joi, martie 28, 2024

Criza, inflație, dobânzi, vin vremuri grele

La nivel mondial băncile centrale mari si mici anunță că vine o criză. Pandemia a produs un șoc care a fragilizat sistemul economic mondial, la care s-a adăugat un recul al globalizării, și acum avem o criză energetică și un război pe fondul unei schimbări de paradigmă spre ecologism. Apariția unei crize economice în acest context nu pare deloc surprinzătoare.

Personal nu credeam că o să mai văd în România inflație de doua cifre. Deja orice nivel peste 5% mi se părea exagerat anii trecuți. Acum vedem inflația ajungând la un șocant 15%.

15 % rata a inflației înseamnă că de fapt toți am pierdut 15% din puterea de cumpărare. Suntem toți cu 15% mai săraci de cât am fost anul trecut.

Ca să înțeleagă tot poporul, dacă anul trecut cumpăram cu ceva cu 100 lei, anul acesta ne costa 115 lei să cumpărăm același lucru din același loc.

Inflația și ramurile economiei. Cine pierde? Cine câștiga?

Prețurile influențează în mod diferit comportamentul consumatorilor. Există produse, bunuri sau servicii pentru care consumatorii reacționează mai mult sau mai puțin la schimbările de preț.

Atunci când schimbările de preț afectează foarte mult cererea, avem o cerere elastică. Atunci când schimbările de preț nu afectează semnificativ cererea avem o cerere inelastică. Sună poate un pic tehnic dar esența este simplă.

Elasticitatea cererii pentru fiecare ramură a economiei ne poate indica ce urmează să se întâmple. Ramurile cu cerere inelastică au toate șansele să beneficieze de creșterile de prețuri. În cazul lor, scumpirile nu se traduc în reduceri ale consumului cantitativ. Exemple perfecte sunt energia, gazul, combustibilii, țigările, și alimentele de bază.

Ramurile cu cerere elastică au toate șansele să piardă masiv. Creșterea prețurilor va duce la scăderea consumului, atât cantitativ cât și ca valoare totală.  Exemple in acest sens sunt cheltuielile cu servicii turistice, alimentație publică, produse textile, electronice etc.

Un alt criteriu poate fi dependența de creditare. Afacerile care depind de creditare sunt mai vulnerabile, afacerile care nu depind de creditare sunt mai puțin vulnerabile. De exemplu, construcțiile sunt un domeniu dependent de creditare. Majoritatea construcțiilor sunt finanțate direct sau indirect din credite. Scumpirea creditelor face mai dificilă decizia de a efectua lucrări de construcții, sau de a cumpăra construcții.

Un indicator destul de rar discutat este viteza de rotație a capitalului circulant. Cu cât viteza de rotație este mai mare, cu atât expunerea la inflație este mai redusă. Firmele care reușesc să asigure o viteză de rotație relativ ridicată vor reuși să se adapteze mai repede și vor avea nevoie de un capital circulant relativ mai redus, deci vor fi ceva mai reziliente.

În condiții de inflație activitățile de import și cele de export sunt afectate diferit. Ca idee inflația favorizează exportatorii și de-favorizează importatorii. Problema este că inflația nu este numai în România ci in majoritatea lumii.

O altă problemă specifică crizei actuale o reprezintă transporturile internaționale de mărfuri. În acest sens, probabil firmele care exportă servicii sau bunuri ne-materiale se descurcă mai ușor decât firmele care exportă  bunuri materiale.

Deci, pe criteriile alese de mine (pot fi multe altele) probabil firmele câștigătoare ale crizei vor fi firme care activează pe o piață cu cerere inelastică, care nu depind de credite, au o viteză de rotație a capitalului circulant peste medie, și exportă servicii sau bunuri ne-materiale. În această categorie sunt unele firme de software de exemplu.

Probabil firmele ne-câștigătoare vor fi firme care activează pe o piață cu cerere elastică, depind de credite, au o viteză redusă de rotație a capitalului, si depind de importuri de bunuri materiale.

Succesul sau insuccesul depind enorm și de concurență. Poate o ramură sau alta este favorizată sau defavorizată în genere, dar concurența poate schimba dramatic perspectiva de succes au unei firme. În condiții de criză, in aceeași ramură, firmele puternice prosperă de multe ori pe seama concurenței mai slabe.

Mituri despre crize și realitatea

  1. În criză statul trebuie să-și reducă cheltuielile. FALS, Statul trebuie să-și reducă cheltuielile numai dacă sunt probleme cu finanțarea deficitului bugetar. Altfel, în criză se recomandă ca statul să-și crească cheltuielile (și deficitul), pentru a compensa scăderea consumului. De ce? Pentru că astfel se mențin veniturile agenților economici și se atenuează riscul de șomaj. Statul poate fi silit să-și reducă cheltuielile și implicit deficitul, dacă serviciul datoriei publice este ne-sustenabil.
  2. În criză statul trebuie să-și reducă numărul de angajați. FALS. În criză agenții economici concediază angajați pentru a-și aduce costurile sub control. Dacă și statul face concedieri, practic rata șomajului crește pentru că piața nu va putea acoperi cu posturi disponibile.
  3. BNR trebuie să administreze crizele. PARȚIAL FALS. BNR se implică în administrarea crizelor, dar are influență doar prin piața monetară și financiară și prin politicile din domeniul bancar. Toate instituțiile statului trebuie să se implice în administrarea crizelor. Actorii principali sunt BNR si Guvernul.
  4. Prețurile se pot fixa de către stat pentru rezolvarea inflației. FALS. Statul poate fixa prețurile în două moduri. Primul mod este stabilirea unui plafon de preț impus, al doilea mod este stabilirea unei subvenții care să reducă prețul la consumator. Prima variantă, fixarea unui plafon de preț, se știe din nenumărate cazuri din trecut, duce la penurie. Practic nimeni nu va vrea să producă sau să importe o cantitate suficientă pentru nevoile pieței. A doua variantă, în funcție de volumul și valoarea totală a vânzărilor pentru bunurile respective poate fi sau nu sustenabilă financiar. Subvenționarea prețurilor la gaze, combustibili, energie este dincolo de capacitatea financiară a statului, valoarea sumelor fiind departe de ce se poate finanța sustenabil. Probabil se pot subvenționa medicamente pentru boli rare de exemplu, unde valoarea totală nu este semnificativă la nivelul bugetului. Statul poate însă influența prețurile prin reducerea TVA sau a accizelor. Problema este că valoarea veniturilor la care ar trebui renunțat este dincolo de capacitățile bugetului.
  5. Creșterea dobânzii de referință este un furt. FALS. În primul rând dobânda privește două categorii sociale cu interese opuse, deponenții băncilor și debitorii băncilor. Creșterea dobânzii favorizează deponenții și încurajează economisirea, dar defavorizează debitorii (persoanele care au datorii la bănci). Scăderea dobânzii încurajează consumul și favorizează debitorii, dar descurajează economisirea și defavorizează deponenții băncilor. Indiferent de situație, și deponenții băncilor și debitorii băncilor au semnate contracte care prevăd exact ce se întâmplă și cum se determină dobânzile. Majorarea sau diminuarea dobânzii în cadrul unui contract și în limitele unui contract nu este furt ci este parte a înțelegerii semnate inițial. Poate fi furt doar o nerespectare a clauzelor contractuale.
  6. Există rețete clare și cunoscute de succes în criză. FALS. Fiecare criză are caracteristicile ei. Ceea ce a funcționat într-o criză precedentă, sau în altă țară, nu se aplică automat și fără discernământ în criza precedentă. Nimeni nu are rețete magice. Cine zice că are, cel mai probabil este un șarlatan.
  7. Crizele se rezolvă de la sine. ADEVĂRAT. Economia are tendința de a se echilibra după orice șoc. Problema este cu ce cost, mai ales în ceea ce privește nivelul de trai, și după cât timp. Măsurile care se iau, au ca obiectiv reducerea amplitudinii crizei și a duratei, dar, întrucât nu pot exista rețete magice, întotdeauna sunt discutabile. Nu e totuna dacă o criză durează luni, trimestre, semestre, ani, cincinale sau decade.
  8. PNRR va salva România de criză. Cel mai probabil FALS. Criza actuală este cauzată în mare parte de intervenții masive ale statelor în economie, și mai ales de emisiunile masive de monedă forte (dolar, euro, yen, lire etc). O problemă cauzată de excesul de bani nu se rezolvă cu mai mulți bani. Există reforme structurale în PNRR, dar senzația mea este că nu țintesc problemele generate de criza din acest an.
  9. Inflația înseamnă creșterea cursului valutar. FALS. Inflația înseamnă creșterea prețurilor. Cursul valutar este prețul de schimb al leului cu o valută sau alta. Fenomenele diferite dar sunt corelate, dar uneori inflația generează creșterea de curs valutar, alteori creșterea de curs valutar generează inflație. Este important să înțelegem distincția între cele două fenomene, pentru că au loc pe piețe diferite și la momente care nu coincid.
  10. Curbele Phillips-șomajul și inflația au tendințe opuse. FALS. Teoria publicată în anii 60 avea consecințe în politica monetară. Presupunerea era că se poate diminua șomajul prin inflație, respectiv creșterea șomajului ar reduce inflația. Studii recente pe date empirice arată că inflația și șomajul pot crește simultan (Stagflatie). Nu se poate reduce șomajul prin inflație, și nu crește șomajul datorită creșterii inflației. Pot exista situații conjuncturale în care curbele Phillips sunt aplicabile, dar nu au valoare predictivă sau de instrument de politică monetară.

Măsuri pro-ciclice și anti-ciclice

Aceleași măsuri pot avea efecte diferite în funcție de momentul aplicării lor. Măsurile pro-ciclice sunt măsurile care accentuează amplitudinea ciclului economic. Măsurile anti-ciclice sunt măsurile care reduc amplitudinea ciclurilor.

De exemplu, reducerea personalului bugetar, tăierile de salarii (reducerea costurilor cu salariile bugetarilor) este o măsură care dacă este luată în perioada de criză amplifică criza. În schimb, aceeași măsură luată în faza de revenire-creștere de după criză reduce ușor creșterea economică dar, la următoarea criză reduce durata și dimensiunea crizei. Ca idee salariile bugetarilor ar trebui să crească în criză și să se facă reorganizări și concedieri după criză, astfel încât forța de muncă disponibilizată să fie pe piață atunci când crește cererea de forță de muncă.

Un alt exemplu sunt majorările de taxe și impozite. În timp de criză NU se majorează taxele și impozitele. Momentul ideal de majorare este pe creștere economică.

Dacă ne aducem aminte de criza din 2008, măsurile guvernamentale au fost măsuri pro-ciclice, au accentuat/agravat/prelungit criza. Dar, la acel moment prioritatea guvernului nu a fost stabilizarea economiei ci a bugetului. Așa că am avut ”plăcerea” să suportăm un set de măsuri mai drastice decât Grecia, care au fost extrem de dureroase. Majorarea TVA la 24%, reducerea salariilor bugetarilor, tăierea sporurilor, închideri de spitale, dispariția celui dea-l 13-lea salar, și multe alte măsuri nu au făcut decât să agraveze criza. Rezultatul a fost dramatic, sute de mii de insolvențe și milioane de emigranți, ca să enumăr doar două. Problema însă este că politicile din perioada premergătoare crizei au fost tot pro-ciclice. Majorări de salarii, programe de investiții în perioada de boom (până în 2007), au lăsat finanțele țării fără rezerve de creditare la apariția crizei. Ce s-a întâmplat atunci a fost o eroare de programare în timp a măsurilor pentru că nu se înțelegea la nivel politic ce înseamnă ciclicitatea în economie. Practic măsurile de austeritate trebuiau să fie luate în perioada de boom, creștere economică, astfel încât la apariția unei crize să existe rezerve pentru măsurile gen majorare de salarii, sau investiții. Accelerarea creșterii până în 2007 a dus la accentuarea crizei din 2008. Evident ca un economist ce mă aflu ignor imperativele politice ale momentului respectiv. Fenomenul perturbator au fost alegerile, și agenda economică subscrisă agendei politice, nu imperativelor reale ale economiei.

De ce creșterea dobânzii reduce inflația?

Sunt multe opinii care se vehiculează în acest moment legate de problemele pe care le generează creșterea dobânzii pentru cei care au credite. Opinia publică în genere nu agreează creșterea dobânzilor. Am să încerc să explic simplu în ce mod prin creșterea dobânzii se poate reduce inflația.

Prima explicație este legată de cerere, prețuri și dobândă. Ca regulă, pe orice piață, efectuarea unei tranzacții presupune ca pentru un obiect sau serviciu care se tranzacționează să existe o cerere la același preț cu oferta. Cererea este finanțată parțial din venituri parțial din împrumuturi. Creșterea dobânzii majorează valoarea totală la care se calculează eligibilitatea unei persoane sau a unei firme pentru împrumuturi. Prin urmare, prin creșterea dobânzii scade numărul persoanelor eligibile pentru credit, deci scade cererea pe piață. Scăderea cererii duce la scăderea prețurilor. Scăderea prețurilor înseamnă reducerea inflației.

A doua explicație este legată de economisire, cerere și dobândă. Consumatorii care au venituri suficiente pentru a economisi se confruntă mereu cu opțiunea de a economisi sau de a cumpăra ceva de banii disponibili. Atunci când prețurile sunt în creștere și venitul este constant valoarea rămasă pentru a fi economisită scade și ea. Dacă dobânda este mică, consumatorii realizează că depozitând bani pierd putere de cumpărare, și au tendința de a cumpăra diverse bunuri pentru a economisi creșterea de preț pe care o așteaptă. Majorarea dobânzii este un stimulent pentru depozitarea de bani ca alternativă la cumpărarea de bunuri. Prin urmare, se stimulează economisirea prin depozitare, se reduce cererea și astfel se reduc prețurile. Reducerea prețurilor înseamnă reducerea inflației.

Probabil specialiștii în finanțe vor avea un sentiment ciudat relativ la aceste explicații, sunt prea puțin tehnice, probabil pentru marea masă sunt prea tehnice. Nu reușesc să simplific mai mult explicația.

Este imorală sau ne-etică creșterea dobânzii?

Întrucât am întâlnit opinii în privința moralității și eticii creșterii dobânzilor, cred că un moment de reflexie asupra problemei poate fi interesant.

Creșterea sau scăderea dobânzii nu este o problemă de moralitate. Existența sau inexistența dobânzii este (sau a fost cândva) o problemă de moralitate. În trecut, biserica considera dobânda un păcat. Chiar și în prezent pentru musulmani dobânda este ”haram”, echivalentul alcoolului sau a cârnii de porc.

În societatea modernă, cu excepția țărilor musulmane, dobânda este ceva normal, nu ridică probleme de moralitate. Uneori se pune problema imoralității unei dobânzi excesive, alteori se ridică probleme de moralitate în ceea ce privește distribuția inegală a riscurilor între debitor și creditor.

Totuși, se ridică probleme de moralitate atunci când motivarea este interesul general sau cel personal.

Din punct de vedere etic, problema este un pic diferită. Există mai multe referențiale etice la care se poate raporta dezbaterea. Din punct de vedere al eticii utilitariste, majorarea sau diminuarea dobânzii se decide în funcție de ce este mai bine pentru majoritatea celor afectați. Este clar că majorarea dobânzii afectează pozitiv pe toată lumea prin reducerea inflației, și afectează negativ într-o oarecare măsură pe cei care au credite.

Din punct de vedere al eticii individualiste, BNR ar trebui să-și orienteze decizia spre cea mai bună soluție pe termen lung pentru BNR. E clar că majorarea dobânzii în condiții de inflație este spre binele BNR, cel puțin pentru că afectează pozitiv moneda păstorită de ei (leul).

Din punct de vedere al eticii normative, dacă decizia este luată cu respectarea tuturor procedurilor, nu este nici o problemă. O mică notă apropo de etica normativă, pentru a fi respectate integral toate perceptele acestui tip de etică, ar trebui identificată o formă de despăgubire a celor afectați negativ. Asta s-ar putea realiza prin reglementarea și facilitarea unor forme de re-negociere a contractelor, sau re-finanțare a creditelor, care să diminueze din efectele negative, sau prevederi care să permită ca riscul sistemic să fie distribuit egal intre creditor și debitor.

Deci, din punct de vedere etic, majorarea dobânzilor este o decizie acceptabilă, în măsura în care se demonstrează că dimensiunea majorării se justifică prin interesul majorității, și în măsura în care se găsesc soluții de atenuare a efectelor negative și eventual de compensare a celor afectați negativ. Dacă decizia se ia in interesul unei minorități (de exemplu câțiva bancheri) atunci este ne-etică și probabil imorală.

În loc de concluzii

Voci avizate din finanțele internaționale, voci avizate din zona economică și financiară ne previn că urmează o criză. Poate este momentul să dezbatem ca societate toate aspectele care privesc un astfel de moment critic pentru existența noastră. Este nevoie de puncte de vedere diferite, este nevoie de opțiuni, este nevoie ca deciziile luate la nivel înalt să fie fundamentate pe un suport moral public pentru a avea legitimitate nu numai juridică ci și morală sau etică.

În abordările strategice legitimitatea este un factor calitativ esențial, pentru că justifică sacrificiile pe care unii trebuie să le facă, suferințele prin care trebuie să treacă în condițiile în care se conformează unor politici publice, unor decizii luate de alți oameni care sunt de regulă protejați de efectele negative prin poziția socială și avere.

Ca un semnal de alarmă pentru decidenți, luați aminte cum în Sri-Lanka cei care conduceau țara au ajuns din eroi inamici publici într-un timp foarte scurt.

Distribuie acest articol

87 COMENTARII

  1. Ar trebui sa existe o institutie cat mai independenta politic, un fel de Curte Constitutionala dar in domeniul politicilor macroeconomice (un Consiliu Economic cat mai putin politizat) care sa poata impiedica luarea unor masuri populiste contrar intereselor tarii.

    • Creșterile de taxe aplicate asupra energiei nu reprezintă în niciun caz măsuri populiste. Actuala criză e rezultatul a 20 de ani de instalat moriști pe dealuri, simultan cu transformarea Germaniei în cel mai mai producător mondial de lignit. Toate regenerabilele astea verzi pe pereți sunt finanțate din taxe aplicate asupra huilei, lignitului, gazului și petrolului. Ce e populist la taxele astea? A aplica TVA la accize (da, așa se taxează benzina și motorina de la pompă) e cumva populism? Asta cu invocarea populismului e marota stângii radicale, care ar vrea să fie 5 euro litrul de benzină.

      • Masurile populiste se refera la: pensii, numarul personalului din administratia publica, ajutoare date fara tintirea foarte precisa a celor care au cu adevarat nevoie de ajutor financiar.

    • Desi suna frumos, nu poate, si ar fi periculos sa existe o institutie independenta politic care sa supervizeze politicile economice. Pana la urma, politicienii SUNT RESPONSABILI in fata electoratului, daca vreti judecatorul suprem. Daca ar aparea o astfel de institutie, care nu raspunde in fata electoratului, si care ar avea ultimul cuvant de spus in probleme de economie, oare de unde ar putea proveni autoritatea ei?
      Va spune ceva expresia „no taxation without representation”? Daca cei care stabilesc politicile fiscale nu depind de electorat, de cine depind?

        • Pai și CCR consiliază când e vorba de luarea unor decizii. Ca și consiliile, ca de aia se numesc consilii. E drept, CCR mai și interpretează legea fundamentală. Dar în cazul ăsta decizia fost deja luată de alegători.

          Există un singur caz în care consilierul tehnic poate deveni decident, și anume atunci când pe domeniul său de specialitate apare o urgență care nu comportă decât o singură soluție, de exemplu izolarea în epidemie sau măsurile împotriva poluării sistemice a mediului. În aceste situații nu există două sau mai multe optiuni legitime, ci un imperativ de urgență.

          • Completare: consilierii nu sunt aleși, ci numiți de cei aleși tocmai ca să o facă. Și oricât de contestați ar fi, consilierii respectivi au mai multă experiență decât neica-nimeni ce-și spun opiniile neargumentat.

            • Democratie-Birocratie-Oligarhie-Dictatura

              Sfarsitul democratiei nu este in razboaie, revoluții, ci în structuri birocratice inamovibile si care nu raspund in fata nimanui.

            • Dle Boloș,
              Evident! Din păcate orice medalie are și revers. Democrația este ca o stare de echilibru instabil și e necesar să fie mereu ajustate pârghiile care o susțin. Uneori se întâmplă în exces, alteori prea reținut. Numai timpul poate conferi finețea necesară răsucirii șuruburilor de reglare. Rodaj versus inamovibil, adică. Depinde de perspectivă. Căci unii sunt nerăbdători, alții nemulțumiți de rapiditatea sau chiar existența schimbărilor. Democrația nu este doar despre scop deci, ci și despre modul în care încercăm să ni-l apropiem.

    • @Aurel _ Se numește in România Consiliul fiscal și , după plecarea domnului Dumitru, este un pic orientat spre stânga, la fel precum dl. Dauanu. Însă, nu aceasta este principala problema…

      Consiliul fiscal este un organism consultativ și nu poate fi altfel. Politicile publice, inclusiv cele economice decurg din programele de guvernare, alcătuite in baza programelor politice cu care candidații-partide politice se prezintă in fata alegătorilor .

      Așadar, bunăstarea este (D Acemoglu și J Robinson explica pe larg) o opțiune [politica] a cetățenilor .

  2. și ce se-ntâmplă când politica fiscală și cea monetară strâng șurubul coordonat? n-am credite, n-am datorii fiscale… văd că cresc prețurile, statul e beneficiarul principal… iar statul e principala forță politică la guvernare, care alege și guvernanța politicii monetare… cu vel vistiernic anti-babuini în guvern, care apără hinterlandul electoral… pt cei ce înțeleg ce se petrece, sondajele de opinie economică publicate au valoarea celor din Rusia…
    Keyenes, Hayek, Friedman… et altri… aplicați ce ați spus pe economia Germaniei și să vedem cum mai merge, împreună, sau individual, cu Rusia, China (BRICS)… cei care vor, dar dau vina că nu pot…
    ruperea lanțurilor logistice vor arunca în aer industria germană, și, la pachet, pe cei care ne tot dau lecții de economie… cu ruși și chinezi la promoție… energetic, materiii prime…
    ca să-l citez pe Macron… moarte cerebrală… plus conflict cu mulți morți, plus colaps alimentar… Europa e într-un război civil de peste 500 de ani (1492-1992)… doar între 1914 și 1945 au murit 100 milioane de europeni, pentru motive politice locale… despre ce modele vorbim? UE favorizează industria germană… now is a reckoning for that model
    oamenii produc… vând, și cumpără… vine statul (politicienii) care ia o parte pentru servicii publice (apărare, ordine publică, sănătate, educație, angajat amanta… valoarea politicianului), apoi vine finanța care ține conturile templului și emite moneda… cine a depus… cine a retras… cât e interesul pentru deponenți și pentru cei care iau mai mult decât au… dar apare o intermediere… nu deponenții decid cine primesc credite… iar intermediarii se îmbogățesc, căci cine împarte, parte-și face… ca la politicieni… căci creditul crează baza monetară
    ca să nu se vadă, mai un război, mai o criză… a mers milenii… de ce nu ar merge și acum… părerea mea este că, pentru prima dată, politica (de orice fel de -ism) de promisiuni „for more” nu mai are acoperire în demografie… avem nevoie de politicieni, bancheri, economiști… „for less”
    mesajul Dumneavoastră este tot pe old style… mai aveți timp să reconsiderați… e o criză demografică, cumulată cu una de credit, cu una de furnizare… fără să factorizăm ce mai visează Putin, Xi, și alții
    oricum, eu am reținut că e bine ce se-ntâmplă, să dormim liniștiți, că BNR are grijă ca depunerile noastre să rămână cu dobândă negativă, pentru că așa dictează interesele politice ale celui mai mare împrumutat… statul… pentru că prin veniturile angajaților și pensionarilor statului ceilalți evită o criză… asta într-o țară în care deja nivelul de colectare este la off-side… chiar nu vedeți asta?

    • Ati reusit performanta sa atingeti atat de multe subiecte incat imi este imposibil sa va dau un raspuns la toate. Am sa malimtez la o propozitie:

      „să dormim liniștiți, că BNR are grijă ca depunerile noastre să rămână cu dobândă negativă, pentru că așa dictează interesele politice ale celui mai mare împrumutat… statul…”

      Depozitele bancare nu sunt o investitie, ci doar o forma de acumulare a economiilor. Dobanda la depunerile la banci trebuie sa fie real negativa, dar, preferabil foarte aproape de 0. Pentru a obtine randamente superioare, oamenii care au strans sume semnificative ar trebui sa-s investeasca banii proabil in actiuni, sau alte active generatoare de venit.

      • rețeta de a pune în cap un sistem bancar este să îl ții cu dobânzi real negative suficient timp până când oamenii se prind și mută economiile într-o alternativă mai avantajoasă, valută fungibilă (Gresham’s Law) neafectată de politici interesate… potatoes/ potatos i.e. investiție/ acumulare
        apare capital flight, ceea ce deja se petrece… sper să greșesc

  3. 1.Sa ma ierte autorul (si CONTRIBUTORS), dar analiza este axata pe generalitati teoretice, in loc de a avea ca fundament ,,cercetari economice” (cu radiografia crizei din 2009) ca de pilda cea realizata de lucrarea academica ,,Reindustrializarea Romaniei – Politici si Strategii” (si multe altele), realizata la comanda Ministerului Economiei!
    Situatia economica (crestere consumarista pe baza de imprumut) prezentata de ,,Concluziile si recomandarile” acestei lucrari necunoscute de analisti si ignorata de clasa politica va duce curind in situatia celei din Skri Lanka. Romania se confrunta nu cu ,,masuri prociclice” sau ,,anticiclice”, ci cu :
    -detinerea de catre statul roman a unui numar redus de active industriale, care nu asigura resurse materiale si financiare pentru dezvoltare.
    Adica ne confruntam cu o criza SISTEMICA nu de ADMINISTRARE ECONOMICA, datorata lipsei economiei industriale nationale!
    – statul nu are pirghii de interventie economica: ajutorul de stat pentru investitii ori sustinere economice este limitat (si cu acordul UE), politica comerciala este de competenta UE, politica monetara este restrictiva, politica valutara este in slujba celei monetare, politica financiara si fiscala are constringeri UE si FMI.(Toate firmele straine vind produse industriale, dar noi nu putem conditiona intrarea lor in tara de constructia unor fabrici de profil, deoarece (nu-i asa) facem parte dintr-o uniune (zis) economica, care practic este una vamala!Asa ca nu putem conditiona dezvoltarea industriala a tarilor Vestice, de cea a Romaniei).
    Asa ca ne confruntam cu lipsa unui MODEL DE DEZVOLTARE care sa raspunda cerintelor UE de ,,uniune vamala” (libera), dar in acelasi timp sa asigure dezvoltarea industriala a tarii ca intr-o UNIUNE ECONOMICA!
    Raspunderea pentru dezvoltare este a Romaniei, dar pirghiile pentru dezvoltare (ale modelului bugetar) au trecut la UE!Curat ,,logica economica” de stagnare a Estului!
    ,,Chiar daca am depasit in 2009 o criza a deficitului de cont curent , in 2010 si anii urmatori Romania se confrunta cu cu o criza a finantelor publice (deficitul bugetar si datoria publica).In acest context POLITICA INDUSTRIALA recapata importanta si anvergura: un nou episod de crestere a economiei romanesti nu poate aparea REPLICIND modelul de dezvoltare al deceniului trecut, bazat pe CONSUMUL finantat pe DATORIE”.Presupunind ca Romania va reusi sa se incadreze in tinta agreata de deficit bugetar (ceeace reprezinta o sarcina monumentala), ca datoria publica isi va incetini ritmul de crestere, ca liniile de credit vor fi mentinute, toate acestea nu sint suficiente pentru a scoate tara din criza profunda de sistem, pe care o traverseaza”.Aceste situatii trebuiesc analizate si propuse solutii SISTEMICE, nu cirpeli fiscale si financiare!
    Toti indicii economici s-au deteriorat, liniile de credit sint imposibil de valorificat din lipsa ,,politicilor industriale”, de care NIMENI NU VORBESTE, analistii limitindu-se la analizele teoretice generale ale crizelor, iar nu la ,,CRIZA din Romania reala”, asa cum a propus Liviu Voinea in 2010.
    2.La sfirsitul anului Romania poate intra in incapacitate de plata, deoarece in lipsa unui ,proiect de tara” care sa asigure reindustrializarea (in conditiile Uniunii Vamale care este UE), accesarea creditelor pentru cresterea consumatorista de acum va deveni atit de costisitoare, incit va fi preferabil blocajul financiar ,,a la Grecia” anilor trecuti…

    • Daca doriti o analiza de alt gen, nu va opreste nimeni sa o realizati.

      Va spune ceva „McNamara fallacy”? Cineva ar trebui sa spuna UE: Aveti grija ce masurati, s-ar putea sa obtineti ce v-ati propus nu ce aveti nevoie.

  4. Evenimentele vin si trec . Inflatia nu este o noutate . Exemplele ce ne arata perioade inflationiste sunt multiple si cunoscute de mai toata lumea . Am trecut si noi prin asta atunci cind Guvernul BOC a miscorat salariile .Acum suntem intr-o altfel de situatie .Acum exista bani in Piata de Capital ce sunt pusi la dispozitia tarilor care fac parte din Uniunea Europeana si care vor minimiza efectele Inflatiei .Vedem cum in Romania exista o crestere economica chiar si in aceasta situatie inflationista .Vedem cum , (atit cit se poate si cit ne permit intelegerile extra statale ) cum o anumita categorie de cetateni (cei care sufera economic ) sunt ajutati .Suntem in faza in care totul este la lumina . Se stie cine are nevoie de protectie sociala , cine nu isi indeplineste obligatiile si nu plateste taxele , cine are venituri multiple ca parte a venitului familiar si se stie si unde sunt banii ce nu se ragasesc in partea impozitata a economiei .Politicul din Romania face un joc economic de moment el neputind distruge dintr-o data evaziunea fiscala .
    Intr-un sistem capitalist in piata ramin doar firmele ce pot rezista presiunilor inflationiste . Este cumva un fel de asanare de insanatosire a economiei reale .Interventia Statului trebuie sa fie minimala si trebuie axata tocmai spre a proteja pe cei care nu o pot face singuri .Romania nu are mari probleme de rezolvat .PIBul a crescut ca si Economia .Statul creste numarul angajatilor fapt ce favorizeaza protectia cetateanului .Intre timp observam cum pretul , la pompa , benzinei scade . Observam cum marile lanturi de magazine ofera , prin rotatie , preturi mai mici la unele sortimente .Observam cum consumatorii casnici ,de energie electrica ,ce isi micsoreaza consumul nu sunt afectati decisiv de pret .Observam cum impactul preturilor nu produce o deringolada nationala .Observam, comparativ, cum preturile erau foarte mici daca ne raportam la veniturile cetatenilor . Una peste alta observam cum Romania , chiar si in contextul razboiului nu va cadea prada dezordiniii sociale .Nemultumirile unor cetateni nu afecteaza natiunea in intregime .Romania are inca supape economice ce permit stabilizarea tarii .Guvernul mai inchide cite vreun ochisor, pe ici pe colo si creste taxele acolo unde nu se regaseste vreo forma majora de impact social .Piata isi va regla singura modalitatile existentionaliste asa cum o vom face si noi toti .

    • Dvs spuneti: „Romania nu are mari probleme de rezolvat”

      Eu spun: Cadastru, Infrastructura, natalitate, emigratie, nivel de trai, educatie, cercetare si inovare, spirit antreprenorial, clasa politica, coruptie, evaziune fiscala si ma opresc nu pentru ca lista e completa ci pentru ca vreau doar sa exemplific.

      Dumneavoastra spuneti ca piata se descurca, consumul absoarbe costul energiei, preturile scad, totul va fi bine. Probabil, este un scenariu optimist, care are o probabilitate non zero. Este posibil sa avem o iarna fericita, sa ne concentram pe globuri, beteala, cadouri de Craciun, in locul scenariului meu (pesimist) cu facturi zdrobitoare la gaze si curent, si un Craciun cu multimi care scandeaza altceva decat colinde. Unul din drumurile spre un Craciun Fericit este sa constientizam ca avem probleme si sa le rezolvam inainte ca amploarea lor sa fie zdroitoare.

      • Exista o vorba ce ne spune : toate lucrurile la timpul lor .Ceea ce ati identificat ,ca si probleme structurale ,sunt doar obisnuitele reflexe politice ce sunt aduse ,repetat , in fata natiei , Romania nefiind singura natiune care se confrunta cu toate aceste deprinderi atit de omenesti omenesti . Trebuie sa facem diferenta intre ceea ce se poate si ceea ce nu se poate inca facut.Este o iluzie sa credem in perfectiune .Emigratia nu exista in Uninunea Europeana decit la nivelul celor care vin dinafara ei .Statele membre ale UE si-au asumat libera circulatie a capitalului , marfurilor si a cetatenilor .Spiritul antreprenorial nu este decit o formula de exprimare care poate fi sau nu poate fi maximal cunoscut si existent intr-o societate .Dupa 45 de ani de comunism acest spirit antreprenorial nu poate fi maximal .Clasa politica , oriunde in lume , exista doar in masura in care un numar de cetateni isi asuma si riscul de a intreprinde un demers politic atasati fiind unor structuri numite Partide .Curuptia exista de cind lumea si pamintul ea fiind o sare de facto ce cuprinde si decizia politica pe linga multe altele .Natalitatea nu poate fi impusa ca si spirit legislativ ea este doar decizia proprie a fiecarei familii sau a unor parteneri ce doresc sa purceada pe acest drum .Facturile la energie fac parete din decizia economica ce aduce la zi dezvoltarea societatilor din uniunea europeana ce nu mai pot functiona cu masurile trecutului transpuse prezentului .Am pornit in Decembrie 89 de la un PIB aflat undeva la 10 miliarde de dolari si am ajuns acum la aprox. 250 de miliarde . Inflatia este practic modalitatea prin care cei care nu rezista economic dispar si modalitatea prin care societatea avanseaza .Este de preferat o astfel de solutie ce apare in locul razboiului atit de criminal si vizibil criminal pentru noi toti .

  5. ce ciclice, prociclice domnule?! e ca si cum tocilarii, prostii si fetele din ASE (asa umbla vorba pe vremuri) ce nu si permiteau alte facultati, au ajuns acum sa „decida” economia. domnule, daca mugurel inima de leu, capitalistul pursinge (precum caii arabi) decide sa imprumute statul cleptocrat (ala cu lefuri si pensii de nababi) sau sa mentina cursul de schimb valutar (nu i nevoie de pitigoii bnr pentru un algoritm matematic simplist). cum vrei domnule capitalism si meritocratie cu putori semianalfabete ce spoliaza bugetul Romaniei?

    • ~cum vrei domnule capitalism si meritocratie cu putori semianalfabete ce spoliaza bugetul Romaniei?~

      Sunt un idealist. Nu am depus inca armele. Refuz sa crd ca Miorita este un model de comportament care trebuie acceptat.

      • Citiți interpretarea lui Eliade la Miorița, veti vedea ca povestea nu e despre a accepta pasiv vicisitudinile vieții. Chiar ar fi de dorit să ne însușim modelul de comportament din Miorița.

  6. Departe de mine intenția să aduc în discuție acum gândurile lui William Phillips de la mijlocul veacului trecut, ori pe cele ale lui Lipsey, M. Friedman, E. Phelps și o mulțime de ecnomiști de mai curând.

    Sunt însă încântat de ocazia pe care o am de a-i mulțumiși a felicita autorul articolului pentru îndemnul său implicit către manualul de economie.

    Cei care au memoria mai puțin precisă pot află din datele INS despre anii nu tocmai îndepărtați în care rata inflației în patria noastră a urcat la 170,2%, la 210,4%, ba chiar la 256,1%, pentru ca apoi să scadă la „doar” 136,7%. Eu îmi amintesc că prețurile din magazine ale unor produse se schimbau de 2-3 ori pe săptămână, astfel că pe o pungă de mălai, bunăoară, se aflau câte două-trei etichete de preț lipite una peste alta.

    Prin urmare, pot fi de acord cu reprezentanții BNR care spun că o rată a inflației de 15%, din prezent, nu este nimic șocant.

    Corelația dintre rata inflației, șomaj și cursul de schimb ar putea părea că se manifestă contradictoriu în România (și am promis că nu discut acum despre teoria Friedman-Phelps cu privire la Cuba Phillips). De fapt, aparentele contradicții se explică pe de o parte prin distorsiunile structurale din economia românească și, pe de alta, prin condițiile contextuale.

    Aparent, cursul de schimb valutar este menținut artificial de către BNR. Deși nu sunt argumente pentru a spune că economia românească își apropie nivelul de performanță de cele din Eurozonă, Leul s-a apreciat ușor față de Euro în ultima vreme. Nici investiții străine importante nu au existat și nici rezervele valutare ale BNR nu au scăzut semnificativ.

    De fapt, este perioada din an în care vine mai multă valută de la rudele noastre care muncesc pe alte meleaguri. Și, pentru că a venit vorba despre muncă, vedem că nici rata șomajului nu este influențată de acțiunile antiinflaționiste – contrazicând astfel teoria lui Phillips – tocmai pentru că distorsiunile din economia românească fac să existe un număr imens de „casnici”, persoane neocupate care nu îndeplinesc criteriile pentru a fi declarate șomeri.

    Aparentul paradox este cu atât mai surprinzător cu cât moneda noastră națională are cel mai mare deficit de cont curent din UE, peste 7% din PIB, din pricina unei balanțe comerciale deficitare. Cumpărăm mult și producem puțin, cu o economie a cărei competitivitate de fapt rămâne tot mai mult în urma celorlalte economii europene, deficitul de cont curent ajungând în anul 2021 la 16 miliarde de euro.

    Despre deficitele gemene a scris în spațiul acestei platforme profesorulSilvi Cerna în mai multe rânduri. Originea se află în creșterea consumului, o problemă generată de cerere, în teoria keynesiană. România are și unul dinte cele mai mari deficite bugetare din Uniunea Europeană, 7,1% din PIB în 2021. Împrumutul extern pentru finanțarea acestuia contribuie de asemenea la menținerea cursului. Pentru cât timp? Probabil că BNR speră că până la intrarea banilor UE prin PNRR.

    Așadar, este ochestiune care îine de guvernanți, iar BNR, care a intervenit după părerea mea târziu pentru reducerea consumului și stimularea economisirii prin creșterea dobânzii de referință, se va subordona demersurilor acestora.

    Foarte probabil la toamnă, când va exista o presiune pe piața muncii, odată cu reducerea joburilor sezoniere și reducerea afluxului valutar extern, BNR va fi obligată să acționeze în vederea îndeplinirii obiectivului statutar: asigurarea și menținerea stabilității prețurilor (nu o anumită rată a șomajului, ori un anumit curs de schimb valutar – a se vedea corelațiile menționate anterior). De ce zic „foarte probabil” ? Pentru că, dupăcum spuneam la începutul modestului meu comentariu (deși cam lung și cer scuze pentru asta autorului), așa spune experiența anteroară, cuprinsă între coperțile manualuli de economie. Inflația este doar un mecanism de echilibrare/ înlăturare a unor tensiuni din economie. Create de cele mai multe ori, într-un fel sau altul, de către guvernanți.

    P.S. Îndrăznesc să observ că puterea de cumpărare a cetățenilor are o evoluție diferită de cea a ratei inflației, pentru o perioadă de timp dată. Evoluția veniturilor diferă, pe de o parte, iar aceasta este eterogenă, asemenea componenței coșurilor de produse ale diferitelor gospodării, pe de altă parte.

    • Am trait si eu perioada inflatiei din anii ’90. Credeam ca e un trecut care nu se mai repeta. Probabil se urmareau curbe Phillips ca sa se absoarba somajul generat de privatizare+cadere CAER+reforma spre economa de piata. Este unul dintre motivele pentru care amintesc faptul ca nu functioneaza in realitate.

      In privinta majorarii dobanzii BNR a intervenit corect, si tehnic vorbind la momentul oportun (inca avem crestere economica). Mai mult, nu s-a provocat un soc, decizia fiind luata in cadrul de timp prevazut, cu alori care erau asteptate de piata. Problema nu e in ograda BNR. Cel putin, nu in privinta asta.

  7. In iunie ati definit criza actuala ca fiind:
    1.”în primul rând o criză energetică”
    2.” În al doilea rând actuala criză este o criză alimentară”
    3.”În al treilea rând actuala criză este o schimbare de paradigmă în domeniul mediului și implicit al energiei.”
    Ok, de acord…dar nu-mi dau seama cum majorarea dobanzii de politica moneatara ajuta in aceste situatii.
    Ma rog, imi dau, dar suna asa:
    1.consumam mai putina energie =scad vanzarile producatorilor de energie=posibil sa scada PIB real(ala corectat cu deflatorul PIB ..de care nu prea se vorbeste :P, cresterea PIB nominal nu inseamna automat si crestera PIB real). Consum inelastic? Nu, partial inelastic, atunci cand preturile se dubleaza sau tripleaza (cum e acum) consumul scade, chiar daca nu scade proportional cu cresterea pretului.
    Acum este inelastic pentru ca statul subventioneaza masiv energia (90% din consumatori sunt sub 300kwh deci subventionati)…nimeni nu stie cat si cu ce bani= risc maxim de deficit structural enorm.
    Deci vom avea un PIB real sustinut prin micsorarea artificiala a deflatorului PIB via preturi subventionate la energie, deficit structural, datorie publica in crestere, scadere rating de tara, costuri si mai mari la rostogolirea datoriei publice etc.
    2. mancam mai putin sau mai ieftin, adica de calitate mai naspa=scade PIB real pentru ca nu avem nicio subventionare pe produs.
    3.schimbarea de paradigma presupune cresterea consumului de energie electrica.
    -cu ce bani (creditul se scumpeste) se face retehnologizarea pe pompe de caldura si toate alea,? BNR si guvernul ar trebi sa incurajeze investitiile, prosumatorii etc. Cresterea dobanzii ajuta?
    Concluzia mea:
    -majorarea dobanzii de poliitica monetara este prociclica de fapt, avem o criza reala pe partea de oferta, nesustinuta de nimic (nici nu e timp de asta, investitiile nu se fac de pe o zi pe alta)guvernul sustine prin subventionare cererea aia inelastica producand un PIB real deformat, care ne pastreaza in zona expansionista a ciclului economic…cu deficite structurale si de cont curent uriase (astea premerg recesiunea ce va pune bomboana pe coliva)
    Da, as fi de acord cum ca vin vremuri grele :P

    • 1. Consumul de energie este inelastic, deci indiferent daca creste sau scade rata dobânzii, nu este afectat semnificativ consumul de energie. Influența este mult mai puternica la sectoarele economiei cu consum elastic.
      2. Ati punctat foarte corect, scade calitatea vietii, chiar daca valoric PIB nu se schimba. 300 de lei in plus la factura de energie se pot compensa prin economii de 300 lei din calitatea alimentelor. Pe termen lung insa scaderea calitatii alimentelor duce la cesterea costurilor cu sanatatea, scaderea productivitatii, etc.
      3. Schimbarea de paradigma presupune cresterea productiei de energie nu a consumului. Cresterea productiei si diversificarea surselor. Cresterea dobanzii afecteaza investitiile in alt sens decat consumul. Cresterea dobanzii ridica stacheta rentabilitatii si a duratei de recuperare asteptate de la proiectele de investitii.

      Relativ la concluzie, inca, statistic nu suntem in recesiune. Majorarea dobanzii inaintea recesiunii este anti-ciclica. La instalarea recesiunii exista spatiu de manevra pentru reducerea dobanzii. Ar fi ideal sa se stopeze inflația inainte de instalarea recesiunii. Asta ar permite reducerea dobanzii mai repede si implicit impulsionarea investitiilor in partea de jos a ciclului.

      Majorarea dobanzii inainte de apex poate declansa intrarea mai rapida in recesiune, aici aveti dreptate, DAR proiectele de investitii care nu supravietuiesc majorarii dobanzii ar fi fost abandonate oricum in timpul recesiunii blocand resurse care ar putea fi utilizate in proiecte mai rentabile. Firmele care au marja comerciala atat de redusa încat nu pot supravietui majorarii dobanzii, oricum nu ar fi viabile in context de recesiune, mai bine sa lase spatiu de dezvoltare pentru concurenta viabila. Poate suna cinic ce spun, dar criza este si un pic de curatenie in ograda, mai dispar din gunoaie, Sunt desule firme ”Junk” in economie pe care piața trebuie să le asaneze pentru a lăsa loc altor firme.

      • 1. Daca ne raportam la pragul de 1, da, consumul este inelastic.
        Daca ne raportam la variatia „inelasticitatii” de la 0,13 (la o crestere a pretului de 1%, sa zicem, consumul scade cu 0,13%) in cazul cresterii doar a unui pret din mixul energetic ajungem la 0,22 in situatia in care toate preturile produselor energetice cresc cu 1% (in studiul din care m-am inspirat asa e, ceva produs de EIA, sunt sigur ca le stiti mult mai bine ca noi, amatorii)… avem o crestre a elasticitatii, desi suntem in zona inelastica :P
        La fel se intampla si in cazul in care variatia pretului/preturilor este mai mare sau mai mica, elasticitatea se modifica, daca preturile se dubleaza elasticitatea creste inspre 1. Cat? depinde de o multime de alti factori.
        2.OK, aici sntem de acord
        3.Productia de energie nu creste daca nu are cerere, daca nu se consuma. Nimeni nu investeste in capacitati de productie care nu au vanzare. Desigur se discuta mult despre cine a fost mai inatai, oul sau gaina, cererea sau oferta :P
        Sa zicem ca si aici e OK, esenata e cam tot aia, ne inreptam spre mai mult electric…cu ce bani? Mai scumpi?
        Concluzii. Statistica are un delay fata de ce se intampla in „timp real”…cand ne va spune INSS ca suntem in recesiune atunci va actiona BNR-eua si guvernul? Cand purceaua e moarta-n cotet?
        Bun, e ceva generalizat, vad ca si nemtii simt ca vine recesiunea in 2023…FMI vede, (normal, ei dau bani) datorii mai mari… oare de ce nu vede nimeni si bani mai ieftini pentru investitii ….

        • Elasticitatea e reprezentată ca o linie dar de fapt e o curba, de la un anumit preț cererea devine elastica, după un alt preț apare fenomenul de distrugere a cererii.

    • „1.consumam mai putina energie =scad vanzarile producatorilor de energie=posibil sa scada PIB ” Foarte adevarat! Mai nou Comisia Europeana sustine reducerea consumului de gaze cu 15%, inclusiv în acele ţări care nu depind de energia rusă. Cu alte cuvinte, ai, n-ai gaz de la rusi, reduci consumul pentru ca asa vrea „elita” mediocra de la Bruxeles! Adicatelea, Eminenta Sa, elita geniala din UE, genialitatea Sa, politrucul numit Frans Timmermans vrea reducerea consumului de gaze cu 15% chiar si in tarile europene care nu iau un strop de gaz de la rusi! Asadar, a ajuns acest individ parasutat in fruntea Comsiei sa faca legile energetice in UE. Voi va dati seama la ce asistam? La falimentul calculat si stabilit de catre „elitele” europene parasutate acolo in urma intelegerilor dintre Germania si Franta, nicidecum alese in mod democratic de catre cetatenii europeni. Cine-i trage pe astia la raspundere pentru dezastrul anuntat care va lovi puternic din iarna?

  8. Am intrat deja in criza. Problema nu este numai inflatia, creditarea tot mai scumpa, reducerea calitatii si cresterea costurilor serviciilor publice (printre altele). Problema care ne va lovi urat de tot in urmatorii ani este tocmai de-globalizarea economiei mondiale. Deja se creaza zone de influenta peste tot. Americanii nu mai doresc sa cheltuie sume enorme ca sa asigure transportul maritim international cu care suntem obisnuiti. Au suficiente rezerve de hidrocarburi si o tehnologie de exploatare care le permite sa exporte produse petroliere. De ce sa mai cheltuie trilioane de dolari facand pe jandarmul mondial in tzarile arabe? Nu se mai justifica economic si strategic.

    Okay, si ce daca? Nu mai cumparam din China, si producem acasa tot ce avem nevoie. Creem locuri de munca, scade somajul (care oricum este scazut) si rotim banii in tzara. Problema este ca de cateva decenii am demolat capacitatile de productie locale pentru ca nu erau eficiente si nu puteam sa producem la preturi competitive cu China. Asa ca le-am anihilat si am cumparat de unde era mai ieftin.

    Problema este ca de-globalizarea inseamna ca nu mai poti importa materii prime la pret scazut ca pana acum. Presupunand ca o tzara isi reconstruieste in timp record industria manufacturiera (foarte dificil si scump in opinia mea), va avea nevoie de o lista lunga de materii prime pe care sa le importe. Resurse care continua sa existe pe diverse continente dar va fi mult mai dificil si mai scump sa le importi. Si asta va afecta negativ si mai mult o economie locala.

    Globalizarea din ultimele 4 decenii a avut parti bune si rele. Partea buna a fost ca a creat o economie mondiala inter-connectata printr-un transport maritim fara riscuri majore, eficient si relativ ieftin. Partea proasta a fost ca a taiat locuri de munca si a lasat oamenii pe drumuri, printre altele. Ramane de vazut ce va oferi de-globalizarea si ce efecte va avea pe termen mediu. Eu nu cred ca vor fi pozitive.

    O nota aparte, este situatia din Sri-Lanka. Un stat prabusit pentru ca a acceptat credite din China si investitii care nu le-a adus nimic bun. Apoi fermierii au fost obligati sa nu mai folosesca ingrasaminte chimice, sa treaca pe 100% organic, pe terenuri care nu mai aveau de multa vreme mineralele si nutrientii necesari. Productia agricola a scazut cu 50% si oamenii acum fac foamete. Da, decidentii politici au ultimul cuvant. Peste tot in occident daca ma uit bine, rar vad un politician capabil si competent care lucreaza pentru binele oamenilor. Nu cunosc bine situatia din Romania, dar din putinul pe care il stiu, dacat sa-ti pui sperantele in clasa politica contemporana, mai bine iti faci bagajele si pleci unde vezi cu ochii. Si asta este exact ce se intampla…

    • Este un calcai al lui Ahile clasic al democratiei si republicii. Creeaza la modul serios doar politici pentru termen scurt, „high time preference”. Bea si mananca azi, ca maine nu mai esti la putere. In calitate de 𝙖𝙙𝙢𝙞𝙣𝙞𝙨𝙩𝙧𝙖𝙩𝙤𝙧 nu vei avea niciodata grija pe care ai avea-o ca 𝙥𝙧𝙤𝙥𝙧𝙞𝙚𝙩𝙖𝙧.

      • Va referiti la ,,administrator ” adica institutiile publice care administreaza domeniul public .
        Iar la ,,proprietar ” , in general , mediul privat .
        Eu vreau sa va spun ca nu mai cochetez cu ideea de a fi proprietar . Pentru ca in Romania proprietarul a ajuns sa fie bataia de joc a institutiilor bugetare .

  9. Decadenta , infatuarea , consumul nesabuit de resurse la asta duce .
    Ma crucesc cind vad ce arunca vecinii mei de la bloc la ghena de gunoi . Mincare gatita ( de ei sau cumparata de la fast-food ) , imbracaminte , mobila , obiecte sanitare , electrocasnice , untura , paine , conserve de iarna ( compoturi si gemuri ) , …..

    • Raționalizarea consumului individual poate echilibra bugetul multor familii.

      Pe mine ma sochează disparitia sau imputinarea drastica a atelierelor de reparatii electrocasnice. Practic majoritatea bunurilor nu se repara, se schimba la orice defectiune. Poate financiar este justificată decizia, dar, per ansamblu, la nivel de societate, e o risipă imensă de materii prime si materiale, generata de importurile foate foarte ieftine. Din punct de vedere a mediului, această practică este un dezastru.

      • @Bradut-Vasile Bolos – nu e nicio risipă, e doar o impresie din exterior. Electrocasnicele care nu se repară se folosesc pentru recuperarea și reutilizarea componentelor. Se recuperează compresoarele de la frigidere, motoarele de la mașinile de spălat, cablajele electronice din televizoare, tablete și telefoane mobile etc.

        Ateliere de reparații dispar într-adevăr, din cauza reglementărilor legale excesive și a fiscalității exagerate. Dar reparațiile continuă să se efectueze, găsiți anunțuri pentru orice fel de reparație ați avea nevoie. Iar în mediul rural, oamenii chiar au electrocasnice foarte modeste, nu-și permit altele mai performante, nici măcar second-hand.

        Electrocasnicele pe care le vedeți ”aruncate la gunoi” ajung întotdeauna recuperate de cineva. Chiar și dacă nu se pot repara, există oameni care știu exact cât valorează motoarele și transformatoarele din ele. În general, reparația unui obiect electrocasnic e prea scumpă pentru persoana care dețin acel obiect defect, însă meseriașul repară acel obiect și îl revinde în stare de funcționare. Așa își câștigă el banii, nu doar din reparația propriu-zisă.

        • Asta e, in economiile subdezvoltate, meseriasii se lauda cu talentul lor la improvizari, carpeli, legatul cu sarma, etc. In economiile dezvoltate, meseriaasii lucreaza in proiectare, finantare, productie componente, montaj, mentenanta cat si in reciclarea materiilor prime (se numeste economie circulara). https://www.youtube.com/watch?v=29leuyC3rgY

      • S-a stricat masina de spalat acu vreo 2 ani, nu avea multi ani. Din curiozitate m-am uitat ce are, era un rulment, pe care nu il poti schimba … pare ca e facut intentionat. Imprimanta/scanerul nu mai merge decat cu OS-uri mai vechi, drivere. Recent am schimbat masina desi mergea foarte bine, dar vezi tu nu mai poti intra in oras cu ea, desi asta noua consuma mai mult cu 1.5 litri ?! Mi-au schimbat de la ISP in ultimii 10 ani de 3 ori routerele si decodorul tv (asta e un computer de fapt care are hd pe care salveaza filme, etc.) fiind uzate moral. De telefoane mobile, laptopuri, tablete nu mai spun.

        Si asta se intampla la o scara mare. Nu mai spun de obiecte care au fost facute, dar sunt proaste, aici volumul e imens, vorbesc de obiecte care nu se uzeaza moral asa de repede.

  10. Un articol bun, cu multe diagnosticări de FALS, care s-ar putea sa fie false disgnosticuri. Spun asta pentru ca specialiștii in macroeconomie au fost inventați pentru a face astrologia o ocupatie respectabila (citat aproximativ din John Kenneth Galbraith, un mare economist canadiano-american).
    Imflatia incepuse in a doua jumatate a anului trecut si este efectul a peste 13 ani de quantitative easing si a doi ani de aruncat bani din elicopter.
    Situația României nu este, macroeconomic vorbind, asa de disperata. Faptul ca nu suntem in zona Euro ne avantajeaza un pic, BNR avand un minim de marja de libertate. In plus romanii sunt obisnuiti cu crizele si stransul curelei, de la cea dintre 1979-1989, apoi cea dintre 1993-1999, plus socul Base-Boc.
    Eu cred ca problemele sunt mai grave, din nou macroeconomic, în sudul Europei, în special în Italia. Nici Alemania sau Francia nu stau bine pentru ca scăderea valorii euro va duce la creșterea notei de plata pentru importurile de energie. Ray Dalio tocmai a făcut un short de 10 miliarde de dolari contra Euro și ca el sunt și alții. Franța, a cărei situații o cunosc ceva mai bine, a ajuns la o datorie de 120% din PIB iar serviciul acestei datorii este mult mai mare decât creșterea PIB-ului. Multi francezi se muta in Elvetia sau chiar in Uruguay. De Italia nu mai vorbesc, este un stat falit. Germania va ajunge și ea intr-o situație disperata pe la sfârșitul anului. Practic zona Euro este un fel de autobuz fara frane care se îndreaptă cu viteza mare pe o panta plina de gheata spre o prăpastie, iar șoferul așteaptă un miracol.
    Nu exista miracole în economie. Nici măcar multiplicaturul Keynesian nu cred ca poare funcționa in situatia actuala.
    Autorul are sigur dreptare la un singur capitol: toate crizele se rezolva în timp. Mai trebuia sa adauge doar atat: cu multe drame umane.

    • ”Situația României nu este, macroeconomic vorbind, așa de disperata. Faptul ca nu suntem in zona Euro ne avantajează un pic, BNR având un minim de marja de libertate.”

      Situația României este mult mai bună decât a fost în 2008, ca să nu mai vorbim de anii 90. Aveți dreptate. Dar, cu toate bufferele care exista socul extern inflaționist, socul energetic, si problemele din Italia, Franța și cat de curând Germania, plus războiul din Ucraina, pot depăși capacitatea de absorbtie a socurilor.

  11. Autorul face apologia statului. Dar institutiile statului sunt la nivel central, judetean si local. Este o caracatita cu mii de tentacule care se hraneste din bugetul national, creat din taxele si impozitele cetatenilor. Intre structura statutului, dimensiunea sa trebuie sa existe eficienta si schilibru. In Ro suntem departe de asa ceva. Mimam cu brio economia de piata, meritocratia, descentralizarea. Daca situatia era de regandirea admin.teritoriale, a invatamantului si cercetarii, de sustinere a mediului privat, a unei justitii corecte, a unei fiscalitatii obiective, nu ar fi migrat milioane de romani. Cred ca 300 de parlamentari, doar 15 ministere, doar prefecturi si 8 administratii regionale ar fi fost o solutie optima. Am fi avut bani de scoli moderene in rural, spitale noi, cai ferate modernizate, etc.. Asa ne complacem in coruptie si hotie, iar cel mai mare hot si corupt este statul prin institutiile sale.

    • 300, 500 sau 100 e irelevant. Relevant este cum își fac treaba.
      8 regiuni cu administratii corupte e cam totuna cu 41 de județe cu administratii corupte. Diferenta este ca coruptii in versiunea cu 8 regiuni sunt mai bogati decat cei din versiunea cu 41 de judete. Daca in loc de 41 de baroni avem 8 pașale, nu cred ca incalzeste pe nimeni,

      • Multumesc de explicatii, dv. ati dat un raspund ca aflatul in treaba. Probabil ca nu ati studiat sistemele admin. din alte state dezvoltate ale UE. Landurile din Germania, regiunile din Franta si provinciile din Italia nu sunt pasalicuri. Ati ramas in expunere in plin Ev Mediu al Imperiului Otoman!

        • Domnule Agora, ar exista o mica problema. Una mica de tot, dar foarte importanta. Si anume, ca degeaba copiati forma daca nu reproduceti si fondul. Altefel spus, degeaba veti avea o curte plina de lozinci „traiasca UE” daca in curte sunt organizate paranghelii cu manele. Vedeti dumneavoastra, ce se va intampla daca veti infiinta 8 regiuni ? Simplu, fiecare regiune va descoperi ca e nevoie sa angajeze de cel putin 5 ori mai multi bugetari decat „pe vremea” judetelor. Ca, deh, e nevoie de acoperirea optima (si „europeana”) a teritoriului, nu ? Vor descoperi urgent ca sunt necesare noi si noi autoritati regionale. 5X8 = 40. Deci economiile pentru buget vor fi aproape inexistente. Doar 300 parlamentari ? Oooo, foarte frumos ! Dar ce facem daca cei 300 de parlamentari vor descoperi instant ca trebuie sa angajeze la Senat si Camera de 3 ori mai multi „consilieri” sau „experti” ? Ca au si ei neamuri, prieteni, alea, alea … Nu vor mai fi atatea posturi de parlamentar dar, la urma urmei, si-un post de consilier (platit regeste) poate fi interesant. Apropo, nici chiar europenii (aia nascuti-crescuti in vest) nu-s prea incantati de viteza accelerata de creare a tot felul de noi sinecuri „europene” in tarile lor.

          • Dv probabil ca sunteti bugetar. Digitalizarea si softurile performante duc la eficienta si debirocratizare. Uitati de raportul dintre nr.populatiei si nr. reprezentantilor din guvern si parlament. Sa cititi cum este in alte tari?!! Avem primarii de comune si orase, judete care nu isi pot asigura bugetele anuale si care fara alocatii mari de la guvern ar intra in colaps! Ca totul merge pe impostura, pile si relatii, vor mai trece inca 100 de ani sa mai reducem din ele!

        • Reorganizarea administrativa poate fi o discuție, poate fi o soluție la problemele cauzate de organizarea administrativa. Momentul oportun pentru aplicare de masuri de reorganizare este după criza, pe creștere economica. Mai exact înainte de organizarea alegerilor locale.

        • Dimpotrivă, răspunsul dlui Boloș este magistral. Reducerea Numărului administrațiilor sau al reprezentanților în Parlament nu asigură o corupție mai mică sau servicii mai bune. Nu este o ecuație liniară cu o singură variabilă. Odată cu reducerea decidentilor, aceștia vor deveni un grup și mai exclusivist, deci și mai elitist, mai rupt de realități, mai greu de înlocuit sau primenit. Si mai usor de controlat de șefii de partide, eminentele cenușii ale politicii interne. Adică exact invers decât ceea ce presupuneți.

          • @Hantzy
            Multumesc. Ati surprins exact ce vroiam sa spun.

            Deja s-a ajuns la cheltuieli de pre-campanie (care nu se deconteaza) de 100.000+ Euro in pre-campanie pentru parlamentari eligibili la care se adaugă in campanie sumele care trebuie avansate si care se pot recupera. Asta reduce dramatic numărul persoanelor care își permit sa finanțeze o campanie electorala din surse proprii. Partidele, in funcție de dimensiune, mai pun pe lista si persoane fără resurse financiare dar cu o imagine foarte buna. dar sunt excepția nu regula. Reducerea numărului ar majora valoarea fondurilor necesare, ar crește valoarea dealurilor pre-campanie pentru obținerea finanțării, una peste alta am avea o mafie mai mica dar mai bogata si mai puternica.

  12. Analiza este destul de personalizata pe conditiile din Romania , ceea ce este ok. La punctul 4 insa mitul plafornarii preturilor vine in special din exprimarea defectuoasa a unora . Oamenii doresc un control mai dur si masuri. Concret pentru manipularea pietei de energie (soldata cu 11 mil lei amenzi) ar fi trebuit confiscate toate bunurile acelor firme iar top managementul dus la parnaie ! Vanzarea energiei intre speculanti nu o sa ajute niciodata vreo economie! Tocmai de aceea in tarile civilizate pentru manipularea pietei nu scapi atat de usor, dar avem o justitie si niste institutii model care trebuie recompensate cu veniturile „speciale” care duc tara in faliment.

    • Nu cred ca e vorba de o manipulare a pieței. Pur si simplu este insuficientă capacitatea productivă pentru a exista o concurenta reala. Pretul crește peste tot in lume.

  13. Cel mai răspândit și dăunător mit este cel prin care se pretinde că Statul este soluția, în realitate este marea problemă fără soluție. Toate crizele majore își au originea în intervenționismul etatic, al politicului, în economic. Explicația sumară este că Statul este singura entitate care dispune de forța necesară inducerii unor distorsiuni majore în viețile ființelor umane.

    • Marea Criza Economica (1929-1933) a fost pe fondul unui stat complet neintervenționist in SUA, la standardele actuale nici libertarienii nu ar fi atât de neintervenționiști. Criza Lalelelor a fost înainte sa existe noțiunea de intervenționism.
      Crizele economice au de regula un motiv psihologic neschimbat de mii de ani, lăcomia.

      • Tot psihologic vorbind, lacomia (de succes, bani, etc) este motorul cresterii productivitatii, a bunastarii si al civilizatiei.

          • @Adrian Popescu
            @Florix
            Lacomia este motorul decadentei si depravării umane, motorul creșterii productivității, bunăstării și civilizație și cauza crizelor economice.

            • Astia suntem, lacaomia este una din caracteristicile speciei noastre (homo sapiens;) M-am referit insa mai putin la criza lalelelor sau la criza sub-prime rates (Lehman Bros & Co) si mai mult la Edison vs Vestinghouse, Werner Von Siemens, John D. Rockefeller, Steve Jobs, Larry Page, Elon, Musk, companiile listate la Nasdaq, Russell, etc, sa numim doar cateva exemple.

              Referitor la fazele de corectie (numite si crize) consider ca sunt inevitabile. Asa cum observam insa, acestea pot fi administrate prin regelementari, politici fiscale si monetare coerente.

  14. „… și acum avem o criză energetică și un război pe fondul unei schimbări de paradigmă spre ecologism” Propaganda ecologista si-a atins scopul: a reusit sa distruga economiile si industriile intr-un timp record. „Eminentele cenusii” si elitele europene au reusit ce altii n-au reusit sa distruga in utlimii ani. Insa, „ecologizarea” fortata cere sacrificii, doar ca spre deosebire de romanii intelegatori si obisnuiti cu sacrificiile, cetatenii vestici nu vor intelege criza care va veni peste ei, nici pretul la pompa si nici facturile uriase la energie care vor veni din toamna (deocamdata este cald si lumea este in vacanta). Inca o data se dovedeste ca politicile facute de austerii de germani trebuie cantarite si analizate foarte bine inainte de a le adopta pe viitor. Europa s-a impotmolit in propria mlastina ideologica si nu mai reuseste sa iasa.

    Punctul 1. „Statul poate fi silit să-și reducă cheltuielile și implicit deficitul, dacă serviciul datoriei publice este ne-sustenabil.” Foarte adevarat, statul roman este plin ochi de functionarime care n-are ce cauta acolo.
    2. „În criză statul trebuie să-și reducă numărul de angajați. FALS.” Situatia asta este ideala poate in Germania sau Danemarca, unde statul este foarte eficient si numarul de angajati este perfect echilibrat cu nevoile de servicii, asadar nu poti concedia angajati in plina criza. La noi exista spatiu de manevra pentru a concedia angajati. Altfel, de unde bani pentru salariile alea enorme? Insa asa se intampla doar intr-un stat a carui economie depinde de consumul din mall-uri….Si cine sunt acum cei mai mari consumatori si cine isi cumpara cele mai multe bunuri de lux? Bugetarii, exact! Deci te doare inima sa-i dai afara pe astia.
    8. Aveti dreptate, PNRR este un instrument economic mai mult de natura politica, pentru vremuri calme, nicidecum crize.

    • ”Europa s-a împotmolit in propria mlaștina ideologica si nu mai reușește sa iasă.”
      Am senzatia ca au fost destui specialisti in energie care au avertizat că nu suntem incă pregatiti tehnologic pentru renuntarea la carbune si uraniu, Inverzirea e un obiectiv laudabil, dar mai e de lucru la CUM până s ajungem la CAND.

      • Ca fapt divers, UK-ul a exitat de mult carbunele, iar ponderea energiei nucleare in mixul electric este nesemnificativa. In urmatorii ani, companiile germane isi vor diversifica si ele sursele de aprovizionare cu gaz. Pe termen mediu si lung, pe o parte vor investi masiv in cresterea eficientei energetice, reducerea consumului de gaz pentru incalzirea cladirilor (izolarea termica a cladirilor, pompe de caldura, etc), iar pe cealalta parte, vor investi in cresterea ponderii energiei regenerabile in mix, retele inteligente, samd. https://www.rwe.com/en/press/rwe-ag/2021-11-15-rwe-launches-investment-and-growth-offensive

        P.S. Soarta complexelor energetice de stat din Estul UE (pe unde domenste nepotismul, cuscriile, politichia, mediocratia, incompetenta, etc) este oricum scrisa in piatra. In cazul Romaniei, cu resursele si potentialele ei de invidiat (hidro, gaz natural, eolian on- si offshore, fotovoltaice, biomasa), dpdv tehnologic, tranzitia energetica este floare la ureche. Ramane de vazut daca va reusi dpdv politic – pe fondalul unei crize economice (sistemice) insa, stimularea investitiilor private in domeniu (cu ajutorul fondurilor europene, PNRR, etc) este o oportunitate de a mentine economia pe linia de plutire. Opinea mea.

        • @Florix – ”ca fapt divers”, UK a instalat mai multe cabluri submarine, prin care importă energie electrică de pe continent, sub formă de curent continuu (HVDC).

          Ca exemplu, doar interconectorul cu Norvegia asigură 1400 MW, echivalent cu producția ambelor reactoare de la Cernavodă. Acel interconector cu Norvegia nu e singurul, mai sunt vreo 3-4. Însă acea energie electrică e și ea produsă undeva, chiar dacă UK a ales să închidă minele de cărbune și să nu construiască alte centrale nucleare proprii.

          • @Harald
            Rolul interconectoarelor este balansarea retelelor (si energia electrica circula in ambele directii). In fine, UK mai atrage cateva zeci de miliarde (investitii private) in unitati noi de productie electricitate si alte zeci de miliarde in cresterea eficientei energetice (reducerea pierderilor tehnologice, etc). In punto tranzitie energetica, UK va depasi Germania in urmatorii ani (vorba bunicului meu: nu asculta ce zice popa, ci urmareste ce face popa;) https://www.offshorewind.biz/2022/03/22/uk-offshore-wind-pipeline-now-at-86-gw/

            P.S. cum am mentionat mai sus, cu resursele si potentialul Romaniei de invidiat (in combinatie cu fondurile europene, PNRR, etc) guvernantii ar putea stimula investitii private imense (de ordinul zecilor de miliarde) in modernizarea infrastructurii energetice, unitati noi de productie, retele inteligente, etc. Prin localitatile si orasele Romaniei atarna cablurile pe strazi, pierderile tehnologice sunt in jur de 30%, lacurile de acumulare sunt pline cu namol, guvernantii insa. nu si nu. Ei au planificat fondurile PNRR pentru impaduriri, perdele verzi pe marginea drumurilor si evident mentinerea monopolului „de stat”, reactoare noi nuke pe datorii (cu un ROI in jur de minus 7% p.a) si toate alea. Deh, fudulia guvernantilor romani nu are limite (in special cand este pe banii contribuabililor). UE este neomarxista, birocratia bruxelleza este rea, si tot asa.

            • @Florix – bilanțul o să fie întotdeauna în favoarea Norvegiei, nu-ți imagina că UK o să exporte mai multă energie în Norvegia decât o să importe. Aceeași situație e și în relațiile cu Olanda și cu Franța, UK importă energie, nu exportă. Poveștile tale cu eoliene sunt exact cauza pentru care UK importă masiv energie.

              Cât despre neomarxism, activiștii LGBT înșiși se laudă că au peste 50.000 de cadre didactice în școlile din UK, care ”educă” încă de 6 ani copiii, împiedicându-i să-și formeze o identitate corectă.

            • @Harald
              Actorii de pe piata energetica din UK (cu capital majoritar privat) au demarat investitii masive in dezvoltarea unui sistem energetic de ultima generatie – un sistem, felxibil, descentralizat, eficient si inteligent. Asa cum descrie si linkul din postarea anterioara, numai capacitatea parcurilor eoliene offshore depaseste marca de 80 GW. Dar ma rog, ei au gresit la calcule (politologii din estul UE se pricep mai bine;))

              P.S. In contrast, monopolistul francez EDF (cu capital majoritar de stat) carpeste mereu la vechile ei hodoroance nucleare construite prin anii 70s-80s… si asteapta finantari grase (evident cu bani publici) pentru modernizari sau dezvoltari de noi centrale. https://www.bloomberg.com/news/articles/2022-06-17/french-nuclear-outages-risk-making-europe-s-gas-crisis-worse

              PPS. In rest, minoritati sexuale gasesti pretutindeni, in toate ramurile economiei si in randul tuturor partidelor (inclusiv in randul conservatorilor). In concluzie, orientarea sexuala nu are nicio legatura cu ideologiile politice, profesii, etc, asa cum insinuezi (minoritatile sexuale sufera de ceva dereglari din nastere). Referitor la cadrele didactice, trebuie sa prezinti si ceva evidente credibile ca orientarea sexuala a acestora ar putea modifica identitatea sexuala a elevilor sau a altor indivizi. Probabil, ar putea influenta doar toleranta.

    • @mike
      „Aveti dreptate, PNRR este un instrument economic mai mult de natura politica, pentru vremuri calme, nicidecum crize.”
      ____

      Ignorati faptul ca atat scopul celor 45 de miliarde (din care 31,5 mlrd sau asa ceva sub forma de granturi –vezi Aici) cat si scopul fondurilor PNRR este atragerea si stimularea investitiilor private pe plan local in dezvoltare durabila, in modernizarea infrastructurii de transport si energetice (ambele deficitare in Ro – vezi -Aici de ex.), in cresterea eficientei energetice, transformare digitala, crestere productivitatii si a competitivitatii, samd. Numai o UE competitiva si prospera in toate colturile ei, poate fi o UE puternica si unactor la nivel global. Restul povestilor cu birocratia bruxeleza este rea, UE este rea, Europa noua vs Europa veche, polul slav etc, se incadreaza la categoria bagatul batului prin gard sau „apa de ploaie”.

  15. Buna ziua. Am citit articolul dvs si totusi nu am reusit sa inteleg cu ce este moral si logic din punct de vedere economic faptul ca eu am contractat un credit imobiliar acum 10 ani (deci am „cumparat” deja un produs/serviciu ) iar acum sunt „taxat” pe principiul: marim dobanda ca sa nu mai consumati/cheltuiti, pentru a nu mai exista cere si a nu mai ridica preturile. Pai eu deja am „consumat/cheltuit/cumparat” produsul acum 10 ani, eu acum nu mai cum infuentez piata prin „cumparatura/achizitia” mea. Am facut asta atunci, acum nu. De ce trebuie sa fiu si eu afectat acum? Sper ca s-a inteles topicul ridicat de mine. Poate exista o explicatie economica, dar pana acum acest aspect nu l-am vazut dezbatut pana acum. Consider ca ar fi echitabil ca cei care au credite imobiliare in derulare, inainte de inceperea unei majorari masive de dobanda, sa fie plafonati la un nivel rezonabil, sau chiar ar trebui sa se poate impune o dobanda fixa pentru creditele imobiliare care mai au cel putin 15 ani de acum incolo (cele deja in derulare) iar celel noi sa nu poata fi facute cu doabanda variabila. Multumesc

    • In vest aceste credite sunt cu dobanda fixa. Acum, ai facut o greseala, o poti corecta luand un credit cu valoare fixa (refinantare). Sau poti vinde casa si pleaca in vest, ia un credit cu dobanda fixa.

  16. Multumesc pentru lectia de macro economie. Deocamdata atâta s-a putut, am evoluat și vom evolua în continuare în această țară de la SSMD, monarhie și încercăm să supravietuim pe această planetă pe care ne-o intoxicăm și o ardem din ce în ce mai bine. Am supraviețuit până acum.

    Felicitari Agora pentru incizie și diagnostic! Îl lăsăm pe Cinic să opereze sau facem fiecare cât putem de mult să îi acordăm o șansă?

  17. „…fixarea unui plafon de preț, se știe din nenumărate cazuri din trecut, duce la penurie. Practic nimeni nu va vrea să producă sau să importe o cantitate suficientă pentru nevoile pieței. ”
    Valabil pentru cei cu profit rezonabil, nu si pentru” imbogatitii de razboi”, care fac profituri mari conjuncturale, speculand momentul. Si care vor fi dispusi sa-si micsoreze preturile/ profiturile, doar pentru a nu parasi vaca de muls. Pare a fi si cazul energiei.

  18. Dacă citiți cu atenție, una din condițiile pentru ca decizia să fie etică ar fi o formă de compensare pentru eventualele daune. Pe de altă parte, probabil ați beneficiat de o majorare semnificativă a valorii activelor imobiliare cumpărate, care compensează generos eventuala pierdere din recalcularea dobanzii. De asemenea, la un moment dat, probabil ați beneficiat de reduceri de dobândă un cei 10 ani. Nu se poate să capitalizați numai beneficiile și să fiți complet scutit de manifestarea riscurilor

  19. „15 % rata a inflației înseamnă că de fapt toți am pierdut 15% din puterea de cumpărare. Suntem toți cu 15% mai săraci de cât am fost anul trecut.

    Ca să înțeleagă tot poporul, dacă anul trecut cumpăram cu ceva cu 100 lei, anul acesta ne costa 115 lei să cumpărăm același lucru din același loc.”

    STIU LOCURI IN CARE PLATESTI DUBLU PENTRU UNELE BUNURI … OMULE, ESTI …. PRAF ! PREDAI LA UNIV ??? VAI VAI VAI

    • Inflația este o medie, este calculata statistic. Daca dumneavoastră credeți ca INS si BNR raportează o inflație mult sub valoarea reala, si daca se dovedește a fi adevărat, lucrurile sunt MULT mai grave. Cunosc un singur caz de falsificare intenționata de date statistice (Grecia), si consecințele au fost dezastruoase pentru credibilitatea in mediul financiar. O astfel de falsificare ar duce la degradarea ratingului de credit la junk instantaneu. Eu nu am datele necesare pentru astfel de acuzații, si nu-mi permit sa le arunc fără probe solide.

      • „Eu nu am datele necesare pentru astfel de acuzații, si nu-mi permit sa le arunc fără probe solide.”

        Ar trebui sa le aveti. Ar trebui sa le avem cu totii. Sa fie publice.

        Pina cind formula de calcul a inflatiei nu va fi facuta publica (asa cum se procedeaza cu open-source software), pentru ca oricine sa poata sa verifice singur datele introduse in formula si sa repete calculele oficialilor (asta chiar nu e o problema in ziua de azi cind toti avem calculatoare la indemina), neincrederea in anunturile oficiale privind inflatia este perfect justificata.

        Dincolo de asta, efectele inflatiei difera de la om la om. Depinde pe ce dai banii, fiindca „Rata inflației reprezintă măsura creșterii sau rata de creștere a prețului general al unor bunuri și servicii selectate pe o perioadă determinată”. Pentru categorii sociale diferite efectele pot sa difere foarte mult. E, oarecum, ca in exemplul care zice: „Daca pui o fesa pe o plita incinsa si cealalta pe un bloc de gheata, media e buna, dar in realitate e vai de fundul tau”.

        Apoi, sint profitorii inflatiei: cei bine informati si conectati, care au primii acces la banii noi (banii care tocmai au sosit in banci de la tiparnita bancii centrale, dar inca nu au produs inflatie), din care imprumuta sume uriase, cumpara tot ce le iese in cale si peste 6-12 luni lichideaza totul, platesc datoria si ramin cu diferenta. Pentru toti ceilalti inflatia e o taxa (nevotata de nimeni), pe care banca centrala impreuna cu guvernul o folosesc cind si cum au chef.

        • @TVictor
          In mod normal datele se verifica atunci când se predau la Eurostat, FMI, WB etc. Oricum datele in acest moment nu sunt finale, abia anul viitor prin martie, aprilie avem datele finale corecte. Abia atunci, se pot verifica realmente.
          Personal, cred informațiile publicate sunt în intervalul de eroare acceptabil.
          Pe de altă parte, aveți mare dreptate, inflația ne afectează diferit pe fiecare dintre noi.

  20. Punctul 1 , statul trebuie sa-si reduca drastic cheltuiele in primul rand prin reducerea numarului de bugetari, punct. Statul consuma si nu produce plusvaloare.
    Sa nu va fie frica de someri si reducerea consumului , la criza fortei de munca din Romania fiecare om eliberat dintr-o functie bugetara va putea umple un gol din industria privata, daca doreste.
    In primul rand in Romania trebuie reduse drastic ajutoarele sociale astfel incat presiunea pe indivizi sa devina intrat de mare incat acestia sa accepte locurile de munca libere din industria privata.
    Spuneti ca statul trebuie sa creasca cheltuelile fara a specifica care, daca sunt investitii in infrastructura de tot felul incepund de la cea educationala pana la cea rutiera e bine, alte cheluieli nefiind justificare cu atat mai putin cele cu personal.
    Statul nu poate stopa inflatia insa o poate accentua prin aruncarea pe piata a sume de bani imprumutati pt tot felul de programe populiste mai mult in sprijinul clasei politice decat in folosul mediului privat.
    Inflatia actuala se datoreaza 50 % cresterii pretului gazului si petrolului, restul fiind „daune colaterale” in urma pandemiei si a razboilui din Ucraina.
    S-a stiut foarte bine care vor fi urmarile unui conflict dintre Ucraina si Rusia, nu s-a intreprins absolut nimic, ma rog in afara unui balet diplomatic fara finalitate, nu s-au cautat cai de compromis, politicienii acceptand tacit urmarile. Pe ei nu-i doare la buzunar, pe noi in schimb ne arde.
    Probabil va urma o recesiune drastica in urma careia se vor reaseza lucrurile dupa cum unii isi doresc, transformarea industriala care va arunca Europa si mai tare in dependente majore de Asia, China si cine o mai fi.
    Nu stiu de unde pana unde tot vorbiti de somaj, cota la nivel european fiind de 6,1 %, cu diferente de rigoare intre state dar, Europa duce lipsa de personal muncitor populatiile imbatranind tot mai mult iar tinerii nu prea mai au chef de lucru.
    Crizele actuale, pt ca sunt mai multe care se suprapun au fost si sunt cauzate in primul rand de stat si de politicieni si ar trebui sa ne punem intrebarea cum acestia pot fi trasi la raspundere, din pacate nu avem nici un instrument viabil, alegerile ? mai mult o inscenare, suntem intr-un cerc vicios chiar daca guvernele democratice din Europa incep sa pice in prag de vara precum frunzele toama.

  21. indicele de crestere a preturilor pe ultimii trei ani este undeva pe la 35%, conform buletinului statistic publicat de INS, tabel15
    https://insse.ro/cms/ro/content/buletin-statistic-de-pre%C5%A3uri-nr52022
    si era destul de clar spre ce ne indreptam, chiar si fara profetii care abia acum prevestesc o noua criza

    referitor la reducerea cheltuielile statului: asa cum este descrisa in articol suna ca si cum statul ar intentiona sa-si reduca cheltuielile vizand reducerea taxarii; de fapt, statul cheltuie atatia bani cati are, iar faptul ca ajunge in situatia sa nu mai aiba destui bani sa-si sustina acelasi nivel de cheltuieli bugetare ca in anul anterior este tocmai rezultatul propriilor politici prociclice din anii anteriori; si ii raman doua alternative: ori se imprumuta masiv, ori reduce cheltuielile neproductive in favoarea investitiilor care atrag cresterea activitatilor economice;

    • Problema fundamentala nu sunt cheltuielile ci deficitul bugetar, si mai ales posibilitatea de finanțare a deficitului. Atunci când deficitul este ne-sustenabil, piețele financiare așteaptă măsuri credibile de reducere a deficitului, la un nivel considerat sustenabil. Reducerea deficitului se realizează (la mintea cocosului) prin majorarea veniturilor sau diminuarea cheltuielilor. Majorarea veniturilor bugetare e problematică, pentru că nu e realmente sub controlul statului. Este mult mai ușoara și mai certa o diminuare a cheltuielilor.
      În ordinea dificultății cheltuielile care se pot reduce sunt cheltuielile materiale, dar sunt un procent mic si după un anumit punct nu se pot reduce fără a bloca activitatea, cheltuielile cu investițiile, și, cheltuielile cu salariile.
      În ceea ce privește cheltuielile cu investițiile trebuie avut în vedere faptul ă investițiile statului nu au aceeași definiție ca investițiile private. O investiție privată aduce profit, o investiție de stat, nu. Mai exact statul consideră (conform legii) orice achiziție de active fixe ”investiție”. De exemplu un birou, un laptop, o mașină de mașină pentru un manager la stat sunt investiții, deși, beneficiile pe care le generează sunt, ca să folosesc un eufemism, nedeterminabile. Parcuri inundate, terenuri de sport în pantă,

      • ori eu sunt de acord cu dvs., ori dvs. cu mine :) dar cuvantul dvs. are incomparabil mai multa greutate, desi eu simt in lumea reala importanta „investitiilor care atrag cresterea activitatilor economice”; si mai simt nevoia sa completez: nu statul trebuie sa obtina profit, ci agentii economici privati; iar cand privatii obtin profit ar trebui sa fie motiv de lauda si mandrie, nu de invidie;
        Referitor la utilitatea efectiva a investitiilor (dincolo de utilitatea de a tine in viata economia) am eu exemple mai cutremuratoare decat ale dvs. si pare-mi-se ca deja am mai dat exemple in comentarii anterioare; aici intervin doua conditionari firesti: ce isi doreste comunitatea si ce pot concepe proiectantii; cel ma rau e cand se opteaza pentru „programe” politicianiste: sali de sport, centre de informare turistica, sau mai ales regenerabile la hectar; apropo si de incapacitatea de absorbtie a fondurilor europene: de fapt, problema apare in aceeasi masura si la absorbtia de fonduri bugetare, banii indestulator alocati fiind greu de decontat din pricina constrangerilor birocratice, ceea ce genereaza intarzieri la plata in intreg lantul productiv;

    • statul se împrumută, nu taie, dar are grijă, prin reprezentanții forțelor politice numiți la autoritatea monetară, prin vot politic, ca să mențină costurile băncilor, pe depozitele populației, real negative, o subvenție mascată pentru dobânzile creditelor acordate statului… explică mai sus Dl Brăduț că depozitele bancare sunt menținute „by design” real negative… statul se finanțează, indirect, pe costurile de finanțare… din depozitele populației, erodate de dobânda real-negativă… ia câte puțin de la mulți, săraci și neinformați, dă la puțini… dar potenți politic, what else is new… până se sparge această bulă a lalelelor politice… e suficient să apară informația pe rețelele de socializare, oamenii să lichideze depozite în lei și să cumpere dolari, și fandaxia-i gata…
      problema nu e doar la debitorul stat, ci și la debitorii privați în lei… cum zicea tot Dl Brăduț… 1 scapă, restul crapă… curățenie în rândul babuinilor lui Câciu… cu cât întârzie această curățenie, cu atât pierdem mai multe resurse interne în bule fără viitor… iată contextul și interesul mega-coaliției… deși greu de ținut batista pe țambal încă 2 ani… e panică… sare lanțul de la bicicletă… too many bad investments to save… cenți la dolar, cum se zice… pentru prima dată când PSD e la putere în criză… o pasau la alții…
      astfel, inflația este hoție din avutul privat, în formă calificată și continuată, organizată politic, prin persoane numite politic, cu impunitate asigurată tot politic în sistemul juridic până la nivel constituțional… so what? can you do something about it? e criteriul de oportunitate politică… cu constituția în brațe… e o doză de oarecare naivitate în ce spuneți, iertați-mi aprecierea

      • „depozitele bancare sunt menținute „by design” real negative”

        asta e ca si cum ai pretinde ca ar fi benefic pentru avantul economic daca bancile ar fi by-design obligate sa lucreze in pierdere :))

  22. „Criza actuală este cauzată în mare parte de intervenții masive ale statelor în economie, și mai ales de emisiunile masive de monedă forte (dolar, euro, yen, lire etc).”

    Corect. Restul sunt povesti. Baietii destepti au scapat de lichiditati inca de la anuntarea tiparirii de moneda din pandemie. Cand ai inflatie, „cash is trash” iar bancile centrale ezita sa creasca dobanzile pentru ca ar produce furtuni sociale serioase. Aici se ajunge printr-un viciu inevitabil al democratiei in care orice puturos are un vot de dat si il da de obicei unor profitori neinteresati decat de castig pe termen scurt (high time preference).
    tldr „helicopter money” is bad bruh.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Bradut Bolos
Bradut Bolos
Economist, Doctor în Finanţe, absolvent al UBB Cluj Napoca, lector la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureş vreme de 13 ani, a activat în cadrul AIESEC şi SMUCR a fost Assistant Professor la Universitatea din Buraimi, Oman, în prezent cadru didactic asociat al UMFST Târgu Mureș

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro