Relativ fata de importanta sa, publicarea pe 20 Noiembrie a propunerii de Buget pe anul 2012 (impreuna cu noile previziuni pentru perioada 2013-2015) a trecut aproape neobservata. Toate documentele relevante pot fi gasite pe situl Ministerului de Finante Publice aici. Spre deosebire de alti ani cand Bugetul era publicat numai in forma lui primara si in consecinta era aproape imposibil de descifrat si reconciliat, de aceasta data cifrele au fost insotite de un un rezumat explicativ ceea ce este un raspuns pozitiv la cererile de lunga durata pentru o mai mare transparenta. Rezumatul in sine are o serie de greseli de calcul si un limbaj evident politic, dar reprezinta un pas in directia buna.
Prima facie
Lectura principalelor previziuni pentru 2012 este la prima vedere incurajatoare: PIB in crestere (reala) cu 2.3%, cresterea ratei de colectare (neprecizata), mai multe fonduri de la UE si in consecinta venituri bugetare ce depasesc pentru prima oara o treime din PIB si un deficit bugetar in scadere la 1.9% (cash). Perspectivele pe 2013-2015 arata si mai bine cu un ritm mediu de crestere reala a PIB-ului de 4% acompaniat de o continua reducere a inflatiei. Trebuie mentionat ca aceste cifre au trecut deja prin filtrul FMI si ca atare nu sunt doar produsul imaginatiei unui guvern inainte de alegeri.
Dupa precipitata, vorbind politicos, crestere a TVA din Iulie 2010 de la 19% la 24% avem pentru prima oara imaginea impactului la scara nationala atat in exercitiul anului 2011 cat si in previziunea pentru 2012. Analiza post-mortem a unei decizii care, la vremea respectiva, nu a fost gandita cu un orizont de timp mai lung decat viata unei libelule releva un impact serios asupra consumului privat. Acesta a scazut in fiecare trimestru incepand cu Iulie 2010 si este previzionat, oarecum optimistic, sa creasca usor in 2012. Un alt efect, putin inteles la vremea respectiva, a fost impactul negativ asupra lichiditatii in lei (masurat de agregatele monetare M1, M2 si M3) care si-a revenit cu greu si fost resimtita din plin de sectorul privat. In acest context trebuie intelese declaratiile Guvernatorului BNR care a sustinut ulterior ca majorarea TVA a fost „cea mai periculoasa”.
Acestea fiind spuse, comportamentul si asteptarile consumatorilor si companiilor s-au ajustat si au rezultat in venituri bugetare din TVA de 47 miliarde de lei in 2011 si previziuni de 50 de miliarde in 2012 adica mai mult de un sfert din total. Singura taxa care aduce mai mult (de fapt o serie de taxe similare) este contributia la asigurarile sociale (CAS) care va contribui 51 de miliarde de lei in 2012 reprezentand 26.1%. Cota unica de impozitare a profiturilor, veniturilor si castigului de capital vor aduce 15.8% si accizele 9.7% din total venituri. Concluzia evidenta, pe care am mentionat-o si anul trecut si care a fost recent analizata aici este ca aceste patru (tipuri) de taxe aduc 78% din veniturile bugetare. Avand in vedere ca inca 16.6% vin de la UE sau din venituri nefiscale se pune intrebarea evidenta, dar din pacate retorica, la ce folosesc celelalte 200 si de taxe inca in vigoare?
Borcanul cu miere
Ca de obicei, adevarata batalie politica se duce in jurul cheltuielilor bugetare care sunt previzionata la 207 miliarde de lei in 2012 (35.6% din PIB). De departe cea mare cheltuiala este categoria asistenta sociala care inghite aproape o treime din buget (68 miliarde) si consta in majoritate din pensii (47 miliarde) . Aceasta cifra va continua sa creasca inevitabil in urmatorii ani atat din cauza problemei demografice (imbatranirea populatiei cauzata de o scadere a natalitatii) cat si cresterea longevitatii. Solutia zilei din acest Buget este inghetarea (adica reducerea in termeni reali) punctului de pensie in 2012 combinata cu o vaga promisiune a unei indexari viitoare daca conditiile o vor permite. Din pacate nu am observat insa nicio strategie pe termen lung de a trata „bomba intarziata” a problemei pensiilor intr-o tara cu mai multi pensionari decat lucratori cu acte din sectorul privat. Folosirea inflatiei pentru a eroda in timp povara reala a pensiilor este legitima dar ar fi fost mai bine sa se adopte un mecanism de indexare sub inflatie pentru a usura implementarea distribuind reducerea reala (si ajutand la formarea asteptarilor) pe mult mai multi ani. Alte masuri care pot usura aceasta problema grava si insuficient explicata sunt ridicare varstei de pensionare precum si schimbarea mecanismului de calcul a pensiei initiale.
Inchizand paranteza pensiilor, care merita o tratare separata din cauza dimensiunii si complexitatii problemei, trebuie observat ca a doua mare categorie de cheltuieli sunt cele cu personalul (40 miliarde). Din pacate analiza acestor cheltuieli este ingreunata semnificativ de lipsa detaliilor cu privire la numarul de angajati publici si distributia lor pe ministere, servicii, agentii, institutii, companii de stat, etc. Din acest motiv nu se poate face nicio apreciere cu privire la salarizarea si numarul optim de bugetari. Ca si in anii precedenti premiantii acestei categorii sunt neindoios angajatii (si pensionarii) Internelor, Apararii si ai celor patru servicii care desi sunt mai putin de un sfert din numarul total (estimat) de bugetari consuma mai mult de 40% din cheltuielile aferente. In 2012 guvernul va achizitiona bunuri si servicii in valoare de 32 de miliarde de lei si va plati dobanzi de 10 miliarde (ceea ce rezulta intr-un randament mediu de 5.3% pe an).
Riscuri si planul de avarie
In realitate asumptiile din Buget sunt expuse unei serii de riscuri. In primul rand cresterea economica implicita in PIB-ul folosit ca baza de calcul pentru 2012 este de 2.3% si inevitabil expusa evolutiei economice din marile tari din UE. Previziunile de crestere pentru UE in general au fost reduse pana aproape de zero si exista suficiente voci care prevad in fapt o recesiune. O crestere redusa a PIB-ului se reflecta mai mult decat liniar in deficitul bugetar (din cauza rigiditatii cheltuieluilor) ceea ce ne aduce la al doilea mare risc: finantarea bugetului si refinantarea datoriei pe termen scurt. Intr-o lume atat de incerta, orice derapaj bugetar indiferent de cauza va fi pedepsita instantaneu prin costuri de finantare in crestere. In al treilea rand atingerea veniturilor bugetare prevazute depinde (desi nu este cuantificat) si de cresterea ratei de colectare. In al patrulea rand, dupa ani de lipsa de performanta, se presupune ca 14 miliarde de lei vor veni la UE, ceea ce ar reprezenta aproape dublu decat toti banii primiti de la aderare pana in prezent. Riscuri aditionale sunt reprezentate de companiile de stat ale caror bugete trebuie sa fie incluse in calculul deficitului dar nu sunt facute publice. Daca privatizarile sau mult trambitatul management privat nu reuseste sa reduca aceste pierderi bugetul va avea din nou de suferit. In mod evident orice buget contine riscuri de previziuni si executie dar intrebarea care se pune este daca exista un plan de avarie?
Unde este cresterea?
Cresterea economica a sectorul privat este tinta eluziva a oricarui guvern din ziua de azi. O astfel de crestere usureaza enorm povara cheltuielilor si ajuta la cresterea veniturilor statului. Un buget anual nu poate ajuta sau incuraja decat partial atingerea acestei tinte dar este suprinzatoare lipsa unui plan coerent si argumentat care sa justifice previziunile de crestere de 4% a PIB-ului in perioada 2013-2015. Din pacate „heirupismul” domina in continuare discursul politic, atat cel al Guvernului cat si cel al Opozitiei, legat de masurile de incurajare a cresterii economice. Sa luam ca exemplu reducerea CAS-ului, una din rarele idei care sunt sustinute unanim de politicienii de toate culorile. Pana si Guvernatorul BNR a sustinut ideea in modul intortocheat caracteristic limbajului bancilor nationale. Cu toate acestea nu am vazut nicio analiza referitoare la calculul nivelului optim de reducere a CAS-ului adica ce leu marginal de reducere de venituri produce, de exemplu, maximul cresterii fortei de munca legale. Odata estimat acest nivel, cum se poate finanta impactul imediat asupra veniturilor bugetare si care este calendarul beneficiilor date de largirea bazei fiscale? Au aparut bineanteles si idei nastrusnice cum ar fi reducerea esalonata a TVA la 19% si finantarea prin injumatatirea cheltuielilor cu bunuri si servicii. Lasand la o parte impactul secundar dar foarte important ce ar fi produs de imprevizibilitatea politicilor fiscale, nu se indreapta pocinogul cresterii din 2010 cu boroboata scaderii in 2012. Exemplele pot continua dar este esential ca Romania sa renunte la masurile ad hoc care nu vad mai departe de lungul nasului. In afara de disciplina bugetara impusa de FMI si BNR, trebuiesc luate o serie de masuri credibile si bine fundamentate pentru ajutarea cresterii sanatoase a sectorului privat si implicit asigurarea pe termen lung a solventei finantelor publice.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
interpretarea la RECE a cifrelor este binevenita. Factorul impalpabil este INCREDEREA in cifre. A scazut consumul, FAPT! singura cauza o fi marirea TVA? dar PANICA zilnica semanata de o parte din mass-media prevestind cataclismul nu a dus si la scaderea consumului in FAVOAREA economisrii in banci (FAPT!) sau la ciorap (achizitioarea de euro din partea populatiei)??? Si iarasi interpretare (a presei): sunt bani pt. marirea pensiilor, ignorand cifrele, adica pt. marirea cu un singur leu a punctului de pensii sunt necesare 72 milioane lei IN FIECARE AN de acum inainte. Acestea fiind cifrele, imbecilitatea de a cere taierea consumului de hartie (sau…) la entitatea X sau Y este doar un alt mod de exprimare a diletantismului „analistilor economici”.
Interesant… Un finantist care se exprima astfel incat sa-l inteleg si eu, care nici fenomenul de inflatie nu-l inteleg corect… Ia sa mai citesc ceva articole de-ale dlui Mihnea…
Ca de obicei, rece si clar, serios si tehnic, sine ira et studio. E bine sa stii ca mai sunt economisti care nu sunt orbiti de ideologii sau pasiuni politice.
Concluziile par si ele imbatabile, chiar daca nu sunt neaparat foarte foarte noi:
– lipsa de viziune pe termen lung;
– reactivitate in loc de proactivitate
– risc de instabilitate in cazul (foarte probabil) in care toate previziunile optimiste incluse nu se indeplinesc;
– dependenta de o rata prea mare a cresterii economice;
– ilizibilitate a politicilor de human resources management ale statului;
– politica pensionarii este o bomba cu ceas.
Presupun ca adevarul (imposibil de exprimat cu atat de putin timp inaintea alegerilor) este ca vom avea nevoie de o reforma a pensiilor care sa fie destul de radicala. Sper (desi am oarecari indoieli) ca viitorul guvern va accepta riscul politic pe care aceasta masura l-ar reprezenta.
Un singur mic bemol:poate e adevarat ca „celelalte surse” reprezinta numai cateva procente si ar fi bine sa stim care sunt acestea si cat costa colectarea lor. Pe de alta parte, impozitarea/taxarea are uneori si rolul de a responsabiliza utilizatorii, de a descuraja anumite comportamente si de a stimula alternative mai sutenabile. Discutia merita avuta, dar afirmatia „daca nu aduc mare lucru, sa le suprimam” – poate fi o concluzie, nu o premiza a exercitiului.
inainte de a face o poliica de pensionare (adica un paleativ) avem o bomba care arde: numarul de pensionari. Oricat ne-am sparge capul asupra cauzelor e apa pe sub pod. Aceste numere ne fac UNICI in lume si de aceea nu avem ce copia de la altii. Si nici solutii geniale nu exista oricat ar incerca alde Radu Soviani sa ZBIERE la TV.
@precaut
aici se discuta cifre si date economice, dumneata vii cu imprecatii propagandistice pro-pedele! jalnic.
Excelent scris. Excelent analizat. Este incurajator ca o asemenea analiza isi face loc pe scena media, ca asemenea idei sunt intr-adevar expuse publicului. Avem nevoide EXACT de o discutie in sfera media vis-a-vis aceste probleme.
Sper ca si publicul la randul lui sa invetze sa recunoasca un discurs folositor (cum ar fi acesta) si sa inceapa sa ignore circul media care nu face decat sa confuzeze si sa distraga atentia de la problemele cu adevarat importante (cum ar fi cele expuse mai sus).
De o viata am avut, dle Mihalache, bugete nepotrivite; majoritatea cetatenilor nici nu le poate citi nici nu le poate numara.
Cu toate astea Tara merge inainte cu constringeri pe conservarea stabilitatii care mimeaza vointa de progres. Cu suficienta rabdare in timpul ciclic, vesnicia s-ar putea sa ne dea dreptate.
Oricum e de respectat performanta statului si a institutiilor sale. Chiar daca nu facem tot ce am putea face, este clar ca nimeni altcineva in Europa n-ar putea face ce facem noi cu bugetele noastre.
Frumos articolul, clar si la obiect!
Frumos si clar articol, dar nu explica deloc cele circa 5 procente din PIB lipsa din bugetul MECTS.
Conform Legii Educatiei Nationale, impinsa inainte prin asumarea raspunderii, MECTS ar trebui sa primeasca doar pentru Educatie si Cercetare 7% din PIB!
„Pentru finanţarea educaţiei naţionale se alocă anual din bugetul de stat şi din
bugetele autorităţilor publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv.
Suplimentar, unităţile şi instituţiile de învăţământ pot obţine şi utiliza autonom venituri proprii.
Pentru activitatea de cercetare ştiinţifică se alocă anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din
produsul intern brut al anului respectiv.” (Art.8, Legea 1/2011)
nu inteleg de ce masurile de austeritate se ia la noi direct pe salarii si pensii la bugetari si mariri de taxe la privati ,cum sunt inv statului mai bune decat cele private incat sa se mentina ideea de marire a tva-ului pt a fi bani de investitii ,iar apoi cu ce sunt mai buni functionarii statului in achizitia de bunuri si servicii decat angajatii cu propriile salarii si pensionarii cu propriile pensii ?
Scaderea ambelor componente ar fi facut inutila marirea tva-ului si scaderea salariilor si a pensiilor (reale) ,spunem ca avem nevoie de infrastructura autostrazi sau aeroporturi sau stadioane :)) si de ce ma rog statul ar face aceste investitii mai eficient decat privatii ?,nevoia de autostrazi mi se pare hilara cati romani sunt in clasa medie ? 15-20% ? incat sa-si permita macar un 5-6 euro pe 100 de km de autostrada ca taxa ,sarmanii majoritari cu dacii si pisicute n-ar da pe un drum la bucuresti sau la mare milioane bune pe taxa de autostrada ar merge linistiti pe drumurile normale ,de aici si lipsa de investitori privati daca cineva dorea cu adevarat si vedea o cerere uriasa pt aceste autostrazi nu se faceau inv private ? milionarii patroni de echipe de fotbal trebuie sub de stat cu stadioane moderne? nu mai vb de subventii si cheltuielile statului cu bunurile si servicile ,toate argumentele cu privire la incurajarea cresterii ec prin INVESTITII de stat mai ales in romania mi se pare o prostie incredibila, decat investitii mai bine deficit bugetar 0 sau salarii si pensii pt oameni care ar stimula investitii mai eficiente in sectorul privat .
Anul viitor nu va exista crestere ec cel putin nu peste 1% de aceea si deficitul cash e stabilit la 1,9% stiind ca fara crestere ec va ajunge de fapt la 2,6% si vor fi mascate la limita arieratele incat sa ajungem la 3% deficit total dupa normele europene ,cum sa creasca ceva asa din senin deodata daca vestul are perspective negative si daca statul reduce deficitul prin taieri reale de salarii si pensii ,mariri de taxe (accize doar sper) si concedieri ,iar agricultura ar friza imposibilul cu 2 ani exceptionali la rand .