marți, martie 19, 2024

Criza, inflația, prețurile. Cum scade salariul tău în fiecare zi

De câteva luni asistăm la o explozie a prețurilor care aduce aminte de perioada anilor 90. Vedem cu disperare cum salariile noastre devin din ce in ce mai puțin valoroase. Ce se întâmplă, de ce și ce putem face?

Inflația între cifre și realități

Oficial, în acest moment rata inflației este de 15%. Probabil modul de determinare este corect metodologic, dar, statistica ne dă o valoare medie pentru toate prețurile, asta însemnând că unele prețuri cresc mai mult altele mai puțin, unele prețuri scad, valoarea mediei fiind cu atât mai puțin relevantă cu cât dispersia este mai mare, abaterile de la medie fiind foarte ridicate.

Prognoza ratei inflației
DataIPCLimita inferioară a intervalului de variațieȚinta anuală de inflațieLimita superioară a intervalului de variație
 Variație anuală (%), sfârșit de perioadă
T4 20218,191,52,53,5
T1 202210,151,52,53,5
T2 202215,051,52,53,5
T3 202215,11,52,53,5
T4 202213,91,52,53,5
T1 202311,61,52,53,5
T2 202313,81,52,53,5
T3 20238,91,52,53,5
T4 20237,51,52,53,5
T1 20246,91,52,53,5
T2 20242,31,52,53,5
Notă: Intervalul de variație al țintei este de ±1 pp.
Sursa: INS, proiecție BNR

Din punctul meu de vedere, și poate al multor altor cetățeni, inflația reală se referă la produsele pe care le cumpărăm noi, din arealul în care trăim. Din lista de produse și servicii care le consum eu, prețurile au crescut cu mult mai mult de 15%. Se pare că mă bucur de beneficiul de a fi în zona de abatere de peste 15%. Aș putea spune că inflația la coșul de cumpărături al familiei mele este mai aproape de 70% în termeni de prețuri la cumpărare.

Shrink-inflația este un alt fenomen real pe care îl constat. La multe produse prețul este aparent similar cu anul trecut, dar cantitatea dintr-un pachet este mai mică. Un pachet care anul trecut era de 150 de grame, la 3 lei, anul acesta este de 100 g la același preț. Numai cine urmărește prețul la kilogram poate observa diferența. O sticluță de parfum care anul trecut avea 100 ml anul acesta se vinde la 80 ml cu același preț.

Q-inflația (termen inventat) este păstrarea prețului și a cantității dar scăderea dramatică a calității. De exemplu cantitatea de carne dintr-un kg de copane de pui sau de carne tocată este anul acesta mai mică decât anul trecut. La cântar trag în plus diverse substanțe adăugate. Cu titlu de exemplu, dintr-un kg de carne tocată se obține 500 g de ruladă la cuptor, dintr-un kg de copane se obțin 400 g de friptură, sau dintr-un kg de fileu de pește se obțin 200 g de friptură de pește. Fenomenul a devenit deosebit de deranjant anul acesta, și s-a cam generalizat. Statistic un kg de carne de pui este un kg de carne de pui, indiferent de calitatea comparată cu anul precedent. Pe de altă parte, neavând un studiu pe această temă poate fi doar o diferență de percepție. Posibil ca aceste fenomene să fi fost la fel de prezente anii trecuți ca și anul acesta, dar eu să le fi ignorat.

Privind tabelul cu inflația din perspectiva experienței mele personale, el pare complet decuplat de la realitate. Poate alți oameni, în alte zone ale țării, cu alte obiceiuri de consum au o inflație personală mult mai mică. De fapt, dacă luăm în calcul inflația calculată de instituțiile statului, cel mai probabil mă descurc extrem de prost, stau în orașul greșit, și am obiceiuri de consum greșite, care mă expun la majorări de prețuri mai mari decât media. Dacă luăm ca exemplu făina pe care o consumăm acasă ca să facem pâine cu maia, s-a scumpit de la 3.50 la 6 lei, adică 71%. Adică un kg de pâine de casă ajunge probabil la 7 lei dacă calculăm curentul și alte cheltuieli. Aceeași pâine la supermarket este 12 lei/kg, și este din punctul meu de vedere de o calitate net inferioară (conține substanțe pe care nu doresc să le ingerez). Interesant de menționat că pâinea respectivă anul trecut avea 500 g nu 400 g și costa mult mai puțin la bucată.

Lăsând la o parte biasul experienței personale, poate este o problemă și cu statisticile oficiale, s-au mai văzut astfel de erori în lume, nu am fi nici primii nici ultimii. Inflația percepută este mult mai mare decât cea oficială. Poate trebuie actualizate anumite componente din calcul, poate trebuie verificate procedurile de colectare a informațiilor despre prețuri.

O notă legată de războiul din Ucraina și inflație. Dacă se are în vedere tendința (lineară) a inflației din aprilie 2021 până în prezent, războiul nu pare să determine o modificare semnificativă a tendinței, inflația fiind in intervalul prognozabil cu sau fără război. Este posibil să fie un efect, dar cel mai probabil va fi vizibil in perioada următoare, pe de altă parte este posibil ca războiul economic să fi început mult înainte de războiul clasic, și inflația să fie o armă lansată împotriva Europei înainte ca războiul să fi devenit o realitate. Nu știu care este perspectiva corectă. Dar ambele sunt rele.

Cum să ne apărăm veniturile de inflație?

Inflația înseamnă că banii își pierd valoarea. Prima problemă este valoarea venitului personal care dacă rămâne constant ca sumă, scade ca putere de cumpărare. Din venitul personal ne acoperim costurile vieții, alimente, energie, gaz, combustibili, rate, haine etc.

Primul pas pe care trebuie să-l facem este să fim foarte atenți la prețuri și foarte atenți la ce anume cumpărăm, și să avem grijă să cumpărăm produsul de la cel mai ieftin furnizor. Un consumator rațional urmărește cu atenție prețurile și cunoaște prețul just, alegând întotdeauna să cumpere produsele la prețul cel mai bun. Dintre procedeele de reducere a prețurilor de cumpărare este cumpărarea de produse la ambalaj cu volum mai mare. De exemplu, detergent la 5 litri in loc de 500g, făină la 3-5 au chiar 20kg în loc de făina la 1 kg, și așa mai departe.

Atenție mare la calitatea produselor. Există procedee de scădere a costurilor de fabricație  care implicit reduc prețurile de vânzare, cu mențiunea că este grav afectată calitatea produselor. Deci cel mai ieftin produs poate fi uneori de fapt un produs de calitate inferioară. Carnea este de multe ori injectată cu un amestec de sare, nitrat de sodiu, nitrit de sodiu, fosfați, mono-glutamat, amidon, zahăr și alte minunății. Unul din efectele acestei injectări este creșterea uneori cu 50% a volumului de apă din carne. Prin urmare dacă cumpărați de la unele supermarketuri carne, puteți avea surpriza să cumpărați jumătate carne jumătate apă la preț de carne (produs ieftin) sau, la o măcelărie, carne proaspătă la un preț aproape dublu (produs mai scump). După gătire, când apa injectată este evaporată, aveți surpriza să aveți la final 400-500 g de produs gătit la prima variantă, 800-900 de grame în a doua variantă. În concluzie se recomandă atenție mare la preț, atenție și mai mare la ce produse comparați/cumpărați.

Pasul al doilea este cumpătarea. Aruncăm cantități imense de mâncare. Există comportamente documentate științific conform cărora consumatorii cumpără cantități excesive de mâncare din care o mare parte ajung la gunoi ne-consumate. Dacă ne referim la haine, în fiecare familie există cantități de haine cumpărate și neutilizate destul de semnificative, si poate, un inventar al hainelor existente ar putea ajuta la raționalizarea deciziilor de cumpărare.

Pasul al treilea ar fi raționalitatea achizițiilor. Fie că realizăm fi că nu, multe cumpărături sunt generate de impulsuri de moment, și nu au legătură cu nevoile reale. Poate fi vorba de un baton de ciocolată de lângă casa de marcat, un suc sau un energizant în timp ce așteptăm la coadă la supermarket, o vază sau un bol din vitrina unui magazin, sau orice altceva. O idee bună este să mergem la cumpărături cu o listă gândită de acasă și după ce am mâncat. Este documentat faptul că un cumpărător flămând are tendința să cumpere mai mult decât intenționează sau are nevoie. Uneori cumpărăm jucării sau haine scumpe pentru copii, care nu le plac sau nu au nevoie de ele, dar care ne alimentează nouă senzația că suntem părinți responsabili, sau avem senzația falsă că compensează lipsa timpului alocat copiilor.  Nici un copil nu are nevoie reală de a avea un ponei sau un urs uriaș de pluș când veniți din delegație.

Pasul al patrulea este unul care presupune muncă, efort, timp, investiții și care nu este accesibil oricui. Deveniți prosumatori! Aveți o bucată de curte ne-folosită? Puteți pregăti acum o seră și să vă produceți singuri legumele necesare familiei, mai ieftine și mai de calitate decât cele din comerț. Pe acoperiș vă puteți monta panouri solare, și să aveți apă caldă, sau curent sau și una și alta. Deșeurile organice se pot recicla și transforma în bio-gaz. Deșeurile vegetale se pot bricheta și transforma în peleți pentru centrala termică. Cumpărați alimentele în forma lor de bază și produceți alimentele de care aveți nevoie în loc să le cumpărați procesate. Cumpărați făină și produceți pâine, cumpărați struguri și produceți vin. Cumpărați lapte și produceți caș, iaurt, smântână. Foarte mulți români fac asta deja de foarte multă vreme. Am un bun prieten care își face singur berea cea de toate zilele. Dacă nu participați la schimburi nu vă afectează inflația. 

În timpuri de criză vrem nu vrem, trebuie strânsă cureaua. Inflația este echivalentă cu o scădere continuă a salariului. Din păcate acest fenomen poate că ne ajută bugetul familial, dar este un comportament care reduce consumul. La nivel de societate austeritatea comportamentului individual este generatoare de criză. Ceea ce cumpărați dumneavoastră se traduce în venituri pentru companii, impozite pentru stat. Din punct de vedere macroeconomic ar trebui să vă recomand să cumpărați tot ce puteți cât mai mult și mai ales produse românești. Deci, dacă ascultați recomandările mele de mai sus, cel puțin în primă fază deveniți un motor al crizei.

Esența dezvoltării economice o reprezintă schimburile și înlocuirea auto-prestației cu bunuri industriale și prestații de servicii. Dacă salariile ar crește, un comportament rațional ar fi eliminarea auto-prestației și cumpărarea bunurilor și serviciilor pentru ca timpul consumat cu auto-prestația să fie folosit pentru refacere, astfel încât productivitatea la locul de muncă să fie maximizată. Din păcate inflația peste măsură înseamnă involuție economică. Ne putem adapta, sau putem fi eliminați.

Cum ar trebui să ne gestionăm finanțele în inflație?

Pe măsură ce inflația vă afectează veniturile capacitatea de economisire se reduce și, de la un punct încolo devine negativă. Foarte mulți vor trece din faza de acumulare de economii în faza de consumare a rezervelor economisite, și mai apoi în faza de creditare. Evident ne dorim să ne păstrăm stilul e viață și asta ne face să ne păstrăm comportamentul de consum chiar și în condițiile scăderii veniturilor.

Iluzia, aparența confortabilă este preferată de majoritatea oamenilor realității dure și inconfortabile. Este unul din motivele pentru care mașinile conduse sunt mai scumpe decât ar fi rațional, hainele pe care le purtăm sunt mai scumpe decât realitatea veniturilor și a averilor noastre, este motivul pentru care telefoanele pe care le cumpărăm sunt uneori nejustificat de scumpe. Aparențele și iluziile costă mult. Asta ne face să trăim peste nivelul veniturilor, acoperind prin împrumuturi diferența.

Comportamentul de economisire a românilor cred că poate fi privit ca o orientare spre rezerve mai degrabă decât o orientare spre investiții. Rezervele se orientează spre risc minim, în timp ce investițiile se orientează spre maxim de beneficii și presupun asumarea unui risc. Din acest motiv, cei care au rezerve semnificative tind să se orienteze spre achiziții imobiliare și depozite bancare. Indiferent ce se întâmplă cu banii, un teren rămâne un teren. Banii din depozitele bancare sunt disponibili imediat dacă apare o nevoie urgentă.

Primul pas în administrarea corectă financiară cred că este recunoașterea realității. Când Titanicul se scufundă e momentul să ne ridicăm de la masă, de lângă orchestră și să căutăm ceva care plutește. Când vine factura de curent sau de gaz majorată cu 50%, 60% sau 150% e un moment bun să realizăm că realitatea s-a schimbat, petrecerea s-a sfârșit. Este momentul pentru sânge rece și realism.

Instrumentul cel mai păcătos, de care foarte mulți dintre noi am devenit dependenți este cardul de credit. Facilitatea cumpărării și plății, eleganța gestului de a plăti rapid, și mai ales iluzia că banii de pe card sunt banii noștri, ne fac să cumpărăm mai mult decât ar trebui. În realitate cardul de credit este pur și simplu o formă exorbitant de scumpă de creditare. Dobânzile la soldul cardului de credit sunt incredibil de mari comparativ cu alte forme de creditare. Cardul de credit, în perioade de inflație, este pur și simplu o catastrofă pentru finanțele personale. Dacă nu aveți bani să restituiți sumele de pe card, faceți un efort și căutați o bancă care să vă refinanțeze, cu un credit pentru nevoi personale și acoperiți cardurile de credit. După care scoateți cardul de credit din portofel și puneți-l bine. Dacă chiar aveți nevoie de el e acolo, dar nu pentru cumpărături ci pentru urgențe. Numai din diferența de dobândă economisiți între 10 și 20% din costul creditării. Dacă banca dumneavoastră nu vă oferă această soluție, vizitați altă bancă, s-ar putea să vrea un nou client. Creditul de nevoi personale este de regulă, la toate băncile, cu o dobândă mult mai mică decât cardurile de credit. Această soluție nu rezolvă deficitul de venit, dar câștigați timp.

Teoria spune că ar trebui să avem rezerve pentru 3-6 luni. Cei care au economii ar fi bine să calculeze trei maximum 6 luni de lipsă de venituri ca rezervă. Scenariul avut în vedere este o concediere și 3-6 luni până la găsirea unui nou loc de muncă. Rezerva este foarte eficient plasată în depozite bancare, pentru că în caz de nevoie poate fi accesată rapid. Dacă economiile depășesc această sumă, diferența ar trebui plasată în forme de investire mai profitabile decât depozitele. Evident, cu cât suma disponibilă este mai mare cu atât mai variate sunt posibilitățile de investire. Singura recomandare pe care o fac pentru această situație este diversificarea investițiilor. Dacă sunteți curajoși, dincolo de investiții, o parte din economii poate fi folosită pentru operațiuni speculative. Ca logică, o investiție este un activ care generează venit, o operațiune speculativă este un pariu pe creșterea în valoare a unui activ. Investiție este achiziția unui apartament pentru închiriere, sau a unui teren pentru exploatare agricolă, sau de acțiuni pentru profit. Speculația este achiziția unui teren pentru creșterea valorii terenului, a unor acțiuni pentru creșterea de preț, sau de Bitcoin, Euro, Dolari pentru creșterea cursului de schimb. Inflația generează cel puțin două fenomene adverse capacității de a investi eficient economiile: trebuie identificate afaceri care au rata profitului net mai mare decât rata inflației și trebuie investit în condițiile în care etalonul valoric folosit în măsurarea afacerilor este din ce în ce mai puțin relevant datorită inflației. Cu cât rata inflației este mai mare cu atât numărul de firme care au o rată a profitului acoperitoare și sunt reziliente la inflație este mai mic, deci cererea pentru ele este mai mare, și implicit prețul de achiziție va fi mai mare. Problema etalonului valoric apare în orice model de prognoză care folosește rezultate și situații financiare. Fluctuația valorii etalonului valoric ridică probleme majore pentru că conversia sau corecția valorică introduc erori de evaluare care se acumulează în timp. Mai pe românește, în condiții de inflație nu prea mai putem ști ce o să se întâmple. E ca și când ați vrea să estimați cați litri de benzină vă trebuie să mergeți la București și litrul ar avea din ce în ce mai puțini mililitri și kilometrii ar scădea ca număr de metri.

Ce va face statul (sau ce nu va face statul)?

Nu am avut niciodată iluzii că statul român este în esența lui creativ, rațional și vizionar, mai degrabă este conformist, emotiv și reactiv. Mi-aș dori ca statul să vină cu viziuni originale, măsuri creative, gândire ”outside the box”. Mă aștept ca statul român să aplice prost dar la literă recomandările europene, eventual să copieze acțiuni facile și nu foarte curajoase de prin alte părți.

Concret, mă aștept ca statul român să acționeze spre cosmetizarea creșterilor de prețuri, distragerea atenției spre alte subiecte, plafonări și subvenționări formale dar mai degrabă de imagine decât de fond, și să aștepte rezolvarea problemei de la sine. Uneori ”piața va rezolva problema” înseamnă în realitate ”nu avem soluții” și ”așteptăm să ne rezolve alții problemele”. Problema, așa cum sublinia recent Cristian Popa, este generată în mare parte de șocul de pe piața energiei, pe partea de ofertă.

Oferta de energie se modifică numai prin investiții de anvergură și complexitate ridicată. Statul român post-comunist are un istoric trist în ceea ce privește implementarea de proiecte de anvergură și complexitate ridicată, sau, în ceea ce privește facilitarea de astfel de proiecte de către mediul privat. Legislația este prea complexă și contradictorie, funcționarii prea înspăimântați de responsabilitate, respingerea este infinit mai facilă decât aprobarea. Politicienii fug de proiectele ambițioase și complexe ca dracul de tămâie pentru că și dacă reușesc să le pornească probabil panglicile vor fi tăiate pompos de adversarii lor politici, și meritele asumate de toți cei neimplicați, în timp ce pentru orice nereguli incoruptibilii și apoliticii șefi ai DNA vor găsi oportunități perfecte pentru a-și justifica salariile și fundamenta viitoare cariere politice. Nimic nu deranjează mai mult decât un proiect reușit de alții. Deci, mă aștept ca statul să facă proiecte, studii de fezabilitate, analize și expertize cu firme mai mult sau mai puțin celebre, și în final totul să se blocheze în interminabile dezbateri interministeriale, înainte să fie un real pericol de a face ceva concret. Dacă chiar s-ar ajunge să se facă ceva, probabil se vor găsi organizații de mediu care să descopere o specie de râme, lilieci sau alte viețuitoare puse în pericol, eventual un sit istoric de o valoare inestimabilă, care vor pune proiectul în așteptare până la expirarea studiilor de fezabilitate și a avizelor din ele. Mai apoi se schimbă guvernarea și proiectul este aruncat la gunoi, sau, se reia interminabilul ciclu birocratic fezabilitate, avizare, dezbatere.

BNR va face ceea ce știe și poate face, se va juca cu robinetele de bani. Din păcate BNR nu poate produce nici curent, nici gaze nici petrol, deci cam învârte butoanele în gol. În cel mai bun caz, BNR poate atenua excesele inflaționiste, și eventual câștiga timp pentru soluționarea crizei energetice. Pur și simplu de data asta nu e o problemă care să se rezolve cu bani, sau mai exact banii nu sunt problema care trebuie rezolvată.

Remarci la final

Din păcate comportamentul care ne protejează de efectele oricărei crize este un comportament care alimentează criza. În timp de criză și mai ales în condiții de inflație, suntem siliți să reducem consumul, ceea ce silește firmele la creșteri de prețuri și la concedieri. De asemenea comportamentul care protejează firmele de efectele unei crize, reduceri de personal, majorări de prețuri, inhibă consumul ceea ce favorizează apariția și dezvoltarea unei crize.

La nivelul băncilor exact normele care sunt dictate de prudențialitate sunt pro-criză, și mă refer la înăsprirea condițiilor de creditare, creșterea ratei dobânzii, având efectul de a reduce clientela potențială, numărul de tranzacții, volumul tranzacțiilor, și de a pune în dificultate clientela existentă.

Inflația și deprecierea cursului valutar subsecventă este soluția la problema deficitului de balanță comercială, pentru că face importurile scumpe și exporturile ieftine, dar simultan creează o reducere dramatică a proiectelor de investiții fezabile și implicit reduce competitivitatea viitoare în relația cu mediul internațional.  

Inflația crește productivitatea muncii, prin reducerea ponderii costurilor salariale din prețul de vânzare, dar simultan, scade productivitatea muncii prin reducerea cantităților comandate din cauza descurajării și restructurării consumului.

Statul, dacă nu ia măsuri de austeritate, și operează cu un deficit bugetar ridicat combate apariția crizei, dar, simultan creează premisele unei alte crize prin devierea unei ponderi tot mai mari din buget de la returnarea spre contribuabili către piețele financiare externe. Dacă statul ia măsuri de austeritate, declanșează criza prin reducerea consumului intern.

Banca Națională, dacă intervine pentru reducerea inflației prin creșterea dobânzilor cheie, inhibă dezvoltarea economică și investițiile, dacă nu intervine și lasă inflația să-și facă de cap crește nivelul de risc sistemic al sistemului bancar (degradarea solvabilității debitorilor) și reduce implicit potențialul de recuperare a investițiilor prin consum.

Majorarea salariilor pentru a compensa inflația este problematică pentru firme pentru că le cresc costurile, și le scade productivitatea. Pe de altă parte dacă salariile nu sunt suficient de mari atragerea de talente este deosebit de dificilă, se produce un exod al forței de muncă spre alte sectoare sau alte țări care oferă condiții de muncă mai bune, sau, dacă oamenii nu pleacă își vor folosi timpul rămas pentru a-și completa veniturile sau pentru a-și acoperi nevoile prin auto-prestații, vor fi mai obosiți, mai stresați, mai puțin motivați, deci vor fi din ce în ce mai departe de o productivitate ridicată. Nici o decizie nu este implicit bună.

O soluție la problema energetică este sfârșitul războiului din Ucraina și reluarea fluxurilor de gaze naturale și petrol Rusia-Europa.  Dar ca toate celelalte soluții, problema este că Europa nu poate rămâne dependentă de Rusia fără a avea în viitor probleme mult mai mari și mai complicate.

Orice măsură care rezolvă o problemă creează o altă problemă. Singura soluție posibilă la toate problemele este să existe un obiectiv care să coaguleze societatea de o manieră pozitivă, să facă costurile acceptabile și beneficiile măsurabile în raport cu ceea ce ne dorim, și care să forțeze economia pe un curs predictibil, nu ca rezultat al ciocnirii accidentale a cererii și ofertei ci ca rezultat al unui efort care să forțeze cererea și oferta să se întâlnească într-un context predictibil și dezirabil.

Îmi este imposibil să evit un comentariu pe tema creșterii economice. Există creștere economică și există inflamație economică, amândouă pot fi măsurate ca creștere a PIB, dar prima e sănătoasă și sustenabilă, a doua este profund nocivă. Și  ar trebui să găsim soluții pentru a o preveni. Toate soluțiile au nevoie de o ofertă de energie ieftină, sustenabilă, constantă și suficientă. Energia ieftină înseamnă industrie, agricultură, servicii ieftine, se pot utiliza echipamente, se poate amplifica potențialul uman. Până la soluționarea durabilă a problemei energiei în România, și implicit a puseului inflaționist mă tem că vorbim mai degrabă de inflamație economică decât de creștere economică. Degeaba crește prețul caselor dacă factura la încălzire și curent e mai mare decât rata la bancă. Creșterea PIB bazată pe creșteri de prețuri e o inflamație, pentru că în realitate se traduce în scăderea nivelului de trai pe partea populației și debilizarea sau distrugerea sectoarelor care au nevoie de energie pentru a funcționa. Diminuarea cererii prin distrugerea consumului va aduce piața la echilibru, inevitabil, dar prețul plătit va fi enorm.

Distribuie acest articol

129 COMENTARII

  1. Ce ar putea face statul?
    Ar trebui sa renunte la fitele cu salvarea planetei. Ar trebui eliminata taxa pe codoi. Deschiderea tuturor centralelor care pot produce energie, fara blocaje ideologice, a la Ursula si Greta.

    O consecinta a inflatiei va fi si o crestere a poluarii. Multe activitati contra poluarii, care sunt oricum neeconomice, vor inceta din lipsa finantarii. Tot mai multi pregatesc lemne sa se incalzeasca la iarna. Am un prieten in Grecia care a strins lemne de maslin pt asta.

    • Aveți dreptate, în sensul în care, pe termen scurt cărbunele ar fi o soluție pentru energia electrică. Dar, ar trebui găsită o soluție sustenabila pe termen lung. Nu cred ca cinci ani de funcționare a centralelor pe cărbune sr fi relevanți, dacă după cinci ani ar fi ceva care să înlocuiască cărbunele definitiv.
      Dar, avem angajamente semnate cu UE, ce facem cu ele?

      • In principiu rezervele de carbune totale sigure in europa ar ajunge pt. Cateva sute bune de ani, sub rezerva ca vor trebui deschise mine noi pt. exploatare. Germania sta cel mai bine. Nu e cea mai simpatica varianta dar poate sustine o tranzitie energetica pe termen lung. Pana la urma mai bine sa ne fie cald si lumina in case decat frig si intuneric😅. Nu mai vorbim de energie pt. Industrie, ca fara ea canci venituri!

    • De ce ar trebui sa fie eliminată taxa de carbon? Ca sa arzi gazul ai nevoie de două materii prime: combustibil și aer. Nu e corect să plătești doar pentru unul și să-l obții celălat pe gratis.

      • Ce-nseamna corect in cazul dat? Cui ii apartine aerul, statului? De ce trebuie sa platesc pt aer? Si pt cel respirat?
        Si nu platim, fiecare dintre noi, taxe peste taxe? Care mai e economia de piata daca prin taxe se deformeaza orice concurenta loiala?

        • Ca în orice caz, nu doar în cel dat, corect e să plătești pentru ceea ce consumi. Societatea este asemănătoare unui organism. Cel căruia îi place să mănânce mult plătește de două ori: când cumpără hidrocarburi să întindă mațul și apoi când îl golește. De fiecare dată când trage apa, folosește o resursă din natură pe care o înapoiază murdară. Și factura crește.
          Tot așa cei care folosesc combustibili: folosesc din aerul tuturor și îl returnează murdar. Ca și în cazul apei menajere trebuie să plătească.
          Statul nu deține nimic, e doar un administrator investit să aibă grijă de resursele tuturor. E ca la toaleta publică: cel ce se abține și bea doar o bere o poate elimina ieftin acasă. Cel ce bea cinci și se ușurează la tufiș e bun de plată. Statul doar aplică legea.
          În cazul surselor de energie, e corect ca cele nepoluante să fie scutite de aceste plăți. Abia astfel devine echitabilă concurența dintre ele.

          • conform ideei dumneavoastra Statul e in toate! apa, aer, sub pamant, in stele, in moleculele tuturor fiintelor! Investit de catre cine? Gaia = pamantul? pe vremuri se numea monarhie de drept divin. Legile cui? ale naturii? le cunoaste Statul pe toate?

            – pe cand plata pt. lumina soarelui, fotoni? iportant e ca avem dreptul sa traim – probabil tot statul ni-l garanteaza.

            – cei care folosesc doar electricitate nu cumva au undeva, in amontele lantului de productie, o amprenta de carbon? cat despre reciclare baterii etc…..

            – cineva ar trebui sa taxeze si vulcanii, ca erup si polueaza; fulgerele pt. ca provoaca incendii etc.
            – taxam si triburile inapoiate si ne-electrificate pt. ca fac focul? sau ele sunt net 0?
            Ganditi un pic cam radical se pare si in mod sigur departe de realitate!

          • @Hantzy – în cazul ăsta, corect e să-ți iei capacitățile industriale energofage înapoi în Germania și n-ai decât să plătești la tine la Stuttgart toate taxele care ți se par ție corecte.

            România importă energie electrică pentru cutiile tale de viteze, al căror cost real se regăsește doar în costul mașinilor vândute în Germania. În timp ce românii se aleg doar cu salariile de 3 ori mai mici ca în Germania și cu plata utilităților. Din diferența asta de preț vin banii pentru postările tale și ale tovarășilor tăi.

            • Harald, eu nu am facilitați in Ro și nu am ce lua înapoi. Pe relația cu Ro numai câștigat nici măcar 1% din veniturile mele.
              Statul german și cel roman nu se amesteca in afacerile private ale societăților comerciale. Relațiile lor de afaceri se fac in baza unor contracte agreate de ambele părți și se pot rezilia dacă nu sunt profitabile. Statul german ar prefera ca firmele occidentale sa dea de lucru concetățenilor, de exemplu șomerilor din fosta RDG.

          • Nu, cf a ceea ce deja am scris, statul e un administrator care are grija ca distribuția solicitărilor sa fie echilibrata cu cea a profiturilor. Poluarea mediului depinde puternic de tehnologie, dar solicitările se distribuie și celor ce folosesc mai puțin acea tehnologie. Cine sa ușurează la tufiș împarte costurile de mediu cu toți ceilalți și nu e corect. Nu e nimic radical aici.
            Fiecare sa suporte costurile de mediu in măsura in care activitățile sale îl afectează. Când comparați doua autoturisme, spre exemplu, e greșit sa procedați reducționist, de exemplu sa evaluați numai după numărul de CP și preț. Este necesar să luați in calcul și dimensiunile vehiculelor, numărul de persoane, loc pentru bagaje, consum, poluare, siguranța pentru pasageri și pietoni, accesorizare, prelucrare șamd. La fel și in cazul surselor de energie. Ignorarea chiar și a unui singur criteriu poate conduce la deformarea majora a comparației și deci a concurentei.
            Taxa de carbon pentru fabricația componentelor fiecărui bun sau serviciu se regăsește in prețul final al acestuia. Exact ca TVA. Mai corect de atât nu se poate.
            Exemplele cu vulcanii sunt niște Glume nereușite.
            In ce privește triburile din Africa sau Amazonia, utilizarea rezonabila a resurselor naturale nu merita a fi taxată. Cât consuma respectivii oameni? 50 kWh pe an Per capita? Fie! Sa consideram 100 kWh pe an energie liberă de taxe pentru fiecare om de pe Terra. Ce depășește sa fie taxat cu valoarea la zi a afectării mediului tuturor. Numai așa se evita risipa.

            • Reusita sa nu gluma cu vulcanii o singura eruptie arunca in aer CO2 cat nu polueaza unele tari intr-un an.
              Vad ca incurcam poluarea cu emiterea de co2 (gaz vital)- ca n-am vazut inca taxa de poluare pe emisii de Nox sau sulf de exemplu!!! In felul asta orice expiratie polueaza!
              Aerul este un mediu, asemenea apei oceanelor si spatiului cosmic, nu o materie prima. Contine O2, CO2 si azot in procentaje pe care natura si le regleaza singura, ca existam si noi sau nu, Nu am inteles inca metoda prin care un stat si-a apropiat aerul si everual formula de aur a compozitiei sale optime pt. A putea controla folosirea lui! Deja frizam absurdul.
              Bastinasii ca bastinasii, fie, dar ce ne facem cu milioanele de romani care se incalzes cu lemne? Mai punem o taxa, nu?
              Totul e doar o gaselnita pt. A stiarce bani de la toata lumea si directionarea lor catre mai putini – nikic nou sub soare, asa e de cand lumea, povestea ce mai difera.
              Suntem in criza dupa criza economica! Ceva constructiv si rational economic nu aveti de spus?

            • Încurcați, așa este! Cu vulcanii de doua ori. Treaba stă așa: erupții au fost dintotdeauna și tocmai datorită lor temperatura nu e nici prea prea, nici foarte foarte. Dacă adăugăm la erupțiile naturale și emisiile antropice, paharul se umple negreșit. Nu se poate altfel. Pe de alta parte, aducerea lor in discuție este whataboutism și e o argumentare găunoasă.
              Orice depășire a unor limite înseamnă poluare. Exista poluare sonora, luminoasa, radioactiva, chimica șamd. Când in numai 200 ani concentrația unui gaz atmosferic se modifica cu +40%, ca niciodată in istoria Terrei, atunci vorbim de poluare. Indiferent de formula chimica a acelui gaz. Vedeți ce spunea Paracelsus despre otrăvuri.
              Rațional și economic este sa plătești prețul corect din prima și sa nu ignori costuri care deocamdată nu sunt cuantificate in bani. Pentru ca acele costuri ignorate se aduna și cândva vine scadența, care provoacă crize încă și mai mari. Închipuiți-vă ca toată populația de pe coasta de Est ar migra pe cea vestica. Nu sunt chicanos, nu sunt africani, nu sunt islamiști, sunt cu toții americani. Un astfel de scenariu e foarte posibil in următorul secol.

        • Daca sunt aceleași taxe pentru toți, concurenta nu este deloc afectata.
          Platim taxe pentru ca asa prevede legea. Nu poate exista stat fara taxe, fara stat nu exista ordine, fara ordine nu exista economie moderna. Fara stat nu poate exista nici concurenta, pentru ca in timp totul ar fi monopolizat.

  2. Apreciez efortul autorului de a ne oferi sfaturi si de a arata o analiza a inflatiei. Dar dincolo de aceste aspecte ar trebui sa stim ca preturile in viitor nu vor scadea dat fiind faptul ca gazele, petrolul, curentul electric devin niste marfuri scumpe. Energia alternativa doar vara cand ai soare si in zilele cu vant. Prin urmare, va scadea calitatea produselor si serviciilor, nivelul de trai. Vom deveni mai egoisti, fara empatie, mai cinici si rai. Va fi care pe care pentru majoritatea populatiei. Clasa de mijloc se va dilua tot mai mult, dar creste saracia. Supravietuirea va fi atitudinea suprema, restul nu va mai conta.

    • Sunt de acord, preturile vor creste, si se vor stabiliza la un moment dat, dar de scazut slabe sanse. Scenariul pe care il descrieti dumneavoastra este insa un pic extrem. Exista unele puncte critice pe traseu la care se repornesc centralele pe carbuni, se pornesc centrale si generatoare nucleare, si energia pe partea de oferta se stabilizeaza la un nivel echilibrat cu cererea. Desi nu mi-as dori asta, daca criza continua va veni un punct la care agenda verde va fi nesustenabila politic. Oamenii flamanzi si inghetati tind sa nu dea doi bani pe altceva decat mancare si caldura, restul aspiratiilor abstracte fiind date uitarii, si asta include protectia mediului. Oricine va promite caldura, lumina si mancare ieftina va castiga.

  3. Criteriul empiric al unui cumparator modest: in medie, la inceput cu 100 lei umpleai un carut de supermarket, inainte de pandemie doar o sacosa de supermarket iar in prezent doar o sacosa de plastic/hartie. Deci cam cat ar fi inflatia raportata la puterea de cumparare a romanului mediu?

    • Inflatia e variabila de la o persoana la alta in functie de foarte multi factori.
      1. Ion de la Poparlaca, creste porci, vite, gaini si alte pasari, are in curte pomi fructiferi, vita de vie, fantana, o sera si ceva gradina. Nu cumpara mancare deloc, cumpara cafea, tutun, alcool, curent, si canalizare, ceva motorina la masina cand merge in oras. Din cand in cand cumpara haine de la second-hand. Are un salar minim pe economie la un loc de munca unde nu se speteste, pentru ca are mult de lucru acasa. Pentru el inflatia este foarte putin relevanta, pentru ca realmente participa foarte putin la consum din tranzactii.
      2. Tracanache Protopopescu in Bucuresti, lucrator la multinationala. Chirie, 500 euro/luna, consumuri, latte la starbucks, comanda mancare cu Tazz sau Bringo sau Glovo, Bolt sau Uber pentru transport, practic toata existenta lui este asigurata de tranzactii comerciale, tot ce consuma este PIB. Inflatia este deosebit de relevanta pentru ca toata existenta lui depinde de tranzactii.

      Cele doua cazuri sunt simplificate, dar, clar, Tracanache al nostru in conditii de inflatie pierde in fiecare zi ceva din stilul de viata, pana la punctul in care devine nesustenabil.

      • Lipsește cazul bugetarului, plătit din bani publici care nu există în realitate. Acel bugetar este cauza inflației, pentru el emite statul niște bani pe care nu-i are. Salariul gugetarului special, pensia lui specială și instituția specială în care lucrează el, toate sunt finanțate de guvern prin inflație.

        Inflația nu e dată de la Dumnezeu, inflația este generată de guverne, cu bună știință. Taxele actuale asupra energiei sunt la un nivel nemaivăzut în istorie. Dar asta nu face să existe excedent bugetar. Oare de ce?

        • Momentan angajările la stat sunt blocate si salariile înghețate in cea mai mare parte. Anul acesta salariile bugetare au crescut cu 4%. Asta înseamnă ca salariile bugetarilor se depreciază cu 11%. In plus fiind blocate angajările intre 4% si 5% din angajați se pensionează. Conform execuției bugetare la 6 luni se putea ușor atinge un deficit bugetar de 3% cu mențiunea ca atunci Romania intra in recesiune.
          Salarul bugetarului se întoarce la privați integral, prin consum. La fel si investițiile.
          Salariile sunt prea mici in privat, si in cele mai multe cazuri si la stat. Din acest motiv romanii cam pleacă din tara.
          Sunt si eu tentat sa plec din nou, si sincer, rațional vorbind, pe plan profesional, ajung foarte frecvent a concluzia ca fac o prostie ca stau in tara.

          • ”Salarul bugetarului se întoarce la privați integral, prin consum.”

            Asta se încadrează la perpetuum mobile. Care nu există nici în economie, la fel cum nu există nici în fizică. Economia reală produce niște bani și niște resurse, ambele taxate sever de către stat. România are de 3-4 ori mai mulți bugetari decât s-ar justifica, nu are nicio relevanță că în prezent sunt blocate angajările.

            ”Investițiile” sunt investiții doar dpdv contabil. Cea mai mare parte a ”investițiilor” statului român nu produc decât noi pierderi pe viitor. Economia reală nu funcționează ca în cărți.

            • Harald, încetează să vorbești despre lucruri pe care nu le înțelegi! Obsesia cu perpetuum mobile nu-și are locul aici. In orice societate, comercială sau umană, există administratori care, deși nu produc direct, sunt indispensabili in procese.
              Și nu doar atât. Banii sunt valoroși când circula, nu când stau in conturi. Bugetarii, cu un venit predictibil, chiar dacă mai redus, sunt mai înclinați spre cheltuieli. Ei au astfel un rol catalitic in procesul economic, întreținând un circuit incipient al banilor și care poate antrena un altul mai amplu, atragând și banii privați in circulație. Ideal e ca primul circuit sa fie cât mai mic in raport cu cel de-al doilea, dar fără existența lui nu poate exista celălalt. Numai așa funcționează economia reala.

            • @Hantzy – acea societate comercială generează niște bani reali, așa își plătește propriul aparat administrativ. De care e reală nevoie, evident. Eroarea ta de logică e pretenția că toți bugetarii sunt absolut necesari. Exact așa te dai de gol în privința veniturilor proprii 😀 chiar dacă or fi în .de nu în .ro

              Și printre bugetarii români există demnitari și magistrați de care e reală nevoie pentru funcționarea statului. Există de asemenea polițiști, există militari ș.a.m.d. de care, la fel, e nevoie pentru funcționarea statului.

              Dar dincolo de toți ăștia, în România sunt sute de mii de bugetari în plus, care nu desfășoară nicio activitate utilă societății. La ANAF, de exemplu, unde am mai multe surse din interior, aproximativ 75% dintre salariați ar putea lipsi din peisaj fără nicio diferență în ce privește activitatea instituției.

            • Harald, iar îmi atribui afirmații pe care nu le-am făcut niciodată și apoi te cerți cu tine însuți. Reiau și pentru tine: “Ideal e ca primul circuit sa fie cât mai mic in raport cu cel de-al doilea, dar fără existența lui nu poate exista celălalt.” Nu rezulta nicicum ca toți bugetarii sunt necesari. Dimpotrivă, e nevoie permanent de optimizare, dar nu asta era tema intervenției mele, ci acel pm al tău.

              Și tot In afara subiectului: de ce ar trebui sa cred multiplele tale surse din ANAF? Se consideră ei înșiși in plus? Sau ii consideră doar pe ceilalți?

            • ”Salarul bugetarului se întoarce la privați integral, prin consum.”
              E trist sa aud asta din gura unui economist ….

  4. La servici, la ședința de constituire a FSN-ului, sperând, ca și alți idioți atunci 😀, ca FSN-ul sa se transforme in sindicat, am rugat sa se introducă obiectivul “indexarea salariilor cu inflația”.
    Colegii mei s-au uitat la mine “ca la felul paisprezece” 😂
    Dar și profesoara de romană a încercat sa explice, cu mult înainte de ‘89 ce este inflația.
    Citez:
    “Te duci la culcare cu un preț și te trezești cu un alt preț “. 😂
    Râsetele din clasa au durat mult de tot.

    • Daca obiectivul a fost, hai sa zicem, crearea unui avantaj competitiv prin costuri salariale minime, inflatia fara indexare a fost exact ceea ce au vrut sa facă.

  5. Citeam ca prin alte tari guvernele se bucura de incasari record din accizele, taxele cauzate de cresterea preturilor in special la combustibili.
    Insa va veni reculul. Oamenii, se vor panica, vor consuma mai putin si se vor limita doar la esential. Diferite industrii vor avea dificultati si nu vor mai plati taxe la stat, va urma probabil o recesiune economica. Pb disponibilizari din pacate. Odata inceput tavalugul va fi greu sa se inverseze tendinta.
    Exemplul personal: in ultimul an n-am mai cumparat haine, nu mancat in oras, redus deplasari cu masina la strictul minim(am facut vreo 2000 km anul asta), vacante pe cont propriu, etc. Masina o voi mai tine macar 10 ani. Apropos si in EU au scazut cu mai bine de 30% vanzarile de masini noi.
    Daca statul e lacom si nu vrea sa imparta riscul inflatiei (scaderi de taxe, etc) cu cetatenii atunci si ei ii vor trage clapa statului reducand consumul. Nu mai pot eu de economia lor.

    • Si la noi încasările la buget din sectorul petrolier si energie sunt la maxime istorice.

      Panica înseamnă in primul pas cumpărări masive, oamenii își fac stocuri, după care o cădere de vânzări masiva.

      Exista o probabilitate reala sa intram in recesiune pe o mare parte a economiei, deși prognozele sunt destul de optimiste. Probabil nu vom intra in recesiune daca incep sa curga banii PNRR, dar inflatia va fi ucigatoare. Cei care vor tranzita prin buzunare PNRR vor fi bogati, restul lumii nu prea.

  6. hmmm… au fost unii ce au latrat (in van) pe aceasta platforma in ceea ce priveste salarizarea (in fact furt legalizat) bugetara nesimtita si nesustenabila (wage led growth cum ar zice trogloditul bolsevic prof la ase cu nevasta n asf). unii trepadusi din administratie ii depasesc pe omologii lor din tari civilizate cu industrii puternice. jaful institutionalizat va sfirsi dureros, leprele conectate la banul public deja incep sa miroasa pericolul. s ar putea ca imprumuturile masive (la dobinzi uriase) sau tiparirea de hirtii fara valoare sa nu i mai ajute. cind exporti griul sa primesti aluat congelat, sau iti vinzi bustenii sa primesti scobitori si „mobila” din rumegus, viitorul arata sumbru.

    • Daca iei ca benchmark salariul unui necalificat in sectorul public si cel privat nu e mare diferenta, daca este vreuna. Daca iei ca benchmark salariile celor calificati pe posturi, situatia e variabila, in unele domenii statul plateste mai bine in altele privatii platesc mai bine. Daca ai compara salarul unui ordonator de credite cu cel al unui manager cu un buget similar, este foarte mic. Pe de alta parte, multi ordonatori de credite „compenseaza” diferenta, de unde si problemele noastre.

      Greșești un singur lucru, „Leprele conectate la banul public” nu sunt niciodata in pericol. Mai degraba scad salariile functionarilor, dau afara orice functionar care e cat de cat competent, dar contractele cu dedicatie sunt sfinte.

      • „Daca iei ca benchmark salariul unui necalificat in sectorul public si cel privat nu e mare diferenta….”
        first, in sectorul public cam toti sint necalificati, sint fiii, nasii, cumetrii, amantele „elitelor” (cei mai tari de pe bascula, scule de partid, militieni sau securisti/sereisti-aia cu multiple doctorate in interes national la academiile lui oprea sau dincu!)
        second, in sectorul privat din Romania (cu mici exceptii) lucreaza intradevar multi necalificati, dar ce calificare iti trebuie sa fii agent de vinzari la o companie de telefonie (ce nu i romaneasca) sau intr un supermarket (ce nu i nici ala romanesc)?
        third (but not last), de ce nu emigreaza domnule nici un politruc sau militian, niciun apevist, securist sau jude? (eu vad pe afara doar oameni de isprava : medici, ingineri, oameni harnici dornici sa munceasca/traiasca in societati esezate). raspunsul probabil ca l stii la fel de bine ca mine : Romania este raiul hotilor de partid, al cozilor de topor ce i sustin si putorilor votante „sa li se dea”

  7. Teoria ca teoria dar practica ne omoara .Ne confruntam „ cu mic cu mare ” cu o inflatie aflata undeva spre 15 procente .In acelasi timp vedem cu PIBul Romaniei creste ca si sumele colectate de catre ANAF ca si cresterea economica ce are si ea un trend vizibil crescendo .Societatea romanesca este impartita in mai multe categorii de cetateni ,atunci cind ne gindim la veniturile cumulate (de foarte multe ori ) ale acestora .Pornind de la baza societatii observam cum exista un numar (cunoscut urmare a digitalizarii in crestere )de cetateni vulnerabili .Acesti cetateni sunt ajutati de catre Guvern sa faca fata dificultatilor inflationiste . .Urmeaza o asa numita clasa mijlocie ce are venituri acumulate in diverse moduri incepind cu inchirirea locuintelor si terminid cu munca platita la negru sau cu munca ce tine de producerea unor venituri ce nu sunt declarate spre a fi impozitate (profesori , cintareti de ocazie , artisti , meseriasi de tot felul s.a.m.d. )Urmeaza ,cronologic ,o categorie de asa zisi mici negustori ce au venituri peste media europeana dar care si ei spre a putea rezista in piata nu declara in intregime sumele nete obtinute din diferitele activitati .La virf avem o clasa de cetateni foarte bogata ce in mare masura este cuplata la obtinerea unor profituri ce implica si structurile economice de stat. Nu putem uita marea masa de cetateni anjajati la stat acolo unde sumele obtinute ,ca venituri, implica, uneori , mariri substantiale sau ofera ,prin lege ,posibilitatea de fi angajat concomitent cu obtinerea unor pensii . Si aici exista forme diverse de eludare a legilor existente .Ultima categorie o reprezinta angajatii la asa numitele Multinationale care sunt platiti minimal dar sa nu uitam ca aceste Multinationale acopera 80 de procente din PIB prin taxele si impozitele platite .Privind in urma(dar nu cu minie )nu putem a ne preface ca nu vedem .Preturile erau foarte mici .Un pui costa cit 5 tigarete sau un litru de benzina cit patru tigarete . Acele vremuri ,oricit de nostalgici am fi dupa ele, nu se mai pot intoarce .Consumerismul devine istorie .Cei care au un confort maximal si care au ca si avere venituri foarte mari trebuie sa isi plateasca cantitatea de confort dorita . Este o veche zicala ce ne zice cum : „luxul se plateste ”. Dupa cum bine vedem faptul ca ne aflam in UE ne avantajeaza la modul evident . Deja UE s-a decuplat de Rusia si si-a refacut magistralele de gaze intre Norvegia si Polonia ca si magistrala ce uneste Bulgaria de Romania ca si intreg parcursul ce duce gazele in tarile Europene ce au neaparata nevoie de el .Nevoia de economisire se face simtita peste tot in Europa . Cetatenii trebuie sa invete a economisi energia . Este un lucru foarte bun .In acelasi timp trebuie sa intelegem ca razboiul dintre ucrainieni si rusi are niste costuri .Tot ceea ce pina acum lega Europa de Rusia dispare .Politic , economic , militar , relatii de tot felul, de la cele culturale la cele sportive si multe multe altele asemenea relatii nu vor mai exista .Decizia militara s-a mutat la NATO iar cea politico-economica la Bruxelles asa cum observa daunazi, prin analiza sa si Financial Times .Putin incearca si el sa rupa intrega lume slava de Europa cel putin la nivelul cetatenilor etnici rusi .Marea schisma politico ,sociala si militara ba chiar si cea bisericeasca devine o noua realitate .Daca ne intoarcem in zona economiei vedem cum barometrul, cel mai sensibil, ce ne poate arata impactul inflatiei , asupra cetateanului din Romania, numind aici „ numarul masinilor ce se afla la STOP ”observam cum inflatia are o foarte mica influenta asupra noastra a tuturor .Modelul prin care este format Statul Roman ne avantajeaza ,pe toti ,in aceasta situatie de criza multipla .Faptul,ce ne arata ,cum nimeni nu iese la proteste, ofera o alta intelegere asupra a ceea ce se intimpla la nivel economic si militar . Cetateanul roman se dovedeste, pentru a nu stiu cita oara ,a intelege ,extrem de bine ,tot ceea ce ne inconjoara .

    • Cred ca aveti talent de a scrie despre orice si oricum. In momentul de fata pe fiecare roman nu il avantajeaza UE sa ii spuna cat curent sa consune, cata benzina, cata caldura in case, ce sa manance, cum sa se spele si cum sa doarma la gramada ! Deja exista in mai toate tarile europene diferente de face economii si actiuni de suport pentru populatie. Chiar daca intelege romanul nu ii foloseste la nimic, boala si moartea nu te intreaba cand sa vina la fiecare.

    • Conform datelor de la sfârșit de semestru ANAF sta foarte bine cu încasările.
      Consumerismul înseamnă o anumita calitate a vieții. Deocamdată ne îndreptam spre o societate care muncește ca sa ardă gazul. Este tot un fel de consumerism dar cu mult mai puține nevoi satisfăcute la nivelul populatiei.

      • Fie ca arzi continuu gazul la propriu fie ca il arzi la figurat tot produci o paguba in societate .Asa ca sa lasam pe altii „ sa arda gazul ” asa cum se intimpla la propriu cu rusii si noi sa facem bine ne protejam in continuare resursele luându-le altora gazul indiferent cit ar costa el . Cindva , vom arde si gazul nostru din Marea Neagra .Pina atunci sa facem cum am facut si pina acum de le-am consumat gazele rusilor la pretul de „ doi bani si un brinci ” ca sa nu mai zicem cum nimerica habar nu are cit s-a consumat ca de platit tot nimenea nu stie . Iaca cum si habarnismul s-a dovedit a fi bun la ceva .

  8. pe mine mă amuză utilizarea termenilor/ conceptelor/ noțiunilor de criză, inflație & prețuri… pentru că problema nu este monetară-finaciară-bancară, este de structură de cost… să zicem că dintr-o plăcintă de 10 mere, 1 măr se ducea pe energie, 4 le lua statul să ne dea servicii proaste… mai rămâneai cu vreo 4 mere să ții casa… eventual să mai pui și deoparte…
    ca să produci merele, dădeai și la alții pentru apă (energie, îngrășăminte…) și ce te costa un măr, acum te costă 2 mere, dar statul zice, nu, eu consum mere, deci îmi dai tot atât, ba mai mult… după ce măresc retribuția de mere la politicieni și polițai, să vă dea în cap dacă vă revoltați, vă dau resturile ca plafonare de cost, că tot la mâna noastră ajungeți… ne-am coalizat, alegeți!
    vine expertul care ne face structura de cost pentru crescutul copiilor, plătit tot de stat.
    vine expertul care ne învață finanțe-bânci, toată viața plătit tot de stat, inclusiv în CA BNR.
    mai vine expertul angajat de bancă privată care ne spune că finanța face dezvoltarea, nu invers (Libocor/ Hotnews)
    vânzătorii de bilete, nu producători de mere…
    chill & pop-corn, cum spuneați… :)

  9. „O soluție la problema energetică este sfârșitul războiului din Ucraina și reluarea fluxurilor de gaze naturale și petrol Rusia-Europa.” Ce vorbiti stimate domn? Adica, daca maine se termina razboiul vom relua business as usual cu Putin, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat? In fine, eu n-am incredere in europeni si ii cred in stare de asa ceva, de fapt chiar si-ar dori o reintoarcere la afacerile cu Putin, nu este un secret. Gandire de economist european: sa ne fie bine, ca sa nu ne fie rau si sa avem bani multi, pace, liniste si armonie in suflete. Bravo, felicitari! Imi aminesc cum spuneau unii in plina criza economica din 2008: „criza e pentru prosti”. La fel spun acum: „razboiul nu este al nostru si este departe de noi”. Oare ce ar trebui sa se intample ca europenii sa-si revina din betia bunastarii?

    • Mersul pe sirma a fost intotdeauna un mare talent.
      Pt ca Europa sa aiba un cuvint de spus trebuie sa fie puternica, in primul rind economic. Unii confunda puterea economica cu fuga dupa profituri.
      Si da, (1) in masura in care nu e incurajata Rusia pt magarii si crime, se poate imagina o strategie prin care sa se obtina totusi gaze si petrol de la rusi. Azi nemtii se duc cu mina-ntinsa in Orientul, cel des criticat sa obtina o galeata de petrol. Iau si gaze din alea urit mirositoare din Fracking.
      (2) Aprops fracking, de ce nu se poate incerca in Europa sa se foloseasca aceasta tehnologie?

      Nu se poate si fata mare si cu sacii in caruta!

      Oare ce ar trebui sa se intample ca europenii sa-si revina din betia bunastarii?

      Aha, asta te deranjeaza, bunastarea, asteapta un pic, vine iarna, vei renunta, vrei, nu vrei la bunastare. De altfel asta urmareste Putin, esti in gind cu el, saracirea Europei, va veni el si ne va aduce fericirea.

      • „(2) Aprops fracking, de ce nu se poate incerca in Europa sa se foloseasca aceasta tehnologie?”
        _____
        In Europa nu avem formatiuni geologice gen Marcellus Shale, etc. Au existat ceva estimari (teoretice) de zacaminte consistente prin formatiuni ce se extind peste Polonia, Ucraina si pana in Estul Romaniei. Imi aduc aminte ca polonezii isi declarasera cu mare tam-tam chiar si independenta energetica. Rezultatele lucrarilor de prospectiuni si al forajelor au fost insa nesatisfacatoare (dry holes)

    • Oare ce ar trebui sa se intample ca europenii sa-si revina din betia bunastarii?
      ……..
      Bunastare nu inseamna fite botoxate, inseamna sanatate, educatie, cultura, siguranta, curatenie.
      Lipsa bunastarii incepe cu stirbii, moartea prematura, analfabetism, criminalitate. Ceausismul nu moare, se transforma, se cheama mike.

      • Comunistul striga comunistii! Hotul, striga hotii! Din păcate ipocrizia germana și ideile marxiste se transmit și la romanii emigrați în Germania care chiar doresc o reluare a relațiilor de afaceri cu Rusia și sunt convinși ca aceasta este calea de urmat. Ipocrizia bunastarii trebuie pedepsita, pentru ca din cauza ei suferă ucrainienii acum, iar alături de ei întreaga Europa. Prea multe decenii a dirijat Germania politicile europene. Mercantilismul german și bunastarea germana au fost posibile datorita Rusiei și gazului rusesc, stimate tiganus. Iar acum vrem ca totul sa revină la normal chiar de mâine, dacă Putin face pace. Asta vreți ipocritilor? Asta visați? N-aveti gaze iar acum umblați disperați după energii verzi? De ce nu folosiți doar energii verzi atunci? Ați băgat în faliment Europa cu minciunile voastre nemțești despre clima și apocalipsa climatica. O ideologie noua, numita marxism climatic, asa se cheamă asta. V-ati creat bunastarea pe cadavrele ucrainenilor și continuați s-o faceți. Ridicați statui ale lui Marx și faceți din marxism religie! Și tu-mi spui mie ca sunt comunist? Asa se întâmplă dacă toți țiganii scriu pe aici!

        • De cind tot scriu pe aici, ai fi putut intelege ca sunt cu totul impotriva isteriei ecologice, impotriva dependentei energetice fata de Putin.
          Eu nu reprezint Germania, sunt mai mult tigan si mai putin neamt, eu ma reprezint pe mine si am cu totul alte pareri decit cele oficiale.

          A spune ca „bunastarea” e cauza crimelor lui Putin si deci a milita pt saracie, ca vezi Doamne, doar asa il vom imvinge, cinstiti si saraci, aminteste puternic de alti mari conducatori mareti, care pledau pt un pulovar in plus.

          Nu domne, nu saracia e solutia, ci inteligenta, cum spuneam mai sus, folosirea TUTUROR surselor de energie, Ge si Europa ar avea posibilitatea sa se descurce energetic si fara Putin.

          • Mai neamtule !?Nu fu mai bine sa ne pastram noi europenii gazul nostru neatins si sa luam de-a moca gazul rusilor atita amar de vreme ?Pai nu pricepusi ”bre ”cum vreme de 32 de ani neamtu , adica nu tu, ca tu ai gazele tale de unica folosinta , a tot consumat gazul rusilor de mai mare dragul sa vedem ce de PIB au nemtii astia ? Tot ne indemna lumea sa extragem de urgenta gazul nostru cel bun si facator de minuni din Marea noastra cea mica dar cea foarte Neagra .Pai „nasi florea ” neamt fiind ,per osinza , nu stii ca ramineam fara de opaite in casa, pina acum,de ne ardeam gazele noastre ca sa nu mai apunem ce de bataturi faceam pedealaturi de la arsul necontabilizat al gazelor cel in scriptele guvernamentale ? Pftiuu drace !ce de bine ne facura rusii de ne dara benzina cu toptanul la pret de acadea . Acuma devii si tu neamtule olecuta verde nu vernil ca de : nuantele rusnace se confunda citeodata si doamna der Leyen te va certa daca nu doresti sa ai olecuta de verdeata prinprejur .

        • Mike, o vreme crezusem că e ceva de capul tău. Mă mai înșel și eu. Iar NT nu merită, cu siguranță, asemenea cuvinte.
          Germania nu a impune nimănui vreo strategie economică sau energetică. Fiecare stat membru al UE își poate implementa propria filosofie. Clar e că energiile verzi sunt viitorul. Dar in faza in incipientă doar cei bogați își pot permite pierderile inerente ale începutului. Faptul că azi Germania investește mai mult în energiile verzi, va folosi în viitor și altor membri UE.

  10. Foarte bun articol, domnule Bolos!
    Cu o mica miriiala: pe linga socul energiei a venit peste o timpenie deja facuta: penerereala europeana. Economia europeana a iesit neasteptat de bine din covidenie si vazindu-se usurata birocratura bruxelleza s-a apucat sa inventeze bani. Fara vreun motiv, doar asa, le-a venit de-un hei rup, dam cu bani in ei si sa se descurce, bani fara vreo acoperire decit in vorbe da’ se descurca ei, le-am dat de lucru si noi ne-am facut c-am lucrat. Sintem folositori, dom’le. (Nu zice nimeni ca noua nu ne trebuie sa facem, sa zicem, autostrazi si sa ne modernizam producerea de energie securitara, sa facem din Portul Constanta altceva decit o dugheana invechita, sa nu se mai tirasca pe Balota (sa zicem) pina si un tren usor de pasageri, ca la marsrute aleluia, sau sa-si faca naibii nemtii un internet mai de Doamne-ajuta). Asa ca hai la intrecerea socialista de penererit! Penereriti totul in jur! Si, cum altfel, digitalizati invatamintul cu profesori suplinitori, bun asa. Treceti pe LED-uri prin penerereala. Ha? Pe ce lume traiesc astia? Oamenii normali la cap au facut asta de foarte multi ani, voi acum va treziti? N-aveati decit sa trimiteti femeia de serviciu sa le cumpere. Sau, ma rog, administratorul cladirii, de n-o fi aceeasi persoana.
    Pentru activitatile economice reale erau si sint bani destui, baltesc in piata inca dinainte de criza, randamentele cerute pentru ei erau si sint cit se poate de rezonabile (adica sint ieftini. Foarte ieftini), gemea si geme lumea de capital care-si cauta loc sa se-nmulteasca.
    Ce treaba avea Ursula sa se bage-n povestea asta? Si ce-a facut? Vorba veche „ajunge-o bita la un car de oale”. Impresia mea este ca penereala asta e pentru birocratia statala/europeana nu pentru economia reala, cea privata, zic, cea care in ultima instanta le plateste sinec…., astaaa, salariile nimuricilor astora. Pacatele mele, dupa ce i-am platit salariu lu’ Dancila si lu’ Gotiu am ajuns sa-l platesc si pe-al lu’ Rares Bogdan! Babaetz, pina nu voi putea vota o persoana reala nu un nume scris pe lista de nu se stie cine, o persoana reala cu care sa pot sta de vorba – cic-ar avea birou in circumscriptie – si careia sa-i pot cere socoteala pentru salariul pe care indirect i-l platesc, pe mine, unul nu ma mai prindeti la mascarada asta.

    • Ce treaba avea Ursula sa se bage-n povestea asta? 
      F simplu, penenereala ii da ocazia sa santajeze pe oricine, de fapt cumpara guvernele, culmea tot cu banii guvernelor. Planul e genial, EU devinde de neinlocuit, si-a gasit menirea.

      • Asta face și Bucureștiul cu toată România: strânge bani din impozite și îi împarte pe bază de proiecte. Sau Târgoviște în Dâmbovița, Pitești în Argeș sau Timișoara în Timiș. Este ăsta șantaj?

    • Va kirati degeaba, pentru ca principala „atractie” europeana sunt banii. Banii unesc toate statele membre, bani aruncați de la Bruxelles, suficienți și pentru investiții, dar și pentru furat. Politica UE (germana de fapt) a fost mereu asta: bunăstare pentru pace. La fel au făcut și în relația cu Rusia: îl îmbogățim pe Putin și camarila lui pentru a nu porni vreun război. Uite ca socoteala nu s-a potrivit, iar astăzi Rusia invadează tari independente. UE spaguieste, oferă bani, iar în schimb cere convertirea la politicile ei socialiste (stangiste) implementate cu forța (acorduri verzi, LGTB, omul nou european educat in spiritul marxist.

    • „…penerereala europeana”

      Dincolo de tușele pe alocuri mai accentuate decât îngăduie gustul meu, permiteți-mi vă rog să remarc că ați sesizat corect, originea inflației actuale nu este războiul din Ucraina, criza energetică șamd., ci afluxul de lichiditate pe care atât SUA cât și UE l-au revărsat peste economiile lor. De teama pandemiei, pentru sprijinirea firmelor care au avut de suferit etc…

      …Ori, poate, și pentru că au dorit o relansare economică prin provocarea unei inflații relativ mici, iar crizele neprevăzute au amplificat efectul acțiunii lor mai mult decât se așteptau.

    • Prin PNRR nu ne da UE bani, nu e un sistem de granturi, ne da bani împrumut, in cea mai mare parte. PNRR este in principal un credit cu foarte multe condiții (Strings attached). PNRR va fi dat înapoi UE, condițiile rămân. Ca de exemplu aberația cu încălzirea cu lemne, creșterea gradului de incluziune a femeilor prin alimentarea cu apa potabila, si multe alte perle scornite de ai noștri vajnici experți pentru ca obiectivele din birourile rupte de realitate a UE sa se potrivească cu obiectivele rupte de realitate din ministerele noastre. Implementarea merge prost pentru ca realitatea nu e nici la Bruxelles nici la București ci la Roșiorii de Vede, Luduș, Lechința si Gogoșari.

      • Daca spuneti ca penerereu’ e un sistem de credite, atunci el e viciat din start. Cum? Daca cineva ia un credit de la o banca sau de la un finantator, creditatul trebuie sa poata demonstra ca poate returna principalul plus dobanda inainte sa vada un sfant. La penereraua asta nu conteaza, scrie tu ceva acolo, baga niste burtologie cum te-am invatat la scoala de vara a partidului si la internshipu’ de la Bruxelles si gata, poti sa raportezi ca s-a facut x% din pnrr.
        Macar de-am lua credite pentru lucruri care ne vor produce bani, bat eu toba pe infrastructura de transport. Dar nu, noi o dam cu ce stie birocratura sa faca: „imbunatatirea perfectionarii caloriferelor din fonta in institutiile de cultura”, penererim si niste cultura la bobor prin programul „Dati un sfant pentru sicofanti”, ii dam si cu invatamint prin „strategia de resurse umane in Epoca Internetului” (asta suna a teza de doctorat la Snspa), le dam si niste sanatate prin programul „Proteza vesela pentru desavirsirea optimizarii vietii cheliei de partid”, bagam spectacole din seria de programe antistres in angoasa citadina pentru incluziune sociala, de-astea.
        Iar cu rentabilitatea creditelor alora ne-ntelegem noi ca sintem europeni. Pai nu, tovarasi si tovarasoaice: banii aia nu sint ai Bruxelles-ului. Bruxelles-ul nu produce bani, Bruxelles-ul e un manager prost care lucreaza cu banii nostri, ii imprastie aiurea si nu da socoteala pentru ce face. Reteta mai sigura de faliment nu e decit sa joci Pnrr la pacanele.
        Vreti un exemplu din practica? Majoritatea pensiunilor din Vartop-Arieseni sint facute „pe fonduri in ultimii 15 ani. Cunosc doar doua exceptiii, in rest toate sint proaste! Toate! In afara de sezonul de iarna si eventual de Pasti nu produc nimic. In restul anului sint goale. Goale, fluiera vintu’. De ce credeti ca multe dintre ele sint la vinzare de citiva ani incoace?

        Macar sa vad autostrada A7 si jumate din A8 gata pina se termina penerereaua asta (ca, tovarasii cu strategiile, trebuie sa ne luam Basarabia inapoi, ca vor au ba, cu rusi cu tot, si cu infrastructura si cu oferta unei vieti mai bune o facem nu cu poduri peste girle), dar astea doua si parte infrastructura feroviara refacuta vor produce bani in viitor. Si rog sa nu mi se spuna ca sint 85% bani gratis, astea-s povesti, in practica iese cam jumi juma.

  11. Inflația a fost generata de peste 10 ani de quantitative easing, 2 ani de epidemie si accelerata de războiul din Ucraina.
    1. O componentă majora a inflației este prețul energiei. Prețul energiei in UE (dar si in afara UE, chiar si in UK) este mult mai mare decât orice proiecție de cost ar pune pe masa producătorii de energie, fie ea fosila sau regenerabila. O întrebare pe care n-o pune mai nimeni este care este nivelul profiturilor sectorului de energie si cum se împart aceste profituri intre producători si intermediari, in special cei care joaca la bursele de energie de la Leipzig, Amsterdam si Viena. Când o marfa absolut necesara este in cantitate foarte limitata a te face ca mai negociezi un preț in aceste burse este o bătaie de joc din care marii perdanți sunt cetățenii Europei; este practic un mijloc de subvenționare a profiturilor intermediarilor. Pare o comparație cam forțata, dar nu cred ca EU are o bursa a sângelui necesar pentru transfuzii.
    In situații de criza majora a veni cu justificări de tip free market este un șmen foarte transparent.
    A pronunța azi windfall tax este pentru dogmaticii de dreapta un fel de anatema, dar acesta taxa a fost folosita si de Margaret Thatcher in condiții mai puțin critice decât azi.
    2. In toate tarile guvernele au taxe si accize mari pe combustibili. Ele ar trebui azi reduse sau desființate, chiar cu riscul unui deficit bugetar crescut. Reducerea inflației azi este un obiectiv mai important decât nivelul datoriei viitoare. Asta daca guvernele dau doi bani pe viata cetățenilor mai vulnerabili si daca vor să rămână la putere mai mult de 6 luni.

    • Nu stiu la restul insa la unele materii prime chiar stiu. Carbunii si gazele sint prea scumpe fata de normal. La cine merg banii in plus? Vad ca toata lumea da vina pe intermediari si pe profiturile lor. E gresit. Fiind marfuri cotate la bursa grosul banilor merge la banci, la finantatori/companiile de resurse, cele care au investitiile reale, fizice, in zacaminte. Va pot spune insa ca majoritatea tranzactiilor reale se fac sub preturile afisate de burse.
      Intrebarea e cine poarta vina pentru explozia preturilor la carbuni si la gaze pe burse? Minerii si companiile de resurse, bancile/finantatorii si speculantii de dinafara burselor? Nu, ei nici in visele lor nu pot sa tripleze pretul carbunilor intr-un an. Asa ceva e imposibil. Astfel de salturi de pret in intervale atit mici de timp (6-9 luni) nu sint doar nefiresti, sint si neeconomice, ranesc pe toata lumea inclusiv pe producatori. De ce? Pentru ca produsele astea, minereuri, carbuni, titei, gaze sint marfuri cu cicluri de fabricatie lungi si foarte lungi. Pina sa vezi vreun dolar profit ai nevoie de investitii care dureaza de la 3-5 ani in cazurile cele mai usoare (stii unde-i titeiul/unde-s gazele + stii/poti sa le scoti de-acolo + poti sa le transporti la cumparator) pina la 8-10+ ani. Or in toti anii astia tu, miner/companie de resurse/banca trebuie sa finantezi toata povestea, in cazurile de azi nu doar extinderea productiei existente (carbuni, titei) dar si identificarea unor surse/resurse noi. Asta in mod continuu. Repet: identificarea de surse/resurse noi in mod continuu! Daca s-ar putea peste noapte schimba structura productiei criza energetica s-ar rezolva miine dimineata cu tot cu verzituri. Realitatea insa e cu totul alta si a fost si este ignorata de politic si un UE si in US. Iar acum se mira cineva ca s-a stricat aranjamentul si ca au explodat preturile? Cine nu se astepta sa se sparga buba cind tu inventezi o bursa a gazelor fara vreo acoperire in realitate? Cine nu se astepta ca pretul CIF-ARA (Amsterdam si prin zona) la carbuni si la gaze sa nu explodeze in conditiile in care EU ignora cu succes de 25 de ani incoace orice investitie in macar identificare de nu explorare de zacaminte de orice fel?

      Inca ceva: minerii fac mai multi bani acum. Ce e rau in asta? Doar Google, FB si Apple au drept la profit? Pai astia nu exista fara minerit, dar statul tot pe mineri vrea sa-i taxeze?

      • Numele Mercuria Energy va spune ceva?. Companie înregistrata in Elveția.
        In 2020, in plin criza Covid 19, au avut un profit de 786 milioane dolari, anul trecut încă in criza COVID 1.255 miliarde dolari. Cred ca anul acesta vor face cele puțin 2 miliarde.
        NB – această companie, fondata de JP Morgan si vânduta ulterior, este privata, adică nu este listata la bursa. Trei foști traders de la mari bănci occidentale (intre care Citi Group) dețin 34.4%, nu se știe clar restul proprietarilor. Se știe doar ca o companie de stat, ChemChina are 12% din Mercuria Energy. După cum vedeți când este vorba de făcut bani capitalul chinezesc de stat își da mana bucuros cu cel privat occidental.

        • Bun, si ce e gresit in ce fac Mercuria Energy sau alte companii ca ei? Ca fac un purcoi de bani? Bravo lor! Nu sint listati la bursa? De ce-ar fi, daca au capital de lucru din alta parte n-au de ce sa se listeze. Or lumea geme de bani, daca stii sa-i atragi vin ei singuri. E si ChemChina pe-acolo? Foarte bine, doar China e marele aspirator de marfuri ale lumii, ai un astfel de actionar ai acces direct la o piata enorma.
          Cine face insa cei mai multi bani din majorarea pretului energiei? La noi Statul. Asta arata cifrele. N-ar fi rau daca banii pe care-i face statul din impozitarea energiei ar fi sanatosi. Nu sint. Banii pe care-i face statul asa sint purtatorii unei boli pe care o simtim cu totii. Inflatia. De ce? Pentru ca sint cheltuiti, nu sint investiti in domenii care vor produce mai apoi alti bani. Cred ca la BNR se cam scrisneste din dinti dar cum naiba sa-i explici lu’ cine-o fi Ministru de Finante si sa si priceapa.

          Si-apoi, ca veni vorba despre companii elvetiene, cum se face ca Statul le taxeaza cum le taxeaza (adica foarte rezonabil, vine lumea acolo sa-si deschida firme) si totusi au si sanatate si infrastructura si aparare (si ce aparare!) si toate alea? Nu cumva pentru ca Statul (generic) isi vede de-ale lui si-atit? Si-acolo chiar isi vede!

          • Ceea ce nu vreți sa observați este ca toți acești middle men nu adaugă nici o valoare mărfii, doar adaugă zeci de procente la preț. Ei nici măcar n-o transportă.
            In plus ei nu cheltuiesc nici leu sau un franc elvețian in România sau Elveția. Practic ei sifonează banii plătiți de cetățenii europeni spre Cayman Is.

            • Nu. Cind platesti 5% impozit pe profit (parca atita e in Cantonul Zug) si banii stau sigur intr-o banca elvetiana nu are vreun sens sa folosesti un vehicul financiar dintr-un paradis fiscal.
              In plus valoarea adaugata de astfel de companii este si in investitii directe in minerit (capital, consultanti specialisti, masini), in servicii financiare si uneori in logistica. Astia nu sint brokeri si nici simpli comisionari! Uneori o astfel de companie ia un zacamint de la zero (cu riscurile aferente) si dupa ce-l dezvolta ani de zile ii valorifica productia, alteori cumpara o exploatare cu probleme, toata sau partial, si o optimizeaza. Lucrurile pe piata materiilor prime nu sint atit de simple pe cit le prezentati, nu e ca si cind iau de la Metro si vind in magazinul meu pentru un adaos comercial.

            • Ati spus 5%? Impozitul federal in Sviteria este de min 12%. Povestea cu middle men care fac investiții directe este chiar o poveste. Majoritatea acestor companii cumpăra de la producători si vând mai departe la fraieri, ie statelor europene.

            • @ Cinicul 03/10/2022 At 16:17

              Fara sa fiu vreun stiutor in taxe, (fereasca-ma D-zeu, dracu sau cine-o mai fi, am lucruri mult mai interesante de facut decit asa ceva), aveti aici un site pe care m-am uitat cind s-a zbatut biata head hunterita sa ma recruteze pentru un miner american pentru centrala lui din Cantonul Zug.
              https://www.expat.hsbc.com/expat-explorer/expat-guides/switzerland/tax-in-switzerland/#:~:text=The%20maximum%20overall%20rate%20of,net%20wealth%20taxes%20are%20levied.
              Despre restul ce sa zic, Glencore cumpara participatii ici colo si cind e cazul baga bani, Trafigura la fel. Nu e treaba mea sa-i apar, dar nici nu ma doare-n cot de ce fac ei, as vrea foarte sa am cifra lor de afaceri. Macar un miliard de dolari, sa fie acolo de saminta.
              Daca doriti sa stiti ca m-ati invins in mica noastra disputa e ok, declar ca ati facut-o. No harm done, it neither picks my pocket nor breaks my leg.

            • Dispute pe un ton civilizat sunt azi rare si ma bucur ca ne putem desparți cu o remiza.

    • Reducerea taxelor si accizelor ar fi o soluție daca energistii si petroliștii nu ar baga in buzunar economia de taxe si ar continua sa crească preturile zicând bogdaproste, si făcând o comanda pentru un Lamborghini placat cu aur si bătut cu diamante, si o vila in Monte Carlo, casa de vacanta. Daca va e mila de directorii si patronii din energie si petrol, si credeți ca niște bonusuri grase ar fi binevenite, tăiați impozitele, dar nu sperați sa se oprească preturile din creștere sau, doamne ferește sa scadă preturile.

      • Cum explicați taxele aplicate în România asupra apei ”consumate” de hidrocentrale? Tot pe seama unor pretinse Lamborghini? Cauzele reale sunt lipsa concurenței, generată de taxele aberante. Un agent economic cinstit va închide activitatea, nu va accepta să plătească taxe aberante și exact asta se întâmplă în prezent, pas cu pas.

        Ce nivel de taxe asupra energiei vi se pare dvs rezonabil, în calitate de economist? Chiar considerați normale toate taxele incluse pe factura de energie electrică? Unde e limita? 98% din prețul final vi s-ar părea suficient? 99%?

        În realitate, lucrurile vor evolua de la sine: furturile de energie vor crește până la nivele nemaivăzute, tocmai pentru că taxele asupra energiei sunt la nivele nemaivăzute. După ce furturile de energie se vor generaliza, finalul e unul singur: reducerea taxelor, în speranța că va fi reluată conformarea voluntară.

        • Resursele naturale nu sunt gratuite si nu aparțin oricui vrea să profite de ele. Apa are un preț, așa cum petrolul sau gazul sau balastul are un preț.
          Fara sa fiu eu avocatul nimănui, Hidroelectrica plătește apa pentru că perturbă starea naturală a râului ceea ce implică lucrări in aval și in amonte care să asigure protecția mediului, calitatea apei, și să rezolve o mulțime de alte probleme generate de un curs ne-natural al apei. Există discuții foarte serioase legate de emisiile de CO2 pentru construirea de hidrocentrale, cantitatea de beton utilizată fiind colosală, ca să nu vorbim si de cantitatea de combustibil necesară utilajelor care sapă și mută pământ. Probabil nu o să vedem centrale hidroelectrice noi prea curând.

          • ”Există discuții foarte serioase legate de emisiile de CO2 pentru construirea de hidrocentrale”

            Dacă emisiile de CO2 sunt criteriul principal, atunci discuțiile respective sunt doar dovada unei îndoctrinări dincolo de orice limită. Câteva ore fără energie electrică în fiecare noapte, la fel ca pe vremea lui Ceaușescu, se pare că au devenit imperios necesare, dacă s-a ajuns la asemenea raționalizări ale fiscalității.

            Când 70% din suprafața planetei reprezintă mări și oceane, ce control asupra degajărilor de CO2 din ocean poate exista? Valoarea constantei solare e 1,362 kW/mp, asta reprezentând energia pe care Pământul o primește de la Soare, pe fiecare metru pătrat. Există undeva pe Pământ vreo cantitate de căldură comparabilă, produsă de oameni?

            Problema reală e alta: bugetarii au învățat să aplaude taxele aberante, fiindcă își dau seama că traiul lor este asigurat tocmai din acele taxe aberante. Numai că ”banii altora se termină întotdeauna”, după cum a explicat cândva Margaret Thatcher, iar bugetarii vor trebui și ei să învețe să facă și ceva concret. Foarte curând, surprinzător de curând.

            • Harald, ai un comportament tipic pentru un troll. Esti agresiv si repeți aceleași idei mereu si mereu. Tu ce produci ca sa-ti justifici existenta? Si nu ma refer la mii de comentarii scrise sub îndrumarea unor patroni. Un om care nu are altă ocupație decât de a posta mereu aceleași comentarii, mi-e greu să cred că e util in vreun fel societății. Intai faceti ceva si apoi dati-va cu presupusul.

            • Probabil, foarte probabil, pe măsura ce evoluează Romania, tot mai mulți bugetari vor dispărea ca urmare a digitizării si automatizării.
              Concret? Deci la sapa si lopata cu bugetarii? Faceți un canal cu bugetarii cum a făcut Ceaușescu unul cu intelectualii?

            • În România nu vor dispărea bugetarii decât prin imposibilitatea statului de a-i mai plăti. În anii ’90 au existat intreprinderi de stat care s-au desființat de la sine: nu mai erau încasări, nu mai erau bani de salarii, așa că oamenii încetau să mai vină la serviciu și își găseau fiecare un mod de a produce niște bani reali, prestând o muncă reală. Prin 1993 sau 1994 am întâlnit un fost profesor de fizică din liceu făcând taximetrie: omul înțelesese că trebuie să producă și niște bani reali, salariile bugetarilor deveniseră ridicole.

              ”Digitizarea și automatizarea” sunt povești de adormit copiii, bune până când actualii bugetari ies la pensie. După care alte generații de bugetari vor promite solemn ”digitizare și automatizare”, în speranța că ies și ei la pensie 😀

              Nu fac eu personal nimic cu bugetarii români. Am pus câteva mii de km distanță între ei și mine, astfel încât să nu cotizez pentru bunăstarea lor materială. Și cât timp ei aplaudă actuala fiscalitate, asta e dovada că am făcut bine.

            • W/mp, nu kW/mp
              Si nu este valoarea pe care fiecare mp o primeste, este o valoare masurata in afara atmosferei, acel flux de fotoni care loveste Terra in ansamblu.
              Radiatia loveste o „sfera rotitoare’, valoarea medie/mp este de 343 W/mp.
              Care nu e nu stiu ce putere/mp, dare este ceva continuu, suprafata e mare (510 mil kmp) si, in ansamblu avem o valoare imensa de energie care este primita de Pamant.
              Aceasat energie mentine echilibrul dinamic astfel incat planeta sa nu se raceasca ..stiut fiind ca temperatura medie a Terrei este in jur 288k iar a universului esre de vreo 2 K.
              Avem nevoie de un aport energetic care sa compenseze pierderea de energie cauzata de radiatia specifica unui corp cu marimea si temperatura Pamantului, emisivitatea si alte chestii care infulenteaza acest echilibru termodinamic..care nu trebuie confundat cu unul static.
              Nu are nicio importanta cata caldura produc oamenii, este ceva neglijabil, important este cum modificam albedoul, emisivitatea, coeficientul de absorbtie al radiatiei in infrarosu depinde de mai multi factori…unii pot fi influentati semnificativ de oameni, de aici avem chestia aia antropogena, nu din marimea caldurii produsa de oameni.
              Efectul de sera nu este determinat doar de radiatia solara si gazele cu efect de sera ci si de proprietatile atmoseferei, miscarea aerului (convectie), a apei ( La Nina si El Nino in special) albedou la nivel de pamant si apa , calitatea si marimea suprafetelor cu vegetatie (importanta maxima prin evapotranspiratie) etc.

          • @MirceaM – ”W/mp, nu kW/mp”

            Orice om care a întins vreodată mâna la soare și a simțit căldura poate confirma că e vorba de 1,36 kW/mp, nu de 1,36W/mp.

            Dacă vreți valoarea în W, e 1362, fără virgulă. Orice om care a folosit vreodată un calorifer electric de 2kW poate să confirme. Din cărți e mai greu de înțeles puterea electrică și manifestările ei concrete în lumea reală.

            Acum, vedeți câți metri pătrați are o țară și vedeți dacă oamenii produc cantități de energie care să se apropie cât de cât de constanta solară.

        • Legat de reducerea taxelor pe energie, eu spun ceva foarte simplu, nu ar reduce prețurile.
          Nivelul de taxe corect la energie este același nivel cu toate domeniile. Fără favoritisme.
          Discuția relevantă însă nu este taxarea ci reglementarea prețurilor in condițiile in care piața funcționează in defavoarea economiei. Consumul fiind inelastic, prețurile libere au o singură direcție, in sus, și o singură limită, puterea de cumpărare. Creșterea prețurilor la energie nu înseamnă dezvoltare pentru că se face pe seama productivității și a consumului tuturor celorlalte sectoare.

          • Eronat, domnule Bolos. Consumul de titei si de alte materii prime, metale spre exemplu, este inelastic, da, insa preturile se duc in sus si in jos. Uitati-va la piata titeiului in ultimii, sa zicem 50 de ani. Nu discutam aici de ce s-au suparat harapii sau ca a avut loc revolutia shale, pretul titeiului a variat considerabil. La metale a avut mai putine spike-uri decit la titei insa nu exista nici un motiv economic pentru care preturile lor, ale metalelor, zic, s-o tina tot in sus decit cazul, si nici n-o fac. Am fost activ pe piata plumbului si am lucrat bine mersi si la $600/MT si la $2200/MT. Acum e $1900/MT si piata merge bine.
            Evident, la metalele cerute aiurea de timpenia verde politico-ideologica nu e asa ci cum spuneti. Vreti un exemplu? Saptamina trecuta pretul litiului (in carbonat) a sarit de $71 000/MT si va mai creste indiferent de batutul apei in piua verde cu „sustenabilitate”. Ce mama dracului e aia? Si de ce pretul ala in asa hal? Pentru ca baterii si mai ales pentru ca mult clamata reciclare a litiului da rezultate tehnice submediocre (pe cel reciclat nu-l mai poti folosi cu aceleasi rezultate ca si pe cel „proaspat”) si care nu pot fi influentate de politic ci strict de cercetare si de tehnologii pe care nu le detinem.

            • Iarasi va faceti ca nu stiti ca piața petrolului este cea mai manipulata piața, atât de traders, cât și geopolitic. Exista studii care arata ca variații extrem de mici în volumul producției sunt amplificate de speculații care pot creste sau scadea prețul acestei marfi cu peste 10$ pe baril.
              In plus interese geopolitice determina atât volumul cât și prețul petrolului produs și vândut. Rusii și arabii si-au dat mana sa tina prețul petrolului la cote ridicate. Acum vreo 2 ani Trump încerca sa-i convingă pe sauditi sa scadă producția pentru a creste prețul petrolului. MBS s-a supus fără cracnire. A fost pentru un scurt timp un cartel global: arabii, rusii si americanii cantau dupa acelasi portativ. Iar cetățenii consumatori din întreaga lume erau marii perdanți.

            • @ Cinicul 04/10/2022 At 3:21

              Nu e nevoie de nici un studiu care sa arate vreo variatie in productie, se vede in pretul titeiului. Se vede cu ochiul liber, un biet zvon ca statul/compania x intentioneaza sa …(reduca productia cu t-spe milioane de barili pe zi, mareasca nu stiu ce nu stiu cind nu stiu unde, etc) duce la miscari imediate pe piata titeiului. Ca Opec+ se vor reuni la … si intentioneaza sa … si fandaxia-i gata. Nu e treaba mea, astea sint treburile lor strategice. Nu e jocul meu si nici al dv, orice bocet la tema e pura pierdere de vreme.
              Ce pot insa sa observ este ca pentru mine, consumator mic de benzina, pretul o ia tot in sus indiferent de pretul titeiului la bursa. Or ce-mi vinde mie petrolistul vine grevat zdravan de ce-si pune statul peste. Nu c-ar fi vreunul dintre ei vreun sfint, insa unul macar face o treaba, celalalt doar se afla-n treaba.

            • Opinez ca asta are de-a face nu atit cu transportul de marfa cit cu, wait for it, drums rolling, ……, obtinerea de energie/caldura la iarna. A trimbitat presa saptamina trecuta ca Nemtia s-a facut cu ceva cantitati de motorina de la harapi. Ce idee, Nemtia sa importe motorina. (Ca Iranul importa benzina e treaba lor, dar Nemtia?). Pai e groasa rau.

            • @ :)
              asta ar fi ca si cum daca ar creste brusc cererea de bere nefiltrata ar deveni mult mai scumpa decat cea filtrata; in cazul berii efectul ar fi mai degraba invers

          • Aveti dreptate cand observati ca reducerea taxelor nu ar reduce pretul energiei. In schimb reasezarea pietei energie pe baze rationale economic ar face-o;

            https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/pretul-energiei-electrice-ar-trebui-sa-fie-cel-mediu-nu-cel-maxim

            Toata lumea se face ca nu vede aberatia de reglementare pe baza de pret marginal. Investitorii pt. Ca fac bani mocca, statele pt. Ca incaseaza taxe(tva, accize!!! – e un lux energia?, etc) aducand sub control sume enorme pe care le distribuie cum vor muschii lor rozaliu-vernili.

      • Ma dezamagiti, domnule Bolos. Benzina costa la bursa $2.6701/galon, adica 3.439 lei pe litru. Tocmai am umplut rezervorul cu 7 lei pe litru. In aia 3.349 lei/l petrolistul a explorat, apoi a dat niste gauri in pamint, apoi a scos titeiul de-acolo, apoi l-a transportat la rafinarie, apoi l-a rafinat, apoi l-a impartit pe sorturi, apoi l-a depozitat, apoi nl-a incarcat in cisterne si apoi l-a transportat in oras la pompa de unde am cumparat eu. Restul a luat statul.
        Dar nu de mine e vorba aici, e vorba despre lucruri care conteaza pentru toti – sa zic pentru tara dar nu mai poti vorbi in termenii astia dupa vadimismele potaii aleia, sa-ti fie tarina grea, ticalos nemernic, ai avut mare noroc ca nu mi-ai iesit in cale ca-ti trageam suturi in dos pina faceai hemoroizi sub limba! – adica transporturi, constructii, industrie.

  12. Mi-a plăcut articolul, așa, coborît pe pământ cum e.

    Eu văd lucrurile puțin diferit. In ecuația mea rușii, adică regimul Putin, ocupă un rol mai puțin important (nu pot să cred că animalul ăsta ar fi vreun geniu malefic capabil să premediteze si să producă inflație intr-o economie atât de mare. influența lui a fost puternică insă in Germania). Pe scurt:

    O nouă ideologie=>economia socială de piață se transformă in economie verde de piață=>distorsiuni pe piața energiei=>reducerea investițiilor in surse permanente (in opoziție cu cele verzi, intermitente) de energie locale și absența diversificării importurilor in politicile economice=>consolidarea Rusiei ca furnizor major=>gazul se transformă in drog energetic pentru statele Uniunii=>energia ieftină temporară menține iluzia creșterii perpetue de unde si politicile monetare pro-inflație (dar o vreme moderate)=>după pandemie Uniunea emite monedă in cantități astronomice=>prima fază a hiperinflației. Tăierea (iminentă) a gazului/petrolului rusesc produce o stare de sevraj ce se propagă in toată industria europeană. Spectrul creșterii dispare=>scade consumul=>scade producția industrială, inclusiv de energie=>cresc costurile de producție=>incepe competiția pentru resursa tot mai limitată, competiție ce va deveni, cât de curînd, bătălie. Statele mai puternice vor subvenționa/naționaliza entități din sectorul energetic in timp ce periferia nu-și va permite acest lucru, ceea ce inseamnă că, după câteva mari falimente in economiile post-comuniste, energia se va scurge efectiv către vest, adică acolo unde există incă cerere industrială și capacitate de absorbție a costurilor sporite de producție (și cu ajutorul statelor). Urmează noi emisiune masive de monedă in UE menite să ajute statele golite brusc de energie=> a doua fază a hiperinflației. De aici…

    • Economia verde de piață, ca si economia socială de piață sunt conceptual la fel de valabile ca comunismul cu fata umana. Exista economie de piață reglementată pe diverse nivele și în diverse ponderi din economie. Reglementările sociale și cele verzi înseamnă costuri suplimentare, deci prețuri mai mari deci inflație. Excesul de reglementare înseamnă stagnare economică, excesul de de-reglementare înseamnă exploatarea fără limite a oamenilor și a mediului de către marii capitaliști. Piața nu are etică sau moralitate, e un mecanism simplu în final, cerere, ofertă, tranzacții.
      Problema e mai largă decât Europa. În marele joc pentru putere Europa e un show secundar față de Asia. A stat prea multă vreme închistată în reglementări, norme, proceduri și birocrație.

      • Pe de-o parte, in cadrul unei piete comune (si a unui buget comun) reglementarile sunt necesare. Caci, atat banii contribuabililor, cat si sanatatea, securitatea cetatenilor, libera circulatie a capitalului, a persoanelor, o piata comuna a muncii, etc nu pot fi asigurate fara reglementari si reguli comune. Pe cealalta parte, UE este greoaie in privinta deciziilor si a aplicarii reglementarilor. Spre exemplu, se tot dezbate (de ani de zile) despre Uniune Pietelor de Capital si multe altele, multe state insa, nu doresc sa cedeze la suveranitate in favoarea eficientei pietei comune. Uniunea Monetara, Uniunea Bancara, Uniunea militara (membrii UE nu sunt in stare sa organizeze nici macar achizitii comune de echipamente samd), politica externa comuna, si multe altele sunt alte exemple demne de mentionat.

        P.S. actualmente, UE este o organizatie din zeci de state suverane, membri vechi si noi, dar nu toti membrii cred in acest concept. Majoritatea membrilor noi, vad in UE doar un fel de „Plan Marshall” in care ar dori mai putine reglementari in privinta cheltuirii fondurilor europene – insinuand ca reformele (incepand cu statul de drept, meritocrtie, etc) ar fi contraproductive, aratand cu degetul la reprezetantii cotribuabililor-net din Vest (etichentandu-i in neomarxisti, imperialisti, ipoctiri, samd). In stadiul actual, suntem departe de a ne compara cu alti actori globali. In opinea mea, fara mai multa integrare (fara cresterea eficientei) nici macar supravietuirea acestui construct (stadiul in care ne aflam) nu este garantata pe termen mediu si lung.

        PPS. Apropo, chiar si in SUA exista state de contribuabili-net si beneficiari-net la bugetul federal, programe federale de stimulare a cresterii economice, subventii, coeziune, reglementari, monitorizari, etc (iar evaziunea si fraudarea fondurilor federale se pedepseste chiar mai aspru decat in UE). https://www.nytimes.com/2019/11/03/world/europe/eu-farm-subsidy-hungary.html

  13. „…statistica ne dă o valoare medie pentru toate prețurile, asta însemnând că unele prețuri cresc mai mult altele mai puțin, unele prețuri scad…”

    Mai mult decât în privința calculului mediei (evoluției) prețurilor, metodologia este discutabilă din cauza impactului diferit asupra diverselor categorii de consumatori/ gospodării, ca urmare a obiceiurilor de consum diferite. Adică, a modului mai mult sau mai puțin relevant de alcătuire a coșului de consum. Altfel, de regulă, polarizarea socială este unul dintre efectele inflației.

    Dacă îmi este permisă o observație, aș zice că perioada actuală este departe de a aminti anii 1990, când inflația avea nu două cifre, precum în prezent, ci trei.

    Asupra celorlalte opinii exprimate de autor în articol am îndrăznit să fac modeste comentarii cu alte prilejuri, când au mai fost exprimate. Îmi permit să reamintesc doar, ca principiu, că obiectivul necesar al politicienilor noștri este creșterea nivelului de competitivitate al economiei românești.

  14. Dupa 20 de ani de activitate prost platita in mediul privat, dupa o concediere nedorita, de cativa ani am ajuns sa muncesc intr-o institutie de cultura (adica nu administratie, sanatatate, educatie, justitie, structuri militarizate etc.), adica un bugetar mult hulit. Lucrez cel putin 2 weekenduri complete pe luna, intr-un mediu toxic, in conditii microclimatice pe care nimeni nu si le-ar dori in casa sau la locul de munca. Pentru asta, cu toate sporurile, bonurile de masa etc., inainte de pandemie primeam 3200 lei in mana. Asta insemna atunci vreo 730 EUR. Acum, dupa recalcularea salariilor (nici vorba de marire de leafa: inca sunt restante de marire neonorate de dinainte de 2019 – nn.), primesc cu vreo 150-200 de lei mai putin pe luna, salariul net insemnand astazi cca 600 EUR. In conditiile in care, datorita pandemiei, a ”liberalizarii” pietei energiei si sanctiunilor antirusesti preturile au explodat. E mult, e putin? E de ajuns sa traiesti?

    • Ca in orice alt domeniu realitatea crudă este că valorezi cât ești plătit. Pe o piață liberă a muncii este dreptul și aproape obligația unui angajat de a căuta cea mai bună alternativă posibilă de venit. Dacă un nivel salarial nu îți satisface nevoile și așteptările, e obligația ta să cauți in localitate, in țară, in Europa sau in lume un job care să te satisfacă. Nu suntem obișnuiți cu acest raționament, dar se numește pragmatism și cam 3.000.000 de români l-au adoptat deja plecând din țară. Din păcate nu e confortabil psihic, poate fi chiar înspăimântător, dar nu te obligă nimeni să muncești la un anumit loc de muncă. Angajatorul care nu-și permite să plătească salarii, să muncească el, sau, să lase loc liber pe piața pentru cei care pot.

      • Exact mentalitatea asta distruge economia reală. În traducere: dacă statul poate emite oricâți bani vrea el și poate plăti orice număr de angajați, înseamnă că el e cel mai competitiv angajator. Și orice angajat responsabil ar trebui să se ducă să lucreze la stat, corect? 😀

        Faptul că în România se dă în continuare șpagă pentru angajarea la stat demonstrează că volumul muncii prestate nu este la nivelul salarizării oferite. Știu bugetari în România care lucrează cam 3 ore pe zi, dar sunt plătiți pentru 8 ore. De asta au dat șpagă pentru angajarea la stat, pentru că niciun angajator privat n-ar tolera așa ceva.

        • In mediul privat banii nu intra in casierie pentru ca exista o lege care sa oblige cetateanul sa treaca pragul unui antreprenor sa cumpere bunuri si / sau servicii . Bugetele publice sint construite prin impunere legala . Iar guvernantii au aflat in cele din urma ca pot sa legifereze pentru bunastarea lor si nu pentru bunastarea celor ce trudesc ( mediul privat ) . Bugetarul este capusa ordinara pe corpul social sanatos al poporului roman .

  15. Doua observatii:
    1. „Proiecţiile trimestriale ale BNR presupun existenţa unui cadru de prognoză adecvat.” zice BNR. Ce inseamna asta? Phaaa, ciititi aici
    https://www.bnr.ro/Cadrul-de-prognoza-al-BNR-3373.aspx
    Pe scurt, avem trei categorii modele de prognoza complexe care, agregate cumva, ne dau prognoza macroeconoca trimestriala.
    Avem variabile care sunt greu de estimat in conditiile de astazi, pentru ce va fi peste luni sau ani, in special cand vorbim de pretul petrolului, indicatori de incredere, comportament rational optim -ce-o mai fi si asta :P
    Apoi avem niste faze in care calculcam si calculam, totasa, cam la nimereala in cazul proiectilor „expert”-cum ar fi oretul la energia termica sau electrica, sa ridice mana sus expertul ala care poa sa ne spuna cat o fi curentul electrica peste 2ani :P,
    Daca ne gandim ca MAPM (modelul de analiză şi prognoză pe termen mediu) este decisiv influentat de „opiniile” expert ale echipeei de prognoza vedem ca „treaba” este cam ca dracu de „nimerit”.
    Asa ca n-as pune mare baza pe proiectiile alea multitrimestriale, anuale bla, bla.
    Daca e sa o spunem p`aia dreapta habar n-avem ce ne asteapta dpdv al inflatiei, ptr ca nu stim ce o sa se intample cu pretul la energie si cat de rational o sa fie comportamentul nu peste un an, nici macar in iarna asta!
    Bun, daca cititi raportul pe inflatie din august, ultimul, veti observa ca mai degraba au nimerit in scenariul de risc decat in ala de baza:
    „Scenariul de risc privind impactul economic al războiului ruso-ucrainean prevede
    amplificarea acestuia (relativ la ipotezele din scenariul de bază), inclusiv în
    condițiile unei posibile prelungiri a conflictului și pe parcursul anului viitor. În acest
    context, sunt anticipate o înăsprire a sancțiunilor impuse Rusiei, dar și o întrerupere
    generalizată a exporturilor rusești de bunuri energetice către țările europene,
    cauzând raționalizări ale consumului de gaze naturale, în special în țările care
    prezintă o dependență ridicată de importul de astfel de bunuri din Rusia (precum
    Germania și, într-o măsură mai redusă, Italia, principalii parteneri comerciali ai
    României). Totodată, o astfel de evoluție ar conduce la noi puseuri inflaționiste
    pe piețele de materii prime, precum și la accentuări ale blocajelor în lanțurile
    globale de producție și aprovizionare. Astfel, atât prețul țițeiului, cât și cel al gazelor
    naturale sunt presupuse a se plasa semnificativ peste valorile din scenariul de bază,
    cu până la 65 la sută în cazul petrolului, în timp ce pentru gazele naturale este
    adoptată ipoteza unei dublări a cotațiilor până la finele anului și, respectiv, a unei
    detensionări ulterioare doar graduale a pieței. La acestea se adaugă noi majorări de
    prețuri ale materiilor prime agroalimentare, acestea atingând niveluri cu până la
    30 la sută peste valorile înregistrate în prezent”
    2. Daca ne uitam si aici
    https://cursdeguvernare.ro/cum-a-modificat-inflatia-cheltuielile-din-cosul-de-consum-al-familiilor-utilitatile-si-alimentele-au-urcat-la-peste-50.html
    vedem ca alimentele au o pondere de33% (crestere cu 13%) si utilitatile de „doar” 19% (crestere cu 28%) Comportamentul individual este foarte important in aceste vremuri. Ma gadesc la faptul ce desi avem furnizori de energie elctrica la 0,71 lei/kWh inghesuiala si tanguiala mare cum ca pretul e mare are drept cauza si faptul ca oamenii nu se muta la Hidroelectrica (astia-s aia cu 71 de bani) preferand sa stea ca vitelul la poarta noua tot la aia care-i jumulesc de bani, enelul, de ex. ca asa au stat ani si ani. Dupa cateva luni in care facturile au crescut ca dracu tot stai si nu te muti la ala ieftin! De ce? Habar n-am…
    La alimente nu stiu ce sa spun, eu sunt „prosumator” si nu-mi dau seama…dar vad ca vecinii mei arunca la fel de mult ca inainte, enorm de fapt (vad cand dau la caini de mancare, arunca practic juma de pui, mancare gatita …tot din obisnuinta)
    Cred ca este nevoie de acest dus rece, ba inca de unul si mai rece-fara plafonari si subventii, pentru a ne arata ca viata depinde si de ce facem noi cu ea :P

    • „Totodată, o astfel de evoluție ar conduce la noi puseuri inflaționiste pe piețele de materii prime, precum și la accentuări ale blocajelor în lanțurile globale de producție și aprovizionare”
      _____
      In contextul in care blocajele nu au fost rezolvate, pietei nu ii ramane decat sa se echilibreze singura!

      P.S. Pe langa scaderea cererii, companiile cu un grad mai mare de indatorare (vezi debt /equity ratios) vor fi confruntate si cu o crestere a cheltuielilor cu dobanzile. Si culmea ironiei, cu toate ca traversam o faza inflationista mai accentuata, pretul multor active a inceput sa se dezumfle (incepand cu actiunile rascumparate). Volumul tranzactiilor imobiliare a scazut si el semnificativ si nu mai dureaza mult pana va fi afectata si aceasta clasa de active. Scaderea cererii si deprecierea activelor in bilanturi (pe de o parte) in combinatie cu majorarea dobanzilor si a premiilor de risk (pe cealalta parte) poate trimite multe companii in insolventa si evident multi consumatori in somaj.

      PPS. Puseurile inflationiste (si majorarea dobanzilor) pot avea un impact negativ si asupra cheltuielilor bugetare – in special pe un fondal incert si persimist al cresterii economice (conform prognozelor pentru primele trimestre 2023, in multe tari cresterea economica va fi anemica, stagneza sau in unele poate fi chiar negativa). In acest context, ne putem astepta ca rata cresterii veniturilor bugetare sa fie sub rata cresterii cheltuielilor cu dobanzile – si evident aceasta diferenta trebuie finantata cumva (sau alternativ compensata prin reducerea altor cheltuieli). La randul lor, reducerile cheltuielilor bugetare pot accentua scaderea cererii si a presiunilor inflationiste, si tot asa. https://www.visualcapitalist.com/global-debt-to-gdp-ratio/

    • Cu cat inflatia este mai mare cu atat abaterile de la orice model de prognoza sunt mai evidente. Erorile se acumuleaza in timp. Dupa parerea mea in orice model, in conditiile actuale orizontul de previziune credibil se scurteaza, se instaleaza un zid de ceata in viitor care se apropie din ce in ce mai mult de T0. De la previziuni pe 5 ani se reduce orizontul la 4, 3, 2, 1, semestru, trimestru, una sau doua luni. Nu am avut niciodata acces la modelele de prognoza ale BNR, dar presupun ca sunt printre cele mai avansate disponibile.

      Ce mi se pare bizar este ca targetul ramane 2,5% desi abaterea inflatiei este din ce in ce mai mare. Un target nerealist este o problema majora pentru fundamentarea strategiilor. Mi s-ar parea realist sa tintim 14 % si sa ratam cu 1,5%. Este nerealist sa fim la 15% la T0 inflatie si sa tintim 2,5% la T+1. De la 15% drumul e lung pana la 2,5%, poate fi ani de zile, poate chiar o decada. 2,5% este acum o tinta realista cel mai devreme in 2027. Daca tinta este 2,5% cu doi ani inainte de o potentiala aderare la zona Euro, atunci stim ca trebuie indeplinite criteriile bugetare, ratele dobanzilor si inflația la acel moment.

      Este clar ca toate bunurile si serviciile au o pondere diferita a costului energiei in costul final, deci contagiunea inflaționista se produce începând de la bunurile si serviciile energo-intensive si continua ca un bulgare de zăpadă pana la cele care folosesc foarte putina sau deloc energie. De unde si dispersia mare a creșterilor de preturi in faza inițială si tendința de a creste nivelul de corelație intre preturi pe măsura ce efectul scumpirilor se acumulează si parcurge nodurile economiei. Nu stiu daca BNR foloseste o retea neuronala de agenti economici ca model de prognoza, si daca da, cat de detaliat este mapata o astfel de retea dar cred ca este cel mai pertinent model de prognoza a propagarii socurilor.

      • Realist este doar conceptul economic ce ofera pietei posibilitatea de a dicta pretul .Din nefericire, tendinta este de a folosi pretul cel mai mare din piata ca si etalon al vinzarilor curente ceea ce distruge asa numita economie de piata .Acelasi produs care are inclus , in pretul final ,costuri diferite de productie obtinut de diferitele firme, ce au aceiasi activitate , se vind in piata la acelasi pret maximal diferentele fiind de regula nesemnificative .Tendinta, ce uneori este parte a unor intelegeri alteori doar a unor speculatii de moment ,de a pune in practica , ca si obiectiv , obtinerea pretului cel mai mare din piata , deformeaza teoria ce sustine existenta unei piete libere , diferentele de venit raminid parte a marketingului ,a stiintei de a vinde in online concomitent cu vinzarea in magazinele de resort, dar si aici pozitionarea acestora se reflecta din cantitatea finala cumulata in veniturile finale . Uneori decizia politica influenteza si ea pretul .Razboiul schimba si el teoriile pietei libere si totul se reaseaza in pozitii de forta .In acest moment umanitatea nu isi poate permite o piata libera in totalitate .Interventia Statului devine obligatorie cel putin o vreme pine ce lucrurile se reaseza in matca lor oferita de teorie . Functie de finalul confruntarilor ,economice , politice , militare si de supravietuitorii acestor confruntari ne vom intoarce sau nu la piata libera .Trebuie inteles cum la un anumit nivel intrega situatie economica globala este cunoscuta si interventile in piata vor deveni punctuale pe segmente de interes .Si sa vrem nu avem de ales .Totul este interconectat si deciziile nu se mai iau la nivel statal cel putin in Europa .Cine are imaginea de ansamblu si banii necesari va cistiga razboiul .Cred ca stim si cine .

  16. Elementul cheie ca Romania sa treaca cu bine prin perioda asta de inflatie globala este ca politica monetara a BNR sa fie sincronizata „ceas” cu politicile monetare ale bancilor centrale mari din lume, in principal Fed si ECB, si sa ridice/coboare dobanda de referinta la unison cu acestea. In felul acesta, cursul de schimb eurron si usdron va fi pastrat relativ neschimbat si se vor evita iesirele/fuga de capital strain din Romania si dezechilibre macroeconomice majore pana cand suply-chainure globale isi vor reveni la normalitate. Din pacate statul roman – eternul nepregatit si promotorul fara fler din totdeauna al politicilor economice prociclice – nu poate face mare lucru in situatia de fata. Tot ce putem sa-i cerem este sa nu faca situatia in care ne aflam si mai rea. De bun simt ar fi reducerea deficitul bugetar pe cat posibil, pastrarea cu dintii a riscului de tara actual (cel mai important lucru!!! – prietenii stiu de ce) si prioritizarea extragerii gazului natural din Marea Neagra. Daca primele doua sunt realizate putem spune ca avem un guvern responsabil. Daca si al treilea obiectiv este realizat putem spune ca suntem de-a dreptul iubiti de Providenta! Ca intotdeauna si in toate economiile din lume responsabilitatea de a tine economia pe linia de plutire revine clasei de mijloc si a sectorul privat care trebuie sa hraneasca toate gurile si sa plateasca toate oalele sparte de guvernantii imbecili, muncind mai mult si pe bani mai putini (in real terms) pana cand or va vina vremuri mai bune.

    • Nu întotdeauna băncile centrale sunt conduse de oameni f competenți.
      Anul trecut ECB a întârziat f mult cu ridicarea dobânzii din dorința de a proteja Italia, care ar fi intrat in incapacitate de plata a împrumuturilor la dobânzi mari. Făcând asta n-a blocat inflația in toată zona euro.

      • De acord. Oamenii de la butoanele bancilor centrale nu sunt cei mai intelepti din lume, dar deciziile lor (in principal Fed si ECB) stabilesc nivele dobanzilor de referinta din economiile dezvoltate la nivel global iar asta afecteaza fluxurile de capital din/inspre economiile emergente ca Romania precum si dobanzile la care acestea din urma isi finanteaza/refinateaza datoria externa. Avand in vedere ca Romania are un risk de tara foarte fragil (ultimul din categoria Investment Grade, iar dolarul foarte puternic poate face raportul debt-to-gdp si alti indicatori ai nivelelor de indatorare extrem de volatili) este extrem de important ca BNR sa isi sincronizeze politica monetara foarte atent cu cele ale Fed si ECB, pentru a evita iesirile de capital strain din economie si un derapaj in zona non-investment grade.

      • Bancile centrale , in mod firesc , nu trebuie sa existe . In perioadele in care ele nu au existat cei care stringeau taxele si impozitele bateau din poarta in poarta ca sa le stringa . Atunci cetateanul care trudea putea sa se opuna platii impozitelor ( fi firesc imi pare ca aceasta sa se intimple justificat ) . Astazi daca nu vrei sa platesti impozite sistemul este contruit in asa fel incit bugetarul iti ia banii fara sa te intrebe din cont . Adica din acel instrument cu care toti de mindrim prosteste .

    • Sincronizarea nu e cea mai buna idee. Contagiunea se blochează prin comportament asincron. Motivele de a creste/scădea dobânzile cheie sunt specifice fiecărei economii naționale si fiecărei monede, si fiecărei piețe financiare. Tocmai in astfel de momente faptul ca nu suntem in zona euro poate fi un avantaj, daca este administrata corespunzător moneda, respectiv u dezavantaj daca nu. Daca BoE este acum silita de împrejurări sa pornească din nou QE fără limita si sa dea cu lira de pământ, asta nu înseamnă deloc ca BNR trebuie sa procedeze la fel.

  17. Prin reducerea (corespunzatoare nevoilor si raportata la populatia Romaniei) numarului salariatilor de la stat, in special din administratia publica centrala si locala s-ar putea face o reducere cu cca. 1 000 000 000 de lei (RON) a bugetului.

    • Nu e on topic, dar, numărul de bugetari raportat la populația tarii este sub media europeana, si ponderea cheltuielilor bugetare in PIB este sub media europeana. Problema nu e nici numărul, nici salarizarea ci utilizarea lor si organizarea lor. Problema este managementul nu angajații.

      • Ar trebui sa faceti un studiu pe tari UE raport populatie, nr.parlamentari, nr.ministere, nr agentii guvernam, nr de primarii, judete/regiuni.Atunci veti fi si credibil. Pana atunci noi avem suprapunerile din perioada dinainte de 1990. Exists directii din ministere care se suprapun.

        • Intr-un articol mai vechi, pe care nu-l mai gasesc, s-a afirmat ca Polonia cu o populatie de 38.179.800, are cu 300000 de angajati care lucreaza la stat mai putini decat Romania. De verificat !

          • In Romania au lucrat la stat in anul 2020 conform (EUROSTAT) cca. 17 % din totalul salariatilor. In 2018 au fost in Romania cca. 13% salariati la stat. Tari care au avut in aanii mentionati mai multi salariati la stat decat Romania sunt cele cu PIB mult mai mare decat cel al Romaniei: Suedia, Danemarca, Franta Belgia, Austria.

  18. Economia reală produce bunuri și servicii măsurate și mijlocite de bani. Producerea de bani privită ca rezultat al economiei este o aiureală. Produci bani și tu când treci cardul de credit prin POS, sau cand băncile aprobă orice credite.
    Sunt foarte de acord că definiția investițiilor publice este greșită. Evident cumpărăturile scumpe nu sunt investiții. Dar, autostrăzile, digurile de apărare, spitalele, școlile, sunt indubitabil investiții. Generalizarea este o problemă majoră pentru că ascunde dimensiunea mizeriei din fondurile publice.

      • La modul general, economia se împarte în două mari domenii: economia reală, care produce bani și resurse, respectiv economia falsă, care consumă bani și resurse.

        De exemplu, Dacia și Ford fac parte din economia reală, ei produc mărfuri vandabile. Dar și taximetriștii fac parte din economia reală, ei încasează bani numai
        în măsura în care clienții lor utilizează serviciul respectiv de transport.

        ”Școlile” e un termen vag, care nu spune nimic despre utilitatea investiției. De exemplu, despre sălile de sport construite de Adrian Năstase și de Elena Udrea nu poți jura cu mâna pe inimă că reprezintă investiții utile. Multe stau cu lacăt pe ușă, au fost îngropați degeaba niște bani în ele.

        O mare parte a bugetarilor activează în economia falsă, consumatoare de bani și resurse. Cei 75% din personalul ANAF, despre care am scris mai sus, ar consuma mai puține resurse dacă ar fi trimiși acasă. Însă toți banii ăștia destinați unor activități economice false (pentru a plăti construirea sălilor de sport și excedentul de bugetari ai statului) sunt luați din economia reală.

        Inflația reprezintă un mod arbitrar de a lua bani de la oricine îi are, prin devalorizarea monedei naționale. Însă bugetarii nu prea au dreptul moral să se plângă de inflație, fiindcă statul tocmai în folosul lor ia acei bani din economia reală. Mai mult decât atât, când statul însuși ajunge la concluzia că sunt nesustenabile cheltuielile cu salarizarea bugetarilor, singura metodă realistă de a le reduce salariile este inflația. Pentru orice altă soluție, justiția va decide repede că se încalcă drepturile bugetarilor.

        Așa că viziunea mea arată cam la modul următor: economia românească trebuie lăsată să se dărâme, iar peste 4-5 ani, când o să ajungă 8-10 lei un euro, o să revină la o fiscalitate mai pământeană și o să merite reconstruită. Deocamdată nu merită.

        • @Harald _ „Inflația reprezintă un mod arbitrar de a lua bani de la oricine îi are…”

          Aceasta poate fi considerată, mai mult metaforic, o consecință a inflației.

          De fapt inflația este efectul direct al creșterii masei monetare. Manualul de economie spune clar și precis.

          Înflația are și efecte pozitive pe termen scurt, întrucât conduce la creșterea producției.

          Altfel, consecințele negative, precum polaizarea socială, sunt discutabile. Efectul de sărăcire a celor săraci este real, dar este relativ la obiceiurile de consum și venituri.

          În acest context am mari rezerve asupra felului în care este alcătuit coșul de consum în baza căruia se calculează Indicele prețurilor de consum. Eu cred că este foarte departe de realitate și de nevoile concrete ale cetățenilor, INSSE spune că este o medie. Eu însă, adept al spuselor profesorului G. Moisil, am o mare problemă cu mediile.

          Obiceiurile de consum se schimbă, iar veniturile cetățenilor evoluează odată cu inflația, până la stabilizarea prețurilor, dar după curbe diferite. Abia după evaluarea unui număr mai mare de factori și la o distanță suficient de mare în timp se poate trage o concluzie cât de cât obiectivă asupra a „câți bani s-au luat” și de la cine.

    • când afirmați imperativ că „Producerea de bani privită ca rezultat al economiei este o aiureală” faceți o omisiune: principalul canal de titluri de credit (bani) e pe rezultate trecute, nu anticipate… i.e. card de debit, nu de credit… venituri realizate, nu anticipate…
      cât de monetarist e pdv-ul Dvs… mi se sparie gândul… practic spuneți că banii vin din pariuri…
      să vedem cum simte momentul și BNR la următoarea sedință… pove’ după

      • Economia nu produce bani. PIB-ul nu înseamnă bani ci tranzacții. Banii sunt etalonul valoric al tranzacțiilor și un mijloc necesar schimburilor care au loc pentru că ar fi imposibil de schimbat muncă cu sateliți GPS, mere si cu turism la Mamaia. Producerea de bani este un mecanism de facilitare a tranzacțiilor. Întrucât banii pot fi schimbați în orice bun sau serviciu, oamenii care nu înțeleg economie tind să creadă că banii sunt rezultatul activității. Economia produce o acumulare de resurse măsurată în bani pentru că nu există alt mod de a însuma mere, utilaje, camioane construcții și altele, printre care pot fi și bani lichizi.

  19. In acest moment in care omenirea se reaseaza politic , economic , militar si social Romania ramine stabila .Modelul romanesc, in totalitatea lui , permite guvernelor , indiferent cine ar fi aceste guverne ,ca si simpatie politica, sa evite neajunsurile cauzate de suprapunerea unor crize multiple .Cumulul de supape, existente in legislatia romanesca si in legislatia nescrisa din Romania ,ofera cetatenilor si firmelor posibilitatea de a supravietui. Ultimile decizii politice ofera si ele acelasi lucru intregii societati romanesti .In paralel sumele uriase venite pe filiera Bruxelles , ce sunt conditionate de anumite modificari in sistemul legislativ , ofera si ele , cel putin pina in anul 2028 , daca nu cumva razboiul isi schimba cistigatorul , o sansa de relansare economica si o stabilitate macroeconomica .Ne aflam intr-un impas ce va deveni solutia viitorului Romaniei pentru cel putin 100 de ani de acum inainte .„Acolo cineva sus ne iubeste ” .

    • Aici punctati va extrem de important. Avem schimbari de guvernare pasnice, avem stabilitate, avem ceva resurse, si, cu erori si ciudatenii, vom reusi sa evoluam treptat.

      • Probabil ca nu multa lume intelege rolul Constitutiei din Romania ce ofera posibilitati infinite ,de reasezare , de reclalibrare, a unor texte ce pot fi interpretate in multe feluri , asa cum s-a vazut ca s-a intimplat in mai toate cazurile in care CCR a fost solicitata spre a se pronunta , desigur in situatiile cheie .Constitutia Romaniei (un demers juridic exceptional ) ne sustine existenta in aceste vremuri tulburi .Nu putem uita cum CCR a eliminat posibilitatea punerii in practica a demersului ,ce era parte a deciziei de punere in practica a alegerilor anticipate (practic tara nu a intrat in haos ) si modul prin care a reasezat, astfel ,politica romanesca in matca ei de eligibilitate , punind deasupra intereselor de Partid interesul national .Exemplele de acest fel sunt multiple .

        • Actuala ,,Constitutie ” este o mirsavie . Un instrument exceptional pentru guvernanti tilhari si mincinosi de a trata in bayaie de joc un popor care trudeste .

      • România nu are și nu a avut niciodată un parcurs propriu sau o evoluție proprie, România nu e Elveția. Însă România e mereu condusă de oameni care promovează interese străine, spre deosebire de țări cu demnitate proprie, gen Polonia. Iar pentru a cumpăra liniștea pe plan intern, acești oameni preferă să creeze cohorte întregi de bugetari dependenți de stat.

        Asta e adevărata problemă, restul s-ar rezolva de la sine. Milioanele de români care au plecat din țară după 1990 au avut un motiv comun: inexistența unei activități economice suficiente. Pentru cine a uitat, Tăriceanu angaja bugetari în neștire, în perioada aderării la UE. Iar cu câțiva ani mai devreme, Adrian Năstase reușea performanța să devalorizeze moneda națională cu 100% în decurs de numai 4 ani: de la 2,05 lei un euro în septembrie 2000 până la 4,10 lei un euro în septembrie 2004 (am efectuat conversia ROL/RON).

        După anexarea peninsulei Crimeea, dar înainte de invazia actuală, Polonia primise peste 2 milioane de ucraineni, la muncă. În aceeași perioadă, România a continuat să exporte români. Pentru că polonezii își construiesc o țară, în timp ce ”românii” își dezmembrează una.

      • eiiii….sa nu mi spui ca ti au dat lacrimile dupa cuvintarea tovarasului samaritean! e bine tovarasi, in curind vom trece de la socialism la comunism. hamburgerii vor fi livrati cu drona la buza fiecarei guri care cere (eu am citiva (mai multi!) pisoi, indata ce deschid gura le ndes bobitele whiskas pina nu mai miriie). dar dupa comunism? ce urmeaza tovarasi? ca mintea mea a ramas in urma!

        • Si cind ne gindim (la tine nu e cazul )vedem cum nu esti singurul cu mintea ,nu cea de pe urma ,ci cu mintea ramasa in urma ,cea fara de scapare .Poate afli si tu ,macar in ceasul al 12celea, cum habarnismul nu tine loc de intelepciune .

  20. Piața energiei este cu totul diferită de orice altă piață. Nu numai că nu este și nu are cum să fie complet liberă (o spun franc, ca libertarian, fiind imposibil să omitem aspectul jucătorilor statali permanentizați), dar prețul final este urmarea unor jocuri de dependențe și interdependențe intre toți participanții, chiar și cei persoane fizice (aparent clienți captivi). De aceea nu pot fi de acord cu această aserțiune:
    „Legat de reducerea taxelor pe energie, eu spun ceva foarte simplu, nu ar reduce prețurile.”
    Orice producător/furnizor de energie, privat dar chiar și public, știe in orice moment că o creștere bruscă a prețului, nejustificată de un cost crescut al producției la fel de mare ca și creșterea prețului, poate conduce la dispariția clientului, ori pri relocare (pe persoană fizică, de pildă din California in Texas, sau persoană juridică din Europa in Asia) ori prin deces (pentru că unii nu dețin resurse pentru a acoperi costul relocării). In plus, teoretic pe piață există concurență (intre jucători dar și intre sectoare), iar o creștere intr-un segment ar provoca o migrare către altul. Dacă ofertanții ar crește toți in același timp peste noapte prețul cu 60% (să zicem valoarea taxelor eliminate de stat) in mod cert am avea de-a face cu un Cartel. Dacă oligopolul se instalează, teoretic Statul are la dispoziție pârghii legale ca să-l desființeze rapid (atât la nivel de Uniune, cât și local). Problema apare doar atunci când majoritatea greilor de pe piață sunt entități publice sau private dar cu capital majoritar de stat, iar Cartelul este inițiat de o structură centrală de putere care pretinde că are dreptul de a fixa prețul și ierarhiile sectoriale pe piață. Dacă prețul este fixat la nivel central atunci creșterea prețurilor nu se datorează eliminării/tăierii parțiale a taxelor, ci apariției unui super-monopol. Atâta timp cât piața își menține o oarecare autonomie in stabilirea prețurilor acestea nu vor crește drastic odată cu tăierea taxelor pentru că producătorii/furnizorii au tot interesul să-și țină in viață clienții. De ce? pentru că, așa cum arătam de la inceput, există o interdependență solidă intre producători și consumatori specifică pieței energiei, ceea ce inseamnă că atunci când cererea scade brusc (prin dispariția consumatorilor) producătorii riscă și ei falimentul, ba chiar unul ireversibil, asta pentru că unii producători de energie pur și simplu NU se pot reloca (de pildă centralele nucleare) și nici nu pot exporta intreaga producție (uneori nici măcar 1 procent).

    „Nivelul de taxe corect la energie este același nivel cu toate domeniile. Fără favoritisme.”
    Ceea ce nu se întâmplă in prezent, căci, deși toți politrucii admit că energia este un sector economic strategic, aplică cel mai mare nivel de taxare in raport atât cu celelalte sectoare (direct afectate de orice creștere a prețului energiei) cât și in raport cu valorile istorice ale taxării energiei din ultima sută de ani. In plus, nivelul de taxare nu este același pentru toți producătorii, căci a fost impusă o ierarhie a energiei, ceea ce a condus la apariția unor producători (așa-zis verzi) ce practică dumpingul sub acoperirea legii, deși nu sunt capabili să ofere contracte cu livrări certe (deci nici măcar nu ar fi trebuit să fie acceptați in Rețea, poate doar tolerați local).

    • Mai pe scurt ca sa intelegem cu totii .Multi dintre cei care poseda resursele energetice nu joaca economic conform pietei libere(vezi ultima decizie a OPEC) . In aceasta situatie nici marii consumatori nu pot juca liber si pentru o perioada trebuie sa plafoneze pretul de acizitie al energiei sau al resurselor pe energie .Piata determina pretul nu mai este formula valabila ,in acest moment de confruntare totala, ce capata forme nu numai de lupta in razboi, ci si forme ce cuprind multiple sanctiuni economice , ce obliga reconfigurarea pietei foste libere .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Bradut Bolos
Bradut Bolos
Economist, Doctor în Finanţe, absolvent al UBB Cluj Napoca, lector la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureş vreme de 13 ani, a activat în cadrul AIESEC şi SMUCR a fost Assistant Professor la Universitatea din Buraimi, Oman, în prezent cadru didactic asociat al UMFST Târgu Mureș

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro