau batuti si omorati in strada.

    In loc de concluzii

    Dupa 27 de ani de la Mineriada din 1990 , toti cei care au girat aceasta actiune de represiune nu si-au modificat nici macar cu o virgula pozitia adoptata atunci pozitie exprimata foarte clar nu numai prin adoptarea acelei sinistre decizii adoptata de guvern ci si prin prezentarea la TVR(L), DUPA interventia in forta impotriva manifestantilor, a principalilor membrii ai Guvernului Roman (!) filmati in tacere, nemiscati , din fata si profil si prezentati in prim plan , cu mana pe un birou si privirea indreptata fix in obiectivul camerei de televiziune.
    Pentru cei care au trait acele timpuri halucinante , dar si pentru cei de acum , este usor sa banuiasca cam cu ce fel de sentimente si reactii au privit atunci cetatenii normali ai acestei tari aceasta defilare triumfala si in tacere simbolica ( de fapt menita sa starneasca in continuare groaza ) a unui guvern care isi asuma frontal, formal, si simbolic aceasta actiune monstruoasa ( si domnul Andrei Plesu a fost filmat in aceasta postura ).
    In sfarsit , si aici este cea mai buna dovada a asumarii acestei actiuni , niciunul dintre membrii Guvernului Petre Roman ( 1) nu si-a prezentat demisia in urma acelor monstruozitati . Pe scurt, in frunte cu seful lor , toti membrii acelui guvern sunt vinovati morali pentru ceea ce a urmat dupa aceea si acest lucru nu poate fi sters din istorie.
    In acel an fatidic , presa vremii relata ca Petre Roman la prima conferinta de presa organizata dupa Mineriada a blocat pur si simplu ziaristii straini care ii reclamau ca au vazut oameni molestati pe strazile Bucurestiului cu o replica de un cinism nemaivazut in Occident : „N-ati vazut bine!” .
    A facut exact acelasi lucru si la prima vizita facuta in Universitatea Bucuresti dupa Mineriada unde inca se vedeau peretii manjiti de sangele studentilor . Acolo i-a lasat fara glas pe ziaristii romani care il insoteau cu o alta replica de un cinism halucinant : „Nu este sange, este vopsea rosie!”
    Dupa 27 de ani , pozitia sa ( si pana la proba contrarie , si a membrilor guvernului pe care l-a condus ) a ramas absolut neschimbata :

    ” Asta a fost decizia Guvernului (s.n.) pe care mi-am asumat-o şi mi-o asum în continuare. Aveam o bază legală completă, aveam o situaţie politică clară, partidele din opoziţie nu mai participau la ce se întâmpla în Piaţa Universităţii, care devenise un fel de curte a miracolelor, şi am hotărât organizarea, cu forţele de ordine de care dispuneam pentru a se depresura Piaţa Universităţii şi a se restabili normalitatea”.

    Daca cineva a vazut in 27 de ani si in spatiul public vreun semn de vinovatie si de regret la vreunul dintre membrii Guvernul Roman (1) care au girat „in solidar „( fostul prim ministru de atunci tocmai a confirmat recent acest lucru ) o asemenea actiune de represiune criminala impotriva unor oameni nevinovati, are dreptul si obligatia morala sa-l faca public si sa indrepte lucrurile .
    Sa ne intelegem . Cetatenii acestei tari nu sunt nici procurori , nici judecatori si nu pot emite sentinte penale . Pe de alta parte, in chiar calitatea lor de cetateni ei au dreptul la opinie si la reactii morale pentru ca in afara unor valori morale nu exista nici civilizatie, nici democratie , nici stat de drept.
    Revenind la subiect, autoarea articolului ar fi trebuit sa-si raspunda singura la cateva intrebari inainte de a scrie un asemenea articol. Prima ar fi aceea daca pentru autoare exprimarea in spatiul public a unei opinii diferite ( in realitate , un drept constitutional ! ) este fie interzisa , fie echivalata cu ura.
    A doua, ar fi aceea daca a citit in intregime si cu atentie comunicatul Ministerului Culturii pe care l-a invocat drept argument.
    A treia ar fi aceea daca are sau nu incredere in discernamantul cetatenilor si cititorilor cu privire la ceea ce unii au aflat , altii au vazut si altii au trait pe propria lor piele in spatiul nostru social ( este drept, inainte de 1989 acest discernamant era sistematic distrus prin manipulare si propaganda , iar unele facultati cum erau cele de stiinte sociale aveau un scop ascuns fiind de fapt cele mai bune instrumente de distrugere a lui ).
    Intrebarea finala ar fi aceea daca o asemenea atitudine si o asemenea reactie publica a unui antropolog cultural ( si cu un doctorat in filozofie ) fata de exprimarea unei opinii diferite de a sa si de catre o persoana care a fost participant direct la acel eveniment traumatic , contribuie cu adevarat la dialogul civic.

    • Credeti-ma, nu trebuie sa ne explicati raul mineriadelor – multi am fost pe-acolo si numai un noroc extraordinar a facut sa nu ne lasam creierii intinsi pe ciment, la interventia minerilor iliescieni.

      A il acuza pe Andrei Plesu de mineriada – „in solidar” suna in acest context aproape Stalinist, demn de procesul Lenei Constante – este cu totul absurd. Cititi fara sa distorsionati articolul inainte de a raspunde, e o cerinta minima!

      A il acuza pe Andrei Plesu de mineriada dupa 27 de ani de la evenimente, dupa ce l-ai flatarisit si ai muls absolut orice avantaj marunta ta cariera putea sa il obtina de la el, este mai rau decit absurd. Este urit, este ipocrit, este tipic pentru tipologia de arivist fara scrupule in falsa expertiza ortodoxa. Baba Safta care ungea cu scuipat pe incheietura miinii ca sa te vindece de uitatura rea este un expert mai cinstit decit doctorii in sterilitatea si gaunosenia „teologiei” teoctiste.

      Ce sper Andrei Plesu, la care tin, sa invete din aceasta experienta oribila este sa se concentreze pe „scholarship” si „scholars” reali, nu sa promoveze experti in NIMIC, cu caractere bine-proportionate subiectului expertizei lor.     

      • „ Cititi fara sa distorsionati (a) articolul inainte de a raspunde, e o cerinta minima! (b) ”

        Poftim?! Procedati exact ca autoarea articolului , in loc de argument(e) folositi „argumentum ad hominem” , dar faptul ca sunteti sub pseudonim nu va da dreptul sa mintiti (a) si sa insinuati orice (b). Ca sa dormiti linistit, am citit cu atentie si articolul , si comunicatul citat in articol, pentru ca asa fac intotdeauna atunci cand imi exprim o opinie . Dvs in schimb nu demonstrati ca ati citit nici articolul, nici comunicatul citat in articol, nici declaratia lui Petre Roman despre guvernul pe care l-a condus, nici comentariul meu pe care il atacati din principiu , dar inteleg ca aveti datoria patriotica sa spuneti ceva „undercover” chiar cu riscul sa fie pe langa subiect ( dar daca-i ordin, cu placere , nu ? :)

    • Un exemplu cras de confuzie intre cauza si efect, intre calau si victima ne ofera (interesat sau doar evitat de logica?) Dl. Sergiu Simion in mult prea lunga dumnealui infierare. Ma voi referi doar la sectiunea in care Sergiu Simion (SS) rastalmaceste sensul preambulului Comunicatului Ministrerului Culturii (CMC) din 16 Iunie 1990. Voi incerca (NC) sa deslusesc, fraza cu fraza, felul in care SS rastalmaceste sensul celor expuse in CMC.

      CMC1. Ministerul Culturii constată cu îngrijorare că, în urma evenimentelor grave care au tulburat conştiinţa românească în ultimele zile, în opinia publică tinde să se producă distorsiuni de natură să pună în pericol principiile unei democraţii autentice.

      SS1. Sa vedem. In primul rand constatam ca in viziunea Ministerului Culturii de atunci ( deci implicit in acceptiunea ministrului Culturii care a semnat comunicatul ) pericolul Mineriadei din 1990 vine din …opinia publica (?!) :
      “…in opinia publica tinde sa se produca (s.n.) distorsiuni de natura sa puna in pericol principiile unei democratii autentice”
      Aceasta malefica opinie publica este vinovata de ceea ce a facut de fapt Guvernul Roman (1) care a trimis minerii la vanatoarea de studenti, intelectuali si opozanti declansand un razboi civil in societatea romaneasca.

      NC1. O prima confuzie intre cauza si efect: CMC din 16 Iunie spune clar ca “în opinia publică tinde să se producă distorsiuni de natură să pună în pericol principiile unei democraţii autentice” ca efect al cauzei ce s-a manifestat incepand cu 13 Iunie “în urma evenimentelor grave care au tulburat conştiinţa românească în ultimele zile”. Dl SS vede invers, cum ca “pericolul Mineriadei din 1990 vine din …opinia publica (?!) “.

      –––––––––––––––––––

      CMC2. E vorba, în primul rînd, de învrăjbirea unor categorii sociale împotriva altora, de tendinţa de a răspunde violenţei prin violenţă, de neînţelegerea rolului şi statutului pe care trebuie să îl aibă presa într-o ţară civilizată.

      SS2. Aceasta malefica opinie publica este vinovata de ceea ce a facut de fapt Guvernul Roman (1) care a trimis minerii la vanatoarea de studenti, intelectuali si opozanti declansand un razboi civil in societatea romaneasca :

      NC2. Sensul frazei din comunicat este ca mineriada din 13 Iunie a cauzat “învrăjbirea unor categorii sociale împotriva altora, de tendinţa de a răspunde violenţei prin violenţă, de neînţelegerea rolului şi statutului pe care trebuie să îl aibă presa într-o ţară civilizată.” Aici dl SS (a) introduce o voita confuzie reducand manifestari (precum învrăjbirea si violenţă) la rangul de opinie, ca mai apoi (b) sa mentina inversiunea cauza-efect sustinand ca Guvernul Roman a trimis minierii ca urmare a violentelor studentilor. In timp ce CMC se refera la invrajbirea si violentele manifestate in zilele de 13, 14 si 15 Iunie, dl SS incerca sa ne convinga ca ar fi vorba de invrajbirea si violentele studentilor din perioada premergatoare mineriadei.

      _______________________________________

      CMC3. Se constată că cerinţa justificată de restabilire a ordinii a dus la o exacerbare a conflictelor, a produs o stare de tensiune şi chiar de teroare în cadrul diverselor categorii sociale.

      SS3. Dupa ce vina pentru invrajbire este aruncata asupra opiniei publice, puterea ( deci inclusiv guvernul ) sunt absolvite de orice vina pentru violentele si teroarea care au urmat :
      “Se constata ca o cerinta justificata ( s.n.) de restabilirea a ordinii a dus la o exacerbare a conflictelor a produs o stare de tensiune si chiar de teroare in cadrul diverselor categorii sociale” ( cine a produs aceasta teroare ?! – n.n.).

      NC3. Sensul frazei din CMC este ca intr-un stat de drept restabilirea ordinei este o cerinta normala, dar si ca “metoda” aleasa de guvernul Roman a avut rezultate catastrofale. Este evident ca acesta teroare a fost produsa de guvernul Roman, iar responsabilitatile diferitilor oficiali ai acestui guvern ar putea fi relevate de actuala reluare a procesului Mineriadei. A-l acuza apriori pe Plesu ca ar fi complotat la decizia malefica nascuta in creierele bolnave ale comunistilor vremii este desigur cel putin o intentie jegoasa.

      _________________________________

      Iata deci cum dl SS ne reminteste de radio Erevan: “da, e adevarat, dar nu i s-a dat, i s-a luat, da, e adevarat”. El pare sa fie un falnic goloicos (un “sociolog” care le-ntoarce pe dos cu mandrie proletara). Care-o fi pretul negociat de dl SS pentru a se prostitua in halul asta?

      • Va mai explic odata, poate intelegeti acum , dar in mod sigur cititorii care urmaresc dialogul vor vedea amuzati exact unde va poticniti. Violentele au fost pe 13 si in special pe 14,15 cand , din datele devenite publice , au fost brutalitati aproape 1000 de cetateni, au murit 4 si au fost raniti prin impuscare impuscare 3 (http://adevarul.ro/locale/hunedoara/dosarul-sangeroasei-mineriade-1990-200-oameni-victime-ortacilor-valea-jiului-fost-chemati-audieri-1_56c208815ab6550cb8d534cc/index.html).
        Acestea sunt faptele incontestabile ( brutalitati si crime ) care are au pus in pericol democratia romaneasca si au oripilat intreaga lume , dar comunicatul genial spune textual ca nu acestea sunt pericolul, ci faptul ca … in opinia publica apar distorsiuni ( aici apare pericolul ) care pun in pericol principiile unei democratii autentice :

        „…în urma evenimentelor grave ( adica brutalitati si crimele amintite mai sus –n.n. ) care au tulburat conştiinţa românească în ultimele zile , în opinia publică (s.n.) tinde să se producă distorsiuni(s.n.) de natură să pună în pericol (s.n.) principiile unei democraţii autentice (s.n.)” .

        Acesta este textul si nu poate fi schimbat ( cu dezacordul gramatical cu tot !) . Ce scrieti dvs ? Ce aveti chef :

        „ NC1. O prima confuzie intre cauza si efect: CMC din 16 Iunie spune clar ca “în opinia publică tinde să se producă distorsiuni de natură să pună în pericol principiile unei democraţii autentice” ca efect al cauzei ce s-a manifestat incepand cu 13 Iunie “în urma evenimentelor grave care au tulburat conştiinţa românească în ultimele zile”.
        Dl SS vede invers, cum ca “pericolul Mineriadei din 1990 vine din …opinia publica (?!) “.

        In acelasi stil v-ati nenorocit singur dimineata zilei de duminica ( Nic Cojocaru spune:
        18/06/2017 la 9:49) chinuindu-va strasnic prin NC1, NC2, NC3 (( dar, daca-i ordin, cu placere …) sa rastalmaciti un text clar pentru toata lumea si pentru eternitate.

        Ce ramane din tot efortul dvs „ undercover” ? Cum spunea un francez „le style c’est l’homme ”, numai ca in acest caz stilul reda „scoala de gandire” careia ii apartineti :

        „Un exemplu cras de confuzie intre cauza si efect, intre calau si victima ne ofera (interesat sau doar evitat de logica?) Dl. Sergiu Simion in mult prea lunga dumnealui infierare.”

        „ Ma voi referi doar la sectiunea in care Sergiu Simion (SS) rastalmaceste sensul preambulului Comunicatului Ministrerului Culturii….”

        „Dl SS vede invers, cum ca “pericolul Mineriadei din 1990 vine din …opinia publica (?!) ”

        „Aici dl SS (a) introduce o voita confuzie reducand manifestari (precum învrăjbirea si violenţă) la rangul de opinie…”

        „…dl SS incerca sa ne convinga ca ar fi vorba de invrajbirea si violentele studentilor din perioada premergatoare mineriadei.”

        „A-l acuza apriori pe Plesu ca ar fi complotat la decizia malefica nascuta in creierele bolnave ale comunistilor vremii este desigur cel putin o intentie jegoasa. ”

        „ El pare sa fie un falnic goloicos (un “sociolog” care le-ntoarce pe dos cu mandrie proletara). Care-o fi pretul negociat de dl SS pentru a se prostitua in halul asta? „.

        ( Ca sa stiti exact unde va incadrati, puteti consulta aceasta grila – http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/10/mic-tratat-despre-teoria-si-practica.html – unde va puteti evalua singur „stilul de dialog” pe care il practicati )

        Acum , sincer, nu va este rusine sa debitati asemenea ineptii ? Nu, pentru ca vi s-a spus ca puteti sa scrieti orice si despre oricine pentru ca „undercover” aveti imunitate, dar au uitat sa va spuna ca nu aveti si credibilitate.
        Desigur, dvs aveti dreptul democratic sa va chinuiti singur si cat poftiti ( eventual mai incercati , poate a doua oara aveti mai mult succes ! ) pentru ca” hartia nu roseste”. Sanatate.

        • Textele de mai sus dovedesc cu prisosinta cine apeleaza la argumente „ad hominem”. Incolacirea printre sofismele dumneavoastra e, desigur, o indeletnicire cronofaga. Va voi raspunde cand voi gasi un ragaz.

    • Sergiu Simion,
      si dvoastra sinteti condamnabil pentru ceea ce s-a intimplat in comunism: nu ati demisionat, nu ati protestat, nu ati fugit din tara. Sinteti, ca atare, solidar cu nomenclatura comunista.
      N-o mai dati dupa cires, cu texte cit o zi de post.
      Daca aveti ceva contra lui Plesu, spuneti direct, traim intr-o tara cit de cit libera, mai libera din vremile apuse.

      • @ victor L (18/06/2017 la 11:56)

        Comunismul din Romania a fost un sistem totalitar nu-i asa ?

        Nu toti cei care au trait in acea vreme au avut curajul dvs.

        Totusi, admit ca am toate informatiile dar n-am auzit, inca despre victor L sa-si fi dat demisionat, protestat sau fugit din tara> Am auzit de alte nume.

        Guvernul Petre Roman a fost primul guvern democratic dupa caderea comunismului.

        Dupa cate stiu eu, in orice democratie (occidentala) membrii guvernului raspund solidar pentru actiunile guvernului nu-i asa ?

        Cred ca si in Romania exista (azi) o asemenea lege. Poate atunci nu exista dar la acea vreme, toti declarau democrati si vor o democratie in stil Vestic. Deh, este cel mai simplu sa declari, mult mai greu s-o probezi incepand cu persoana ta.

        Deci d-le victor L cine o da dupa cires ca tot „Romanul impartial”……..sau daca-i vorba de „ai nostri” merge si asa, o lasam mai moale”.

  6. „Daca Daca nu era, Parca parca se îneca.” Am rezumat astfel seria de exemple de istorie contrafactuala pe care ați conceput-o.
    Din păcate nu prea are legătură cu ceea ce am scris.
    Uneori se preiau si se comentează opinii buruienoase care altfel ar rămâne necunoscute. Emitenții acestor opinii nu merita atata publicitate si mediatizare. Cel mai deștept om poate spune prostii si nu-i necesar sa le faci cunoscute.

    • Scuze – aveti in mare parte dreptate – nu v-am atacat, m-am amuzat un pic.

      Despre dl. Badilita. . . unii il cunoastem si mai bine nu vorbim prea mult.

  7. Poate ca d-l Cristian Badilita considera ca ar fi fost rezonabila o demisie din guvernul Roman a d-lui Andrei Plesu ( asa cum a facut cand era consilier al Presedintelui Basescu) decat a da un „comunicat”.Avem de-a face totusi cu crime impotriva umanitatii !

    • Pai daca ne revoltam, mai mult sau mai putin pe dreptate, impotriva unui inchipuit (calomniat) Goebbels, ce sa mai zicem de servitorul care i-a lustruit zi de zi ciubotele asa-zisului Goebbels, ca dupa aia sa se revolte si sa vorbeasca de crime impotriva umanitatii atunci si numai atunci cind seful nu l-a mai „omenit” cu ciubucurile anticipate?

      PS Singura „crima” de care il suspectez pe dragul si pitorescul de Andrei Plesu e crima impotriva unui miel la protap rumenit cu rabdare, dupa invataturile lui Avva Sanda Marin.

      • @ Absurdistan (18/06/2017 la 8:44)

        Cina a fost ” servitorul care i-a lustruit zi de zi ciubotele” si cui ?

        Daca ati adus ca argument acel „(calomniat) Goebbels” v-as recomanda sa revedeti filmul Procesul de la Nuremberg'”.

        Veti vedea ca cei acuzati, parte a guvernarii din acele timpuri (profesionisti/intelectuali de marca), n-au fost exonerati de „solidaritatea guvernamentala” ci din contra au fost judecati pe baza aceastui principiu juridic.

        Poti fi un intelectual notoriu si un foarte slab (sau chiar oportunist) politician: vedeti cazuri in istoria recenta a Romaniei ca si din cea interbelica.

  8. Din pacate dosarul Mineriadelor fara dosarul Revolutiei e oarecum incomplet. Din ecuatie lipsesc vedem oamenii cu adevarat importanti si anume disidentii.

    Condamnarea oficiala a comunismului in Romania si recunoasterea eroilor si martirilor neamului au venit tarziu. Sa ne gandim ca au trecut 27 de ani ca sa-i recunoastem pe Sfintii Inchisorilor iar de Ziua Eroilor constiinta publica s-a remarcat mai degraba prin tacere.

    Vedem azi care sunt efectele si anume degradarea spirituala a poporului Roman care vedem, cred fara urme de dubiu cum se manifesta la nivelul institutiilor si al intaistatorilor neamului care se remarca prin mediocritate iar in cazul BOR-ului prin prigonitori ecumenisti.

    Cred ca macar azi in Duminica Sfintilor Romani sa spunem si sa recunoastem public ceea ce a trecut drept conducere democratica si in fapt nu a fost decat o adaptare greoaie la valori. Sa spunem deschis ca Parintele Arsenie Boca nu a murit de moarte buna fiind un martir.

    Comunicatul Oficial din pacate pentru Domnul Andrei Plesu nu face decat in cel mai bun caz sa legitimeze structurile firave ale democratiei nascente … Eu il stimez mult pe Domnul Plesu si pot sa zic intr-adevar ca am fost macinat de mari frustrari pentru ca in fond nu am realizat nimic in fondul acesta material fiind fara job si fara perspective profesionale compatibile cu pregatirea si experienta acumulate totusi cum spunea si Parintele Justin Parvu ca elita a fost mancata de „iepuri”.

    Oricum nu de vrajba e nevoie si nici de sentinte … Eu recomand calduros ultimul volum al Domnului Andrei Plesu „Despre inima si alte eseuri” ca e zic o recuperare a suflului pe care l-am risipit in aceasta decuplare de la filonul spirirual al neamului romanesc al oamenilor care au facut posibil tot ceea ce e bun si demn in noi.

  9. Cu un elegant exercitiu de stil, doamna Manolescu il asociaza pe Andrei Plesu cu Mihai Sora in condamnarea barbariei, omitind sa aminteasca si detaliul lipsit de importanta care-i deosebeste. Nu am un punct de vedere transant privind atitudinea lui Andrei Plesu in acel moment, dar nu pot sa ignor distanta care separa raminerea sa intr-un guvern minjit de singe de demisia instantanee a lui Mihai Sora. Bagind discret sub pres optiunea demisiei, doamna Manolescu alege in schimb sa reproduca un lung comunicat al Ministerului Culturii care l-ar disculpa, in opinia sa, pe Andrei Plesu de acuzatia de complicitate cu autorii barbariei. Comunicatul contine, dupa mine, destula fibra lemnoasa, si califica cele doua parti ale evenimentelor din 13-15 iunie 1990 de o maniera inacceptabila. Violentele din 13 iunie sint descrise ca „acte de vandalism”, manifestari ale „bestialitatii”, in vreme ce interventia minerilor este o „razbunare spontana”, „o ripostă arbitrară şi necontrolabilă, născătoare de dezordine şi nesiguranţă”, Comunicatul mentionind si „brutalităţile comise, în numele ordinei publice, de forţe civile a căror bună-credinţă şi bună intenţie nu sînt suficiente pentru a le da legitimitate”. Nimic despre rolul manifest al sefului statului in declansarea razbunarii spontane si a ripostei arbitrare. Prin urmare, daca e sa faci ordine si curatenie in atitudinea lui Andrei Plesu fata de evenimentele din 13-15 iunie, locul Comunicatului e tot sub pres, asa mai la margine.

    • Stilul domnilor Plesu, Sora si Badilita este cert altul decat cel al restului guvernului cu care, ce e drept, AP era solidar. Nu e nicio nenorocire sa se judece aceasta responsabilitate. Comunicatul citat poate ca are iz de Dilema Veche, dar, Doamne, eram la abia cateva saptamani dupa marea schimbare! In zilele noastre nu mai vad alti ministri acuzati in solidar pentru ca unul isi omoara subalternii cu ordine aberante… Unii, si la mitingul din 28 ianuarie arbitram intre Mazilu si Iliescu iar in 20 mai s-a votat cum s-a votat. Puteam foarte bine sa fim aruncati in aer cu famiile de vreo masina capcana la Universitate toata primavara, ciozvartele erau aruncate, s-a vazut. De atata vreme, nu e nimeni deranjat ca in Romania exista partide politice constituite pe criteriu etnic, sucim si rasucim aceeasi legalitate chioara. In loc de constitutia lui Iorgovan puteam avea una adevarata dar observatiile lui Dan Ciobanu au fost ignorate iar el inlaturat. La fel si Tudor R Popescu, cel care a salvat bisericile de orice rit din Romania sub ocupatie militara sovietica, si, fiind propus pentru premiul Nobel, il pierde, bineinteles, pe procedura, pentru ca BOR trimite recomandarea peste termen.
      Nu, n-are nicio legatura animozitatea dintre elitele intelectuale cu responsabilitatea pentru ororile suferite de romani. Are legatura cu buimaceala noastra si cu filosofia de viata din sfera resturilor puternicilor comunisti.

  10. Doua lucruri se discuta – „descoperirea” aberatiei ca Andrei Plesu a fost vinovat pentru mineriada – nu, nu a fost si chiar daca se repeta aceleasi absurditati si vinovatii prin asociere inca de cincisprezece ori, tot nu va fi Andrei Plesu vinovat pentru mineriada. Daca nu sinteti de acord, alcatuiti un denunt legal si coerent, nu mincati spanac pe socoteala unui om poate imperfect, dar cu mult mai reusit, mai bine alcatuit sufleteste si mai de succes decit orice ortodoxisti constipati / blogeri care se baga in seama.

    MAI LA SUBIECTUL ARTICOLULUI:

    Orice ar spune avocatii Martirului Badilita, discrepanta dintre urmatoarele marturii vorbeste de la sine. Despre marturisitor, nu despre subiectul sau.

    I . Scris mai demult, dar mult dupa mineriada:

    http://convorbiri-literare.dntis.ro/BADITAiun4.html

    „Pentru eseistică îi pretuiesc si-i citesc, pe orice meridian m-as afla, pe Al. Paleologu, Virgil Nemoianu, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Horia Patapievici […]

    Cartea preferată din Plesu este Călătorie prin lumea formelor, o carte pe nedrept uitată de autor (ar merita republicată). Pitoresc si melancolie: ca teză de doctorat m-a intrigat, ca eseu, m-a dezămăgit; Jurnalul de la Tescani e capodoperă; Despre îngeri o minunată reusită. […]

    Orice tînăr dornic să plonjeze în cultura română vie trebuie să-i citească obligatoriu pe Al. Paleologu, pe Nemoianu, pe Plesu, etc. si abia apoi să facă celelalte experiente de lectură. Altfel nimic nu va mai însemna nimic pentru nimeni, manualele vor fi incinerate, granitele vor fi sterse ori revizuite de prima lichea semidoctă [auto-profetie biblica?], înăltimile se vor nivela si totul nu va fi decît platitudine dezolantă.”

    ––

    II . Dupa ce n-a mai fost nevoie de mecenatul lui Plesu, sau poate si-a dat seama Andrei Plesu cu cine are de-a face. ACELASI autor, insa cu o alta fatza.

    http://www.cotidianul.ro/tov-plesu-trista-intelectualitate-trista-presa-mai-triste-decat-romania-234220/

    „L-am cunoscut foarte bine, din păcate, foarte bine pe acest belfer cu studii superioare. […] are o ambiţie nemăsurată de parvenire şi o sete de notorietate aproape cancerigenă. Orice atac la ego-ul hipersensibil îi provoacă săptămâni de insomnie. [reflectie Freudiana clasica…] Acest ins, pe care am promis să-l pălmuiesc public oriunde îl întâlnesc şi indiferent de consecinţe […] Pleşu e pur şi simplu un aluat murdar, prizat de o parte a intelectualităţii româneşti fără adevărate repere, ţinută, în mod voit, departe de modelele autentice [adica Adevaratul Reper, Modelul Badilita].”

    –-

    … Expus in propriile sale cuvinte. Nici nu am citat macar lucrurile cele mai urite. Le gasiti singuri daca vreti. Dar nu merita.

  11. Da, comentarii de inalta calitate! D-l Plesu a facut si dumnealui cam ce se putea face pe atunci cand au navalit „minerii” (sa fie, oare, ultima navalire? Da, Doamne!).
    „Mineriadele”, au fost ultimile incercari ale Moscovei de a tine timpul in loc. Planul Moscovei era sa instaureze un „comunizm cu fata umana” si nu sa piarda zona de influenta din Europa de Est ci avea intentia sa o intareasca, sa o consolideze si sa o largeasca. Romania a fost atunci o zona de experimentare si locul unde „reactiile controlate” au scapat de sub control, iar comunistii alesi si dirijati de Moscova, desi la inceputul experimentului erau „duri” si bine directionati, au intrat in panica, au inceput sa actioneze contrariu cu ceeace trebuiau sa faca si amploarea agitatiei anticomuniste a populatiei din strada si piata, i-a derutat si au inceput sa o „carmeasca” inspre „centru-dreapta”, gata oricand sa o schimbe spre „centru-stanga”, caci comunizmul de la aparitia sa, a demonstrat ca are mai multe „fetse” si ca se schimba cu usurinta spre extrema stanga cea mai feroce. Posibil ca multi comunisti de atunci sa fi avut si unele intentii mai „umane”, dar de dreapta sigur, ca nu erau si nici nu sunt. In astfel de conditii, Moscova a activat varianta „feroce”, folosind masa minerilor, insi disciplinati si infratiti in fata pericolului, dar sefii lor erau dirijati de alti sefi, care aveau alti sefi si tot asa pana la Moscova. La Sofia au fost folositi tractoristii, la Bucuresti minerii. Actiunea a fost disperata, deoarece evenimentele din Romania incepusera sa fie periculoase pentru Moscova. Istorici, cu o documentare serioasa si in colaborare cu istoricii rusi, vor descoperi spre mirarea tuturor, ca prabusirea comunismului din Moscova a inceput la Bucuresti, unde s-a intamplat un „declic”, un ceva, ce cu toate mineriadele nu a mai putut fi reparat. La prabusirea comunizmului la Moscova, demonstrantii sovietici strigau „ca la Bucuresti”. Cred ca nu D-l Plesu a fost „declicul” dar a fost parte a multimilor din Bucuresti, unde prima data s-a strigat „fara comunisti!” acesta fiind primul strigat si prima pozitie clamata de multimi in tot estul Europei, strigat ce mai fusese auzit printre rafale de mitraliere si zgomote infricosetoare de senile de tancuri pe strazile Budapestei cu multi ani inainte.

  12. …”Cristian Bădiliţă socoteşte că Andrei Pleşu ar trebui inculpat în procesul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, de vreme ce era ministru al Culturii în acea perioadă. „Adică, Pleşu e mai puţin vinovat decât Petre Roman?”….

    …daca pastram proportiile si ne situam in aceeasi logica, Mircea Vulcanescu e judecat (dupa cati ani !) ca ministru de finante in guvernul Antonescu si este scos din spatiu public, conform legii..Conteaza ca a fost ganditor stralucit din generatia tinerilor interbelici?!..Conteaza ca a murit la Aiud, in puscariile comuniste!?….de ce ar trebui sa ne mire judecatile domnului Badilita cand sunt croite pe tiparele vremurilor actuale !?…

  13. Cu toate aceste(și mai ales cău atît la parlamentare, cît și în consiliile primăriilor) amobținut cîștigul majoritar al P.N.L., precum și al P.S.D.(la mai puțin de ½), Romînia a continuat să fie condusă de către infracționalitate(netrebnicia și handicapul dinP.N.L., împreună cu netrebnicia-handicapul din impotenții și impotentele din U.D.M.R.(ce n-au obținut nicimăcar 2% din voturile exprimate); și handicapurile + țigănismele eterne din P.S.D. și nemuritorii(toarele) lor aliați din partidele lui Voiculescu,Poantă, cu fosta monarhie etc. Plus că, în ciuda prieteniei mele reale cu ce însemnează comunitatea Evreiască, reamintesc că niciun cult și nicio minoritate nu a obținut-din nou- dreptul de a face parte din parlament(implicit guverne),din Decembrie 2020,încoace !!!!!!!!!!! Și cu toate aceste(după keful juristelor și juriștilor infractori și netrebnici), rezultatele cîștigurilor mele(pentru cei 2, numai), au fost călcate în picioare,din nou !!!!!!!!!!!! Implicit, decizia celor care au votat ca, din Decembrie 2020 încoace, să nu se mai afle nimeniîn politică, în afarăde P.N.L.și P.S.D.!!!!!!!!!! Mai mult de aceste, atît legislațiile cît și convențiaspun de 1 deceniu încoace căexclusiv partidul cîștigător(P.N.L.), trebuie să facă parte din oricare guvernare-șinu va exista nicio rotație a premierului,între P.N.L.și P.S.D. ! Dl.Col. Ciucă nupoate fiînlocuit(dacă va fi înlocuit),decît tot cu cineva din partidulcîștigător majoritar P.N.L. !!!!!! Toate aceste, de nu amintesc că nu ar fitrebuit ca și nu e nici firesc(corect legal și legal-economic), ca Romînia săaibă maimult de 12-13 ministere !!!!!!!!!(conduse exclusiv, din P.N.L…ca și consiliile primăriilor și primăriei,indiferent de partidul politic alprimarului/primarilor). Cu toate aceste, din 2020(dar și dinainte), am constatat cum conașul Iohannis(căruia eu i-am adus atît reușita de candidat la prezidențiale, cît și pe cea prezidențială): a dovedit același grad de impostură și cel(mai) mult mediocritate, precum și netrebnicie și spirit de curvăsărie, ca și oricare altul/alta. În nația asta dominată de dracii care își spun ‘creștini’, ‘creștine’. În frunte cu netrebnica de țigănime și cu restul minorităților, de toate felurile… Si cu un partid liberal plin de personaje cu dizabilitate(de toate vîrstele și felurile), habar neavînd despre ce însemnează academic și legal, ‘Liberalismul’. Indiferent de e ‘clasic’,ori mai puțin ‘clasic’… Un partid ‘liberal’care a murit in Rominia, acum mai mult de 1 deceniu…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Anca Manolescu
Anca Manolescu
Anca Manolescu este doctor in filozofie al Universitatii din Bucuresti. A fost cercetator la Muzeul Taranului Roman, departamentul de antropologie culturala. Este acum cercetator independent. Domenii de interes: antropologie religioasa, studiul comparat al religiilor. Este alumna New Europe College. Institut de Studii Avansate din Bucuresti, cercetator si editor al Arhivei André Scrima de la Colegiul Noua Europa. A publicat: „Locul călătorului”. Simbolica spaţiului în Răsăritul creştin, Bucureşti, Paideia, 2002. Europa şi întîlnirea religiilor. Despre pluralismul religios contemporan, Iaşi, Polirom, 2005. Jurnal de inactualităţi, Bucureşti, Paideia, 2006 Nicolas de Cues ou l’autre modernité, Paris, L’Harmattan, 2010. Stilul religiei în modernitatea tîrzie, Iaşi, Polirom, 2011.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro