vineri, februarie 14, 2025

Criza de încredere în instituții se agravează. 2025, an decisiv?

Anul 2024 nu doar că nu a tranșat lupta pentru putere în România, ci a dramatizat-o până la un nivel pe care nu l-am mai cunoscut decât în 1990. Asta face ca 2025 să devină unul decisiv nu numai referitor la lupta pentru controlul guvernării, ci și pentru definirea regimului politic și a poziționării la nivelul UE și NATO.

Dar propriu-zis decisiv nu este anul în sine, ci ce fac românii cu votul lor, cu țara lor, cu viața lor.  Asta în ciuda insistenței cu care discursul mediatic majoritar încearcă să ne inducă ideea că instituțiile vor traduce ele ce vor românii, pentru că știu ele mai bine, au acces la informații la care muritorii de rând nu pot să acceadă.

Ni se mai spune că trăim, statistic vorbind, în cel mai bun moment al istoriei României. Pe de altă parte, aflăm că ne paște apocalipsa economică. Restricțiile bugetare sunt inevitabile. Ne paște și apocalipsa extremistă. Restricțiile democratice sunt inevitabile. Nu mai vorbesc despre apocalipsa demografică. Plină de paradoxuri, această « cea mai bună » dintre Româniile posibile!
Decredibilizarea autorităților e atât de gravă încât nici atunci când spun adevăruri nu mai sunt crezuți. Încercând nu numai să justifice, ci și, iluzoriu, să facă uitate părți întregi din trecutul foarte recent, elita noastră politică continuă accelerat desprinderea de realitate. Adevărul e azi atât de departe de discursul oficial încât nu mai poți confunda (precum în 2019 un candidat la președinție) pastila roșie cu pastila albastră.

Principala realitate de la care trebuie plecat e faptul că marea realizarea a regimului Iohannis-PSD-PNL a fost eutanasierea instituției combaterii marii corupții. Asta mai ales cu ajutorul CCR, instituție a cărei natură nu politico-juridică, ci partizană, a devenit greu de contestat. Lupta împotriva corupției fusese o condiție a integrării în UE. România se integra în 2007, dar corupția se instituționalizase și exista o largă cerere socială care legitima politic această «luptă» împotriva corupției. Mecanismele legal-instituționale și interesele politice conjuncturale au decredibilizat treptat acest demers, dar cererea socială a rămas majoritară, iar Iohannis a obținut două mandate cu acest discurs, mai ales al doilea mandat. În 2019 a organizat chiar și un referendum pe această tematică a scoaterii « penalilor » din politică. În loc de asta, a avut loc scoatere penalilor din închisori, închiderea de dosare și albirea majorității « greilor ».

Nu au fost combătute abuzurile luptei împotriva corupției, ci a fost anulat demersul. Nu au fost pedepsiți cei vinovați de aceste abuzuri, ci au fost transformați în complicii noii direcții: înălbirea tuturor celor care acceptă să susțină marea frăție PSD-PNL ce se vrea veșnică la putere.

Operațiunea a reușit de minune pentru că ea a putut unifica totalitatea rețelelor aflate în concurență pentru resurse și care în anii 1990 beneficiaseră de transformarea statului într-o pradă. Apoi căzuseră victime, în mod inegal dar masiv, politicilor anticorupție, care au fost  stopate de piramida puterii în frunte cu Iohannis. Amenințarea justiției a fost astfel transformată într-o paranteză nefericită. Caz clasat. În 2024 regimul Iohannis lăsa țara de-băsizată, adică întoarsă sub un regim de tipul regimului Năstase, cu diferența că resursele de prădat sunt mult mai importante ca în perioada 2001-2004.

Cine își putea închipui că această realitate nu duce la frustrări sociale cu efecte devastatoare? Pariul pe controlul mass-media e în lumea de azi iluzoriu, mai ales în fața evidențelor. Cu siguranță că s-a mizat, acum putem spune în mod ironic, pe influența prin rețelele sociale.

Dar elita de la putere a mizat mai ales pe absența unei alternative. Când democrația e doar un joc între rețelele respective, și-au spus că nu riscă nimic.

În fața unei cvasi-nonalegeri, românii i-au votat pe cei care, credeau ei, exprimau cel mai bine frustrarea socială provocată de trădarea celor aleși să combată corupția, dar care au creat un regim al impunității corupților disciplinați. Sigur, frustrarea colectivă poate fi explicată sociologic și ca o formă de răzbunare a pierzătorilor tranziției pe principalii beneficiari. Dar decredibilizarea discursului venit din partea autorităților, care duce la votul anti-sistem, își are originea în această adevărată demisie morală a elitei politico-instituționale. 

Mulți au închis ochii. Poate că e de înțeles. În plină ofensivă rusă la Est și imprevizibilitate politică la Vest, există o ierarhie a pericolelor care mai dă o umbră de legitimitate celor care vorbesc în numele României.

E totuși imposibil să nu deschizi treptat ochii. Așa cum exact aceeași oameni și partide de la putere au folosit abuzurile luptei împotriva corupției pentru a-i pune capăt, e din ce în ce mai clar că acum folosesc amenințarea putinistă strict în interesul lor. Și asta e cu atât mai evident cu cât, așa cum mai multe anchete o demonstrează, au făcut asta încă din timpul campaniei electorale.

A existat un joc cu mintea românilor, dar reducerea lui la influența Rusiei ne împiedică să înțelegem ce s-a jucat și ce se joacă acum în raportul electorat-instituții. E în acest sens interesantă analiza unui specialist în psihologie cognitivă, care are și o importantă experiență instituțională, Mircea Miclea:

« Eu ca om obișnuit, eu ca simplu cetățean, eu văd cum e viața mea de zi cu zi. Văd ce se întâmplă cu inflația. Văd cum funcționează școala. Văd cum funcționează spitalul. Informația pe care eu o extrag direct din realitatea din jurul meu e întotdeauna mult mai importantă decât informația pe care mi-o dă cineva pe rețele de socializare, la televizor. Nu-i putem păcăli pe oameni. (…)

Alegerea din decembrie a fost expresia furiei oamenilor pe sistem, pe partidele care formează establishment-ul, pe elitele care ajung la putere doar ca să folosească puterea ca un mijloc de a extrage resurse din sistemul public pentru interesul personal. Explicația a ceea ce s-a întâmplat cu votul este expresia acestei furii pe sistem, nu a TikTok-ului. » (Cluj24.ro)

La prezidențiale din 2024 s-au votat cei mai buni purtători de cuvânt ai acestei furii. Călin Georgescu și Elena Lasconi. De aproape două luni se întâmplă o cavalcadă de lucruri care potențează această furie. Nu e rezonabil să credem că la alegerile prezidențiale organizate « de la zero » criteriul de selecție majoritar va fi unul diferit. Cunoscutul politolog bulgar Ivan Krastev avertiza recent:

« Cuvintele secolului XX, cele pe care le-am folosit pentru a mobiliza popoarele – fascismul, comunismul – nu mai funcționează. Când democrații americani au încercat să folosească cuvântul fascism împotriva lui Trump, nu a avut efect, pentru că acum este doar un cuvânt, folosit pentru a-ți ataca dușmanii și deconectat de o experiență istorică concretă. Ne place să vorbim despre instituții, ideologii, fără a vedea că, dincolo de toate acestea, există mereu o experiență istorică concretă » (Le Figaro)

În acest timp, premierul Ciolacu, pentru a-și reface credibilitatea, utilizează chiar TikTok-ul, cu care statul român ar trebui să se afle în război de vreme ce a fost declarat principal vinovat pentru deturnarea alegătorilor de la drumul cel bun. Clasarea de către domnia sa, din biroul cu însemnele statului român, a sărmăluțelor, ciorbei de burtă, papanașilor și tochiturii, în ordinea gustului său gastronomic, e simptomatică pentru ruptura de realitatea de care vorbeam.

În acest timp, vârful puterii a intrat în panică și vrea să o transmită în societate. Începând cu ședința fatidică a CSAȚ din 28 noiembrie, conducerea statului român a decis să pornească un adevărat război informațional nu împotriva agresorului rus, ci împotriva votantului român. « Rău pe rău se scoate » pare a fi strategia celor care, ca prin minune, sunt și beneficiarii acestei situații: Iohannis și Ciolacu.

Asta nu înseamnă că România nu a fost atacată, cibernetic și informațional. Dar au fost proporțiile atacului de natură a compromite cu adevărat procesul electoral pentru alegerile prezidențiale (nu și cel pentru parlamentare)? Dacă da, nu era nevoie de desecretizări de documente, așteptam ca generalii SRI, STS etc, responsabili instituțional de apărarea infrastructurilor critice, să vină cu explicații în conferințe de presă. Și nu o dată, ci până când discursul oficial este credibilizat. Deocamdată vedem cum trecerea timpului îl decredibilizează.

Cazul cel mai grav de dezinformare oficială demonstrată e legat de  unul dintre cele mai citate argumente din documentele desecretizate: cel referitor la campania Echilibru și Verticalitate care, spunea documentul DGPI, ar fi avut drept model o campanie a Federației Ruse de dinainte de invazia Ucrainei. Din mai multe anchete Snoop am aflat că această campanie era a PNL, în favoarea fostului prim-ministru Ciucă. Partidul și compania de publicitate spun că e vorba de o campanie deturnată, dar asta nu justifică de ce modelul acestei campanii este, așa cum spune DGPI, cel al campaniei putiniste.

Important e mai ales să ne întrebăm cum de DGPI, în momentul desecretizării, deci la o săptămână cel puțin de la crearea inițială a documentului, nu mersese el însuși mai departe cu ancheta și a lăsat incompletă (lăsând sub tăcere implicarea PNL) o informație oficială cu impact psihologic major în plină campanie de prezidențiale și parlamentare. Sau a mers și a ascuns faptul că e o campanie a partidului prezidențial? De ce nu am aflat în timp util de la același serviciu de informații că această campanie ar fi fost deturnată?  Ministrul Predoiu, supraviețuitor în atâtea guverne și membru CSAȚ, fusese informat?

Problema nu e deci cea a informațiilor secrete, ci aceea a asumării atât instituționale cât și personale. Dacă ai ajuns general, dacă ai ajuns șef de serviciu de informații, de vreme ce SRI nu are conducere civilă numită, ai responsabilitatea de a descrie natura fenomenului și proporțiile sale, nu detaliile acoperite de secret.

Dacă e un război, fie el și informațional, cei în uniformă sunt eroii acestui război, iar cei care comandă au în democrație datoria de a explica sensul luptei lor. În plus, au și dreptul de a fi eroizați. De ce eroii acestei lupte sunt așa timizi? Poate pentru că nu vor să asume personal legitimarea unor decizii politice care, în viitor, se vor dovedi contrare interesului general invocat. 

Nerespectarea rezultatului alegerilor prezidențiale, blocarea procesului electoral și motivația aleasă de puterea de la București (folosind CCR drept paravan) au mărit șansele ca, prima dată când mai au ocazia să voteze, românii să meargă către o formă de revoluție electorală.

E adevărat că astfel de « revoluții » nu sunt anunțate, efectul surpriză este una din caracteristicile lor. Totuși, o clasă politică, partide și chiar instituții decredibilizate, pot fi atât de slabe încât să nu poată opri un val care deja a aruncat pe țărmul celui de al doilea tur doi candidați care, conform unor docte studii sociologice, nu trebuiau să fie acolo.

La gestul de forță al anulării alegerilor se adaugă această continuitate a cuplului Iohannis-Ciolacu, parcă făcută pentru a alimenta motivele de revoltă. Combinația de gesturi de forță care pot fi interpretate ca abuzive, și evidența faptului că ele sunt semne de slăbiciune, face ca acel conformism din care se hrănește legitimitatea instituțională să slăbească cu fiecare zi.

Primele manifestații de stradă au fost un alt semnal important că tensiunea socială trebuie luată în serios. Încercarea de a le minimiza sau chiar de a le ridiculiza e semnificativă pentru refuzul de a înțelege faptul că legitimitatea nu se proclamă, îți e recunoscută sau nu, iar actuala putere, deși se bazează pe o majoritate parlamentară proaspăt votată, e privită de o parte semnificativă dintre români ca fiind nelegitimă.

Și trăim vremuri în care fragilitatea legitimității e mai periculoasă ca oricând. Iată ce observă același Krastev despre schimbările pe care le trăim:

« Singura experiență comparabilă de ruptură pe care am trăit-o personal este 1989, datorită profunzimii schimbării care este în desfășurare. Bineînțeles, există o diferență majoră, deoarece atunci aveam impresia că știm încotro se îndreaptă lumea (…)Viteza schimbării pare la fel de mare. Orice s-ar întâmpla, ceea ce pare sigur este că totul se va întâmpla foarte repede, ca și cum cineva ar fi apăsat acum butonul „derulare rapidă” » (Le Figaro)

Frica actualei puteri e deci justificată. Frica elitelor câștigătoare ale tranziției și ale actualului aranjament instituțional e și ea justificată. Da, o majoritate dintre români e gata să se arunce în brațele unor demagogi. Dar poate actuala putere să dea lecții de anti-demagogie după ce în 2024 a guvernat numai cu gândul la alegeri? Poate să dea lecții de anti-extremism deși demersul PSD și PNL a fost să instrumentalizeze extremiștii? În fine, poate dă dea lecții de anti-populism atunci când singura explicație a eșecului lor epic de la prezidențiale a fost construirea unei teorii a conspirației care nu numai le-a justificat eșecul, dar le-a și permis să rămână la putere?

Destule categorii, din elite sau nu, în acest moment se prefac că înghit discursul oficial pentru că le e teamă de o prăbușire sistemică din care au doar de pierdut. Dar nu trebuie asta confundat cu o susținere pentru actuala putere. Principalii săi exponenți nu mai sunt utili nici măcar ca interfață externă. Credibilitatea lor e definitiv pierdută intern și extern.

Liderii vinovați de situația limită în care se află România nu mai sunt utili nimănui. În consecință vor fi sacrificați mult mai repede decât credem. În favoarea cui? Probabil în favoarea unora care pot reconstrui credibilitatea sistemică, deci pot provoca destulă schimbare ca ea să fie incontestabilă, dar nu atâta cât să pună în pericol interesele principalilor « acționari ».

Dacă instituțiile sunt doar lipsite de credibilitate, nu și complet nefuncționale, românii își vor primi curând rația de schimbare. Dacă nu, e mai evident ca niciodată în ultimii 35 de ani că mămăliga, pusă pe locul unu în clasamentul gastronomic de pe TikTok al premierului Ciolacu, riscă să explodeze.

Distribuie acest articol

26 COMENTARII

  1. Da, criza in institutii (inclusiv partide) se agraveaza. Din acest motiv votul se va indrepta catre un independent sau catre un partid de opozitie. Ca urmare, prezenta candidatului comun PSDNLMR la Prezidentiale este un cadou facut AUR (mai ales ca UDMR este partidul care l-a propus pe puturo-candidatul-somer Cacarau si AUR si UDMR sunt simbiotice). Voturile celor care refuza izolarea Ro de UE/NATO (pentru ca izolationistii vor ca Ro sa devina o prada usoara pentru agresorul rus) se vor duce predominant la Dan si Lasconi (si marginal catre Funeriu). Eu il prefer pe Nicusor Dan, din cauza educatiei/inteligentei superioare si a simtului politic dovedit in clenciurile publice (mai ales cel de la A3, unde senatorul Zamfir, cel ale carui aroganta si impostura sunt castigatoare la TV de ani de zile, a fost rapus in 2 minute de raspunsurile precise, bine structurate, esentiale si taioase ale luiDan).

  2. Un mic amănunt, trecut cu vederea:
    DGPI nu are atribuții legale în monitorizare campanii politice online. Puteți verifica și singuri OUG de organizare. Singurele atribuții LEGALE sunt în:
    1) informații privind amenințări ce pot duce la “tulburarea gravă a ordinii publice” (infracțiuni cu violență)
    2) protecția informativă a
    Ministerului de Interne.
    Nu e cazul nostru.
    I-a adus iohihinis din nou în jocuri politice. Bravos!

  3. Avem nevoie de o clasa politica inteligenta si vizionara precum cea care a infaptuit Unirea de la 1859.
    Ce avem acum e pe de o parte lichelism si nepotism corupt, si pe de alta parte extremism si izolationism.
    Solutii exista, sunt unele mici partide si oameni politici buni, dar populatia nu ii vede. Populatia merge pe fente de tiktok si de tampizare in masa induse mai ales din afara tarii. F.multi nu au discernamant si sunt analfabeti functional, pot fi usor manipulati.
    Vor avea putinii politicieni pro-ocidentali si relativ ok (Usr, Nicusor Dan, Reper, o parte din Pnl, etc) viziunea sa fie uniti in fata multiplelor pericole interne si externe? Ramane de vazut…

      • @lucifer. Unde am zis ca vreau revolutie?!! Nu ati inteles. Tocmai ca am spus ca e necesara o clasa politica inteligenta pro-occidentala, dar NU extremisti. Iar cu poporul, nemultumiri vor fi mereu in orice societate, dar e rau daca e fraierit pe tiktok.

  4. Suntem sau nu sub atacul informational al Rusiei?
    Daca da, cum trebuia abordat de presedintie, parlament si celelalte institutii?

    • Printr-o cenzura mai aspra. Cine e prins ca asculta Europa Libera si Vocea Americii trebuie pus la Gazeta de Perete si trimis la Jilava sau la Canal.
      Nu putem permite agenturili straine sa intineze nobilili ideialuri capitaliste. Traim un Ev Aprins, o Epoca de Aur , dupa cum puteti citi chiar aici pe sait. PIB-ul nu a fost niciodata atat de mare ca azi, comparativ cu.
      Cine iti zice ca n-ai casa, serviciu , viitor si esti plin de datorii te minte, ca sa destabilizeze ordinea de drept capitalista. Statisticile dovedesc asta foarte clar.

  5. Nu cred ca exista romani care sa ii vrea pe rusi, toata experienta istorica si memoria colectiva se opun. Batranul Rosetti, care vazuse multe la vremea lui, scria ca „stapanirea austriaca este mai rea decat cea turceasca, iar stapanirea ruseasca este cu mult mai rea”.
    Deci tot romanul isi doreste o Uniune in care sa fie egal si nu subordonat unui nou imperiu, ca si o Alianta in care sa fie aliat si nu supus. Nici un roman de buna credinta nu e contra UE si/sau NATO, ci doar impotriva unor derapaje nedemocratice („nemtisme” cum le spun ardelenii). Iar Presedintele trebuie sa fie al tuturor romanilor, nu al unora impotriva altora. Tot asa ar trebui sa fie si UE pana la urma.

  6. Se agravează, sigur ca se agravează criza. De aceea, având în vedere perspectivele României, ar trebui ca Trump să ne facă și nouă o ofertă de cumpărare a țării, un deviz. În felul ăsta ar avea încă un teritoriu situat strategic în estul NATO și am rămâne în sfera de influență occidentală.

    • Fără SUA nu se poate face nimic în România.Nici măcar să rămînem în NATO. Ca și în Europa ,de altfel .Ne place sau nu ne place.Esențial este SĂ VREM. In acest secol altă solutie nu va exista.Nu mai e de experimentat alte cogniții.Cu AUR sau fără…„aur”,sper ca vom fi/deveni conștienți de asta. Altfel,România ca stat cum îl cunoaștem de 5-6 generații va dispărea.

  7. Chiar că nu mai înțeleg nimic. Ce vreți domnilor, ce vreți? Înțeleg că vreți o Revoluție anti-sistem în frunte cu AUR și USR, cam ca în Franța lui Macron. Numai că în Franța asta a dus la o majoritate extremistă de dreapta și de stânga producătoare de anarhie socială. Unii își doresc asta și în România. Și îl regretă pe unul Băsescu -Petrov care a reînființat poliția politică motivând lupta cu corupția, banda lui de mafioți fiind cea mai periculoasă dintre toate.
    Domnilor, dacă nu vă place nimic și vreți Revoluție, atunci veți avea Dictatură. Aveți grijă ce vreți.

    • Domnule Lucifer, chiar nu mai aveti nici-o problema in subsol? Aveti suficienta pacura si smoala pentru cazane? Cum vad eu, locul va fi in curand supraaglomerat. V-as sugera sa pregatiti cazane speciale pentru clientii speciali, nu spun cine si cati. Si, sa va fie ciuda: eu chiar il regret pe Basescu. El macar le zicea lucrurilor pe nume.

    • Preaintunericomea voastră,aveți dreptate,chiar ca nu înțelegeți nimic,orice s’ar spune.Aveti o capacitate colosala de a rastalmaci lucrurile și a le interpreta sui-generis,marca înregistrată made în hell!

  8. Schimbarea a venit din Rusia. Toti biberonatii (scuzati barbarismul|traducere lejera a termenului francez adecvat) de stanga au constatat cu uimire ca maica Rusie nu-i (mai) sprijina pentru ca pur si simplu e altc(in)eva si s-au trezit ca gesticuleaza inutil si cel mult ridicol intr-o lume in care, ca sa dam nume si prenume, de pilda cel mai probabil d. Macron nu va ramane in cartile de istorie de peste zece-cincisprezece ani, dar d. Musk , da.

  9. „Nerespectarea rezultatului alegerilor prezidențiale, blocarea procesului electoral și motivația aleasă de puterea de la București (folosind CCR drept paravan) au mărit șansele ca, prima dată când mai au ocazia să voteze, românii să meargă către o formă de revoluție electorală.”

    Interesanta noua perspectiva a revolutiei: adica dupa ce votezi timp de 35 de ani sistematic coruptia, sa te superi pe coruptie si sa treci la extremism, adica la supercoruptie.

    „Dacă instituțiile sunt doar lipsite de credibilitate, nu și complet nefuncționale, românii își vor primi curând rația de schimbare. Dacă nu, e mai evident ca niciodată în ultimii 35 de ani că mămăliga, pusă pe locul unu în clasamentul gastronomic de pe TikTok al premierului Ciolacu, riscă să explodeze.”

    La fiecare 4 ani din ultimii 35, romanii au avut posibilitatea de a mari sansele de schimbare si, in loc sa-si dea votul pentru marea coruptie, sa aleaga cu cap, variante din ce in ce mai putin corupte ─ n-au facut-o in trecut, ca nu se facea sa-si coboare rangul si sa voteze pricajiti nou veniti, cum n-au facut-o nici la ultimele alegeri, extremistii votati fiind, la propriu, parte a sistemului: guvernarea se face ca se schimba si-l pune prim-ministru tot pe Ciolacu iar electoratul, pesemne furios si cocosat de guvernare, tipa in gura mare, „ia-l de pe mine ca-l omor”.

    Zau asa, ce revolutie sa mai vezi cind romanul voteaza de parca ar juca la pacanele, iar analistii neamului au inceput si ei sa creada ce le-au zis lor populistii, cum ca poporul are intotdeauna dreptate?
    In tot acest timp, totusi, urgenta e ca trebuie sa tinem cu dintii de democratia asta prapadita pe care o avem. Si pentru asta se cuvine ca mai intii sa lasam deoparte incrincenarea, fiindca in democratie puterile (din stat) nu-si dau in cap una alteia, ci se controleaza una pe alta.

  10. Instituțiile noastre sunt complet nefuncționale de foarte multă vreme. De-aia și-au și pierdut credibilitatea, nu doar din cauza faptului că au fost deturnate de diverși șmecheri, ca să câștige ei mai mulți bani sau putere. Ele nu mai pot produce nimic util nimănui, în afară de multă hârtie și salarii pentru angajați. De-aia n-o să apară nici o alternativă la conducătorii complet compromiși de acum, nici din instituții nici din afara lor. O dovadă este și reînvierea lui Crin Antonescu, după 10 ani de comă politică. În consecință, fitilul este aprins, sfârâie, pregătiți-vă ca mămăliga să facă bum!

  11. O anamneza perfecta, dosar complet, Pacientul e in ultima faza. Doar ca nimic despre tratament. Ca sa citez un celebru imbalsamat, „Ce-i de facut?” Eu personal habar nu am, nu fac parte din elite. Eu sunt doar poporul nevinovat (conform axiomei).

  12. „…o largă cerere socială care legitima politic această «luptă» împotriva corupției. […] iar Iohannis a obținut două mandate cu acest discurs”

    Totuși, nu putem uita episodul celor „doi elefanți din încăpere”.

    Și nimeni nu a îcercat măcar să explice cauza transformării lui Iohannis. Amenințarea, șantajul, corupția? LC Kovesi a fost revocată din funcție fără ca președintele să clipească măcar, PSD a fost adus la guvernare, deși cetățenii votaseră conform interesului lor și exista o guvernare PNL USR care începuse să facă reforme.

    Ceea ce se întâplă astăzi este incomparabil mai grav decât OUG privind amnistia și grațierea din 2017. Dar nimeni nu mai iese în stradă pentru democrație, deoarece avem confirmarea că nu se poate schimba nimic.

    Dosarul 10 august a fost îngropat de oamenii cleptocrației, iar cetățenii au înțeles că democrația este cu adevărat nefuncțională în România, nu doar pentru că este evident că justiția nu este independentă, dar instituția supremă, care teoretic apără Constituția și este garantul real al democrației, CCR, a devenit un instrument de partid.

  13. Pentru ca Justitia nu-si face datoria.
    Pentru ca miscarea din 1989 nu a fost revolutie. Doar o lovitura de palat, prin care Ceasusescu a fost detronat in favoarea activului de partid.
    Daca va uitati cu atentie, securistii nu au patit nimic, dimpotriva, au fost promovati. Ca si turnatorii lor. Activul de partid (mai ales cei de grad mare) nu au patit nimic. Nomenclatura nu a patit nimic.
    Mai mult: privilegiile nomenclaturii (numire pe viata, regim de favoritisme pentru ei si familie, impunitate in fata legilor, coana Joitica obligatorie -sau conu, pentru doamne- etc.) se mentin si se adincesc cu salarii speciale si pensii speciale.
    Priviti la scandalul cu artefactele de aur furate; avem o serie de greseli ale profesionistilor (plecarea din tara a obiectelor originale, nu a copiilor, asa cum se obisnuieste, asigurari ridicol de mici, neverificarea locului de expunere, neverificarea conditiilor contractuale) dar si o serie de greseli ale politrucilor care ne conduc. Parlamentul nu a reglementat clar conditiile legale ale artefactelor respective si nu schimba directorii (obligatoriu) dupa maxim doua mandate. Fie 4+4, fie 5+5 ani. Un director tinut prea mult in post, isi face propria gasca(in institutie si in afara), are tabieturi, se desprinde de realitate. Chiar daca este bun profesionist. Timpul, imbuibarea, rutina anuleaza reflexele. Iar gasca il face sa treaca prin toate regimurile politice. Cu multe compromisuri.
    Priviti la proiectarea, constructia si exploatarea cailor de comunicatii. NIMIC PRIVATIZAT. Statul (adica functionarimea) conduce tot.
    In Romania s-a facut orice, numai reforma nu. Si tot ce s-a facut a fost facut cu vechea garda!
    Avem o economie demolata in numele privatizarii (?!!!) dar cu un aparat de stat identic. Ba mai mare si mai puternic (inainte aveam un singur serviciu secret, acum Dumnezeu stie cate mai avem.)
    Inainte liderii PCR nu puteau fi arestati si judecati fara acordul conducerii PCR, acum politrucii nu pot fi anchetati/judecati fara acordul Pralamentului.
    ETC.
    Cum sa fie oamenii multumiti?
    (Nu mai vorbim de mita prezenta peste tot: angajare, publicare, prezenta raft etc.)

    • Marea problema la revolutie a fost ca Romania nu era populata de elvetieni ci de romani, de acolo si situatia prezenta. Pe termen scurt de vina sunt elitele, clasa politica, institutiile, etc. Pe termen lung de vina sunt oamenii, natia.

  14. ,,Criza de încredere în instituții se agravează.”
    Nu ,,se agraveaza ” . Este agravata de comportamentul iresponsabil al celor care populeaza institutiile . Comportamentul lor este nefiresc . Consider ca nu este vreodata tirziu sa renuntam la exprimarea impersonala atunci cind este vorba de actiunea / inactiunea umana .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Gussi
Alexandru Gussi
Alexandru Gussi are un masterat și un doctorat în științe politice la Institut d'Etudes Politiques din Paris, a publicat La Roumanie face au passé communiste. Mémoires et cultures politiques, Paris, l'Harmattan, 2011, predă la Facultatea de Științe Politice a Universității București

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro