sâmbătă, septembrie 19, 2020

Criza politică și portofelele românilor

Dacă te iei după ceea se întâmplă în aceste zile în Parlamentul României nu se poate să nu ajungi la concluzia, aberantă, desigur, că criza politică ar fi cum nu se poate mai benefică pentru portofelele românilor.
Senatul, în calitate de Cameră decizională, a adoptat o serie de modificări la Legea Educației. Modificările se împart în trei categorii. Unele binevenite, așa cum sunt cele ce vizează reducerea numărului maxim de elevi dintr-o clasă, altele de-a dreptul ticăloase, așa cum e cea care face uitată limitarea numărului de mandate ale unui rector, Universitățile fiind transformate în feude (modificarea nu putea fi decât ticăloasă din moment ce a fost propusă de semidoctul fost ministru al Educației, pesedistul Liviu Pop-Genunche, insul care mai mult ca sigur că a trecut prin Universitate așa cum trece gâsca prin apă), altele cu totul iresponsabile.
În această din urmă categorie intră decizia referitoarea la liberul acces la spectacolele de teatru, adică fără plată, al copiilor și adolescenților. Cum se vor descurca respectivele instituții de spectacole în cazul în care o astfel de modificare legislativă va fi promulgată de președintele Iohannis, cum își vor cârpi Teatrele bugetele oricum rarefiate, cu ce și cum se vor acoperi veniturile în minus, cum vor învăța tinerii că în viață nimic nu este gratis, că accesul la arta adevărată costă, senatorii PSD, votanții preponderenți ai respectivei modificări legislative, nici nu vor să știe. Ei o țin langa cu populismul. Ridică mâna fără să se gândească la, consecințe.
În 2017, abia ajuns la guvernare, sperând că astfel va putea cumpăra conștiințele studenților, PSD le-a dat acestora liber pe calea ferată. Conștiințele nu au putut fi cumpărate pentru simplul motiv că nu totul este de vânzare, așa cum se iluzionează social-democrații, dar haosul, debandada pe calea ferată au fost create. Nu știu cine și cum va mai avea vreodată capacitatea de a le pune stavilă.
Marți am mai aflat o veste care, dacă nu ai minte, te-ar putea determina să crezi că grație mai sus menționatei crize politice, România a descoperit o inepuizabilă rezervă de bani așa că a devenit Raiul pe pământ. Propunerea legislativă a senatorului, tot pesedist, Valeriu Steriu, altminteri notoriu și fără jenă traseist politic, vizând scutirea de plata impozitului de venit a ziariștilor, depusă în decembrie și susținută de semnăturile altor 27 de parlamentari, care din PSD, care din PMP ,care din ALDE, este pe punctul de a deveni lege. Camera Deputaților, în acest caz for decizional, a votat-o cu 174 de voturi pentru, cu 91 de abțineri, doar doi deputați fiind contra. S-au abținut tot felul de tovarăși. Inclusiv de la liberali și de la USR-PLUS. În respectiva abținere văd o dovadă de oportunism politic, de lașitate.
De fapt, respectivii au fost imparțiali ca românii. Au vrut să vadă care vor fi reacțiile gazetarilor și apoi să se poziționeze cum va bate vântul. L-am văzut la Digi 24 pe atât de gureșul parlamentar USR Stelian Ion dându-se de ceasul morții să ne explice că abținerea ar fi, de fapt, vot împotrivă. Zău, bibicule?. Un parlamentar UDMR s-a dedat în aceeași emisiune la tot felul de decantări cu pretenții hermeneutice, spunând că legea cu pricina ar urmări îndeosebi să îi ajute pe ziariștii din provincie, că nu se vrea sprijinirea ziarelor, ci a jurnaliștilor. Cine te crede, Bobocule Bácsi? Iar o senatoare PSD, o anume Lavinia Craioveanu ot Craiova, s-a băgat tot timpul în cel mai ridicol mod în seamă și în vorbe, ca o gaiță din celebra piesă a lui Alexandru Kirițescu, dovedindu-se mai agresivă și mai prost crescută chiar și decât cea pe care o credeam lideră absolută în domeniu. Lia Olguța Vasilescu.
Nu, în realitate nici vorbă despre grijă pentru soarta ziariștilor. Inițiatorii și votanții legii au observat că cei mai vehemenți critici ai pensiilor speciale și ai altor necuvenite privilegii sunt jurnaliștii. Așa că au ticluit ceva menit să le închidă acestora, gura plasându-i și pe ei în categoria „specialilor”. Curat anticonstituțional, de altfel. De data asta nu le-a ieșit operațiunea. Pentru simplul motiv că nu toată lumea e fără coloană vertebrală. Așa cum s-au dovedit a fi domnul Steriu și doamna Craioveanu. Din păcate, respectivii nu sunt singurii.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Criza politică era previzibilă, din 1989 suntem în criză, dar avantajele nu se văd. Aștept cu încredere ca după alegerile anticipate sau la termen o majoritate liberală să miște stâncile ridicate de corupți și incompetenți. Zarva politică nu este productivă. Articolul de mai sus nu atinge probleme majore.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Cuvintele care ucid şi zidurile din noi

“Şcoala noastră e o şcoală unilaterală intelectualistă, iar nu o şcoală educativă, în sens larg. Ea nu ţine seama nici de...

Isus al meu: o cronică şi două scrisori

Am citit cu interes şi multă curiozitate intelectuală volumul Isus al meu al lui Gabriel Liiceanu şi pentru că sunt un cititor...

Soluție: Trenuri la Aeroportul Otopeni la cadență de 10′

Un proaspăt comunicat al CFR Călători ne spune că în urma analizei graficelor de circulație împreună cu CFR Infrastructură s-a ajuns la...

Despre inconsistența „punctelor critice” în evoluția sistemelor naturale complexe

Tu vei muri de bătrânețe. Eu voi muri din cauza schimbărilor climatice. Tânăra care poartă pancarta pe care se...

Pandemia, criza economica si mersul capitalismului. Este un nou moment de cotitura?

–urmare la un interviu-- Omenirea va invinge in razboiul teribil cu Covid-19, un dusman ascuns, insidios si...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.