vineri, martie 29, 2024

Criza petrolului. Acordul ruso-saudit nu a reușit să opresca incredibila coborâre a prețului petrolului. Interviu cu expertul pe Rusia, Armand Gosu

În ciuda acordului între Rusia și Arabia Saudită pentru reducerea producției, prețul petrolului continuă să scadă dramatic. Coronavirusul a sporit incertitudinea privind viitorul economiei și a limitat cererea. Depozitele terestre de benzină și combustil pentru avioane din Europa sunt umplute la maxim, o știre Reuters vorbește despre 30 de tancuri petroliere ancorate în porturi europene și care nu au unde descărca petrolul rafinat. De ce prețul petrolului nu s-a stabilizat? De ce a continuat să scadă, și la ce să ne așteptăm în următoarele săptămâni?

Acordul OPEC+ prevede scăderea producției de la 1 mai, deci în continuare piața este sufocată de prea mult petrol. Și chiar dacă după 10 zile, marii exportatori o să pompeze mai puțin petrol pe piață, depozitele sunt pline, cum spuneați și dvs, doar reluarea activității eonomice va crește cererea. Asta se întâmplă acum, sunt state care treptat repornesc motoarele. Deocamdată, timid. Și chiar dacă se va relua activitatea, prognoze nu sunt optimiste. Cererea de petrol în Europa va scădea în 2020 cu peste 11%, adică de la 14,3 la 12,7 milioane de barili pe zi. Pentru luna aprilie, este estimată o scădere de 35%, cu până la 4,7 milioane de barili pe zi. Nici la nivel mondial lucrurile nu arată mai bine, Agenția Internațională a Energiei prognozând pentru aprilie, deci pentru această lună, o scădere a cererii cu aproape 30 milioane barili pe zi. Cererea prognozată pe aprilie, rămâne undeva la 70 – 70,5 milioane barili pe zi, ceea ce corespunde cu mijlocul anilor ’90. Sunt cifrele pentru aprilie, vârful pandemiei. Pentru anul 2020, se preconizează un consum de circa 90 milioane de barili pe zi, deci o scădere cu 9,5 milioane de barili. Acest volum, despre care vorbesc, de 90 milioane barili, reprezintă nivelul anului 2012. Sunt foarte utile aceste cifre, pentru că fără ele nu putem înțelege cât de mult s-a contractat cererea.

Reducerea cererii a împins în jos prețul barilului, care zi de zi atinge, unul după altul, recorduri negative. Depozitele sunt pline, companiile petroliere nu au unde să depoziteze ce produc, există o panică pe piață – amplificată și de speculații financiare. Luni, West Texas Intermediate a coborât la 2 dolari barilul, apoi, pentru prima dată în istorie, prețul a fost negativ, minus 3, apoi a tot coborât până la minus 40 dolari. Ceva, incredibil. Cât privește petrolul Brent, el a ajuns la 26 barilul. Primul e produs de americani, al doilea extras din Marea Nordului .

Așa ceva nu s-a întâmplat niciodată. Comentatorii dădeau vina pe lipsa spațiilor de depozitare. Se vede foarte bine asta, în zona euro-atlantică, lovită de coronavirus, unde nu se mai lucrează, deci nu se mai consumă benzină.

Companiile rusești exportă petrol Urali, un sortiment cu mai mult sulf, deci mai ieftin. Prețul barilului de Urali era în jur de 15 dolari. Asta e de fapt și limita inferioară, dacă coboară sub ea nu-și mai acoperă costurile de producție. Dar, rușii vor pompa petrol oricât de mult i-ar costa asta, doar pentru a-și păstra cota de piața. Și nu doar rușii fac asta.

Acordul OPEC+ din 9 aprilie s-a încheiat prea târziu pentru a schimba dinamica pieței. Așa că așteptările unora ca acest acord să stabilizeze imediat prețul au fost total nerealiste. Dar, pandemia și întârzierea reluării activății economice fac posibile aceste cifre, cu minus, de-a dreptul halucinante. Asta nu înseamnă că prețul petrolului nu va crește până la toamnă, la 25-30 dolari barilul, poate și mai mult.

Să ne întoarcem la acordul ruso-saudit. Ce prevede acest acord, care pune capăt unui conflict de cinci săptămâni între ruși și saudiți. Tocmai acest conflict a declanșat prăbușirea barilului de la 50 la 15 de dolari? Amintesc că acordul a fost încheiat în două etape, prima în 9 aprilie, la întâlnirea OPEC+, urmat de negocieri în cadrul G20, în următoarele zile. O singură țară, Mexicul, era să blocheze acordul. Ce s-a întâmplat până la urmă?

Este cel mai scurt război al petrolului din istorie, doar 31 de zile. A durat mult mai puțin decât precedentele, din 1998 și 2016. Dar e și cel mai spectaculos, n-a exista în istoria petrolului ca barilul să coste cu minus în față.

Acum, la subiect: la 9 aprilie, după aproape 10 ore de negocieri online, și în ciuda presiunilor, Mexicul a refuzat să semneze concluziile, exitând riscul aruncării în aer a acordului ruso-saudit. Mexicul trebuia să reducă producția cu doar 100.000 barili pe zi. Până la urmă, nu va reduce nimic, dar presupun că nota de plată va veni mai încolo, pentru că a reușit să-și facă mulți dușmani cu această ocazie.

Documentul conține 6 puncte. Stipulează reducerea producției de petrol cu 10 milioane barili pe zi, începând cu 1 mai, pentru două luni, deci până la 30 iunie. Urmează 6 luni, până la 31 decembrie, în care producția e redusă cu 8 milioane și alte 16 luni, până la 30 aprilie 2022, cu producția redusă cu 6 milioane. Mai e o prevedere importantă: baza de calcul a tăierilor va fi producția din octombrie 2018; însă pentru Rusia și Arabia Saudită, nivelul de la care se calculează este de 11 milioane barili, fiecare. Ca să nu existe discuții, pentru că rușii și saudiții sunt cei mai importanți. Acesta e documentul cadru. Negocierile dure s-au purtat între state în legătură cu cât va reduce fiecare producția.

Acordul dintre ruși și saudiți n-ar fi fost posibil fără intervenția directă a președintelui Donald Trump în negocieri. Trump a fost criticat dur de democrați pentru că ar fi permis prăbușirea prețului petrolului, ceea ce a dus la falimentul a sute de companii americane care extrag petrol de șist și la pierderea a zeci de mii de locuri de muncă. Faptul că urmează o campanie electorală foarte dură poate să explice, măcar parțial, interesul lui Trump pentru succesul negocierilor ruso-saudite.

Astfel, potrivit înțelegerii statelor OPEC și non-OPEC, Rusia va produce, de la 1 mai, cu 2,5 milioane de barili mai puțin, pe zi. Adică, în loc de 11 milioane, va produce doar 8,5. Și asta, timp de două luni. Acesta era nivelul de producție al Rusiei de acum 17 ani.

Cine câștigă de pe urma acestui acord? Și cine pierde?

În cazul Rusiei, lucrurile sunt destul de clare. În loc de 600.000 de barili, cât ar fi putut să taie dacă accepta propunerea saudiților la negocierile din 5 martie, Rusia va trebui să reducă cu 2,5 milioane barili pe zi, adică de peste patru ori mai mult. Saudiții vor limita producția aproape de a rușilor. SUA, Brazilia, Canada vor contribui cu o reducere de 3,7 milioane barili pe zi. Mai sunt alți câțiva producători, pentru restul până la 9,7 milioane barili, cât este prevăzută reducerea.

Sunt și experți care spun că s-a ratat momentul, că acest lucru ar fi trebuit să se întâmple la 6 martie, nu abia acum. Ei cred că reducerea cu 10% a producției mondiale, adică de la aproape 100 milioane barili pe zi, la 90 milioane e prea puțin iar prețul barilului va depinde de reluarea activității economice. Iar reluarea activității economice va fi decisă în funcție de evoluția pandemiei. Și de capacitatea țărilor de a-și reporni economiile.

Putin a tot aruncat responsabilitatea pe saudiți pentru această criză. Doar la televiziunile din Rusia există această explicație că saudiții sunt de vină. Nimeni altcineva nu o susține. Elita politică și Putin pierd prestigiu?

Comportamentul imprevizibil și irațional a afectat deja reputația Rusiei, relația ei cu țările Orientului Mijlociu. Nu e vorba de Putin personal, n-am vazut pe nimeni care să explice criza prin comportamentul liderului de la Kremlin. Mai mult, Trump, într-o conferință recentă de presă, l-a lăudat pe Putin, despre care a spus că s-a comportat ca un “adevărat gentlemen”, la negocierile cu saudiții.

Tot în legătură cu Trump…. acest episod reflectă rolul decisiv pe care-l joacă americanii pe piața energiei. Acordul s-a încheiat acum, pentru că Washingtonul a pus presiune pe Moscova și Riyadh. Fără să fie membru al OPEC+, fără să depindă de exporturile de hidrocarburi, Washingtonul e cea mai influentă putere energetică.

Putin n-are motive de bucurie, el a respins în prima fază implicarea americanilor în negocieri. Presa rusă controlată de Kremlin a prezentat, în martie, scenariul potrivit căruia rușii și saudiții prin această mișcare dibace, o să pună pe butuci industria petrolului de șist din SUA, ca răzbunare pentru sancțiunile Washington-ului împotriva Nord Stream și Turkish Stream. Atunci, firme occidentale s-au retras din proiect, în urma sancțiunilor americane, ceea ce va întârzia realizarea lui. Sigur că asta a iritat teribil Kremlinul. Iar acum, Putin s-ar răzbuna pe Trump, ducând barilul la 20 de dolari. Acesta era narativul prezentat de presa moscovită.

În același timp, experți ruși în energie, au tot repetat la televizor, că sub 35 dolari barilul, industria petrolieră americană dă faliment. Ceea ce s-a și întâmplat, de altfel. Numai că acest faliment n-a fost rezultatul unui complot ruso-saudit, îndreptat împotriva SUA. Vorbim de falimentul a sute de mici firme care extrag petrol din șist. Nu de marile companii, Exxon Mobile, Chevron …

Lukoil, de pildă, prezentă și în România, are de pierdut de pe urma acestui acord?

Sigur că pierde. Din datele vehiculate de presa rusă, Lukoil ar trebui să-și reducă producția cu 270.000 barili pe zi. Dar cea mai afectată este Rosnefti, condusă de Igor Secin. În analizele pe care le-am văzut publicate, se vorbea de 630.000 barili. Sunt și alte companii: Gazpromnefti, Surgutneftegaz, Tatnefti… nu le știu pe toate, cele mai multe sunt destul de opace.

Acum se negociază reducerile. În aceste săptămâni sunt evaluate sondele. În Nordul Îndepărtat, în Siberia Răsăriteană, din cauza frigului prelungit unele sonde vor fi compromise, nu se va mai putea relua exploatarea lor. Pur și simplu îngheață țevile. Zăcăminte vor fi pierdute pentru totdeauna. La alte sonde, se va reuși reluarea exploatării, peste câteva luni sau ani. Companiile vor încerca să-și salveze proiectele green fields, care sunt scutite de taxe, deci sunt mai rentabile, și să conserve alte sonde. Nu doar clima pune mari probleme, ci și lipsa tehnologiilor de vârf.

Deci, până la 30 aprilie se va analiza situația fiecărei sonde, dacă va fi menținută în exploatere, sau va fi închisă, și pentru cât timp.

Dar, cele mai importante decizii cred că s-au luat. Și nu în birourile Ministerului Energiei, ci la Kremlin, sau la sediul Rosnefti. E clar că Rusia e obligată să respecte acordul OPEC+, încheiat cu saudiții.

Dar ce este OPEC+? E bine să explicați, ca sa nu fie confundate lucrurile…

OPEC+ adună laolaltă țările cartelului producătorilor de petrol, statele OPEC, cu 35% din piață și peste 80% din rezerve, și țările non-OPEC, printre care Rusia, Kazahstan, Azerbaidjan și Mexic. În total sunt 23 de state, 13 OPEC și respectiv 10, din categoria non-OPEC.

Acest OPEC+ sau Grupul de la Viena, a apărut în toamna 2016, pentru a stabiliza și a crește prețul petrolului. Și a funcționat suprinzător de bine până în decembrie 2019 – ianuarie 2020, când barilul evolua între 55 și 65 dolari. OPEC+ a asigurat un context care a permis Rusiei și Arabiei Saudite să-și consolideze pozițiile; prima în grupul non-OPEC, a doua ca lider al OPEC.

Un alt beneficiar al OPEC+ a fost industria de petrol de șist americană. De altfel, în ultimii trei ani SUA au devenit cel mai mare producător de petrol din lume. Nu de mult, SUA erau cel mai mare importator de petrol din Golf. Statele producătoare din Orientul Mijlociu au pierdut în ultimii trei ani pe cel mai important client al lor.

În SUA industria petrolieră este integral privată, neputând fi regularizată de acorduri internaționale. Astfel, SUA nu fac parte și nici nu participă la discuțiile statelor OPEC și non-OPEC.

Acordul OPEC+ expira la 30 aprilie. Dar din cauza coronavirusului s-au redus activitățile economice, iar cererea de petrol s-a contractat cu 1/3. Deci, piața s-a redus, iar pentru a menține prețul stabil ar fi trebuit redusă și producția. Asta au încercat să obțină saudiții la negocierile de la Viena. Riyadh a cerut Moscovei să reducă cu 600.000 de barili pe zi. Jumătate din cantitate revenea Rosnefti. Deci, Rusia ar fi redus cu 300.000. Ministrul rus al Energiei, Novak a plecat de la conferința de la Viena, iar a doua zi, la 6 martie, a anunțat de la Moscova, că Rusia a ieșit din OPEC+. La acea dată, Rusia producea peste 11,4 milioane de barili pe zi.

Saudiții au promis răzbunare. Au anunțat că vor inunda piața cu petrol și vor face barilul să coste 25 dolari, de la aproape 50. Luni, 9 martie, când s-au deschis bursele, barilul a început coborârea vertiginoasă, care continuă până astăzi, s-au devalorizat acțiunile la marile firme rusești, rubla s-a dus și ea la vale. Banca Centrală a topit în două săptămâni peste 7 miliarde de dolari ca să susțină cursul rublei. Puterea din Rusia e paralizată de teama prăbușirii monedei naționale, repetării crizelor din anii ’90, când economiile de o viață ale populației s-au evaporat în câteva ore.

Astăzi, situația finanțelor Rusiei este mult mai bună, serviciul datoriei externe este cel mai scăzut din ultimul deceniu și, în plus, există o rezervă de 565 de miliarde de dolari. Totuși, prognoza FMI pentru 2020, publicată recent, indică a reducere a PIB-ului cu 5,5%. Iar un raport al fundației “Liberal’naia missiia” vorbește de un sceniu optimist, scăderea PIB-ului de 5%, și unul pesimist, de 8,6%.

Era previzibilă ieșirea Rusiei din OPEC+? Moscova fiind într-o competiție cu Riyadh pentru poziția dominantă în energie de ceva vreme,. Prințul Mohammad bin Salman, care de fapt conduce guvernul, e ceva mai asertiv pe plan internațional, iar transferul de putere de la rege către prințul moștenitor pare că avansează decisiv.

Nici Moscova și nici Riyadh-ul n-aveau de ce să rupă acordul. Ambele țări depind de încasările la buget din exportul de petrol.

Da, factorii psihologici joacă un rol important în acest conflict. Dar nu vreo tensiune între Putin și regele saudit, ori prințul moștenitor. Acum trei ani a avut loc vizita regelului Salman bin Abdulaziz la Moscova, o vizită istorică, fără îndoială. Aici e vorba de umorile lui Igor Secin, șeful celei mai mari companii petroliere, Rosnefti, foarte apropiat de Putin, alături de care lucrează de decenii. El a forțat această ruptură între Moscova și Riyadh. Secin este unul dintre cei mai influenți reprezentanți ai siloviki, cei care provin din instituțiile militarizate, KGB, armată, interne etc. Iar Putin e foarte loial prietenilor, renunță greu la vechii colaboratori…. nostalgic, suflet rus.

Dacă ne uităm pe agenda Kremlinului, o să vedem că administrația Putin avea cu totul alte priorități, anume modificarea Constituției, la referendumul din 22 aprilie, un proces inaugurat la mijlocul lunii ianuarie. Tot atunci, Putin închidea lunga graniță cu China, de teama coronavirusului. COVID 19 are un potențial de destabilizare politică a Rusiei, cum nici nu bănuiți.

Despre asta v-aș propune sp discutăm săptămâna viitoare. E un subiect foarte interesant. Exista o competiție între ruși și saudiți pentru dominarea pieței petrolului. Cum se manifestă?

De acord, există o competiție, dar e o diferență de gabarit între cele două țări. Rusia cu 145 de milioane locuitori, față de 33 cât are Arabia Saudită, are un PIB de 1.600 de miliarde, față de 680 miliarde. Chiar dacă ambele extrag astăzi peste 11 milioane barili pe zi, ponderea petrolului în export e diferită, la saudiți 80% iar pentru ruși, 50%. Saudiții au de două ori mai multe rezerve de petrol, confirmate prin audit. Și au condiții de climă mult mai favorabile exploatării petrolului.

Bugetul federal al Rusiei e construit pe un preț de 42 dolari barilul, în vreme ce al saudiților de 60 dolari. Fiecare dintre cele două puteri energetice are rezerve uriașe de valută, pentru a atenua șocurile scăderii prețurilor. Astfel, Rusia avea în martie o rezervă de 565 miliarde dolari, în vreme ce saudiții aveau în ianuarie circa 400 miliarde.

Rusia și-a sporit în ultimele două decenii producția, pentru că modelul economic de dezvoltare îmbrățișat de Putin e bazat tocmai pe exportul hidrocarburilor. Adică, liderul de la Kremlin a importat din Golf un tip de modernizare, care acum pare că și-a epuizat resursele. Succesul lui, atâta cât a fost posibil, s-a datorat creșterii prețului barilului de petrol, pe piața internațională.

Rusia a devenit în ultimii 20 de ani un jucător important pe piața energiei, joacă în liga mare, alături de saudiți și americani. Însă, conflictul cu saudiții a fost o eroare strategică majoră pentru Putin, iar Rusia va plăti un preț mare.

Secin – despre el care spuneți că s-a aflat la originea deciziei de a scoate Rusia din OPEC+ – va fi penalizat în vreun fel? Ce semnale sunt?

Mai toți comentatorii afirmă că Secin e cel care l-a împins pe Putin să rupă acordul cu saudiții. Nu e exclus ca în mintea lui Secin să fi existat acel plan de falimentare a industriei petrolului de șist americane. Însă, în cazul său, poate fi vorba de prostie în stare pură, nu trebuie să căutăm vreo explicație savantă. Igor Secin este cunoscut pentru deciziile sale dezastruase pentru Rusia și Rosnefti.

Șeful Rosnefti este o vulnerabilitate pentru Rusia. Și-a împins țara într-un conflict pentru care nu era pregătită. S-a comportat ca un jucător de table, pus la o masă de șah. Din cauza acestei elite militarizate, care n-are cum să înțeleagă cum funcționează societatea, economia, cultura, relațiile internaționale, pentru că nu are pregătirea necesară, Rusia a fost umilită. A fost forțată să semneze un acord de cel puțin patru ori mai prost, decât cu 35 de zile în urmă.

Armand Goșu este cercetător asociat la Berlin, la Deutsche Gesellschaft für Auswärtige Politik e.V. (Consiliul german de politică externă), în cadrul Robert Bosch Center for Central and Eastern Europe, Russia, and Central Asia.
Armand Goșu a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București. Are un doctorat în istoria Rusiei, susținut la Universitatea din Moscova (1998). A lucrat ca cercetător la Institututul de istorie „N. Iorga” al Academiei Române, apoi la Institutul Român de Istorie Recentă, înființat de Fundația olandeză MATRA la București, și conferențiar la Universitatea din București, unde predă cursuri despre trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al Rusiei și al URSS. A lucrat la radio BBC (birourile din Moscova și București), a fost – pentru aproape un deceniu – redactor șef adjunct și redactor șef la revista 22, editată de Grupul pentru Dialog Social.
Cea mai recentă carte Euro-falia. Turbulențe și involuții în fostul spațiu sovietic a fost publicată anul trecut de Editura Curtea Veche. A editat volume de studii și mai multe volume de documente, cel mai recent fiind Istoria comunismului din România. Vol. III. Documente. Nicolae Ceaușescu (1972-1975). A scris peste o mie de articole din 1993 și până astăzi în presa din România și din străinătate despre Vecinătatea Estică, Rusia fiind în centrul preocupărilor sale.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Urmeaza un Altfel de Red October, cum ? Finantat atat de Sauditi, cat si de Washington, astfel ca Sauditii care l au jelit pe Ossama Bin Laden, au o satisfactie, din Zero Dark Thirty, vom avea Zero Dark Moscow

    • @ un domn- sa stiti ca mie, din contra, imi miroase mai mult a actiune anti-americana. Nu imi dau seama daca MBS ( Mohammad bin Salman), altminteri un tip destul de irascibil si „degraba varsatoriu de sange nevinovat”, este parte constienta in aceste evenimente sau daca a cazut in capcana intinsa de rusi. Timingul pare extrem de prost ales pentru asa zisa pedepsire a lui Putin, cel care are multi ani de domnie in fata, in fapt suntem in an electoral american, cu pandemia pe capul lui Trump, iar falimentele din industria fracturarii hidraulice nu dau bine la votanti, mai ales ca vorbim de o industrie supraindatorata, la care default-ul s-ar rasfrange si asupra creditorilor de pe Wall Street. Tare mi-e mie ca Trump nu si-a onorat promisiunile facute lui Putin la alegerile precedente si a sosit vremea socotelilor. Daca Putin l-o fi facut presedinte, cum se zvoneste, este inacceptabil sa nu-l pedepseasca daca i-a dat cu tifla in acesti ani. N-am constatat nicio o inmuiere a sanctiunilor, nicio recunoastere a Crimeei, nici dezangajarea militara americana din Europa de Est, ce mai, Trump a fost o mana moarta pentru Putin. Este absurd sa afirmi ca situatia actuala face cel mai mult rau Rusiei. In extremis Arabia Saudita si Rusia nu vor face profiturile scontate, in schimb americanii sunt cei care chiar pierd bani si nu putini. Pierderea e pierdere, oricum ai lua-o iar situatia este complicata de scaderea pe termen scurt a consumului de combustibil pentru transporturi ( terestre si aviatie) si de reorientarea populatiei si a marilor constructori de automobile spre EV pe termen mediu, basca pandemia despre care nu stim cum va evolua. Situatia ar fi foarte complicata si pentru un conducator calm, abil, neconflictual si analitic , daramite pentru Trump, cu o administratie purjata de oamenii de valoare, fara viziune, aflata in degringolada si confruntata cu toate problemele posibile, de la pandemie, la recesiune, somaj, bursa scazuta… La toate acestea mai lipsesc doar un val al doilea de imbolnaviri dupa o relaxare prematura si un pic de activitate ruseasca pe retelele sociale.

        • Nu America este ținta, ci Trump, fracturarea hidraulică și presiunea continua exercitată de Trump ( șantajul cu protecția militară și sancțiunile din vârful pixului contra unor entități economice-de ex. proprietarii navelor care execută Nord Stream II, Huawei, etc…), de a înlocui petrolul saudit și gazele rusești, ambele mai ieftine, pe anumite piețe mondiale: Europa și Asia de Sud-Est. Este vorba de o bătălie pentru piețe, iar rușii și mai ales saudiții, au de partea lor costuri de producție mult mai mici decât americanii. În plus este posibil că și marile concerne petroliere, Exonn , BP, Shell sa se fi plictisit de deranjamentele din piata produse de miriadele de fracturatori hidraulici, retehnologizarea rafinăriilor pentru noile sortimente și cel mai important, de schimbarea sentimentului in industria auto spre EV și depresia de durata a transporturilor aeriene.

  2. Un text ce ne prezinta situatia la zi in ceea ce priveste lupta intre marii producatori , marii exportatori de petrol . Dincolo de cifrele prezentate , apare intrebarea – cui prodest -Textul nu ne prezinta nici o parere raportata la viitor nici cine va iesi invingator in acest joc politico -economic . Qiud prodest toate aceste jocuri economice si este simpla intimplare , numita pandemia de coronavirus , ceea ce ne-a adus aici ? O intrebare ,deocamdata fara raspuns ,dar care totusi poate arata un adevar ce ne face sa spunem : Exista acum cind vorbim o entitate, la nivel de stat sau de capacitate economica , ce are posibilitatea de a stoca aceste resurse devenite peste noapte atit de ieftine si atit de usor accesibile ? Marile puteri exportatoare de petrol nu isi fac mari provizii , stocuri , nu au aceasta nevoie , dar exista (chiar nu am informatia , daca cineva stie sa spuna ) posibilitati noi de stocare in rindul natiunilor ce nu au petrol ca resursa proprie ? Cine are aceasta informatie , daca ea exista , are si raspunsul la ceea ce vedem ca imagine imediata . Daca nu totul este practic la voia intimplarii si chiar nu putem zice ce ne asteapta . Intimplarea si norocul reprezinta in acest caz divinitatea .

    • Raspunsul la intrebarea cui foloseste este ca pur si simplu s-a intamplat, nefiind provocat intentionat sau consecintele oricum scapate total de sub control nu foloseste initial nimanui, dar fiecare mare putere are diferite scenarii varianta pesimista si cea optimista.
      Iar daca exista tari care sa stocheze atat de mult petrol, raspunsul este deja continut in pretul petrolului, au analisti cercetatori care stiu unde se afla si ultima cisterna apta de a inmagazina ceva oriunde in lume de la polul nord la sud.

    • @ quovadis,
      halucinant:
      „Textul nu ne prezinta nici o parere raportata la viitor nici cine va iesi invingator in acest joc politico -economic ”
      „Textul” este o analiza la zi, nu o predictie pentru viitor.
      Se pare, mai mult ca sigur, ca nu dispar cautatorii de noduri in papura nici in vreme de pandemie COVID 19 :D

  3. Cu cat e mai rau pentru Rusia cu atat e mai bine pentru toti. Asta e ceea ce conteaza celk mai mult. Daca tari precum USA sau AS au o zona de buffer economic si nu chiar mor a doua zi daca nu vand petrol, Rusia este gat golas de Stepa. Bucurie mai mare nu cred sa existe.

  4. Domnul Gosu face urmatoarea afirmatie: „Cât privește petrolul Brent, el a ajuns la 26 barilul. Primul e produs de americani, al doilea extras de statele arabe, în Orientul Mijlociu.” Cu siguranta este vorba de o mica confuzie. Petrolul Brent NU este produs de statele arabe, ci de englezi, norvegieni, danezi…Ca este o marfa de referinta, al carui pret dicteaza de asemenea si pretul a 2/3 din productia mondiala de petrol, este cu totul altceva. Este foarte confortabil ca pentru toate relele din lume sa dam vina pe rusi, mai nou si pe chinezi, fara sa cautam cauzele mai profunde ale acestui razboi al petrolului. Oare anumite intamplari interesante survenite la Riyadh, in 6 martie 2020, de exemplu, fara nici o legatura cu Rusia, n-or fi fost mai importante in declararea unui razboi al preturilor petrolului, din care si Moscova si Riyadhul au, cel putin in acest moment numai de pierdut? Cu siguranta exista alte mize.

  5. Articolul este foarte informativ și frumos. Este clar că Rusia, care geme și este în cădere liberă din cauza sancțiunilor internaționale, din ce în ce mai drastice după evenimentele din 2014, se va dezintegra în viitorul apropiat (la aceasta contribuind și pandemia care face ravagii în Rusia). Ceea ce nu ne spune articolul este de ce petrolul WTI și MARS a fost în negativ, și de ce Trump a avut inițiativa de a-l suna pe Putin, și nu invers: http://en.kremlin.ru/events/president/news/63185

  6. Doua razboaie se poarta acum pe glob: unul sanitar si altul energetic. Ambele cu impact economic. Dar oare cine le-a amorsat? Media majoritara sustine ca primul e generat de China, iar al doilea de Rusia. Oare chiar asa o fi? Eu nu cred asta. Pentru primul banuiesc pe altcineva, nu China. Un stat care dezvolta o arma biologica, nu o testeaza pe propriul popor, ci pe altul. Arma biologica e mult mai ieftina decat cea atomica si mult mai perfida. E si incontrolabila. V-am dat suficiente date ca sa ghiciti autorul. Sunt convins de inteligenta comentatorilor. Pentru razboiul energetic, tinta era petrolul de sist, care trebuia sabotat, ceea ce s-a si intamplat. Deci si aici beneficiarul e usor de aflat.
    Pentru rebusisti un hint: CNAS

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro