vineri, martie 29, 2024

Criza care a fost, criza care vine – rezumat in 7 paragrafe (2008-2012)

Daca ne-am uita din elicopter la ultimii 3 ani, plus anul ce va sa vina, am vedea, in cascada, trei secvente legate: doua trecute, una viitoare. Primul episod relevant este, in 2008, o bula speculativa de proportii planetare.  In al doilea episod, logic derivat din primul, este criza bancara – cu toate efectele ei de la prabusirea Lehman Brothers in 2008 si pana in prezent. Al treilea episode este, probabil cel al falimentului sau cel putin al slabirii statelor suverane, in urma poverii preluate cu datoriile sistemului bancar (dar si cu efectelor economice conexe, cauzate de recesiunea care a venit la pachet cu problemele sistemului bancar). Toate oalele sparte sunt decontate de contribuabili sau indatorati – in fond, aceeasi oameni amarati.

In prima etapa, bula speculativa a pornit de la o evaluare gresita a imprumuturilor imobiliare – nu din necunoastere, ci din lacomie. Supraevaluarea valorii acestora, cel putin in modelele bancilor, a fost sustinuta de o politica laxa de creditare. Nepasarea fata de verificarea imprumutatilor, mai ales in SUA a fost dublata de inventarea unor produse denumite acum “arme de distrugere in masa”, care au permis tranzactionarea riscului si impachetarea unor produse derivative, derivate din creditele asupra proprietatilor. Exprimat poate prea simplu, produsele bancare sofisticate au permis bancilor sa faca profit prin divortul de realitate si pariuri pe “moartea” unor credite. Cum? Luand, sa spunem, 1.000 de credite de diverse calitati si “impachetandu-le” cu fundita intr-un vehicol special creat, in care investitorii prostiti de prezentari colorate si “sofisticate” isi aruncau cu larghete banii, convinsi fiind de prezentarea vulpoilor bancari, adica a celor care vindeau. Uneori, investitorii prostiti nu erau niste persoane fizice, ci alte banci. Rezultatul? Bancile mari ale lumii au ajuns sa detina portofolii pe care nu le inteleg, cu structuri complexe formate din ceea ce au botezat Special Purpose Vehicles –un fel de “insule” gandite de avocati in care se aduna gramada tot ce vrei si ce nu vrei pentru a fi apoi revandut celor care nu pricep nici macar ce cumpara. Este o modalitate care ocoleste elegant legile gravitatii in varianta contabila pentru ca sunt ticluite de o asemenea maniera incat aceste “insule” nu sunt socotite in balanta contabila a bancilor si sunt astfel structurate incat sa fie considerate “independente” de banca ce le initiaza. Ele dribleaza si regulile prudentiale intrucat bancile sustin ca ele, dezinvestindu-se din aceste produse nu mai trebuie sa vina cu provizioane si rezerve de capital suplimentare. Ba mai mult, pentru a arunca si mai mult fum asupra “campului de batalie”, bancile au creat si instrumente de asigurare pentru riscul prabusirii instrumentelor nou create botezate Credit Default Swaps (CDS). Cu alte cuvinte, daca incerci sa te sustii in aer dand pur si simplu din maini, nu ti-ar strica si un elicopter imaginar. O parte din aceste instrumente – botezate simpatic  CDS-uri dezbracate – au fost scoase in afara legii de Parlamentul European de la 1 Decembrie – nimeni in Romania nu s-a obosit sa dezbata acest eveniment “obscur”, care insa a contribuit la criza in care ne gasim. Totalul acestor instrumente la finalul lui 2007, era “modesta” suma de 62.000 miliarde de dolari.

In a doua etapa, speculatia imobiliara a condus la probleme bancare, intrucat bancile relaxasera normele prudentiale pentru impruturile imobiliare, iar pretul caselor se presupunea ca va continua sa creasca, cel putin in capul banchierilor si in modelelele “sofisticate” pe care le foloseau. Sa fim mai expliciti: bancile au imprumutat in America, pentru a-si cumpara case, oameni fara “istoric de creditare” (adica oameni care nu au avut un credit anterior in viata lor, nici macar pentru o bicicleta). Explicatia era ca din moment ce valoarea caselor va continua sa creasca, banca va lua casele si va iesi oricum in profit, chiar avand in vedere costul executarii oamenilor. Principiul s-a schimbat putin cand economia si implicit valoarea caselor au inceput sa o ia in sens invers.  Pe acest fond, criza bancara s-a declansat in momentul in care se adunase atata gunoi sub pres (impachetat cum e povestit mai sus) incat a inceput sa dea pe de-alaturi. Cu alte cuvinte, cand portofoliile “impachetate” cu veselie s-au dovedit a avea probleme reale, intrucat nu se mai stie cine cat e in stare sa plateasca si cat valoreaza o galeata amestecata cu datornici buni, care platesc la zi, amestecati cu cei irecuperabili. Iar in momentul in care nu stii iar unii clienti “rai” incep sa nu mai plateasca, poti banui ca intreg portofoliul din care face parte creditul neperformant risca sa ajunga in aceeasi situatie. Efectele au fost zguduitoare: bancile tranzactioneaza mai putin, avand din ce in ce mai putina incredere una in alta, nu exista bani noi in sistem, iar in lipsa lichiditatilor banci precum Lehman Brothers s-a dus la fund in 2008, iar alte banci italiene si grecesti risca sa o apuce pe aceeasi cale in cateva luni. Exista o re-evaluare a portofoliilor riscante, scaderi importante in pretul bunurilor care asigurau credite si o crestere economica anemica. Intrucat cresteri de proftabilitate sunt imposibile iar investitorii nu au un apetit pentru recapitalizarea bancilor, bancile vor ramane fragile pentru o lunga perioada de timp de aici inainte, cel putin pana la finalul lui 2013.

In a treia etapa, de la speculatia imobiliara si criza bancara care i-a urmat, am ajuns la criza datoriilor statelor suverane. Etapa intermediara a fost momentul in care bancile au pus pistolul la tampla unor state suverane si au spus : banii sau se prabuseste intreg sistemul bancar. Statele Unite, de exemplu, au “produs” 17.000 de miliarde in mai putin de un an, conform unui raport recent al Government Accountability Office, echivalentul Curtii de Conturi de la noi – bani predati bancilor prin diverse mecanisme financiare “de urgenta”. Banii au fost tipariti pur si simplu. Apoi, cocosate de atatea miliarde acordate bancilor pentru a le salva si gasindu-se in imposibilitatea de a se imprumuta ele insele pentru nevoile de zi cu zi, confruntate cu somaj si cheltuieli in crestere, am ajuns in situatia in care datoria unor tari depaseste marimea economiei (Grecia va ajunge la 160%, campioana absoluta, Italia a sarit de 120% la pachet cu Belgia, dar si Statele Unite vor depasi pragul de 100% pana la finalul anului) Statele au intrat in datorii in principal pentru a salva sistemele bancare si a reporni economia, prin niste interventii coordonate si pachete active de stimulare economica, unele de o valoare indoielnica- a se vedea cele 500 de miliarde de dolari cheltuite aiurea de administratia Obama. Daca obiectivul monetar, de calmare a pietelor, a fost atins cu greu, printr-o interventie coordonata de sute de miliarde de euro, al doilea obiectiv – repornirea economiei – a esuat. Criza bancilor s-a metamorfozat in criza statelor suverane. De aceea, in anul viitor veti vedea o lupta la scena deschisa intre actori de piata – pradatori (China va fi unul dintre ei) si tari care au datoria mai mare decat economia (gen Grecia si Italia Irlanda, Portugalia si Spania). Arhitectura economica a secolului XXI se restructura in urma acestui conflict violent, care se va petrece in urmatoarele luni.

Cine deconteaza toate cheltuielile,datoriile, din toate trei etapele? Cetatenii simpli. In prima faza au “simtit” glontul pe la ureche doar cei care au platit un avans in ansambluri rezidentiale care au dat faliment, astfel incat oamenii s-au trezit si fara case si fara posibilitatea de a recupera banii. Tot in prima etapa au constatat o schimbare de atitudine a bancilor care imprumutau inainte cu veselie – creditele ipotecare au devenit mai dificil de obtinut si mai oneroase. In a doua faza, prabusirea bancilor a nascut o etapa in care traim partial in continuare: lipsa lichiditatilor mentine toata activiatea economica la un nivel scazut, in care cresterile, acolo und exista, sunt cel mult anemice. Oamenii se trezesc ca nu isi mai pot lua credite sau ca nu le pot plati nici pe cele pe care le au, mai ales avand in vedere relative scumpire a creditelor denominate in euro. Multe firme de leasing sunt aproape de faliment intrucat oamenii returneaza masini, iar consumatorii obisnuiti si-au revizuit drastic cheltuielile. A scazut numarul masinilor cumparate, al frigiderelor, al tuturor bunurilor durabile. A scazut si piata imobiliara, chiar mai drastic decat dupa efectul de “prima runda”. In a treia runda, care se va desfasura anul viitor, cu preponderenta, ne putem astepta la urmatoarele efecte: salarii inghetate in termeni nominali, scaderea veniturilor in termeni reali (avand in vedere inflatia si majoriarile de tarife), majorarea tarifelor la toate utilitatile, scaderea numarului de bugetari in continuare, datorita nevoilor statului de a-si reduce cheltuielile. Vom asista de asemenea si la “inghetarea” pietelor – adica o incapacitate cronica a statului de a se imprumuta de pe piata libera – a se vedea recenta emisiune de datorie in dolari a Romaniei, esuata lamentabil. Tot ca o consecinta, accesarea banilor de la FMI va deveni mai probabila – iar la pachet influenta acestui organism asupra politicilor economice ale Romaniei va creste.

Exista o singura posibila iesire din aceasta situatie, dar care nu e atat de sigura cum spun cei ce o propun: tiparirea de bani si ingroparea sistemului in mai multi bani lichizi decat poate sa duca, astfel incat bancilor din nou imprumutate la costuri zero (sau negative, adica cu o dobanda mai mica decat inflatia) sa le iasa din nou banii si pe ochi si pe urechi. Cele 17.000 de miliarde tiparite pana acum de banca central americana nu au fost suficiente – lumea se intreaba acum daca vor fi suficiente cele 1.400 de miliarde de euro gandite ca parte a mecansimului european de finantare sau convingerea Bancii Centrale Europene sa faca acelasi lucru. Fundamentul intelectual al acestor interventii consta in urmatoarea gandire explicata pe scurt: din teama, in crize se naste o “capcana a lichiditatii” in care fiecare actor economic mare (in special banci si fonduri de investitii) face ceea ce face badea Gheorghe cand simte un pericol: tine banii la ciorap si nu face nimic cu ei. Warren Buffet, spre deosebire de Badea Gheorghe nu tine banii la ciorapi, dar vehicolul lui de investitie are peste 40 de miliarde de dolari cash in acest moment. Iar o serie de investitori se feresc sa isi depuna banii oriunde, conservandu-i in lichiditati. Teoria este ca daca inunzia piata in lichiditati la un moment dat, investitorii vor fi convinsi sa reia circuitul economic de creditare-investitii-crestere, astfel incat economia isi poate reveni. Paul Krugman, un simpatic laureat al premiului Nobel a publicat un grafic daramator pentru aceasta teorie, in care inflatia nemiscata a SUA in ultimii patru ani este contrapusa cu triplarea cantiatii de bani din sistem (baza monetara).  Dezbarea e nedecisa si va continua. Se poate spune doar ca si in cazul in care o interventie masiva va fi pregatita de marile banci centrale ale lumii (iar Secretarul Trezoreriei Americane nu face vizite in toate capitalele europene pentru scopuri culturale in aceste zile) – efectul poate fi doar temporar si destuld e limitat. Cu alte cuvinte, aceast lansator de rachete financiar, cum a fost el denumit de jurnalisti sturlubatici in cautare de metafore potrivite, are o raza limitata de actiune si risca sa se defecteze cand e folosit des.

Ca sa rezumam, dupa bula speculativa , a urmat o criza bancara prin care am trecut, dar ale carei efecte se mai fac simtite in continuare. Mai urmeaza insa o a treia etapa a crizei. Ce a “mangaiat” SUA si Europa in 2008 si noi am resimtit in 2009 a fost doar inceputul. Ce urmeaza risca sa fie un faliment rasunator al unor tari indatorate prea tare (sau in lipsa unui faliment rasunator un faliment tacut organizat prin taierea datoriilor cu 50%, cum a fost cazul recent al Greciei). Singura modalitate de salvare, folosirea bancilor centrale pentru a tipari bani si a inunda piata are niste merite limitate si poate preveni doar pe termen scurt adancirea in faliment. Indiferent daca falimentele statelor vor fi rasunatoare sau tacute, ele vor afecta semnificativ sistemele financiare ale lumii.  2012 inseamna stransul curelei – chiar mai mult decat pana acum. Ceva raze de speranta ar putea veni, in opinia mea, cel mai devreme, in 2013.

Distribuie acest articol

49 COMENTARII

    • @costi: absenta monedei euro este un avantaj pentru incompetenti si lenesi. prezenta monedei euro este un avantaj pentru competenti si harnici.

      prin devalorizarea permisa de o moneda separata de euro, pretul incompetentei si leneviei este platit prin reducerea (valorii reale a) veniturilor celor competenti si harnici.

    • Articolul este extrem de bine structurat si bine explicat mai ales pentru persoanele care nu (se) pricep. Tot romanul ancorat cit de cit la realitatile economice, de orice crez politic ar fi el, ar trebui sa citeasca o astfel de explicatie a crizelor pe intelesul tuturor.

      Felicitari!

      • Subscriu la parerile ante-vorbitorilor. Mi-a placut artcolul deoarece a fost construit rational, logic si scris intr-un limbaj foarte accesibil. In mare nu ati scris lucruri neaparat originale (despre originile crizei inca din 2009 ma edificasem citind cateva articole din Financial Times ), dar capacitatea de a sintetiza si de a va exprima simplu „a facut diferenta ” intre articolul Dvs. si altele, respectiv a „rationalizat” convingator „viitorul”. Pana la urma nu numai specialisiti trebuie sa inteleaga ce-i cu criza, aceasta a devenit deja un subiect de interes pentru opinia publica. A te putea exprima simplu in subiecte complicate si specializate este o mare calitate (consider eu).

    • Razvan, sa fim seriosi si sinceri: unde e continutul? texte de tipul asta pot impresiona in Romania dar daca luam scrisul la bani marunti ce ramane din el? o suma de concepte copy/paste fluturate in dreapta si in stanga de macroeconomistii-blogeristi-jobless-isti doar, doar le-om pune eticheta de intelighenti prin LIKE tip facebook. iar povestea cu 2013 din final suna a previziune meteo, sincer.

      no offense si fara atacuri la persoana.

      ce propun in schimb? Uitati-va la TV/ziare ce se intampla azi la Bruxelles si cum muncesc adevaratii functionari (francezi, germani) sa ne scoata din cacao sau macar sa mai puna o propta.

      Modestia Dl.Orasanu!

      Cu drag, LSE

      • Continutul sta in analiza, respectiv in interdependenta celor trei fenomene si masura in care am reusit sa arat ca ele deriva una din alta, progresiv. Totusi, inteleg ca pt. tine este o previziunea meteo plus niste concepte fluturate stanga-dreapta cu copy-pase. Daca stii, da-mi si mie blogurile de unde as fi facut copy, ca ma straduiesc de mult sa gasesc ceva similar :) Merci.

        • Razvan, (folosesc prenumele in forma lui nepoliticoasa)

          „AM reusit sa arat ca ele deriva…”…tocmai aici e copy/paste-ul. Asta bombane orice spectator din 2008 incoace (banci>CDS>state>inflatie/LaGuerre sau indaratelea). It’s just booring ambalat in „expertiza macro-economica”. Citesti orice fitzuica la intamplare asta descrie…

          Imi pare rau dar platul intelectual al noilor blogari Razvan si Dani (Orasanu+Daianu) m-a iritat putin de accea am intervenit.

          Uita-te ce fac Ramon Fernandez et Jörg Asmussen la Bruxelles. Poate le iese, paote nu…Macar incearca, nu dau cu bata spectaturului atotstiutor in balta.
          Credeam ca joci in astfel de liga nu in divizia D a privitorilor la spectacol (putin frustrati, nu-i asa?:) ).

          • Domnule cititor (nu pot sa va spun pe numele de familie, nu il stiu, dar caut cu tot dinadinsul sa va respect),

            Va respect opinia.

            Cu stima,

            Razvan Orasanu

  1. Buna ziua domnule Orasanu,

    Va simt un adept al dezvoltarii prin consum. Conform acestei gandiri nu mai avem cum sa ne dezvoltam in prezent, cand consumul este diminuat. Din cauza datoriilor acumulate de sistem, inclin sa cred ca eventuale infuzii in sistem vor fi inghitite de aceste gauri negre; pentru ca infuziile de capital sa se traduca in consum si sa faca roata sa se invarta, vor trebui mult mai multi bani tipariti.

    Chiar si daca acest lucru se va intampla si incepem sa ne „dezvoltam”, sacrificam premeditat prin devalorizarea banilor fondurile de pensii, adica batranetea persoanelor sperau sa se odihneasca dupa o viata de munca.

    Nu pot sa imi uit bunicul care niciodata nu a inteles conceptul de „afacere”, si percepea dobanda bancara la depozit ca pe o minune. Pentru el avutia se masura concret in munca pe care o presta: facea un scaun, se chema ca avea un scaun, daca avea tuica in butoi, spunea celor din jur ca are tuica in butoi.

    Pentru el produsele bancare derivate nu existau, nu existau nici actiunile la bursa. Dezvoltarea pentru el nu era prin consum, ci prin bunuri concrete pe care le avea in gospodarie.

    Pentru o natie de oameni cu o mentalitate sanatoasa, taraneasca, nu este bine sa incepem sa importam necontrolat mentalitati de peste ocean care se dovedesc gaunoase. Va scriu asta mai ales ca vadin prezentarea dumneavoastra ca suntei si consilierul primului ministru al tarii.

    Daca tot vrem sa importam, haideti mai bine sa ne concentram pe abordari germane care refuza tiparirea de bani si doresc dezvoltarea tarii prin productie.

    E bun Harvard-ul, am auzit de el, insa bunicul meu, pana sa vina comunistii avea printre cele mai mandre gospodarii din sat. Trebuie sa fi stiut si el ceva economie.

    • Nu sunt pt. cresterea prin consum – de altfel Krugman desfiinteaza acesta idee, dupa cum explic in articol. Cred in cresterea prin investitii mari – intr-o autostrada care sa ne lege de Vest, in finalizarea unitatilor 3,4,5 de la Cernavoda.

      • Investitiile mari de la buget inseamna bani imprumutati de catre stat care sa stimuleze locurile de munca in sectorul privat. Problema este ca acum, banii sunt foarte greu accesibili si deficitul bugetar trebuie controlat la maxim, de aici nici investitiile nu pot depasi anumite cote. Pe termen lung insa, solutia nu este in opinia mea ideala.

        Stimularea consumului privat neacoperit nu este iarasi o solutie ideala intrucit nu facem decit sa evitam temporar o problema.

        In opinia mea, cele doua solutii de mai sus ar trebui sa fie solutii complementare altor masuri care sunt foarte importante si care in Romania nu prea isi fac simtita prezenta:
        – stimularea inovatiei si astfel putem prin creativitate sa aducem produse si servicii noi pe piata – a se vedea bumul dat de aparitia internetului si a comunicatiilor
        – stimularea initiativei private – daca apar noi firme cu produse si servicii noi sau mai bune pe piata, atunci avem locuri de munca mai multe, concurentialitate si capacitate sporita de dezvoltare a bazei economiei
        – stimularea contactului intre universitati si mediul de afaceri caci degeaba unii cerceteaza daca ceilalti nu pun in practcica si degeaba unii studiaza daca nu au si cunostinte practice
        – cresterea autonomiei locale si minimizarea sustinerii de la centru a autoritatilor locale – aici as mai lasa doar dezvoltarea infrastructurii sa vina de la centru, in rest comunitatile trebuie sa invete sa lupte intre ele pentru cele mai bune companii, universitati, locuitori, etc.

        • Punctele mentionate sunt cu siguranta valide si folositoare iar efectul lor se va face simtit pe termen lung. Exact de aceea este nevoie si de masuri imediate de genul celor propuse de autor, pentru a completa repede gaura de acum si (sper) a pregati terenul.

        • Ar trebui avut in vedere, daca ar fi sa investim mai mult in cercetare, ca majorarea de la 0.2% din PIB la 0.5% din PIB nu a avut nici un efect care sa fi fost resimtit de societate in ansamblul sau.

          Cat despre descentralizarea, Romania in peste 80 din cei 93 de ani de existenta a fost centralizata. Nu spun ca e bine, spun ca asa a fost.

          • Este cercetarea din mediul public / universitati intrucitva de mediul privat? Caci degeaba inventezi autoturismul daca nu il si vinzi. Altfel spus, putem sa avem idei cu nemiluita daca nu le si vindem. A se vedea multiplele premii la salonul de inventica de la Bruxelles. Cite au ajuns in piata?

            Este stimulata cercetarea in mediul privat? Nu profitul reinvestit ci efectiv inovatia, indiferent ca vine o companie straina sau una romaneasca si face R&D.

          • Legat de centralizare si de cum facem de 93 de ani, eu am imprumutat o vorba de la britanici:

            If you always do what you’ve always done,
            Then you’ll always get, what you’ve always got.

            Multumesc de raspunsul dat. O zi buna!

          • Analiza e interesanta si bine argumentata. As dori sa aud parerea Dvs. cu privire la evolutia bursei de valori din Romania in urmatorii 2-3 ani.

      • Am vazut investitii mari rusesti, insa vechi in Cuba. Din cauza lipsei posibilitatii de auto-finantare (una din principalele cauze fiind embargoul impus de SUA) investiile in infrastructura nu au putut fi intretinute si s-au degradat pana la punctul in care sunt din nou cenesare infuzii de capital cel putin de acelasi calibru.

        O finantare majora in infrastructura si ingonararea unei dezvolari durabile, adica asigurarii unor mijloace de auto-finantare, ne va duce in aceiasi situatie a paradoxului bogatului-sarac: un mostenitor de multe actiuni Fondul Proprietatea va trebui sa le vanda la pretul impus de piata (adica subevaluat) din cauza ca nu are ce pune pe masa.

        Un alt exemplu la nivel national: Romania va construi autostrada mareata catre Vest, insa in 15 ani, din lipsa de fonduri de intretinere, aceasta se va degrada peste pragul limita de exploatare. Romania va continua sa plateasca impumutul, insa va trebui sa privatizeze (va trebui sa doneze in traditia privatizarilor de pana acum) autostrada catre cei care o vor cosmetiza si ulterior vor impune taxe de acces pe ea.

        Inaintea unei infrastructuri ample trebuie sa ne asiguram un venit la nivel national. Vinderea pe nimic a resurselor si traiul din ce ne mai ramane din exploatarea altora a sistemului national energetic nu este solutia. Nu aduce bani suficienti si nu este o dezvoltare durabila.

        Nu in ultimul rand a da de munca la oameni in companii romanesti rezolva componenta sociala a unei populatii imbatranite fara contributii sociale la buget.

        Stiu ca suna a doctrina de scoala veche, insa merge peste tot. De ce nu ar merge si la noi? Noi am pasit pe drumul asta inainte de ’89, insa am fost sugrumati de obligatia de a returna banii inainte de termen la FMI.

        • Excelent punct de vedere. Am convingerea ca sistemul de autostrazi care inghite atatea resurse financiare nu are la baza un calcul de necesitate si self sustinere pe termen lung.De ce spun asta? Ma uit la cate masini circula pe tronsonul de autostrada Bucuresti- Fetesti, unde densitatea traficului este foarte redusa comparativ cu alte autostrazi din alte tari( Italia sau SUA) de exemplu. Fara o densitate de trafic mare, cheltuielile de constructie ale unei autostrazi nu vor fi niciodata amortizate si mai mult, este imposibil de creat fonduri pentru intretinerea lor, care este la fel de costisitoare ca si constructia. Nu spun ca nu trebuie sa avem nici o autostrada. Ceea ce spun este ca decizia de construire trebuie sa fie dictata de necesitate si de un plan realist de auto sustinere in exploatare. Parerea mea este ca deciziile in acest domeniu s-au luat si se iau pentru ca vrem sa fim conectati cu cei din Vest sau din ambitia de a arata de exemplu ca daca Albania are autostrada, si noi trebuie sa avem una ca nu suntem mai prejos. Putem fi conectati cu Vestul fara sa ne bagam pielea la saramura in halul asta, prin imbunatatirea unor drumuri nationale si largirea lor, prin reglementari care sa scoata vitele, tractoarele si carutele de pe sosele si construind autostrazi numai acolo unde exista justificare economica solida si un plan de sustenabilitate. Putem construi autostrazi si peste 10 ani daca va fi necesar, nu trebuie sa le construim pe toate deodata cu pretul indatorarii care blocheaza alte investitii in sectoare care pot crea fonduri de constructii de autostrazi, cum este agricultura, de exemplu. Trebuie sa invatam sa fim destepti pentru noi, nu pentru altii.

    • Doamne, cum ma unge la inima ce spui! De ceva vreme latru ca un caine turbat ca Romania trebuie sa inceteze sa copieze de pe la altii si sa se uite in gradina ei mai degraba. Ca romanii trebuie sa se intoarca la identitatea lor sanatoasa de tarani intelepti si harnici si sa invete din greselile altora, in loc sa se-arunce cu capul inainte sa dovedeasca altor natii ca si noi avem ce au ei, ca si noi putem face ce fac ei. Bineinteles ca e greu sa facem asta ca popor, caci azi societatea romaneas.ca se da in vant dupa case, masini de lux si cate si mai cate. Fie ca ne place sau nu, noi suntem cu totii in esenta tarani, si nu spun asta cu intentia de a denigra natia romana. Nu e nimic injositor in asta.

  2. Buna ziua,
    Raspunsul la intrebarea d-lui Orasanu: articolul este foarte bun, foarte inteligibil si pentru o persoana fara un grad ridicat de informare in domeniul economic.
    Nu este prea dens si nici nu este multa vorbarie; sint niste „inflorituri” dar asta ii dau atractivitate si te fac sa-l citesti pana la capat. Personal, am agreat acest stil in detrimentul celor seci si aspre, de ultraspecialist.
    Un review excelent al celor ce au fost in criza si o predictie non-apocaliptica a celor ce vor fi.
    Felicitari, sa mai scrieti!

    La comentariul acspot:
    Perfect adevarat. Cred ca flash-back-ul cu bunicul poate fi al catorva milioane de romani. Pe ei, cei de atunci, crizele i-au afectat cel mai dramatic prin faptul ca adesea li s-a schimbat cursul vietii in razboaiele ce i-au urmat. Celor de acum le opreste sau intarzie accesul la facilitatile moderne : nu isi pot cumpara un frigider, un tv sau mai stiu eu ce anul asta, pentru ca le-a scazut puterea de cumparare. Mai grav e cand nu-si pot de la scoala un copil. Insa au rezistat mii de ani si vor subzista indiferent de cursul euro/leu, bonduri, imobilare s.a.m.d.
    Pacatul este ca sistemul financiar modern s-a complicat inutil, la fel ca toate domeniile activitatii omenesti. Iar complicarea a generat artificialitate, rupta de realitate, cum s-a arata in articol. Subscriu ca bogatia nu e reprezentata de abilitatea unora de a da din taste si a tranzactiona nu-s ce valuta sau instrument d-asta nou si artificial urmata de o viata de huzur ca deh, a muncit! Bogatia este ceea ce putem face, figurat vorbind, „cu mainile”.
    Pe ideea evolutiei ciclice fluturata de marxisti si furata de la altii de fapt, ma intreb daca biblica alungarea a zarafilor din templu nu se va repeta curand…

  3. Intr-adevar, bunul simt spune ca trebuie sa produci ceva util pentru societate ca sa castigi un ban. Si ar trebui sa ne intoarcem la principiul asta.

    Acum problema este ca, vorba lui Rotschild, „dati-mi control asupra monedei unei tari, si nu-mi pasa cine scrie legile”. Bancile centrale sunt la volan, restul, inclusiv politicienii, suntem pasageri.

    Mai departe, ce ar trebui facut? Sterse datoriile care nu pot fi platite? Limitarea operatiunilor cu derivate? Limitarea dimensiunilor bancilor? Eliminarea bancilor centrale? Revenirea la aur? Reevaluarea modelelor economice?

    Cineva trebuie sa taie nodul gordian pana la urma

  4. Un text corect, dar insuficient.
    Merita sa ne amintim ca modelele economice preferate inultimele decenii de diferite linii ideologice de dreapta au partea lor de responsabilitate.

    Ce spunea candva Milton Friedman, idolul conservatorilor si steua polara a Consensului de la Washington (inca aplicat de FMI si guvernele conservatoare in consecintele sale)?

    http://www.latribune.fr/dossiers-la-tribune/la-tribune-de-l-ete/20110803trib000640546/hyman-minsky-stabilizing-an-unstable-economy-1986.html?folder=636857

    De 3 decenii, guvernele au preferat sa faca datorii si sa reduca impozitele companiilor si ale persoanelor bogate. Acum suntem in criza. Din pacate, M.Friedman a murit in 2006 si nu a trait sa-si vada „opera”!

    Totusi, alti economisti vedeau altfel problama. Spre exemplu Hyman Minsky.
    http://www.latribune.fr/dossiers-la-tribune/la-tribune-de-l-ete/20110803trib000640546/hyman-minsky-stabilizing-an-unstable-economy-1986.html?folder=636857
    cas.umkc.edu/econ/economics/faculty/…/Introduction%20to%20Minsky.doc

    http://129.3.20.41/eps/mac/papers/9802/9802018.pdf

    Nici el nu a trait sa-si vada teoria confirmata la virgula. A murit in 1996.

    Din pacate, guvernele nu intentioneaza sa aplice recomandarile lui: guvern puternic, reglementari financiare puternice si reformarea sistemului financiar, statul ca angajator de ultima instanta, politici publice de reglementare a pietelor (el afirma ca „mana nevazuta” este o prostie distrugatoare si avea dreptate). Avem nevoie de piete reglementate strict, de guvern activ economic si fiscal. Altfel, criza va dura doua decenii.

  5. Buna trecere in revista. De fapt lucrurile se complicasera mai devreme, prin 2006, dar atunci au fost doar cateva semnale pe care lumea, narcotizata de cresterile halucinante, le-a ignorat. Ar mai fi de adaugat inca un vinovat la toata tarasenia asta, pe langa lacomia „officer-ilor” din marile trusturi financiare: lacomia oamenilor. Practic, bancile de investitii au mirosit si chiar au alimentat lacomia si prostia omeneasca, dorinta nebuna de a avea ceva ce nu-si permit. Cand datoria lunara a unei familii se apropie de venitul net lunar, atunci ceva e putred. Si nu numai ca s-a apropiat, dar l-a si depasit.

    Cine plateste? Oamenii de rand platesc extrem, pierzand tot activul cumparat pe datorie si chiar in plus. Iar CEO-ii si ceilalti pierd la fel ca un SRL, limitat. Adica isi pierd slujba, iar valoarea actiunilor primite din ESOP (employee stock option plan) scade foarte mult. Atat. Nimeni nu se atinge de cash-ul acumulat in anii in care schema a functionat. Cred ca stau bine-mersi baietii in insule ex(r)otice la ora la care noi comentam aici.

    Solutiile: nu tiparirea de bani, fiindca s-a demonstrat de atatea ori ca duce la capcane de lichiditate. Ci restrictii fiscale combinate cu o mai buna disciplina financiara (aici ma refer la rezolvarea, cumva, a problemei principal-agent; foarte greu de altfel). Restrictiile fiscale/bugetare sunt pe cale sa se traseze in Europa, zilele astea. Ramane de rezolvat cealalta, sa vedem cum…

    • Cu restrictiile fiscale parca zici ca ai venit de la o intalnire cu Merkel :)) Inasprirea fiscala in vreme ce cresterea este de sub 1% te impinge spre recesiune, spirala descendenta in care datoriile devin si mai impovaratoare.

      Cat despre principal-agent problem, nu se poate rezolva decat cu o imbunatatire si transparentizarea a informatiilor, pentru nimicirea asimetriei informationale :)

      • Bugetare am vrut sa zic, nu fiscale. Adica o disciplinare a guvernelor imbecile. Evident, o presiunea fiscala mai mare asupra mediului privat nu e de bun augur. Pai are dreptate nemtoaica, n-ai ce sa-i reprosezi. Pana la urma asistam la un conflict intre mentalul protestant si mentalul catolic/ortodox. Franta e laica si fiindca nu are ce face adera la solutia germana.

  6. Asa e (nu as pleca de la premisa totusi ca simpletonii politici europeni in prezent la putere vor ramine la putere si peste 2 ani; insi de tipul lui orban sau al lui vadim ii pot inlocui pe astia foarte usor, si baga direct in lucruri care ne vor impinge catre solutii mai radicale)

    Colin Crouch numea chestia de mai sus („modelul economic” respectiv), Privatised keynesianism (vezi aici de ex : http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1467-856X.2009.00377.x/full

  7. ROMANIA ultimilor ani a demonstrat ca stie ce cale sa aleaga.
    Azi putem sa felicitam guvernul pentru masurile luate si sa fim mandri ca nu suntem OAIA NEAGRA a EUROPEI.

    Dar sa nu uitam ROMANIA este bolnava datorita guvernarilor succesive a socialistilor si a ultimei guvernari liberale care a dus tara catre FALIMENT.

    Presedintele ROMANIEI prin decizia luata de responsabil principal a ROMANILOR a franat DEZASTRUL si azi este pe calea cea buna.

    Se stie ca nu puteti digera succesul Presedintelui si a Guvernului Emil BOC, NATIUNEA apreciaza chiar in ciuda ca us LASILOR este la 40 % de intentii de votare.

    Pana in noembrie 2012 mai sunt inca 11 luni si REFORMA nu s-a terminat, urmeaza votul prin corespondenta, REORGANIZAREA TERITORIALA si modificarea constitutiei.

    Va asteptam la vot si veti aprecia si voi care nu aveti incredere azi ca PDL si MISCAREA POPULARA vor castiga alegerile.

    Cordialement

  8. @
    ORASANU

    Stimate Domnule

    Aveti incredere in masurile guvernului si responsabilitatea Presedintelui Romaniei pentru viitorul ROMANIEI si a NATIUNII ?

  9. D-le Radocveanu, discuţia la acest articol, după cum vedeţi, are mai mult un caracter tehnic. Ce ar fi să vă luaţi propaganda şi să mergeţi să cântaţi la altă masă?

  10. Domnule Orasanu, admirabil efortul dumneavoastră de a vă pune ordine in gandurile intime asupra crizei, spre încîntarea publicului ahtiat dupa opiniile specialiştilor guvernamentali cu background solid in ştiinţe economice. Este minunat ca se mai gasesc şi birocraţi neatinşi de morbul aroganţei care iată se străduie să explice cetăţenilor ştirile de ieri şi alaltăieri. Ca atare, sper să primiţi cu aceeaşi satisfacţie şi feedback-ul meu negativ, chiar dacă va suna ca un ciocan in căutarea nicovalei.

    In primul rînd aş vrea să vă atrag atenţia că vă bateţi tastura de pomană cu textele astea cu iz propagandistic ce caută şi indică soluţii miraculoase la probleme globale, adică la nişte chestiuni care vă depăşesc prin însăşi natura lor. Să vă reamintesc că nu vă aflaţi la butoanele finanţelor mondiale? Degeaba vă strofocaţi, chiar de vă va străfulgera vreo idee genială -şi tare mă îndoiesc- nimeni nu vă va băga in seamă, iar publicul obişnuit al platformei HN e şi el la fel de neputincios ca şi dumneavoasdtră, ba chiar mai dihai, aşa că îndemnul ce rezidă din pledoaria dumneavoastră -staţi liniştiţi la locurile voastre!- ar trebui să vi-l adresaţi singur, in oglindă. Eventual să îl trimiteţi şi premierului.

    Rezumatul şcolăresc al ştirilor din ultimii 2 ani pe care-l prestaţi cu liniuţe şi paragrafe este înduioşător prin tentativa de a admonesta şi încrimina băncile şi speculatorii ‘veroşi’ doar pentru a bagateliza proasta administrare şi risipa sistematică practicată de guvernele socialiste europene şi implicit înlătura sau restrînge culpa politicienilor ce au întîrziat reformele necesare, decelabile incă de la primele semne ale crizei de sistem actuale. Eu continui să fiu uluit de nonşalanţa cu care oameni din sfera guvernămîntului se eschivează şi astăzi pasîndu-şi vinovăţia flagrantă in toate direcţiile, doar-doar, norodul o găsi un alt ţap ispăşitor. Desigur, înfierarea băncilor la nivel înalt are un efect imediat, anume creşterea nivelului de circumspecţie al băncilor tradus automat într-o dobîndă ridicată aplicată creditelor contractate de guvernele de zurbagii capsomani. Nu e cazul dumneavoastră, binenţeles, nu putem vorbi aici de nivel înaltm, sub nicio formă, dar mă întreb unde aţi mai auzit refrenul ăsta anticapitalist şi resentimentar şi de ce v-oţi fi simţit obligat să-l reiteraţi in public…sperînd probabil că veţi face mulţimea să vibreze de fericire că nişte oameni in guvern îi apără pasămite de băncile hulpave.

    Şi acum asupra chestiunii de fond: de ce pleacă banul din România şi chiar din UE. Răspunsul este simplu: capitalul nu este şi nu poate fi o zdreanţă patrupedă de purtat in lesă de către orice stăpîn etatist cu pofte de mărire abracadabrante. Cînd marile căpetenii albastre ale europei au ajuns să deturneze capitalul afectat in mod originar investiţiilor către destinaţii exotice, politicianiste, utopice, filantropice şi chiar personale e firesc ca posesorii sau manipulatorii acestor capitaluri să încerce să salveze cîte ceva din investiţiile iniţiale şi să caute un refugiu strategic pentru bani.

    „fiecare actor economic mare (in special banci si fonduri de investitii) face ceea ce face badea Gheorghe cand simte un pericol: tine banii la ciorap si nu face nimic cu ei. ”

    Încercaţi un exerciţiu de imaginaţie: să zicem că, in loc de înălţat nasul pe forumuri prin recapitulări futile, aţi pleca urechea la un dialog cu un oarecare reprezentant al ciobanilor investitori, euNuke II Bopescu, căutînd nu să vă impuneţi convingerile decupate din ziare ci să înţelegeţi reacţiile bădăranilor deţinători de capital. De ce vor zgîrciobii care m-au mandatat să se care din România cu tot cu bănetul lor? Şi…foarte important -o curiozitate a investitorilor purtători de saltea- aveţi un interes real in atragerea unor ciobani acceptînd totodată posibilitatea ca dumnealor să-şi dorească să realizeze un profit pe aceste meleaguri, eventual unul mai mare decît beneficiul direct al statului din activităţile prestate in cadrul investiţiei lor? Pentru că dom ciobanul_nabab refuză să mai finanţeze faliţii guvernamentali şi dacă nu are garanţii ferme şi un preţ bun pentru riscul pe care şi-l asumă va pleca cu ciorapul din ţara dumitale şi…ce să vezi, in pofidă păreriştilor băştinaşi…nu îl va ţine blocat sub saltea ci îl va opune in mişcare in economii mai primitoare şi mai puţin sufocate de căpuşe de partid şi alţi paraziţi sociali, de pildă peste gîrlă, in Georgia, ba chiar şi mai departe, in China, India, Thailanda, Indonezia. Şi..de ce nu…chiar in Africa din moment ce singur atu al UE in faţa Africii -stabilitatea politică şi socială- e pe punctul de a se destrăma in urma şocului reanimării totalitarismului pe tot continentul. Nu era destul că statele ţineau in braţe de decenii sistemele piramidale -evident falimentare- ale asigurărilor sociale şi de sănătate, astăzi s-au hotărit că ar fi cazul să expandeze structurile profund nedemocratice şi centralizatoare ale UE, transformîndu-i comisia intr-un soi de juntă eurosovietică, nelegitimă, iresponsabilă, permanentizată prin dictat redactat in culise de cei mai incompetenţi şi mai laşi lideri pe care Europa i-a avut pînă in prezent, lideri ce n-au fost capabili nici măcar o dictatură calumea să creioneze in aceste timpuri de restrişte, darmite să conducă economiile unei Europe paralizate de frică şi de stupoarea provocată de casta politică ce nu vrea nici in ruptul capului să declare falimentul politicilor şi instituţiilor sale socialiste. uite d-aia ciobanii nu o să bage niciodată banii în spezele unei asemenea aventuri care s-a dovedit a fi o altă cale, mai încîlcită, mai sofisticată, mai potrivită cu profilul mateloţilor de pe corabia nebunilor, către colaps. Iar dacă România vrea să obţină fonduri, apăi întîi trebuie să existe ca stat şi abia apoi să ridice pretenţii, insă pînă-un-alta organele din fruncea acestei entităţi îşi declină constant responsabilitatea, renunţă să recunoască falimentul statului social şi aruncă zilnic bucăţi de suveranitate in gaura neagră a UE sperînd că astfel o să-şi scape pielea sau măcar o să întîrzie executarea silită ce stă s-apară. Ciobanii mei vă anunţă solemn pe această cale că pînă nu aflăm cine răspunde in ograda voastră de plata ratelor, adică cine-i şi unde vă stă capul vostru de familie, nu o să mai pupaţi niciun dolărel.

    • Waw – unde sa incep, EuNUKE? „Admirabil efortul de a-mi pune in ordine gandurile, etc.”…Ideea este ca atat policy makers cat si cetateni pacatuim prin a vedea lucrurile fragmentar, prin prisma experientei de azi. Daca veti deschide televizorul sau va veti uita la majoritatea articolelor, se inflameaza declaratiile de ieri si azi : Aoleo, a zis Sarkozy ca se prabuseste, ce ne facem cu euro? Ne prabusim ? etc….o vedere putin mai larga, cu macar doi pasi in spate si unul inainte nu este incurajat, in isteria in care ne zbatem ca pestii pe uscat…de aceea am ales aceasta cale.

      Despre rezumatele scolaresti, ele scutesc urmatoarele fenomene : isterie, anxietate, smulgerea parului din cap, lipsa de context, vederea doar la 1 metru inainte, amnezia contextuala, necunoasterea contextului global..si as putea sa continui. Eu unul as vrea sa vad astrel de rezumate scolaresti pe o serie de alte probleme: bugetul de stat, sistemul energetic, datoria externa, reforma Ministerului de Finante, etc, etc. Problema este ca nu exista nicaieri – ca atare reporteri bezmetici si cetateni innebuniti incearca sa inteleaga ceva din franturi nepuse cap la cap. Vezi ca cei care spun ceva pozitiv despre articol chiar asta sesizeaza.

      Cu investitorii in Romania am discutat de foarte multe ori in patru ani la Palatul Victoria si inteleg in detaliu ce cauta si de ce nu gasesc ceea ce cauta. Ma prezentati ca fost functionar guvernamental, co-culpabil de tot si de toate…cred ca trebuie sa va ganditi mai atent putin.

      Investitorii nu vin in principal din cauza faptului ca si-au re-evaluat apetitul pentru tot ce inseamna investitii in zona „junk,”, unde e actualmente Romania. Indiferent ce ar fi facut guvernul, de realitatea asta nu se scapa. Ne ajuta (putin) doar stampila FMI-ului si posibilele rezerve de acolo, insa politicile publice sunt in continuare incoerente. Ciobanii dvs. ca atare se vor duce in China, India, Brazilia, etc. Ciobanii din politica vor ramane aici, realesi intr-o forma sau alta…iar noi probabil vom mai dialoga nitelus pe forumuri inainte de o schimbare reala.

      De ce scriu ? Pentru ca imi pasa. Si pentru ca am avut marea sansa de fi detinut functii care mi-au permis o vedere in ansamblu a economiei – motiv pt. care incerc sa dau „poza completa” pe cat posibil….

      • Vă mulţumesc pentru răspunsul prompt şi cumpătat.

        Nici vorbă să vă fi culpabilizat pentru „tot şi toate” in comentariul meu, eu v-am apostrofat pentru o chestiune punctuală din articolul dumneavoastră -atitudinea faţă de bănci şi investitori- şi nicidecum nu m-am referit la activitatea mai mult sau mai puţin fructuoasă de la birourile guvernamentale, şi mă bucur că v-aţi putut abţine să mi-o întoarceţi pe un ton suveran şi oţărît, aşa cum primesc de obicei răspunsurile simpli cetăţeni de la potentaţii zilei.

        No, nu-i bai că nu vă asumaţi incă nicio greşală, dar noi, ciobanii cu bani, rumegăm cu mare atenţie fiecare din hibele şi gafele discursurilor de eschivă. De pildă, următoarea alegaţie:
        „Indiferent ce ar fi facut guvernul, de realitatea asta nu se scapa”
        Păi vă daţi seama că in cazul ăsta susţineţi că actualul guvernămînt naţional este cu totul şi totul inutil? Dacă nu are nimic de făcut sau nu ştie cum să recapete încrederea investitorilor, apăi de ce nu se bagă singuri in şomaj tehnic sau de ce nu vin să se forumizeze la iarbă verde cu bădiile, cine ştie, poate din vorbă-n vorbă le-o veni vreo idee bună sau măcar mintea la cap. Acu serios, ce-i fatalismul ăsta la ditamai consilierul harvardizat? cum adică…nu-i nimic de făcut şi vasăzică depindem cu totul de tartorii apusului? da’ de ce e musai să stăm lipiţi de geniile prometeice ale Occidentului pînă ne-or mînca ficaţii statul ăsta social şi prădătoarele lui in loc să renunţăm pe loc la el sau măcar să-l dezmembrăm oleacă cum au făcut fraţii de peste gîrlă, in Georgia, ţară care in plin război avea creştere economică şi asta fără să fie in nicio Uniune? întreb şi io…poate cu totul deplasat: chiar nu mai există viaţă in afara Uniunii Europene? Chiar nu vedeţi că ne scufundăm odată cu ei, că înghiţim noroi la fiecare tură de palavre ‘salutare’, că aerul e din ce in ce mai rarefiat in economia comunizată a uniunii şi că sîntem tot mai dezavantajaţi in lupta disperată dintre foştii parteneri pentru creditul ieftin din ce in ce mai subţiat pentru întreaga zonă crepusculară, şi că singura şansă e să părăsim mai iute şandramaua oricît de mare ar fi riscul imediat de înec?
        După vreo 6 luni de terapie de şoc şi eliberare a economiei şi a pieţelor de paraziţii instituţionali ai statului social eu vă garantez că ciobanii mei nababi o să-şi vîre cu nemiluita capitalul in investiţii locale, aducînd cu ei şi creditul ieftin, dar pentru asta e nevoie să vă luaţi gîndul de la noţiunea de stat-prim-debitor al unei societăţi. Nu e deloc sănătos ca statul să ajungă principalul client al băncilor, pe care la nevoie tot el să le naţionalizeze/recapitalizeze/cauţioneze cînd are chef, in detrimentul acţionarilor şi investitorilor privaţi. Şi nici ideea de Bancă naţională sau centrală care să crediteze propriul guvern nu e una prea strălucită, ci de-a dreptul schizoidă.
        Ţineţi poporul 6 luni pe pîine, sare şi surcele, după ce in prealabil guvernul îşi declară sincer calitatea de falit, incapacitatea guv de a asigura funcţionarea statului social şi falimentul organelor din subordine, mergeţi toţi cu bicicletele la iarbă verde să dezbateţi problemele cruciale ale omenirii cu poporul înfometat -ca să uite de mizerie, trimiteţi miniştri să le alinaţi suferinţa şi muierile din partide să incălzească o supă pentru sărăntoci şi dacă reuşiţi să ţineţi gloata cuminte in ăstea 6 luni, să nu sparie investitorii, io-s convins că nu numai ciobanii mei, ci şi cămătarii evrei, papugii chineji, samsarii harapi şi diaspora română o să dea năvală cu bănetu peste ţară. Da’ dacă oamenii din partide şi chiar din cercurile guvernamentale continuă să lanseze şarje revanşarde anticapitaliste, instigări, istericale şi teze conspiraţioniste chiar că nu mai contează ce face omul responsabil din guvern, dacă se gîndeşte sau nu la o ieşire şi dacă ia sau nu in calcul toate posibilităţile.

        • Cred ca confundati putin…daca descriu lucrurile asa cum sunt, nu inseamna ca sunt de acord cu ele sau ca le-as fi ajutat sa ajunga in halul actual…Dar taica-meu are o vorba : bai baiatule niciodata in viata ta sa nu confunzi ce ai vrea sa se intample cu ceea ce se intampla. Ca atare, nu m-am obosit sa spun ce s-ar fi putut intampla daca faceam nu stiu ce (istoria contrafactuala mi se pare o porcarie) si nici nu am venit cu solutii „geniale”, pentru ca, dupa cum ati observat corect si dvs, nu e cazul.

          La fel despre viitor – nu-mi doresc sa se prabuseasca sandramaua, nu am o placere morbida de felu’ asta…ramane insa cel mai probabil scenariu in acest moment, desi va interveni si Fed-ul si FMI-ul, si IFC-ul, si toate bancile centrale si ECB-ul….Sfantul Petru ramane doar de vazut daca ve interveni.

          Cat despre terapia de soc pe care o sustineti, am avut ocazia extraordinara sa sporovaiesc cu Jeffrey Sachs despre ea, ca el e creatorul ei (a se vedea Polonia in anii ’90). Poate ar fi de interes pt. dvs sa stiti ca nici el nu o mai sustine, in schimb are o abordare mai nuantata, anti-saracie, impletind economia cu sociologia si cu adaptarea locala.

          La final , o simpla idee: poporul de care vorbiti nu trebuie „manipulat” cum propuneti in nici o directie, are un bun simt extraordinar, care a tinut aceasta tara pe roate zeci de ani, impotriva nebuniei conducatorilor, de foarte multe ori…trebuie doar ajutati putin sa vada cum arata Romania din viitor, dincolo de urmatorul deal. Buna seara.

    • Comentariul dvs cu premierul nu isi gaseste rezonanta – eu nu lucrez pt. premierul Boc, asa ca nu am ce sa ii transmit mai mult decat altii si nu intra in preocuparea mea sa ii triansmit ceva anume, chiar presupunand prin absurd ca ar asculta sau i-ar aduce cineva la cunostiinta.

  11. Eu împart lumea capitalului în două: capitalul financiar (cei foarte bogați) și cel tehnico-științific (inevitabil legat de competențe, aparținând clasei mijloci, care muncește și altfel decât prin speculații la burse). Clasa mijlocie este legată de un sistem economic și nu poate migra cu ușurință. Capitalul financiar caută să „profite” de capcana pe care i-a pregătit-o China și alte țări emergente. Clasa mijlocie seamănă mult cu istoricele „burghezii naționale” care au căutat să-și pună laolaltă acumulările individuale, fundamentând state și piețe naționale.

    Germania reprezină o clasă mijlocie, care nu simte „spațiul european”, este încă prea naționalistă. Așa este și în nordul Italiei. Clasa mijloce din Franța este încă prea legată de stat (centrale nucleare, trenuri de mare viteză etc.). Dacă se mizează pe emisiune monetară clasa mijlocie germană poate pierde, dar cea din Franța poate conta pe „indexări”, ceea ce nu este cazul bogătanilor „migratori” din Franța. Distrugerea statelor sociale pe datorie din Italia, Grecia, Spania, Portugalia, va declanșa revolte, „după plăcere”, ale populațiilor sau guvernelor, împotriva controlorilor de la Bruxelles care nu se vor feri să spună cine i-a mânat în luptă. E foarte ușor să zici „fiți mai disciplinați”, dar nea Carlos sau Ioanis, nu se simt responsabili pentru defecte care nu îi privesc direct, sunt ale statelor și societăților lor. Nemții ar trebui să discute direct cu Carlos și Ioanis, dar nu vor să-și spargă propriul naționalism. Europa de Est și Sud trebuia să fie destinația exclusivă a capitalului adițional european, întărind Europa (inclusiv ca justiție, învățământ etc.) în competiția globală. Deja ocazia a fost ratată.

    S.U.A nu mai are clasă mijlocie, este victima definitivă a plasamentelor financiare în China. O urmează îndeaproape Marea Britanie, aparent și Elveția. Viitorul Europei este mai greu de prevăzut.

  12. Stimate domnule Orasanu,

    Articolul acesta tratează foarte bine istoricul crizei şi desfăşurătorul acesteia, dar nu se adresează deloc cauzelor care au generat-o. Dumneavoastră propuneţi ca soluţie fix una din cauzele care au stat la baza crizei: tipărirea de bani în neştire.

    Dumneavoastră susţineţi că este nevoie de mai mulţi bani în economie, pentru a pune lucrurile în mişcare. Dar nu faceţi diferenţa între bani şi capital. Economia are nevoie de CAPITAL şi nu de bani. Pentru că banii pot fi creaţi din nimic (prin tipărire de către băncile centrale sau prin multiplicare de către băncile comerciale prin intermediul rezervei fracţionare).

    Care este efectul oricărei tipăriri de bani asupra economiei? Creşterea preţurilor. Cine plăteşte pentru aceasta? Tot cei mai săraci dintre oameni, pentru că ei sunt ultimii care ajung la banii nou tipăriţi.

    Dacă tipărirea de bani ar fi o soluţie, de ce nu se tipăresc bani pentru ca fiecare să aibe salariu de 1 milion de u.m. (indiferent de valută, fie că sunt lei, dolari sau euro)? Pentru că efectul este egal cu 0. Dar atunci când se tipăreşte doar o cantitate mică de bani (deşi 17.000 miliarde dolari numai o cantitate mică nu este),care este redirecţionată spre proiectele statului, atunci cei care ajung primii la bani (sistemul bancar şi firmele care au afaceri cu statul) se vor îmbogăţi enorm pe seama celor care ajung mai târziu în posesia acestor bani.

    Şi pe lângă creşterea masei monetare practicată de băncile centrale prin tipărire de bani, există şi creşterea masei monetare în sens larg, M3, practicată de băncile comerciale prin practicarea rezervei fracţionare. De ce au probleme de lichiditate băncile? Pentru ca nu păstrează banii depuşi în depozitele la vedere ci îi oferă drept credit altor oameni.

    Pe lângă faptul că operarea cu rezerve fracţionare încalcă un principiu fundamental de drept (nu vă chinuiţi să argumentaţi contrariul; vă recomand cu căldură „Moneda, creditul bancar şi ciclurile economice”ale lui Jesus Huerta de Soto pentru clarificare), acesta duce şi la distorsionarea puternică a economiei. Tocmai prin mecanismul descris de dumneavoastră în articol, şi anume printr-o euforie generală şi impresia că o „creştere economică” puternică poate continua la nesfârşit.

    Aşadar soluţiile pentru criza actuală nu trebuie să rezide în multiplicarea cauzelor care au dus la această criză în primul rând, ci tocmai în combaterea acestor cauze. Iar acest lucru se poate face foarte simplu: revenirea la un etalon-monetar (dacă piaţa ar fi liberalizată iar statele ar renunţa la monopolul asupra monedă, sunt destul de sigur că aurul va redeveni etalon monetar, datorită calităţilor pe care le posedă) care să facă imposibilă tipărirea de bani din nimic şi renunţarea la practica rezervelor fracţionare şi impunerea de către băncile centrale a obligativităţii rezervelor 100%. În acest fel nu vor mai exista bule speculative, pentru că nu vor mai fi suficienţi bani ccare să permită această euforie.

    Bineînţeles că nu îmi fac iluzii cu privire la posibilitatea ca aceste măsuri să fie adoptate vreodată în viitorul apropriat. Deoarece posibilitatea de creare a banilor din nimic aduce, pe lângă o bogăţie inimaginabilă statelor şi băncilor, şi o putere de a dicta propriile idei celorlalţi.

    Cu stimă,
    Muad_Dib

    • Totusi, fata de trecut, viteza de rotatie a banilor in economie a crescut substantial, ca atareeste nevoie de mai multi bani pentru o economie comparabila „moderna” decat pentru una de inceput de secol 20. (o serie de cauze, cea mai importanta este dezvoltarea sistemului bancar si operatiunile instant)

      Nu uitati, de asemenea, ca indiferent de cantitatea banilor din sistem, bancile ii „inmultesc” prin capacitatea de a acorda credite. Chiar daca inmultesc baza monetara existenta, Banca Centrala nu poate face miscari bruste decat cu un cost prohibitiv si cu oprobriul interventiei.

      Etalonul aur nu este potrivit daca suntem intr-un liquidity trap, cum sustine Krugman. Daca nu suntem, este o solutie ce poate fi avuta in vedre.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Razvan Orasanu
Razvan Orasanu
Presedinte al Asociatiei "Tine de Noi", Kokkalis Fellow la Harvard University - John F. Kennedy School of Government (2012), Consultant local pentru Banca Mondiala (2010), director de cabinet al Presedintelui Consililul Concurentei (2009), absolvent al cursului Financial Programming and Policies - Fondul Monetar International (2009), Consilier de Stat al Primului Ministru pe probleme economice (2005 si 2007-2009) si Presedinte AVAS (2006). Absolvent London School of Economics, Joint Vienna Institute si al Cursului Executive Harvard Kokkalis (Atena-2006). Autor a peste 200 de articole in domeniul economic si al politicilor publice - in Ziarul Financiar, Capital, Money Express, Evenimentul Zilei si Contributors.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro