joi, martie 28, 2024

Criza venezueleană – o criză a petrolului convențional. Rolul SUA în apariția și gestionarea ei

Despre criza venezueleană curentă s-a scris mult în ultimele zile și cauzele ei, cu sau fără puncte-cheie, au fost întoarse pe toate părțile și examinate din multiple puncte de vedere. Fără a mă erija în analist, aș vrea să detaliez unul din cele patru motive majore care, după toate aparențele, sunt responsabile pentru ce se întâmplă acum, și probabil în viitorul apropiat, în Venezuela.

Pe lângă starea de foamete din țară, climatul de violență similar celui din Columbia războiului civil și lipsei tragice a unor supape de refugiu și salvare, criza venezueleană este o criză a petrolului convențional.

Membră a grupului OPEC, posesoarea unor rezerve impresionante de hidrocarburi, Venezuela suferă de ceea ce se numește Dutch disease. Banii obținuți din valorificarea petrolului au fost mulți la început și acest lucru a schimbat semnificativ soarta țării.

Scăldându-se în petrodolari, vechiul regim al lui Hugo Chávez a gestionat politici economice de tip socialist, care au distrus în mare parte o țară cu o agricultură performantă în jumătatea nordică a Americii de Sud și unde acționa una dintre cele mai sofisticate firme energetice din lumea a treia, Petróleos de Venezuela S.A. (PDVSA). Sub actualul președinte, Nicolás Maduro Moros, degradarea țării a continuat și accelerat. Naționalizările din diverse sectoare economice, inclusiv al petrolului, au forțat investitorii străinii să părăsească țara din lipsă de încredere în viabilitatea sistemului devenit socialist, liniile aeriene au renunțat să mai servească piețele venezuelene, numeroși contractori străini au plecat pentru că nu au mai fost plătiți la timp, corupția a atins nivele uriașe, peste 2,6 milioane oameni au emigrat, iar foametea amenință supraviețuirea a cel puțin 2/3 din cei rămași în țară etc.

Petrolul venezuelean a fost singura sursă majoră de bani a țării. Cât timp petrodolarii umpleau visteria statului, toată lumea era bucuroasă, fericită chiar, că guvernul socialist subvenționează importurile, programele sociale, ajutoarele către țări-surori precum Cuba, Nicaragua ș.a. Hugo Chávez călărea pe cai mari, se visa un nou Simón Bolívar, cel care va izbăvi lumea de „diavolul american”, și o mare parte a populației locale (și din alte țări)  îl credea și aplauda.

Mai mult chiar, în septembrie 2006, folosind tribuna ONU, Hugo Chávez și-a permis un atac insultător la adresa președintelui american de atunci, George W. Bush, pe care, după ce l-a declarat „diavolul” al cărui „miros de pucioasă” încă mai persista în sala discursurilor, l-a anatemizat cu o carte a lui Noam Chomsky și făcându-și mai multe cruci.

Între 2005-2007, Venezuela a livrat în fiecare iarnă câte un vapor cu păcură gratuită săracilor din Boston și South Bronx: Acesta este un dar care vine din inima poporului venezuelean către inima poporului american.

Dar dominația petrolului convențional al Venezuelei și a regimului socialist se apropia de un sfârșit puțin previzibil, produs de un dușman cu un nume pe care puțini îl cunoșteau: petrolul american de argilă.

Calitatea țițeiului venezuelean- una dintre cele mai proaste posibile

Predând geologia petrolului, folosesc un grafic precum cel din Fig. 1 pentru a ilustra cele două caracteristici principale care controlează calitatea unui țiței: Densitatea sa, măsurată în grade API (American Petroleum Institute) și conținutul în sulf, măsurat în procente.

Cu cât un țiței are densitatea mai mică (grade API mai mari), cu atât este mai ușor (light), iar când concentrația sa de sulf scade sub 0,5%, el este considerat „dulce”.

Figură 1. Densitatea și conținutul de sulf ale unor țițeiuri selectate (Sursa). Conform acestei clasificări, țițeiurile venezuelene Merey (API gravity = 15°; S=2,7%) și Leona (API gravity = 24°; S=1,5%) sunt considerate „grele/supergrele” și „acre”.

Petrolul venezuelean este notoriu pentru vâscozitatea lui foarte ridicată, fiind mai gros decât pasta de dinți sau asfaltul muiat. Din această cauză,  forarea și aducerea lui la suprafață îl fac să fie unul dintre cele mai scumpe țițeiuri de pe planetă. Pentru extracție, trebuie folosite utilaje și echipamente speciale, pe care numai tehnicieni cu o înaltă calificare le pot mânui. Odată extras, există foarte puține țări care au rafinării capabile să-l proceseze. Climatul politic actual din Venezuela – un amestec exploziv de haos economic și disperare politică – nu atrage companii străine dornice să investească în extracția țițeiului de acolo. Consecința imediată? Dacă pe timpul lui Chávez, țara producea 3,4 milioane barili/zi (bpd), astăzi producția a scăzut la cca 1,6 milioane bpd, iar pentru viitorul cincinal, se estimează o scădere la sub 1 milion bpd.

Chiar și în aceste condiții, Venezuela este împinsă cu spatele la zid: Legal, țara este datoare vândută Rusiei și Chinei, pentru că instituții rusești și chineze l-au împrumutat pe Maduro cu miliarde de dolari în contul producțiilor viitoare de petrol. Din păcate, nici Rusia, nici China nu posedă rafinăriile care ar putea procesa țițeiul venezuelean de proastă calitate și să-l transforme în cash.

Pe 28 ianuarie 2019, Statele Unite au impus sancțiuni economice împotriva PDVSA, compania de stat venezueleană pentru petrol. Deși Washingtonul va mai permite un timp Venezuelei să vândă țiței brut rafinăriilor americane (circa 30% din producția națională), administrația Trump a subliniat că nu va avea loc nici o plată cash către autoritățile de la Caracas. În plus, americanii au blocat conturile firmei Citgo, o rafinărie a PDVSA din Statele Unite.

Din restul de 70%, majoritatea țițeiului merge către Rusia și China ca plată a împrumuturilor anterioare de multe miliarde de dolari. Practic, nici din aceste „vânzări”, Venezuela nu primește înapoi cash. Iar Rusia și China, din lipsa capacităților proprii de rafinare a unui petrol atât de prost calitativ precum cel venezuelean, vând exporturile venezuelene pe piața americană, unde intermediarii ruși și chinezi sunt plătiți cu bani gheață.

În lipsa unui influx de cash în visteria țării, catastrofa umanitară, economică și politică a Venezuelei va deveni cu adevărat apocaliptică – un prim aspect, foametea, este deja manifest.

Dacă sancțiunile americane vor fi extinse și la exporturile către Rusia și China, situația Venezuelei este imposibil de prevăzut în prezent. Pentru că nimeni, în afară de Statele Unite, nu posedă capacitățile de rafinare necesare, PDVSA nu va mai avea cui să vândă țițeiul său ultra-greu și sulfuros. Compania va fi forțată șă-și întrerupă/închidă toate operațiunile, șomajul va exploda, muncitorii calificați vor emigra probabil în țările vecine, iar compania va avea nevoie de cel puțin doi ani ca să-și revină și să-și reia activitățile economice.

Rolul SUA în actuala criză din Venezuela

Până la revoluția argilelor (fracturare hidraulică + foraj orizontal dirijat), Statele Unite importau țiței greu și sulfuros în principal din cinci țări: Arabia Saudită, Canada, Mexic, Nigeria și Venezuela.

Întreaga infra- și suprastructură americană de transport, rafinare și distribuire a produselor petrolifere a fost concepută și realizată pe ideea că aceste importuri vor continua până la epuizarea rezervelor. Miliarde și miliarde de dolari au fost investiți în construirea rafinăriilor pentru petrol greu, sulfuros, pe care aproape nimeni nu-l voia. Asta a permis americanilor să-l cumpere mult mai ieftin, realizând un profit bun. După care, îl rafinau în produse de top, care erau vândute și acasă și afară, cu un alt profit bun.

Unul din acele importuri era și țițeiul venezuelean – cumpărat ieftin, dar cu produse rafinate vândute scump. Până în primul deceniu al secolului al 21-lea, paradigma aceasta părea sortită unei vieți lungi.

Numai că geniul geologilor și petroliștilor americani a schimbat fundamental situația energetică mondială și geopolitica intrinsecă vechii paradigme.

În prezent, majoritatea producției de țiței american provine din argile. Noul tip de țiței încorporează cele mai mari calități ale unui petrol din toate timpurile: este ultra-ușor și, pentru că nu a migrat din roca-mamă în roca-rezervor, este extrem de puțin contaminat cu sulf. Pentru cei care nu au văzut niciodată un țiței de argilă, viscozitatea lui este similară cu a acetonei care îndepărtează oja de pe unghii. Aceste calități îi permit teoretic rafinarea extrem de ușoară în miriade de produse.

Am scris teoretic, deoarece actualele rafinăriile americane sunt literalmente sufocate de o continuă creștere a producției domestice de țiței de argilă – ușor și dulce, situație neprevăzută cu 20-30 ani în urmă, când rafinăriile au fost proiectate și construite. Construirea noilor capacități de rafinare a petrolului de argilă este în plină desfășurare, dar este nevoie de timp și bani pentru a le finaliza într-un timp cât mai scurt. De aceea, multe rafinării lucrează tot pe „stil vechi”, adică folosesc țițeiurile convenționale pe care le amestecă în cantități variabile cu cele de argilă, iar excesul de țiței dulce și ușor este exportat pe bani frumoși.

Noua paradigmă afectează grav trei dintre fostele țări din care se făceau importuri de țiței greu și sulfuros, preferat de rafinăriile americane.

Prima țară este Mexicul.

Decenii la rând, producția de țiței mexican a fost materia primă a rafinăriilor din California, Texas, Louisiana sau Alabama. Dar prăbușirea precipitată a producției mexicane de petrol a dus practic la eliminarea importurilor din țara vecină și membră NAFTA. Există multe speranțe că noul președinte, Andrés Manuel López Obrador, va introduce acele reforme necesare să re-învigoreze producția de țiței brut mexican. Experții în materie prevăd însă că importurile din Mexic nu vor intra în rafinăriile americane mai devreme de 2030.

A doua țară este Canada.

Țițeiurile din Alberta (ca și cele din Saskatchewan) sunt din categoria grele și sulfuroase. Datorită insuficienței infrastructurii necesare și a rafinăriilor, țițeiul extras în Alberta nu poate fi exportat lesne peste sau înconjurând Munții Stâncoși în portul Vancouver. În plus, autoritățile din British Columbia au cerut drepturi de tranzit mai mari decât valoarea efectivă a petrolului exportat! Această situație obligă pe producătorii din Alberta să-și pompeze prin conducte aproape tot petrolul extras în Midwest-ul american, o zonă înconjurată ea însăși de bazine cu argile petrolifere și gazeifere, din Dakota de Nord, Colorado, Texas, Oklahoma, Michigan, Ohio și  până în Pennsylvania. Practic, Alberta este forțată să-și vândă petrolul pe o piață saturată deja, la prețuri de discount de $20-$40/baril.

Cât privește nisipurile bituminoase (tar sands) din Alberta, ele produc cel mai poluant tip de țiței. Simpla lui extragere implică  decopertări masive ale solului, folosirea unor imense cantități de abur, care apoi devine apă contaminată și extragerea unor însemnate cantități de sulf, depozitat în halde de mărimea unor dealuri. Pe deasupra, acest țiței este similar celui venezuelean – extrem de vâscos. Rafinarea lui este dificilă și, după cum am scris în alte articole, numai rafinăriile americane de la Golful Mexic sunt perfect echipate pentru a-l transforma în produse vandabile. De aceea, construirea conductei Keystone XL, destinată transportului țițeiului canadian în America, este vitală pentru economia Albertei, în special,  și a Canadei, în general. Faptul că președintele Trump a anulat hotărârea administrației Obama  de respingere a conductei și a autorizat reluarea lucrărilor dă speranțe albertanilor.

În fine, a treia țară este Venezuela, pentru toate motivele descrise mai sus. Considerând actualele sancțiuni și poziția administrației Trump, este de așteptat ca petrolul convențional din Venezuela să dispară din mixul rafinăriilor americane.

Concluzii

Petrolul convențional venezuelean este o victimă colaterală a revoluției argilelor americane. Într-o măsură diferită, același lucru se poate spune și despre țițeiurile mexicane și canadiene.

Întrebarea care se pune acum este următoarea: Vor reuși rafinăriile americane să producă suficiente produse de specialitate folosind numai petrolul neconvențional extras din argile? Sau vor trebuie reactivate vechile importuri (Arabia Saudită, Nigeria, Angola, Mozambic etc.)?

Pe termen scurt, până când noile capacități vor deveni funcționale, rafinăriile americane vor avea nevoie de petrol „pe stil vechi”.

Pe termen lung, însă, situația nu este roză pentru nimeni, cu excepția Statelor Unite. Evenimente precum cele din Venezuela, dar și unele din Mexic sau Canada, forțează rafinăriile americane să schimbe foarte rapid tehnologiile și instalațiile necesare pentru a procesa țițeiul domestic din argile. În următorii doi – patru ani, aceste modernizări se vor fi terminat. Și atunci, Statele Unite nu vor mai fi interesate să patruleze mările și oceanele lumii pentru a asigura securitatea transporturilor de hidrocarburi, așa cum se întâmplă astăzi, de exemplu, în strâmtoarea Ormuz din Golful Persic.

În 2006, producția americană de petrol căzuse la 8,3 milioane bpd, pe când cererea ajunsese la 20,7 milioane bpd, forțând Statele Unite să importe 14,3 milioane bpd, mai mult decât Germania, Japonia și China la un loc.

În 2019, situația aceasta nu mai există.

În consecință, marina americană, cea care, în urma semnării Tratatului de la Bretton Woods în 1944, a asigurat, vreme de șapte decenii, cea mai cea mai prosperă perioadă din istoria omenirii, își va schimba misiunea. Fără protecția americană a principalelor rute de aprovizionare cu petrol, ne putem aștepta oricând la șocuri geopolitice și nu numai.

America este pe cale de a deveni, dintr-o super-putere singulară, o super-putere absentă.

Viziunea lui Ronald Reagan din perioada războiului Rece – America este orașul strălucitor de pe munte a cărui lumină  călăuzește pe toți cei care iubesc libertatea – a lăsat locul măștii de oxigen a domnului Trump: Asigură-te mai întâi că tu ai masca pusă, și apoi ajută-i pe ceilalți… O perfectă analogie pentru America First!

La scară globală, impactul unei super-putere singulare se va simți în principal prin absența ei, mai mult sau mai puțin motivată.

Distribuie acest articol

209 COMENTARII

  1. Nu cred în teoria dumneavoastră.
    Criza din Venezuela este o criză a corupției, a coruperii poporului așa cum teoretiza fenomenul încă din secolul XVI Niccolo Machiavelli.
    Poporul a primit întâi iluzia puterii, a implicării în viața țării. Apoi tot tipul de stipendii, inclusiv benzină aproape gratuită. De ce? Ca să cauționeze regimul.
    Restul este istorie, iar ce vedem acum este decontul corupției.
    Pentru că, asemeni oricărui operator cunoscut de rațiunea umană, și operatorul corupție implică la un moment dat o vreme a bilanțului.

      • M-at dezamagit puternic!! Nu ma steptam la asa ceva! Nu puteti combate ce spune (sau nu vreti), de acord, dar de ce va legati de persoana, de meseria ei? M-as fi asteptat la asa ceva de la un postac…

        • Meseria unui autor este importantă pentru că autorul respectiv trebuie să fie un expert pentru a deveni credibil. Altfel, e plină blogosfera de părerișți, semi- și sferto-docți, care, chiar mânați de intenții bune, produc o hărmălaie mediatică de nu se mai înțelege om cu persoană.

          Chiar pe această platformă, am primit comentarii la articolele mele despre hidrocarburi și fracturare hidraulică de la oameni cu meserii complet separate de a mea: profesor de română, profesor de matematică, student neterminat, inginer în calculatoare și alții.

          Am exemplificat această situație, de posibilă confuzie legată de lipsa unei experiențe profesionale adecvate în multe articole. Doar un exemplu, aici: Non idem est si duo vident idem (Ce vede un geolog și ce vede un pieton)

          • unii pietoni au expertiza in geologie, altii in inginerie, arhitectura, medicina, biologie, navigatie, informatica, arheologie, agronomie, chimie, stiinte economice, stiinte politice, sociologie, drept, samd. Fiecare cu expertiza lui.

            • unii pietoni au expertiza in geologie, altii in inginerie,…

              Foarte bine, atunci fiecare să-și expună ideile în domeniul lui de expertiză. Chiar și când ești un doctor: pentru că un doctor ginecolog are alt domeniu de expertiză decât un doctor cardiolog, nu-i așa?

          • Spun de la început că domnul Felea nu îmi e prea simpatic. Dacă ar fi să aleg, aș merge la o bere cu domnul Crânganu, fără nicio ezitare. Chiar și în articolul de față, autorul a spus clar că petrolul este unul din motivele falimentului Venezuelei, dar nu singurul. Deci intervenția d-lui Felea era superflua.

            Dar cred că domnul Crânganu a răspuns greșit, într-un moment de slăbiciune sau de lene. E mai complicat să argumentezi decât să spui: „ești prost!”

            Meseria este importantă, dar din punct de vedere logic (și chiar de bun simț!) nu poate fi considerată argument într-o dezbatere.

            Dan Barbilian nu avea expertiză în poezie. Nu i-ați fi acceptat contraargumentele! Nu era filolog.

            Gauss la zece ani avea „expertiză” în matematică?

            Einstein, ca funcționar la Oficiul de Brevete, avea „expertiză”?

            • ” Dacă ar fi să aleg, aș merge la o bere cu domnul Crânganu, fără nicio ezitare. ”

              Ce anume va face sa credeti ca dl. profesor Crânganu ar fi interesat in a merge la o bere cu dv?

              (Sau cu mine, for that matter?)

              Dl. Felea este un om inteligent (articolul despre China este provocator in sensul bun si contine informatie buna) dar in replica sa grabita la acest articol a fost neatent, nepoliticos si nenuantat. A inceput cu o delimitare/dihotomie aroganta si negindita bine.

              PS Eu unul as merge la cite o bere cu amindoi, daca platesc dumnealor, ca asa e-n tenis. Daca platiti, ma duc si cu dv. la o bere. Asta e cusurul meu, nu sint cusurgiu. Beer is God and God is Beer.

        • Nu va dezamăgiți cu atîta repeziciune. Pe mine unul m-a dezamăgit reacția neglijent de rapidă a domnului Felea (primul comentariu!), care respinge teoria dlui profesor fără să fi luat în considerație o propoziție esențială din articol:

          aș vrea să detaliez UNUL din ***cele patru*** motive majore care, după toate aparențele, sunt responsabile pentru ce se întâmplă acum, și probabil în viitorul apropiat, în Venezuela.

          Cu alte cuvinte dl profesor a spus clar că acesta e unul dintre factori, nu singurul.

          Dl. Felea s-a repezit să vină cu o altă teorie și cu o etichetare fără să fi citit atent articolul inițial. Destul de necolegial!

          Cît despre observația dlui Cranganu legată de „altă meserie” cred că nu este atac la persoană ci observarea justă a faptului că backgroundul profesional ne poate face să avem o perspectivă, o cheie de analiză diferită (nu neaparat eronată) asupra acelorași evenimente. Mult mai justificat decît ce spuneți dv., abia aia este atac la persoana autorului.

          • @ Absurdistan
            „Criza venezueleana – o criză a petrolului”
            Nu nu m-am grăbit. Am spus și detaliat exact ce trebuia: petrolul poate fi un motiv (din mai multe, patru, cinci…) al crizei din Venezuela, dar criza venezueleana nu este o criză a petrolului. Repet, nu cred in teoria care echivalează criza de la Caracas cu una a petrolului.
            Mulțumesc!

            • Dle Felea, nici autorul n-a afirmat ca problema din Venezuela e STRICT o criza a petrolului nici dv. nu ati spus ca petrolul poate fi un motiv (din mai multe, patru, cinci…) al crizei din Venezuela.

              Sinteti un autor bun, n-are rost sa va incapatinati cu rastamacirile cind va avem postul complet pe care il „parafrazati” incorect.

              Ce e atit de greu sa admiteti ca ATIT factorul coruptiei CIT SI evolutiile tehnologic-economice au contribuit la criza Venezuelei? De ce mergeti pe o dihotomie inexistenta?

            • Sunt de acord că situația din Venezuela nu este o consecință DOAR a deprecierii prețului petrolului pe piața internațională. E o problema de management, daca ii pot spune așa. Și de lipsa de viziune.
              O țară este puternica daca economia ei este puternica, nu daca liderii sunt (sau se consideră) puternici. Faptul că Rusia și China au investit intr-un lider vanitos e o consecință a gândurii socialiste inguste, nu a unei viziuni liberal economice. Ce nu înțeleg socialiștii este (cum bine puncta cineva la un comentariu trecut) că banii altora se vor sfârși.
              Un management slab și lipsit de viziune nu a reușit să construiască în propria țara rafinării pentru propriu petrol? Comoditate, corupție, nepăsare?
              Am citit în ultimii ani despre statele din Asia Mică ce încearcă tot mai mult sa investească în industrii alternative, pentru a nu rămâne dependente de o singură industrie. Dubai, Qatar Airlines, Etihad Airlines, investiții în Asia și Africa samd. Cu toată vanitatea șeicilor, ei știu că o țară cu economia căzută e o țară slabă, care nu oferă putere puterii.
              Lecția Venezuelei ar trebui predata iar și iar auto-suficientilor „lideri” care cred că tupeul e deajuns și corupția se poate propaga la nesfârșit. Economia trebuie sa dicteze politica, nu politica economia.

          • Nu am spus nicaieri ca cineva nu poate avea alta parere, chiar gresita. Dar macar comentatorul s-a legat de articol, chiar daca a combatut un singur punct, e treaba lui. In ce priveste atacul la persoana, se pare ca nu stiti ce e aia! Autorul s-a legat efectiv de persoana comentatorului, de meseria sa, fara sa pomeneasca nimic despre ce a comentat, sa aduca vreun argument. Iar despre mine, e clar pentru oricine stie ce e aia, ca nu am atacat persoana, nu m-am legat in nici un fel de profesie (ca el), varsta, sau mai stiu eu ce, ci m-am legat NUMAI de ceea ce a comentat el.

      • Stimate domnule Crânganu,
        Dincolo de meseriile noastre (deconcertant argument, nu l-am mai întâlnit), o să vă rog să aveți puțină îngăduință să nuanțăm puțin. Teza enunțată de dvs., în mare, vine să argumenteze că odată cu petrolul din argilite din SUA, care a dat peste cap modelul clasic de comerț cu petrol din lume și i-a scăzut, începând cu 2015, prețul sub 100 de dolari SUA per Baril, s-ar fi creat și cauza (printre multe alte efecte globale) prăbușirii economiei Venezuelei, deci implicit al problemelor înregistrate acum de regimul Maduro.
        Mergând pe metoda terțului exclus, eu pot atunci să continui ideea raționând că dacă petrolul nu scădea sub 100 de dolari per Baril, Venezuela ar fi fost astăzi o țară cu o economie (relativ) echilibrată, deci fără o criză politică majoră.
        Ok. Cu acest raționament eu nu sunt de acord. Da, de acord că petrolul din argilite pe care îl extrage SUA a pus în criză lumea petrodolarilor, dar pentru Venezuela, după părerea mea, o țară în care criza politică exista încă din timpul regimului Chavez, acest șoc al petrolului de după 2015 nu este decât cel mult un trigger: a suprapus peste criza politică și de morală publică și lipsurile majore provocate de criza economică gravă (agravată, cum ziceam).
        Criza economică a lipsit regimul Maduro de mijloacele necesare să mai corupă populația cu pomeni, folosindu-se astfel ca și până acum de criza de morală publică.
        Recte, a venit timpul decontului.
        Probabil, într-o analiză ochii deschiși sunt cel mai util instrument. Apoi vine și treaba cu meseria.

        • Siunteți confuz.

          Dacă petrolul rămânea scump și dacă SUA erau în continuare forțate să importe petrol venezuelan regimul ar fi continuat să se descurce. Colapsul regimului socialist venezuelan a început în 2014 odată cu prăbușirea prețului petrolului. Căderea prețului a fost provocată de explozia producției americane de petrol de șist. Asta a generat supraporducția Arabiei Saudite ce spera să ducă prețul petrolului atât de jos încât să-i bage în faliment pe concurenții americani. Pariul saudit a eșuat dar prăbușirea bruscă a prețului la petrol a generat și prăbușirea încasărilor venezuelanilior.

        • Ce mai tura vura !

          Toata criza asta in desavirsita ei capacitate de a distruge, a plecat de la petrol !

          1. Venezuela are doar petrol.

          2. Vine socialismul care imparte pomeni si goneste investitorii,

          3. Scade productia de petrol pentru ca asa e socialismul, nu produce decit teroare si saracie.

          4. Economia se prabuseste cind nici bruma de petrol extras nu satisface mai mult decit nevoile clicii de la putere.

          5. Societatea se descompune.

          Prof Cranganu a pus punctul pe i – totul pleaca de la monocultura – petrol.
          Dl. Felea s-a focalizat pe consecintele lipsei petrolului.

          In aceasta disputa, care n-ar trebui sa existe, Prof Cranganu are dreptate si articolul este util.

          • Ambele articole sunt utile, nu ar trebui sa fie vorba despre cine are dreptate sau nu. Sunt doua puncte de abordare diferite ce nu ar fi trebuit să se transforme în disputa ci în dialog.
            Parafrazând:
            1. Singapore are doar piatra
            2. Vine Lee Kuan Yew so ridică economia
            3. Trec cu bine peste criza din 2000
            4. Iată că se poate!
            E o problema strict de management!
            Desigur, Trump vine din economie și înțelege „jocurile”. Toți ceilalți, politicieni d cariera, cu sc bla-bla-urile și sunt auto-suficientil.
            Economia dictează politică in statele puternice.

            • Doar că Singapore are o medie a IQ-ului de 108 (World Smartest) iar Venezuela doar 84. Deci nu e o problemă doar de management.

        • dle Felea,
          realizati care e diferenta intre a cenzura ceea ce nu va place, si a vi se da voie sa va spuneti parerile chiar daca nu sinteti de acord cu autorul?

          • @victor L
            „a cenzura ce nu va place”
            Dincolo de întorsătura ciudată, pentru mine, pe care a luat-o discuția plecând de la dezacordul meu (pe care il mențin, firește) cu teza domnului Cranganu (de fapt e doar despre o pozitionare de tipul oul sau gaina), trebuie recunosc ca nu înțeleg defel la ce anume vă referiți dvs. în comentariu.
            Nu înțeleg anume despre care cenzură este vorba, dar nici despre ce permisiune ar putea fi în cauză.
            O lămurire recunosc că mi-ar fi de folos.
            Mulțumesc mult!

            • Nu la ultimul articol, caci n-am mai postat, dar la alte articole mi-ati sters postarile care nu va convin.
              Punct.

            • @ Victor_L

              Aveți dreptate. Oricât de decente ar fi comentariile, dacă ele nu sunt „pe linie”, sau dacă-i demontează (oricât de argumentat) punctele de vedere, sunt cenzurate. Mde, vechi metehne bolșevice nevindecabile. Incapabil să se suțină o discuție argumentată recurge la monolog searbăd. Motiv pentru care am și încetat să-i mai citesc articolele. E greu să citeșt scrierile cuiva pentru care ți-ai pierdut orice considerație.

            • @victor L
              Vă înșelați cumplit. Eu nu șterg postări. Pentru că nu am drepturi de administrator și pentru că nici măcar nu mi-ar da prin cap să fac așa ceva.
              Dar dacă totuși s-a întâmplat, eu unul regret și vă rog să primiți scuzele mele.

            • Vă înșelați cumplit. Eu nu șterg postări. Dar dacă totuși s-a întâmplat, eu unul regret și vă rog să primiți scuzele mele.

              Domnule Felea,
              Aveti un umor sanatos, tonic, subtil si bine calibrat. :-)))
              Mi-ati inseninat ziua amintindu-mi de nemuritorul Farfuridi* cu replica de mai sus. Sint convins ca ati facut-o intentionat pentru destinderea atmosferei.

              (*)

              Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Din această dilemă nu puteţi ieşi… Am zis!

            • Eh, domnule Felea… apreciez atât buna dumneavoastră credință, cât mai ales strădania dumneavoastră de a vă expune argumentele. Totuși, dl. Crânganu nu articulează hotărât „criza petrolului convențional”, ci menține articolul nehotărât, dorind să arate doar că una din cauzele crizei din Venezuela este cea a petrolului venezuelean. Acesta a fost și la originea corupției generalizate din țară, fiind inadecvat folosit de regimul autocrat de la Caracas. Ca să fiu mai clar, dl. Crânganu și-a propus să releve una din cauzele intime care au generat criza, atât prin influențarea negativă a relațiilor anterioare crizei politice, cât și prin deprecierea situației datorate schimbării de paradigmă pe piața internațională a combustibililor fosili.

              Privitor la cenzură, nu este plenar cunoscut faptul că nu toți autorii au și dreptul de a modera comentariile. Din nefericire, graba de a vă anunța scuzele pentru posibilitatea ca unui comentator să îi fi fost șterse intervenții de către un moderator cu drepturi de administrare, deși vizează tocmai acest aspect, apare nefericit formulat, lăsând totuși impresia că dumneavoastră ați fi cel care a procedat astfel. Iar cei care doresc să înalțe întreaga lume pe noi culmi de necivilizație și regres, abia așteaptă.

        • Dupa teoria dumneavoastra, Rusia ar trebui daca nu cumva ar fi trebuit deja, sa fie in faliment. Dar iata ca nu conteaza neaparat politicul atunci cand economicul ramane stabil.
          Altfel sunt de acord cu dumneavoastra ca factorul politic este important, si ca cel putin in cazul Venezuelei, a avut un rol important desi nu cred ca decisiv. Totusi, Venezuela este dependenta de o singura industrie, e adevarat ca si din cauza viziunii inguste a politicului.
          Concluzie: hai sa ne impacam ca toti avem dreptate!


      • Pe de alta parte criza respectiva a afectat si alte tari bazate pe acest fel de petrol, oare ele de ce nu au crapat precum venezuela ?
        Daca tot cautam o cauza poate ar trebui sa dam vina pe Arabia Saudita care a facut pretul petrolului sa se prabuseasca refuzand orice intelegere cu OPEC si cauzand supraproductie in incercarea de a falimenta concurentii.

        • Depinde cât risipește fiecare. Și Norvegia e dependentă de exploatările de petrol din Marea Nordului, dar la o adică dacă ele seacă mâine țara va supraviețui fără să facă foamea. Are o economie diversificată ce poate îndura șocul.

          Venezuela socialistă trăia la limită atunci când petrolul era scump. Orice scădere de prețuri o făcea să sângereze. Putea rezista unei scăderi temporare, dar în nici un caz unei prăbușiri de durată a prețurilor, așa cum s-a întâmplat de fapt. Tor ce mai rămăsese din economia țării fusese sufocat și distrus de politicile socialiste ale lui Chavez timp de mai bine de un deceniu. Până la urmă vorbim de o țară ecuatorială cu pâmânt fertil și apă ce iată că face foamea și e 80% dependentă de importurile de alimente.

  2. Foarte interesant.
    O observație aici: ”o șesime din populația țării (aprox. 2 milioane oameni) a emigrat” – 2 milioane din 32 milioane nu reprezintă o șesime, ci o șaisprezecime.

  3. Un articol foarte bine documentat si bine scris. L-am citit dintr-o suflare.
    Lucrez in domeniu petrolier, dar niciodata nu am privit lucrurile din aceasta perspectiva.
    Respect.

  4. CAND ECONOMIILE SUNT CONDUSE DE POLITRUCI poporul intodeauna va alerga dupa o coaja de paine uscata de pe jos sa-i rupa paianjenii de la coor de foame…

  5. Daca petrolul venezuelean este atat de prost, atunci de ce rusii au investit in Venezuela atat de mult? Doar pentru a extrage acel petrol, pe care oricum nu-l pot rafina, si pentru a-l vinde apoi spre tari terte? Ce interes ar mai avea Rusia sa „apere” Venezuela si sa-l spijine pe sceleratul ala de Maduro in aceste conditii cand nu ar obtine nimic, decat eventual niste baze militare in zona? Apoi, de ce rusii au trimis cateva sute de „omuleti verzi” pentru a-l sprijini pe Maduro?

    • Nu știu de ce rușii au investit in Venezuela atât de mult. Știu, însă, altceva.

      Când l-au văzut pe Chavez cum se agață de putere, guvernul Arabiei Saudite l-a încurajat din răsputeri să ocupe tronul prezidențial, intuind/sperând că populismul lui economic va ruina industria petrolieră venezueleană (un potențial concurent în OPEC). Și, după cum se vede acum, saudiții au pariat pe calul câștigător!…

    • Rusia a investit crezand ca Venezuela va fi o vaca buna de muls pana se termina petrolul. In general Rusia si China investesc in genul asta de tari. Doar ca nu a fost nevoie sa se termine petrolul, asa cum explica domnul Constantin, tehnologia pare ca a grabit sfarsitul acestui tip de petrol.
      Rusia si-a trimis de fapt recuperatorii, se asigura ca vor primi miliardele investite in copruptie, caci acele miliarde nu au fost investite in nimic bun.
      Daca pica sistemul e posibil sa inceapa niste anghete si Rusia sa astepte mult si bine banii imprumutati.

      • Cred că banii rușilor și chinezilor sunt ca și pierduți. Maduro chiar dacă mai rezistă ceva timp la butoane, nu are de unde plăti. Iar ăilați vor refuza (cu încurajarea discretă dar entuziastă a jupânului de la Casa Albă) să mai plătească ceva. Mai mult ca sigur că-și vor pierde participațiile la PVSA , prin faliment, insolvență, reoganizare, etc. Partea cu adevărat frumoasă e că n-au cu ce sancționa Venezuela și tot ce le rămâne e să latre a pagubă.

    • Mai e și o chestie de ordin ideologic, ce n-are legătură cu negustoria și petrolul. Rusia dorește cu disperare să se simtă mare putere. În acest sens fronda în curtea din spate a unchiului Sam e extrem de importantă atât pentru consum intern cât și pentru ca să-și mai arate mușchii clienților din lumea a III-a. Rusia susține în mod similar (cu bani mult mai puțini, ce-i drept) Cuba și Nicaragua din același motive.

    • Rusii au investit in Venezuela din fix acelasi motiv pentru care au bagat bani si in celelalte regimuri dictatoriale socialiste: ca sa aiba inc’un ghimpe in coasta Americii. Cu alte cuvinte, mai pe romaneste: pentru ca sunt tampiti si dusmanosi [iar prin ‘rusi’ inteleg in acest caz Putin si oligarhia lui criminala]. Un om normal, sanatos la cap, cauta profitul prin orice investitie, nu si mujicu’ tembel care iubeste sa traiasca pe picior mare si sa’si cinsteasca tovarasii cat mai ostentativ, daca se poate sa afle toata carciuma cine’i al mai alfa mascul de pe planeta.

    • Același motiv, care l-a făcul pe Lenin să vadă „socialismul victorios” în întreaga lume. Obiceiul unora de a vinde iluzii. Ei înșiși „iluzioniști”, practicanți, lipsiți de prgmatism economic.

    • Nu cred că China ar putea umple golul lăsat de SUA în patrularea maritimă necesară securității comerțului global cu hidrocarburi. Poate Japonia sau Franța, dacă ar fi interesate. Desigur, intervenția japoneză ar zburli multe pene chinezești și coreene din zonă…

    • Nu, nu pariați pentru că ați pierde obligat :-)

      P.S. Acesta este un exemplu-școală de comentariu trollist. L-am publicat doar ca să „ne mai râdem și noi..”,.că e vineri seara, unii nu au somn, alții nu și-au luat pastiluțele etc.

        • Lenin avea o vorbă foarte flatantă si plină de aprecieri la adresa la poporului pe care l-a nenorocit (citez din memorie):” De fiecare dată când vezi un rus inteligent, se dovedește până la urmă că de fapt e evreu.” ;)

          • Nu cred ca Lenin a avut curajul sa zica asta fatis vreodata rusilor. L-ar fi aruncat pe Lenin fereastra Kremlinului.
            Am mai intalnit pseudonimul @ Simplex. Sa zicem ca e aceeasi persoana.
            Nu e clar 100% daca este trol, dar este de orientare filo PSD si de stanga + orientare pro rusa.

            Una peste alta dl. Constantin Crânganu nici nu trebuia sa-i raspunda lui @ Simplex.
            A intreba la persoana a- II- a pe altcineva despre ce etnie are este o badaranie destul de mare. Mai ales a intreba cu sens critic.
            Se mai poate respunde in cazurile astea ca editorialistul este de ,,etnie extraterestra” . Conteaza ce scrie editorialistul, si nu ce etnie are, sau de pe ce ,,galaxie” a venit.

            • Conform generalului Dimitri Volkogonov (istoric șef al armatei roșii în anii ’80), in biografia lui Lenin, afirmația a fost făcută de Lenin la o ședință a Politbiuro-ului în 1920 (cred). La acea vreme din 9 membrii ai Politbiuro-ului doar 3 erau ruși: Buharin,Kalinin și Lenin. Citatul din Lenin n-a fost publicat de nimeni pâmă la Volkogonov. Lenin însuși era conștient de faptul că antisemitismul era în floare în Rusia. Pe moarte fiind, i-a spus lui Troțki (conform memoriilor acestuia) că un evreu nu va putea conduce Rusia sovietică nici măcar o lună și i-a sugerat să renunțe șa ideea preluării conducerii de către el însuși în favoarea unei „condceri colective”.

              Cartea lui Volkogonov a provocat furie în rândurile PCUS. Volkogonov a fost acuzat de Gorbaciov că iese la interval cu falsuri ca să distrugă imaginea lui Lenin. Pe lângă povestea cu evreii Volkogonov a mai dat în gât și faptul că Lenin ca avocat a pledat doar la două procese în toată cariera sa. Unul împotriva unui viconte francez ce a intrat cu bicicleta în el când se afla în vacanță la Paris. Iar al doilea (ăsta e cel mai zemos) împotriva țăranilor ce-și pășteau vitele pe moșia familiei sale. A câștigat ambele procese și i-a jupuit gospodărește atât pe viconte cât și pe mujici. O altă chestie ce a generat furia lui Gorbaciov a fost publicarea de către Volkogonov a câtorva petiții ale lui Lenin din 1916 (cu un an înaionte de revoluție :)) către ambasada rusă din Elveția, prin care acesta solicita pensia sa de urmmaș, ce nu mai venise de la începutul războiului, semnându-se „Nobil ereditar V.I. Ulianov”.

              Cartea lui Volkogonov a fost tradusă și în românește. Am găsit-o în timpul unei vizite în Românioa și i-am făcut-o cadou tatălui meu.

  6. Astea sunt pericolele și capcanele unei economii bazate exclusiv pe exploatarea materiilor prime. Prețul ridicat al petrolului și desfacerea garantată pe piata americană i-au permis lui Chavez să se lanseze într-o campanie demențială de risipă atât în interior cât și în exterior. N-a investit mai nimic în țară, iar acum au venit anii vacilor slabe și țara plătește prețul.

    Într-adevăr interesul SUA în Orient și în general în ceea ce se întâmplă în afara țării se diminuează constant. În 1990 cineva din administrția lui Bush sr. comenta că dacă Kuweit-ul ocupat de Irak ar fi fost o țară exportatoare de morcovi nu s-ar fi format nici un fel de coaliție pentru eliberarea sa. Odată ce America își poate procura energia din resurse interne, apetitul pentru aventuri externe scade vertiginos, așa cum anticipa dl. profesor Crânganu.

    Menținereea de către SUA a căilor comerciale libere pentru importul de petrol a avut ca efect secundar ceea ce numim „globalizarea”. Adică internaționalizarea comerțului. Foarte multe țări dezvoltate și-au externalizat în țări sărace, cu mână de lucru ieftină, producția ce necesita multă manoperă. Aceste țări subdezvoltate au prosperat iar mâna lor de lucru ieftină a fost o resursă vândută asemenei petrolului venezuelean. Banii s-au risipit pe prostii. Acum acea mână de lucru devine tot mai scumpă și în multe privințe necompetitivă. Transportul va deveni o afacere ceva mai complicată fără US Navy iar pe de altă parte administrția lui Trump e tot mai puțin interesată ca SUA să subvenționeze economiile străine. Deci se impun tarife în oglindă, iar nivelul automatizării crește în fiecare an. Muncitorul asiatic luptă încă cu diisperare, dar pierde în fiecare zi câte o luptă cu roboții americani

    SUA au cea mai mare capacitate manufacturieră a lumii, și pot asigura tot necesarul pieței americane. Reducerea graduală a importurilor va fi a doua lovitură după cea energetică. Și cred că asta va fi lovitura cu adevărat crâncenă. Pentru moment cei loviți de taxele vamale ale lui Trump se țin cu dinții și cu ghearele pe linia de plutire. Niciuna din taxele vamale nu au provocat creșteri de prețuri în SUA. Asta înseamnă că exportatorii au înghițit impactul lor ca să supraviețuiască pe piața americană. Cât vor rezista?

    • Astea sunt pericolele și capcanele unei moni-economii, daca pot spune așa. Căderile de acest gen ar trebui sa fie avertismente pentru orice tara care se bazează pe un singur tip de industrie.
      Avertismente de acest tip sunt in economie, pentru firmele mono-domeniu de activitate. Pentru perioade finite de timp firmele pot merge excelent. Dar niciodată nu se pun ouăle intr-un singur cos ci se investește în diversificare. Când ceva nu mai merge, se închide sau vinde acea ramură de afacere și se concentreaza pe cele care funcționează. E aconomie primara.

    • Petrolul românesc offshore este parafinos, motiv pentru care pomparea lui pe conducte din larg la țărm se face cu dificultate din cauza dopurilor de parafină, care obturează coturile conductelor. De multe ori, pentru a evita parafinarea conductelor, se folosește pomparea direct din sondă într-un petrolier de transport la țărm.

      Rusia are mai multe clase de petrol, printre care se numără și principalul export al Rusiei, amestecul Ural. Amestecul Ural conține țiței acru din regiunea Ural-Volga și țiței ușor din Siberia de Vest. Amestecul și, prin urmare, calitatea lui, dar, în general, Ural este un amestec de țiței mediu ca densitate (API gravity 31°) și acru (aproximativ 1,4% conținut de sulf) și, ca atare, este, în general, vândut la un preț mai mic decât amestecul Brent.

      Siberian Light este o calitate superioară și, prin urmare, mai valoroasă atunci când este comercializată ca atare, dar poate fi amestecată și în Ural, din cauza infrastructurii limitate, pentru a-l transporta pe piață separat.

      Alte amestecuri rusești, mai puțin prezente cantitativ, sunt Sahalin, Sokol, Eastern Siberia-Pacific Ocean (ESPO) și Arctic. Densitatea lor variază între 24 – 35° API, cu conținut de sulf între 0,1 – 2,3%.

  7. felicitari pt articolul profesionist. argumentat inginereste.

    Care este parerea dvs despre fraking? sunt reale speculatiile cum ca pot provoca miscari de suprafata ale scoartei terestre?

    • Mulțumesc pentru felicitări.

      Părerea mea despre fracking este una excelentă, puteți afla detalii aici:
      Revoluția argilelor pe înțelesul tuturor. Viața după Chevron
      Revoluția argilelor continuă în Statele Unite

      Speculații despre mișcările de suprafață ale crustei (nu-mi place termenul scoarță, pentru că adjectivul scorțos nu are același sens ca adjectivul crustal), provocate de fracturarea hidraulică sunt la fel adevărate cu cele pe care le-am experimentat în 1986, după accidentul de la Cernobîl:

      Având la Universitatea din Iași singurului detector de radiații cu scintilator de CsI din oraș, am fost asaltat de colegi, studenți, prieteni, rude, simpli cunoscuți cu rugămintea de a le măsura posibila contaminare cu iod de pe urma explozii nucleare. La un moment dat, o doamnă venerabilă m-a rugat să-i măsor și degetul mare de la piciorul stâng, că tocmai îi ieșise o bătătură acolo și ea specula că sigur i s-a tras de la Cernobîl (strict autentic!)

  8. Care va fi/este rolul SUA in gestionarea crizei venezuelene?
    Pai cind piticul atomic nord coreean se grozavea, analistii zumzaiau „sa vedem cum se descurca Trump?”
    Cind acum mai bine de un an rusii au dus trupe in Siria, tot un test pentru Trump era.
    Si acum, ca atare, criza produsa de Maduro, tot un test pentru Trump este.
    Nicio vorba de condamnare a Rusiei ori a Chinei, doar chibitam sa vedem cum se descurca Trump. Probabil e un punct cheie!
    Se va descurca: au darimat ei URSS-ul si lagarul comunist, darmite Venezuela.
    NB,
    chinezii si rusii au investit in Venezuela pentru ca orice ghimpe in coasta Americii e binevenit.
    Dece investea URSS-ul in partidele comuniste occidentale?

  9. Venezuela nu mai produce nici 500.000 de barili, productia lor se duce spre zero vertiginos.
    http://www.forbes.com/sites/rrapier/2018/06/08/venezuelas-oil-exports-are-headed-toward-zero/#309969de6876
    Criza productiei in Venezuela a inceput de pe timpul lui Chavez care a alungat companiile americane si britanice consacrate si a pus maimute loialiste sa se ocupe de petrol. Apoi din 2007 nu au mai reinvestit nimic in retehnologizare.
    http://www.forbes.com/sites/rrapier/2019/01/29/charting-the-decline-of-venezuelas-oil-industry/#27793e334ecd
    Venezuela a pierit pe mana ei, condusi de incompetenti tari in gura fara nici o experienta in industria de petrol si gaze. Maduro a luat 13 miliarde de la rusi si i-a cheltuit pe anturaj, lux si huzur. El a folosit toate asa zisele investitii rusesti si chineze pt. a intretine nici 2 milioane de loialisti, anturaj, clica, armata, altfel era de mult pe faras. Acum cand nu mai produce nimic nu are de unde sa dea banii inapoi.

    Canada avea pe 31 Decembrie 2018 abia 70 de sonde active, o scadere de productie cu 50% fata de 1 an inainte.
    http://www.cbc.ca/news/canada/calgary/oil-rig-drop-ripple-effect-1.4962655

    Keystone degeaba a fost aprobat de administratia Trump daca nu a devenit realitate in 2 ani.
    https://dailycaller.com/2019/01/24/keystone-xl-pipeline-not-built/
    Dupa cum decurg sicanarile in justitie, probabil undeva in 2021 sa inceapa constructia, deci este nevoie ca Trump sa castige iar in 2020, altfel proiectul are sanse sa fie anulat de o administratie democrata.
    Industria de petrol si gaze din Canada este o umbra a ce era in 2006-2008, problema lor este ca sunt condusi de un tinerel incompetent mult mai preocupat de probleme de gender neutrality si transexuali.

    Concluzia este una singura, si Venezuela si Canada sunt victime ale incompetentei crase. Nu pun egal intre cele 2, nu se pot compara din start, insa esenta este asemanatoare. US a facut schimbarea de strategie si tehnologie din 2008 incoace si din importator a ajuns exportator, a inteles ca independenta de toti mujicii este sa fie #1 la oil & gas si nu numai. Rusia se anunta sub Putin ca are sa revina la masa celor mari si o sa joace pe carte unui nou Razboi Rece. Era evident ca US nu putea sa isi mentina avantajul fara o independenta energetica. Conflictul actual este complex, se joaca pe energii si resurse, se joaca geopolitic, se joaca tehnologic, avem un razboi comercial si al taxelor de import si elementele clasice de spionaj si contra-spionaj.

    • Ce pacat ca Venezuela nu a avut un General Pinochet al sau. Un mare erou, un democrat, un liberal adevarat, un om marinimos, plin de compasiune, care a salvat printr-o infinitezimala si neglijabila violenta (curatarea Chile de bolse-mensevici nu o numim violenta ci igiena minima) Chile de pegra Allende, din familia bacteriala ideologica de tip Castro / Chavez / Maduro / Sanders / Cortez / Dragnea etc.

      Unde ar fi Venezuela astazi, daca un General Pinochet i-ar fi oferit lui Chavez si ortacilor, la timp, a one way (up only) helicopter trip? Ar continua sa fie mindria Americii de Sud.

      • Perfect spus !

        Pinochet a salvat America Latina si cei executati au fost niste criminali.

        Sint bucuros ca am apucat (2004) sa-i trimit o felicitare Generalului.

      • Generozitatea și mila omenească / creștină, sunt valori eterne și lăudabile. Dar vă rog să plângeți, cu tot atât de mare amărăciune, România, pentru că, după 30 de ani, nu a găsit omul providențial. Și, oricum, nu stă mai bine decât Venezuela !

  10. Bun articol domnule Cranganu! Multumim. Si mai este ceva :” cand vulpea nu ajunge la struguri zice ca sunt acrii.” Asa si cu petrolul…..

  11. Multumiri pentru articol d-le prof. Cranganu, foarte interesant ca intotdeauna. Cu referire la Fig. 1, petrolul romanesc unde s’ar situa ? Merci.

    • Din păcate, nu am date publicate despre densitatea și conținutul în sulf al țițeiurilor românești. Marile baze de date nu le includ. Poate cineva, mai documentat decât mine pe această direcție, va citi întrebarea dvs. și vă va răspunde.

  12. Domnule Constantin Cranganu,
    La un moment dat ati afirmat: ” Din păcate, nici Rusia, nici China nu posedă rafinăriile care ar putea procesa țițeiul venezuelean de proastă calitate și să-l transforme în cash.”
    De ce din pacate?
    Ar fi tragic daca tari totalitare de genul Rusia sau China ar controla intr-un fel oarecare un domeniu asa de sensibil cum este cel al resurselor energetice. Din fericire, cu toate rezervele imense pe care le are, Rusia nu este in stare sa controleze piata petrolului.
    Din cate am inteles Rusia nu are tehnologia necesara de extragere a titeiului prin metoda fracking.
    Foarte bine. Sper sa nici nu o aiba in urmatorii 20-30 de ani.

    • De ce din pacate?

      Din motive umanitare pentru populația rămasă în Venezuela. Oamenii de acolo au ajuns în condiții poate mai rele decât am fost noi pe vremea lui Ceaușescu. Majoritatea țărilor latine au introdus restricții pentru a stopa valurile de emigranți din Venezuela. Singura țară care i-a acceptat este Columbia. De ce? Pentru că în timpul războiului civil columbian, Venezuela a acceptat valuri de refugiați din Columbia. Acum, roata s-a întors și sute, mii de venezueleni trec granița zilnic în Columbia pentru a-și procura hrană și obiecte de primă necesitate (hârtie igienică, tampoane feminine baterii și multe altele). Columbia este singura țară care produce acum suficientă mâncare și are graniță terestră cu Venezuela. Brazilia produce hrană, dar între zonele sale agricole și Venezuela se interpune Amazonul și jungla sa.

      • Potrivit Asociației Române a Companiilor de Explorare și Producție Petrolieră (ROPEPCA), încă nu se știe cu ce sortiment internațional de referință va fi asimilată calitatea medie a țițeiului din România, cu Brent sau Ural.

        Pentru calculul sumelor datorate ca redevențe de petroliștii români se consideră țiței de referință, cu caracteristici fizico-chimice și condiții de calitate și de piață asemănătoare tipurilor de țiței din producția internă, sortimentul Suez-Blend, care este sortimentul de referință pentru producția de petrol a Egiptului.

        ANRM a comandat două studii Universității de Petrol și Gaze din Ploiești, prin care se va stabili cu ce sortiment internațional de referință va fi asimilată calitatea medie a țițeiului din România, cu Brent sau Ural.

        sursa: https://www.profit.ro/perspective/titeiul-brent-isi-schimba-structura-nici-in-prezent-nu-se-stie-ce-sortiment-va-fi-utilizat-la-calculul-viitoarelor-redevente-brent-sau-ural-16658729

        • Vă mulțumesc pentru informațiile oferite.

          Nu pot, totuși, să nu mă întreb de ce România, care spune că a executat primul foraj din lume, cu trei ani înaintea Pennsylvaniei, nu a reușit în peste 160 ani să-și determine calitatea țițeiurilor sale.

      • Da, inteleg ratiunile umanitare pe care le amintiti. Dar:
        1. Eu eram cu gandul mai degraba la Rusia si China cand am citit sintagma „din pacate”.
        2. „Boala lunga moarte sigura.” Regimul Maduro trebuie sa cada cat mai repede ca sa fie cat mai putine suferinte. Din pacate, ca peste tot in lume, nu suprimarea libertatilor, a drepturilor elementare si desconsiderarea demnitatii umane vor fi cele care vor duce la revolta venezuelenilor ci mai degraba foamea si saracia extrema.
        3. Cred ca orice venituri sau ajutoare pentru Venezuela vor fi deturnate de catre Maduro si vor fi folosite mai degraba in beneficiul dictaturii si a el;ementelor care o sustin.
        4. Avem exemplul (eu spun corect) cubanezilor din Florida care doresc o inasprire a relatiilor US cu Cuba tocmai in ideea de a provoca o slabire si eventual o cadere a regimului comunist dement din Cuba.
        Nu sunt cinic, am trait si eu intr-o dictatura comunista, am suferit si eu de foame pe timpul lui Ceausescu. Stiu ce inseamna mizeria si degradarea fizica si morala a unui popor. Venezuela trebuie ajutata dar cred ca ar fi de folos un sistem care sa ocoleasca institutiile statului venezuelean .
        In alta ordine de idei, va felicit pentrtu articolele dumneavoastra de pe Contributors. Nu sunt multi in presa romaneasca care sa trateze subiectele sensibile de genul incalzirea globala sau frakingul intr-o nota de seriozitate, de documentare fara isterii (fals) ecologiste.

        • Vă mulțumesc pentru felicitări.

          Referitor la situația actuală a regimului Maduro, aș vrea să vă reamintesc ceva din istoria apropiată:

          În timpul Războiului Rece, economia sovietică nu a fost niciodată altceva mai mult decât o mizerie organizată. Cu toate acestea, chiar dacă Politburo și-a dat seama că speranțele deveniseră deșarte la începutul anilor 1970, au trebui să mai treacă încă două decenii până când Imperiul răului s-a prăbușit prin implozie. Și nu trebuie să fi fost orb sau surd ca să conștientizezi că, totuși, sovieticii nu au fost ca și inexistenți în toată acea perioadă.

          Ceea ce vreau să spun este să nu trebuie a ne grăbi să desfacem șampaniile celebratorii.

          Mai întâi, Maduro este încă bine mersi cu frâiele puterii în mâini. Armata venezueleană încă nu l-a părăsit și îi poate asigura supraviețuirea.

          Opoziția din Venezuela nu a făcut progrese semnificative, chiar dacă auto-declaratul președinte Juan Guaido a fost recunoscut de SUA, EU și multe alte țări din emisfera vestică. Dar nu există niciun indiciu că vreuna din aceste țări vor trece dincolo de suportul verbal și exprimarea indignării cu privire la criza umanitară din Venezuela. O invazie militară tip Kosovo nu o văd fezabilă, iar distanța de la țărm la capitala Caracas lasă loc deschis pentru confruntări complicate ca rezultat final.

          În al doilea rând, singura putere care a făcut ceva concret, dincolo de vorbe goale, sunt Statele Unite: au instituit sancțiuni comerciale împotriva PDVSA și au înghețat conturilor firmei Citgo Petroleum Corp. din Houston.

          Restul, rămâne de văzut.

  13. Multumim pentru detaliile interesante ale crizei petrolului venezuelean, factorul cel mai important al unei crize ample, economice, politice si morale.

    Va contrazic insa privitor la misiunea marinei si armatei americane. Nu cred ca exista scenarii realiste in care US isi vor delimita strict propria securitate, ca parte separata de securitatea globale. Ar fi impotriva economiei si a unei culturi americane, care nu pot involua peste noapte, decat intr-un scenariu extremist, teribil pentru intreaga lume, nu doar pentru US.

    Desi nu pot prezice treptele practice prin care responsabilitatile si cheltuielile pentru securitate vor fi distribuite intre US si aliati, totusi distributia aceasta se va petrece. Poate intr-un cadru institutionalizat mai larg decat cel militar.

    Paradoxal, desi dominatia americana se diminueaza, totusi interesul fata de alianta militara cu US (NATO) se va mentine ridicat multe decenii de-acum inainte. Parerea mea. Nimeni nu poate ignora US. Statele Unite sunt „condamnate” sa se preocupe si sa organizeze securitatea globala.

    • America a învățat o lecție importantă în Vietnam: „Nu te chinui să-l aperi pe ăla care vrea cu tot doinadinsul să se sinucidă că n-ai oricum nicio șansă să-l aperi de el însuși”. Vietnamezii ce refuzau să se lupte pentru proipria țară și preacurveau mereu cu inamicul (exact ca europenii de azi), au ajuns cu picioarele pe pământ după căderea Saigon-ului când a început colectivizarea junglei. Atunci au căpătat un curaj nebunesc și s-au avântat pe tot ce plutea spre MAlaiezia. Nimeni nu știe câți a pierit pe marea infestată de rechini sau câți au fost hăcuți cu topoarele și săbille pe plaje de țăranii malaiezieni exasperați de afluxul de refugiați, ci doar că peste un milio n au supraviețuit…

      Pe măsură ce dependeța economiei americane de restul lumii se apropie de 0 cam la fel se întâmplă și cu apetitul de a cheltui fie și un cent pebtru a le apăra pieile ălorlalți, mai ales când ei nu sunt dispuși să miște nici măcar un deget spre a-și apăra propriile piei.

      Cine-și imaginează că NATO e ceva etern se îmbată cu apă rece. Puțini știu că odată cu NATO a părut în Asia SEATO, cu același rol ca și NATO în Europa. Când SUA au realizat că joacă acolo rolul prostului familiei, ce le face pe toate, în timp ce ăilalți se hlizesc, a ieșit din SEATO și i-a lăsat pe ăia se se descurce cum or ști. NATO de azi se apropie în pas gimnastic de SEATO-ul sinaintea colapsului.

      • NATO este etern ca mostenire culturala in globalizare. Cine contesta NATO, inseamna ca nu vede ori nu intelege sensul globalizarii. Ori crede ca se poate plasa in afara globalizarii. Desi exista o ideologie puternica anti-globalizare, totusi eu nu vad solutii practice de izolare nationala.

        Orice izolare conduce implicit la inapoiere si imediat la o revenire pe traseul firesc al globalizarii. E o lege a naturii, cu radacini adanci in progres. N-ai cum sa scapi din atractia progresului si globalizarii. De acord, poti sa te zbati, poti sa intarzii progresul si globalizarea, asa cum poti chipurile contrazice gravitatia, sarind in aer o secunda sau doua. Dar gravitatia nu a disparut deloc cat timp ai fost in aer. Inevitabil, revii cu picioarele pe pamant, captiv gravitatiei, captiv tuturor legilor universului, chiar daca nu le-ai inteles inca.

        Dar ma rog. Libertatea e mai frumoasa cu oameni care contesta orice. Lumea ar trebui sa experimenteze mult, ce e rau si ce e bine, daca ar disparea cei ca tine, cei care contesta evidentele la infinit. Iti multumesc ca existi in starea ta anti-luciditate!

        • NATO este etern ca mostenire culturala in globalizare.

          Impresionanta siguranta, certitudinea ta, nimic nu te clatina, nici chiar eternitatea, tu ai vreodata dubii? Ai o colectie de floskel de mare vigoare… te-ai gindit cindva ca poate fi si altfel? Te-ai gindit ca NATO de azi poate fi un alt NATO miine? In naivitatea mea nu vad o legatura intrinseca intre NATO si globalizare. Globalizarea poate exista si fara NATO. Sau NATO poate arata si altfel, poate arata ca o echipa de parteneri egali, parteneri care participa cu eforturi similare la scopul comun.

          Mi-ai promis ca ma inveti cum se poate experimenta incalzirea globala! Da acum esti ocupat cu lucruri mari, globalizare, NATO, libertate..

          • Exagerezi. Am raspuns doar la „Cine-și imaginează că NATO e ceva etern se îmbată cu apă rece”. Dar e adevarat ca mi-ar fi placut mai mult sa ma contrazici tu.

            Cat priveste experimentele despre incalzirea globala, cred ca pot fi imaginate multe, depinde ce anume vrei. Unele si pentru copii de gimnaziu. Dar pentru absorbtia radiatiilor de catre bioxidul de carbon, pentru elevi de gimnaziu, sau chiar pentru nivelul tau, ma tem ca nu exista experimente foarte simple. Si nici eu nu sunt suficient de pregatit teoretic. Am studiat ceva dar nu sunt sigur ca nivelul concentratiei CO2 determina incalzirea globala. Mai degraba e doar un efect al acesteia.

  14. Cred ca ar trebui sa spun buna dimineata…
    Multam pentru articol…
    Da, o latura geopolitica intersanta….
    Ma gandesc putin cu groaza la ciclurile US/ izolationism, dupa aia interventie in razboiul europenilor…
    Cam de doua ori s-a repetat istoria, daca nu socotim si fosta Iugoslavie…..

    O intrebare, o parere despre „sisturile bituminoase” de la Anina….
    Prin 80 si ceva auzeam un profesor in facultate, asa, mai la seminar, spunandu-ne ca trebuie atat de mult combustibil pentru a le arde incat pana la urma rezulta un bilant negativ, contabilitate pe rosu….

    Sunt oare pretabile la noua si mult „discutata” tehnologie?

    • Șisturile bituminoase de la Anina nu se pretează la noua tehnologie. Rocile respective aflorează (s-au extras în carieră) și, chiar dacă au conținut inițial ceva hidrocarburi, acestea s-au evaporat în timp geologic, nefiind protejate de roci etanșe. Nu am date despre conținutul lor de materie organică (TOC= Total Organic Carbon), dar bănuiesc că era destul de scăzut astfel încât nici simpla lor ardere în termocentrală nu a produs suficientă energie.

      Argilele petrolifere sau gazeifere trebuie să fie relativ adânc îngropate (> 1,5 km) pentru ca materia organică din ele – dacă a existat inițial – să se fi păstrat până astăzi.

      Este exact ceea ce a încercat să afle Chevron prin faimosul foraj de la Pungești și prin alte foraje programate și ne-executate în sudul Dobrogei. Fără un program de explorare a formațiunilor argiloase de adâncime avem zero șanse să descoperim roci fracturabile cu conținut ridicat de hidrocarburi. Rocile argiloase de suprafață, chiar bituminoase fiind, nu prezintă nici un interes economico-energetic.

  15. Domnule Cranganu, inca o data: sunteti singurul om de stiinta roman capabil sa popularizeze notiuni altminteri interzise intelectualului de tip umanist. E o mare realizare si cititorii dvs ar trebui sa fie fericiti ca au un asemenea model, dispus sa se coboare la urechea lor, Eu, cel putin in ce ma priveste, va multumesc pentru aceasta munca de emancipare pe care o depuneti deja de ani buni.

  16. O mare mica precizare, in Canadian Oil Sands se face o curatare, zona fiind poluata natural cu bitumen. Carierele sunt complete plantate dupa finalizarea exploatarii. Zonele unde s-a exploatat arata mai bine decat inainte cu copaci si wildlife din plin. Exploatarea tip SAGD curate underground-ul de bitumen, prin urmare raurile din zona si in special Athabasca River nu or sa mai fie atat de poluate ca pana acum. Am lucrat acolo si am vazut cu ochii mei, la fel a vazut si Leonardo di Caprio si s-a linistit dupa aia, ca abera fara sa se fi documentat atent inainte.

  17. In acelasi timp renuntand la rolul de cel mai mare importator si devenind relativ autonom, SUA isi pierde din dominatia dolarului in economia mondiala. China a inceput deja sa tranzactioneze petrol in moneda proprie Yuan. SUA si tiparnita de dolari American (FED) nu-si permit asta. Mai devreme sau mai tarziu o sa-si dea seama de riscul asta. Nu ar fi mare mirarea ca in urmatorii ani sa se impuna restrictii treptate la exploatarea prin fracturare. Deocamdata nu-si permit pentru ca companiile petroliere au contractat imprumuturi masive sa-si adopteze technologia de forare, dar in final vor trebui luate niste decizii unde sa aleaga: petrolul sau dolarii. O sa fie interesant

    • Să vă zic o povestioară pe care am mai spus-o pe aici:Cu mulți ani în urmă când am fost prentru prima oară în China am rămas cu 1000 de Renminbi (cam $120). Personalul hotelului mi-a furat din cameră faopao (chitanța fiscală ce dovedea că am vândut USD la intrarea în China). Fără un faopao mai recent de 60 de zile nici o bancă sau casă de schimb valutar nu va răscumpăra renminbi. Oricum la aeroport când au refuzat să-mi dea USD pe renminbi mi-au spus că pot să-i schimb la o bancă chinezească din afara Chinei.Mințeau.

      De la Beijing mergeam mai departe ciu treburi la Singapore. Acolo am intrat la filiala băncii populare cbineze ce era chiar lângă hotelul unde stăteam. Funcționarul de acolo mi-a spus că fără faopao nu pot accepta renminbi și mi-a recomandat cu căldură să-i distrug. Mi-a spous că chiar dacă mai mmerg în China (am mai fost de altfel de mai multe ori) să nu cumva să-i iau cu mine. Întroducerea de monedă chinezească în China se consideră subminare a economiei chineze :) și se pedepsește cu ani grei de pușcărie.

      Cam cine credeți că va tezauriza sub orice formă o monedă ce nu se poate schimba pe nimic?! Ceea ce ați auzit dumenvoastră sunt contracte în barter (schimb de produse) cum practică China cu alde Iran. cu țări africane sau cu Venezuela, unde renminbi e utilizat pentru a evalua prețurile produselor, dar fără tranzacții efective în bani.

      Cbiar dacă China nu ar avea reguli așa de draonice de schimb valutar, moneda ei tot n-ar avea valoare. Așa cum n-are nici rubla. Moneda niciunei țări dictatoriale nu are valoare pentru simplu motiv că cursul ei poate fi schimbat peste noapte de o decizie arbitrară a tiranului local.

      • Bine punctat….si foarte interesant problema cu dictatorul care este foarte logica….dar ce ma face curios am inteles faptul ca fara chitanta nu puteai schimba in dolari…dar nu puteai cumpara nimic cu bani respectivi cit erai in China…? decit sa fi nevoit sa-i distrugi….? intreb ca informatie….

        • Firește că puteam să cumnopăr câteceva. Numai că cam tot ce e acolo e mult mai scump ca-n SUA. Știu că e ciudat considerând veniturile chinezilor și faptul că e vorba de produse fabricate la ei, dar asta e situația. Oricum nu m-am gândit nicio clipă până am ajuins la aeroport că nu pot schimba banii fără faopao. La urmm urmei nu era nici o sumă mare care să merite agitația.În plus fiind o călătorie de afaceri suma mi-a fost oricum rambursată de compania pentru care lucram atunci. Era ceva ce se întâmpla frecvent.

          Până acum am găsit un singur produs de interes care e mai ieftin în China ca-n SUA: Trabucurile cubaneze care erau atunci supuse embbargoulu în SUA și erau în China (și mai sunt și azi) cam la o treime din prețul din SUA. Pe atunci mi le trimitea un amic din Canada. Nu mai sunt fumător de țigări de mult, dar îmi place să mai bag câte o havană la diverse ocazii. O cutie mă ține 9 luni-un an. Oricum la vizitele următoare am adus de fiecre dată trabucuri cubaneze în limita celor 4 cutii de 25 de fire permise de vama americană pentru mine și diverși prieteni.

          Între timp teburile au evoluat un pic și acolo. Spre deosebire de începtutul deceniului trecut acum se poate plăti în mai multe locuri cu credit card-ul. Pe atunci mergea doar la hotel. Oricum nici asta nu e o treabă foarte sănătoasă. De multe ori chinezii vând cardurile la tot soiul de găinari. De regulă cam toate companile la care am avut business card, Amex, Citi sau US Bank anulează vechile carduri imediat după întoarcerea din China și trimit altele noi. Altfel încep să apară pe card diverse tranzacții de sute sau mii de USD prin diverse zone exotice ale lumii. În sistemul american nu e o tragedie din cauză că orice tranzacție se poate anula (dispute) între 60 și 90 de zile de la efectuarea ei, dar necesită ceva formalare de completat.

          Oricum, cu toate „liberalizările” Renminbi e la fel de neconvertibil ca și acum 17 ani.

      • Gino, js prezintă o informație învechită. Dumnealui are prostul obicei de a trage concluzii la nivelul unei economii de miliarde, bazându-se pe experiențe personale în valoare de 100 dolari. De vreo 12-13 ani ajung cam de două ori pe an în China, fie în Shanghai, în Beijing sau la Hong Kong. Într-adevăr în trecut îmi cereau chitanță de schimb pentru a-mi înapoia banii în schimbul restului de rmb. Astăzi nu mai solicită neapărat chitanță, dar își opresc un comision de câteva procente. Cu chitanță primesc suma întreagă, chiar la cursul la care am cumpărat rmb, dacă nu au trecut mai mult de 14 zile. Important e însă să fi cumpărat banii chiar din același loc. Dacă am scos bani de la bancomat, atunci banca germană cu care are cea chineză înțelegere, îmi trage din cont suma datorată. Cu chitanța de la bancomat, pot schimba înapoi restul de bani doar la banca respectivă. Fără chitanță, pot schimba oriunde, dar cu un comision, așa cum spuneam. Acum o săptămână eram încă în Shanghai și am schimbat un rest de bani fără chitanță. Nu mi-au oferit EUR, așa cum dorisem, ci USD, dar a funcționat.
        În trecut, cumpăram de obicei ceva bunuri, de exemplu ochlari sau ceasuri de mână. Prețurile erau, transformate în EUR, apropiate de cele din Europa, chiar ceva mai mici. Dacă banii lor n-ar fi valorat chiar nimic, cred că asta n-ar fi fost posibil. Dar comuniștii au paranoia lor în a-și proteja moneda.
        Am auzit și eu de faptul că n-ar fi voie să intri în China cu rmb, dar cred că e vorba de sume mari. Am avut aproape întotdeauna 500 până la 1000 yuani în portofel și n-am avut probleme, deși chinezii au mania scanării, fiind controlat de mai multe ori până ies de pe aeroport. Imposibil să nu fi știut că am bani la mine.

        • ” Într-adevăr în trecut îmi cereau chitanță de schimb pentru a-mi înapoia banii în schimbul restului de rmb”
          Spunea altceva @ Josef Svejk ? „Cu mulți ani în urmă când am fost prentru prima oară în China”
          Apoi, „Am auzit și eu de faptul că n-ar fi voie să intri în China cu rmb, dar cred că e vorba de sume mari”. Spunea altceva @ Josef Svejk?

          • Repet: „js prezintă o informație învechită”.
            Este de bun simț ca atunci când știi că informația, pe care insiști să o reiei, are ceva anișori pe cocoașă, să renunți ca, în baza ei, să tragi concluzii privind situația actuală. Js însă insistă că, fără faopao, nu se pot schimba nici AZI rmb pe USD în China, ceea ce nu (mai) este adevărat.

            • Este în continuare cât se poate de adevărat. Fătră faopao nu schimbați renmibni decât la valutiștii
              (sau cum le-ao fi zicând) de pe stradă.

        • Vai de mine, dar schimbarea Renminbi pentru o suprataxă era posiubilă și în 2002 când am fost prima oară în China. Băieții ăia ce-s mână-n labă atât cu miliția în unifoem verzi cât și cu cea în uniforme albastre, oferă pe lângă ceasuri Tissot și Tag Heuer la $50 și cumpărarea și vânzarea de renminbi sau USD. Acum nu mă îndoiesc că dumenavoastră duceți tradițiile Ferentarilor prin lume, dar încercați să nu generalizați. Noi oamenii civilizați nu prea avem de a face cu dintr-ăștia.

          În bănci însă regulile au rămas aceleași și Renmibni e la fel de neconveribil ca-ntotdeauna. În afara Chinei valorează exact cât hârtia pe care e tipărit.

  18. 1. D-le Crânganu, cred că ar fi o idee bună să publicați articolele de pe Contributors.ro în limba engleză. Dați de știre dacă o faceți.
    2. Probabil că etichetările „ești / nu ești evreu”, „un rus deștept e de fapt evreu” … ar trebui moderate. Da, trăim in era Trump, când tot leatul, cu sau fără educație, crede că poate să vorbească oricum dar decența nu ar trebui să țină seama de asta.

    • 1. Am mai primit sugestia de traducere a articolelor mele în engleză, una chiar de la o americancă – ea și părinții ei din Virginia le citesc deocamdată cu Google translate. Există ideea unei culegeri masive, din partea unei edituri române, care intenționează o publicare simultană în română și engleză.

      2. Am explicat de ce nu am moderat bancul cu „sunteți evreu” – promit că va fi ultimul banc de acest tip care va primi aprobarea mea.

    • Nu mi se pare o idee buna publicarea NUMAI in engleza. Parca mai degraba in germana :)

      Desigur editarea unei culegeri bilingva ar fi superba, dar nu vad cum ar iesi, ar trebui publicate si comentariile, (cel putin ale mele :) ) sau macar o parte din ele, si asta face farmecul acestor articole. Ar mai trebui adaugat ca articolele din aceasta platforma sunt cumva „in time”, ptiu drace incep si io cu engleza, adica proaspete, tiparite cred ca ar parea cam prafuite.

    • Cum se zice prin America, mai leave it in the beans, monsieur Frig, cu political correctness de Dimbovita. Vai, nu se mai poate face o gluma si daca se face e neaparat vina lui Trump, ciuca batailor.

      In SUA stingistii imbecili au devenit un fel de cenzura sinistra la absolut orice gind viu, la orice gluma, buna sau mai putin buna. Setea de cenzura pe care o exprimati nu va face cinste. Nu exprima decenta ci apetituri totalitare.

    • De ce sa modereze cineva faptul ca tipul ar fi evreu….? e ceva rau sa fii evreu…? La Pungesti la noi cu firma americana domnul Cringanu nu a luat in calcul un amanunt …cineva din zona vazind ca vin americani a observat cu indignare ca nu a primit ,,normala,, spaguta sau ceva stiind foarte bine ca alti au primit ceva de la americani ( bani ) si asfel a gasit o solutie sa le faca viata amara….un exemplu unu era un popa din zona…si mai sunt si altii cu legaturi mai putin ordoxe cu Rusia…si nu in ultimul rind ONG uri care santajeaza anumite firme cu argumente adevarate sau inventate sponzorizate de oameni cu interes…sau vor si Ele o sponzorizare…
      Multe ONG-uri sunt si Ele un fel de mafie cu acte in regula …cum sunt si bancile camatari cu acte in regula….Daca unul o ia razna in Germania sau Franta si isi lasa barba si isi pune coranul in buzunar …sise face membru ISIS…cind vorbim de El la o bere…la odiscutie pe net …il numim jihadistul cutare pentru ca El nu mai e neamtul sau francezul cutare oare El se simte jignit ca il numim jihadist…? nu cred …cum nici pe un evreu oiginal nu deranjeaza …daca il saluti …salut evreule…iar pe noi salut romanule….asa se vorbeste cind esti pe vasul de pescuit in marea Bering….Iar in problema Venezuelei chiar americani au permis si au experimentat
      precum in laborator regimul socialist….cu rabdare si cinism le-a demonstrat inca odata ,,fiecare pasare pe limba ei piere,, asfel daca acesta tara Venezuela reusea sa se descurce era un exemplu pentru alte tari mari din zona…de exemplu Mexic…Brazilia….cum sa te dezvolti cind
      populatia nu are acces la internet decit limitat pe telefon….iar cind au primit pomenile socialiste
      au inceput sa faca copii pe banda rulanta populatia a crescut rapid si pe linga asta multi au emigrat chiar in Venezuela…..benzina ieftina …case ieftine ….intretinere ieftina si chirie…dar masinile produse in alte tari…electronicile la fel….daca ai tot ce trebuie pleci si in excursie in alte tari…deci iti trebuie devize…si asfel incet dar sigur bani facuti prin nationalizarii si materii prime ….s-a intors ca un bumerang impotriva lor…pai daca petrolul il exporta in SUA …deci benzina si motorina prelucrata in SUA revenea in Venezuela cu cistiguri frumoase tot pentru americani…Iar zilele trecute se vorbea faptul ca o importanta cantitate de aur a luat drumul Rusiei pentru protectie…de unde este doar un gaj…sunt convins ca rusi nu le-au imprumutat rubleIar armata este loiala lui Maduro atita timp cit are bani sa le platesca soldele….

  19. UFA Petroleum Rafinery nu poate rafina petrol venezuelean? Cu oarecare modificări si o investiție cadou rușii vor avea o baza permanentă acolo, numai daca timpul ar mai avea rabdare!

  20. America Is Producing the Wrong Kind of Oil

    Un articol publicat ieri de Bloomberg subliniază un paradox pe care – fără a-l fi numit chiar așa – l-am detaliat în articolul de față:

    Rafinăriile americane se confruntă cu un potop de țiței de calitate super (țițeiul de argilă, super dulce și super ușor), dar actualele instalații încă mai nevoie de țiței greu pentru că așa au fost ele proiectate cu mulți ani înainte ca să aibă loc revoluția argilelor.

    Depinzând de densitatea și conținutul în sulf ale materiei prime, procesele din rafinării, în principal rafinarea termică și rafinarea catalitică, sunt adaptate țițeiurilor convenționale, gen cele produse de Arabia Saudită, Canada, Mexic ori Venezuela, și care au fost importate mulți ani de americani.

    Actualele sancțiuni economice impuse Venezuelei de administrația Trump ar putea avea două tăișuri: pe de o parte, rănesc regimul Maduro, iar pe de altă parte forțează rafinăriile din Golful Mexic să caute supliniri pe piața țițeiurilor grele/sulfuroase.

    Dar această piață se resimte în present pentru că Arabia Saudită, Rusia și Canada și-au redus producțiile, iar Iranul și Venezuela se află sub sancțiunile americane.

    În aceste condiții, industria americană de rafinare trebuie să găsească rapid soluții de avarie pentru următorii 2-4 ani, până cînd noile capacități de procesare a țițeiului de argilă vor intra în funcțiune.

    Read more at: https://www.bloombergquint.com/business/the-great-oil-paradox-too-many-good-crudes-not-enough-bad-ones#gs.cpeHvVsP
    Copyright © BloombergQuint

    • Am fost socat de afirmatia dvs. cu privire la viscozitatea petrolului de argila, asemanatoare acetonei, despre care stiam ca este mult mai mica decat a apei. Am cautat o imagine pe internet sa vad si eu cum arata acest petrol de argila si n-am gasit niciuna. La o asemena vascozitate banuiesc ca nu contine multe hidrocarburi cu lanturi lungi de carbon. O fi fiind ideal pentru SUA unde grosul petrolului se transforma in benzina, dar in restul lumii este nevoie si de motorina si de fractii grele. Lumea mai are nevoie si de bitum, pacura, parafina, uleiuri minerale, combustibil lichid ( heating oil), kerosen, toate cu vascozitate substantial mai ridicata si care ma cam indoiesc ca pot fi obtinute usor din acest petrol ultra usor. Prin cracare catalitica si termica se sparg catenele lungi de carbon. Nu vad industria americana sa faca eforturi de a lungi catenele existente din petrolul de argila spre a ajunge la bitum de ex., sau la uleiuri minerale, vaseline, etc. cu tot petrolul greu si ieftin de pe piata.
      Nu cred ca petrolul de argila este principala amenintare pentru celelalte tari producatoare, tocmai datorita gamei mult mai variate de produse obtinute din petrolurile grele si necesare diverselor industrii ( de la asfaltarea drumurilor pana la industria chimica), ci mai ales tendinta pe plan mondial de a inlocui combustibilii lichizi la producerea energiei si la transportul rutier personal ( cel de marfa, naval si aerian mai au pana la electrificare – daca va fi vreodata, lucru de care ma indoiesc profund).

      Alt aspect este scaderea pretului mondial al petrolului din diverse motive intre care si reducerea importurilor SUA, scadere care daca se va croniciza deceniile urmatoare pune in dificultate firmele de fracturare hidraulica, care au costuri de extragere semnificativ mai mari decat sauditii de ex.
      Gradul de indatorare al acestei industrii este foarte mare si expunerea Wall Street-ului pe masura, astfel ca cei care au pariat financiar pe profitabilitatea acestei industrii au motive reale de ingrijorare. Tehnologic este un succes, financiar nu stiu ce sa zic, prin presa se spune ca inca nu fac profit. Este evidenta predispozitia administratiei Trump de a stimula consumul de benzina, principalul produs al rafinarii acestui tip de petrol, de ex. de a favoriza productia de pick-up-uri cu motoare mari si gurmande pe benzina, ca masura de a ajuta aceasta industrie. In restul lumii, unde se consuma mai multa mototrina, mult mai usor de obtinut din petrolurile mai grele, pericolul nu este la fel de mare. Dezvoltarea Chinei si in viitor a Indiei ar putea lua locul importurilor americane pentru arabi, rusi si venezueleni ( daca vor mai reusi sa-l scoata).

      Una peste alta, din acest joc al pietei ar trebui sa castige oamenii de rand din zonele fara petrol (Europa de ex.) pentru ca toate aceste tendinte, de a trece la energii regenerabile, la masini personale electrice, noile norme de poluare navala, cresterea productiei SUA de petrol de argila, nu fac decat sa restranga piata pentru petrolurile mai grele din restul lumii si sa tina preturile jos. Iar rafinarii pentru acestea exista peste tot.

      • Tipule ai mare dreptate cu restringerea cererii de petrol greu…dar uiti un aspect in problema Venezuelei…..Tara asta e foarte departe de China si India nu intimplator este in situatia asta economica…avind embargou din cauze politice crezi ca poate trece cu costuri mici prin canalul Panama ….? Asfel asa zisi prieteni China si Rusia…fiind embargou si fara clienti cu cit crezi ca vor plati barilul de petrol….Eu cred ca barter ….rusii arme iar chinezii toata gama de ,,chinezarii…dar atentie in timp ce rusii si chinezii pot ajunge cu orice vapor sa le dea marfa…aia
        ca sa vinda petrolul trebuie sa vina cu peroliere uriase care platesc drumul dus si intors…la modul
        rusi nu au nevoie de petrol din Venezuela….iar China va lua petrolul asta greu de la arabi….Asfel un petrolier care pleca din Venezuela navigheaza vro 20.000 km dus si intors….daca va cumpara la intoarcere benzina sau motirina sa nu vina gol petrolierul ….ca sa fie plin va trebui sa scoata devize sa completeze ,,barterul,, dai petrol primesti o parte benzina si o parte completezi cu $ sau euro…iar acasa Maduro trebuie sa vinda si benzina subventionata de stat la pretul scazut cum ia atras pe cetateni in socialism….Asfel ca sa traiasca bine…sau foarte bine 2-3 milioane de cetateni…ceilanti 30 milioane vor deveni sclavi….solutia lui Maduro pe termen lung este sa-i gonesca din tara sau sa-i faca petrol din Ei si sa-i vinda…..Acum vorbind serios chiar credeti ca oricine poate face afaceri de succes la nivel mondial asa batind din palme…..si cu gargara pe stadion….chiar ma intreb citi evrei sunt stabiliti in Venezuela……deoarece in Africa de sud si Brazilia sunt destul de multi…..Iar ca un aspect interesant cind s-a infintat statul Israel cei mai multi evrei proveneau din Rusia si Romania…..Acum stau si ma intreb de ce naiba se agita Rusia in zona araba si calmeze si sa rezolve disputele …deoarece daca ar fii liniste deplina …Iranul…Irakul si Siria au si ele de vindut petrol …normal ar fi intr-o concurenta cu Rusia….asfel pretul scade dar Rusia cred ca doreste taxa de protectie…deoarece si Rusia este exportatoare de petrol nu importatoare….Iar chinezii se agita sa creeze cit mai multi robotii…pe care ai cumpara si firme din SUA si UE asfel astia vor produce bunuri iar alti chinezi mai multi vor ramine fara loc de munca….adica isi vor da cu ,,tesla in coie,, …..alt aspect in 2020 numai in SUA vor fi produse in jur de 30 de modele de masini hibride sau electrice ….deci se estimeaza ca in SUA in 2025 vor fi cam 10 milioane de masini hibride in circulatie…. alta scadere de cererede petrol….Vin vremuri tulburi pentru statele care nu vor avea ,,spate,,,

  21. Foarte interesant articol. Si cu niste concluzii logice. Totusi, politica „mastii de oxigen” a lui Trump este de asteptat sa dispara odata cu noile alegeri si disparitia din viata politica a acestui presedinte (ce va fi „de trista amintire”). Si SUA sa redevina, cum e cel mai bine, „jandarmul mondial”.

    • Asta vrei tu, sa fie “jandarmul mondial” si sa-l injure toti.
      Dar te intrebi daca contribuabilul american nu s-a sastisit? de mofturile francezilor, de politica germana, de faqptul ca i se tot cere fara a i si se da?
      Trump era un om de afaceri ( de succes, cu esecurile inerente) pina a deveni Presedinte, si stie ca nu poate da la nesfirsit daca nu .primeste ceva.

      • 1. Între președintele celui mai puternic stat din lume și un om de afaceri nu este nicio legătură. Mă rog, n-ar trebui să fie, începând cu viitorul președinte. „Fișa postului” e cu totul alta. S.U.A. nu e un SRL.
        2. Pot să cred că, într-adevăr, contribuabilul american s-a săturat de mofturile francezilor sau de lenea grecilor. Dar și noi ne-am săturat de ceva, și nemții s-au săturat de multe, totuși fiecare trebuie, spre binele lor și al lumii ăsteia, să mai și înghită câte ceva. Nu de alta, dar dacă dispare jandarmul american din rol, cu siguranță lumea va arăta mult mai urât condusă fiind de prietenii de la Răsărit sau de și mai îndepărtații (acum) chinezi. Sau de nimeni…

          • Da, Trump a fost ales. Aici se vede că votul universal e departe de a fi soluția perfectă pentru binele unei națiuni. Și numai pentru simplul motiv că majoritatea va fi întotdeauna mai puțin educată și informată decât minoritatea. Dar cum un sistem electoral mai bun încă n-am descoperit, mergem înainte cu votul universal (cu specificitatea lui pentru sistemul electoral din SUA).
            Lui @Josef Svejk nu-i răspund, numărul de postări și entuziasmul cu care susține puncte de vedere identice (coincidență) cu cele ale RT și site-urilor de propagandă estică îl recomandă în consecință.

            • „Aici se vede că votul universal e DEPARTE de a fi soluția perfectă pentru binele unei națiuni. ”
              Asta este o opinie tipica pe care o intalnesti in mod uzual ori de cate ori deschizi o pagina RT sau sputnik. Cuvantul cheie e ‘departe’.

              ps nu va obositi sa’mi raspundeti.

            • La chestia cu votul universual aveți mare dreptate!

              Fără celșe 10-12 milioande voturi ale asistaților sociali cronoci din ghetto-uri și ale pușcăriașilor partiduil democrat era o entitate insignifiantă. Ei sunt cei mai fideli și mai siguri alegători ai progresimii. Fără ei Trump & Co ar fi avut majorități absolute peste tot.

        • 1. În primul și în primul rând, America, asemeni oricărei alte țări dezvoltate, este o mare afacere. Ea este condusă cel mai bine de cineva care are simțul banului și care înțelege foarte bine diferența dintre câștig și pierdere… Faptul că SUA sunt conduse de un om de afaceri și nu de un birocrat explică și redeșteptarea exploziva a econmiei americane din ultimii doi ani.

          America a fost condusă mult prea mult de indivizi ce n-au administrat în viața lor nici măcar o tarabă cu hamburgheri și care s-au trezit peste noapte la butoanele celi mai mari afaceri a lumii. Iar rezulttele catrastrofale s-au văzut. Exact asta e problemna UE. E condusă de politicieni de „meserie” și bircotrați profesioniși ce nu se pot elibera cu nici un chip de nebunia corectitudinii politice. Cel mai relevant exemplu e Macron: Birocrat profesionist plin de patalamale, a ajuns la putere pe un val de speranțe fără precendt. A promit totul, inclusiv o majoritate cu nu s-a mai văzut de pe vrea lui De Gaulle, e incapabiul să scoată Franța din mlaștină, ba chiar o afundă mai tare în recesiune și dezastru. Tot ce avea de făcut era să imite măcar câteva din măsirile simnple și de bun șimț ale lui Trump. În schimb, tot ce atinge Macron putrezește. Tot ce rămâne de pe urma lui e vânare de vânt, vorbe goale și un cretinism din ăla agresiv cum n-am mai văzut de la Victor Ponta încoace.

          2. Într-o societate democratică nu există „tebuie”. Dacă alegătorii s-au săturat de o anume chestie ea se va încheia până la urmă. Nu vă faceți iluzii deșarte. Iar americanii s-a săturat să le apere pieile tuturor degeneraților ocupați să-i înjure și să se autodistrugă.

          De condus, veți fi conduși de cine meritați să vă conducă. Căci orice popor are conducătorii pe care-i merită.

  22. Foasrte buna analiza domnului profesor, in linie cu ce am citit de-a lungul vremii de acelasi autor. Din nefericire comentatotrii nu au invatat sa-si goleasca ceasca inainte de a citi analize si a le comenta asa ca…nu pouneti la suflet domnule Profesor! Multi chemati, putini alesi.
    Articolul are o serie extraordinara de noutati pentru mine care parca mi-a dechis orizontul. Asa cum se vede la acest moment, venezuela lui Maduro nu poate continua . Putin joaca la cacealma, asta daca nu vrea sa dea el banii care opresc razboiul civil. Caci daca sanctiunile se extind, adio „muschi incordati” – cum face Putin acum, ratoindu-se la americani dar de fapt vanzand americanilor petrolul venezuelean…
    „Politica externa”, un balet facut de personaje mai greoaie sau mai putin greoaie. Sa nu uitam ca totusi Rusia in afara de vandut materii prime si armamnmet, nu face cam nimic si are un PIB comparabil cu al Braziliei. China va controla situatia in felul ei, caci are de primit 70 miliarde de dolari risipiti de Maduro iar caderea pietei automobileleor si politicile de reducee a poluarii ma fac sa cred ca nu vor investi miliarde sa-si retehnologizeze rafinariile pentru un petrol DE CARE NU AU NEVOIE!
    UE este clar o adunatura care respecta nimic, Trump stie de ce le-a dat cu tifla – ma gandesc de exemplu la mult trambitatul accord cu Japonia care are conditii pe care nu le-au acceptat americanilor…Acum Germania is Franta fac sluj Rusiei , batandu-si joc de Estul Europei…

    • De unde ar rezulta concluzia clară că „UE este [….] o adunatura care respecta nimic”?!? Pe ce vă bazați?!? Concret !
      Care a fi condițiile pe care UE le-a acceptat Japoniei și nu US?!?
      Faceți o socoteală că acordul (rămas în aer prin venirea lui Trump) cu US a fost negociat ani de zile. In această perioadă birourile reprezentanței UE la Washington au fost gasite microfoane de spionaj, telefonul lui Almunia ascultat continuu de NSA si British intell, etc. Sunt chestiuni publice, nu reprezintă niciun secret.
      Dacă UE ar fi fost prinsă că are asemenea activități la US/UK repr.in Bruxelles cum ar fi fost etichetată?!? A propos de „nu respectă nimic”…..
      Trump, la el acasă e acuzat public că ar fi unealta lui Putin. E o investigație in curs. El susține că tot ce vrea e să existe relații bune cu Rusia. Mi se pare Corect 100%!!! Atunci de ce să facem din aceeași dorință a unor țări UE un act de trădare?!?
      Hai să fim corecți! Ce rost are să folosim dubla măsură/dublul standard?!?

      • Sunt cle puțin două condiții pe care UE le-a acceptat Japoniei și nu le-a acceptat SUA:

        1. Primatul curților euroene în litigiile comerciale.

        2. Obligativitatea SUA de a adoopta o bună parte din reglementprile demențiale ale UE pe teritoriul american.

        Amble pretenții au fost scoase din fața japonezilor la disperare, ca să se semneze repede ceva, după ce administrația Trump a anulat formal negocierile pentru trataul cu UE.

        Oricum chiar dacă UE ar fi renunțat la ele, pentru SUA nu are nici un nses să semneze tratate comerciale cu țări ce au nivele de taxare absurde ale UE și care practică apoi rambursarea TVA și a altor taxe la expoert. Adică altfel sups, subvenționeazaă pe față exporturile

        • D-le, fii amabil:
          1. De unde reise chestiunea cu „primatul curților europene”?!?
          2. De unde reise „Obligativitatea SUA de a adoopta o bună parte din reglementprile demențiale ale UE pe teritoriul american.”

          Sunt convins că nu e o așa mare dificultate ca să indici sursa acestor info.

          • Cum să nu: Cu toată plăcerea.

            1.Primatul curților europene: Cel puțin 6 din cele 27 capitole de negociere au eșuat pentru că UE se temea că; „ [,,,] one of the main concerns with TTIP is that it could allow multinational corporations to effectively “sue” governments for taking actions that might damage their businesses.

            They claim US companies might be able to avoid having to meet various EU health, safety and environment regulations by challenging them in a quasi-court set up to resolve disputes between investors and states.”

            https://www.independent.co.uk/news/world/europe/ttip-trade-deal-agreement-failed-brexit-latest-news-eu-us-germany-vice-chancellor-a7213876.html

            Motiv pentru care negociatorii UE au impus la cle putțin 6 capitole de negociere CJEU ca instanța supremă de rezolvare a oricărui litigiu în cadrul TTIP. CJEU unde sunt mai mulți marxisști ca-n zidul Kremlinuluiu

            2. Impunerea reglementărilor demențiale ale UE asupra SUA: Franța a amenințat cu blocarea acordului dacă SUA nu aceptă aceleasi reglemen tări ca și UE.

            https://www.euronews.com/2016/05/03/france-will-not-accept-ttip-without-rules-says-hollande

            În final au eșuat 26 din cele 27 de capitole de negociere, după ani de tocmeli.

            Muțumit?

            • Deci simple opinii ale unor comentatori/critici/jurnaliști valorează probatoriu……?!? Ok. Dar atunci ni se admit si nouă. Nu sunt rezervate exclusiv celor favorabile pct.dvs.de vedere.

              Sincer, credeam că o să veniți cu extrase din TTIP sau ceva concret. Nu uitati că TTIP deja fusese negociat. Nu negociat de UE singură ci cu US care a folosit toate tehnicile de intelligence ptr.a-si crea un avantaj importatnt in negocieri. Nu mai detaliez ptr.ca am enumerat mai sus unele dintre ele.
              Dar pe fondul problemei și lăsând la o parte patriotismele care înăspresc inutil discuția.
              Nu, nu sunt multumit.
              Link-urile trimise nu dovedesc nimic din afirmațiile dvs., doar niște suspiciuni legate de prevederile TTIP. Nu rezultă de nicaieri pretenția UE privind competența exclusivă a curților europene si cu atât mai puțin a EUCJ. Si nici nu a fost vorba despre așa ceva. Dvs.sunteti liber să interpretați cum vreti, dar sunteți in mare eroare.
              Pe scurt.
              1. Problema opoziției masive a opiniei publice europene la TTIP a fost legată de opacitatea sistemului de reglare a disputelor, așa numitul ISDS. Este adevărat că e opac. Dar e f.folosit si astăzi in investițiile internaționale. Si nu intru in detalii ptr.ca puteți căuta dvs.
              Publicul a conștientizat câteva chestiuni:
              in general, clauzele contractuale reglate prin ISDS au un grad de confidențialitate/secret foarte ridicat. Ratiunile ptr.acest secret sunt dubioase, de multe ori. Ascund derogări importante de la dreptul comun, tratamente fiscale preferentiale, etc. Si…. confidențialitatea/secretul privind conținutul deciziilor arbitrale/ISDS. Ca exemple concrete Ro.: Bechtel, European drinks.

              Comisia europeană a propus constituirea unui fel de tribunal international la care să fie judecători profesioniști ai dreptului, de valoare recunoscută (profi la univ., etc), din US si UE si care să judece litigiile comerciale prin raportare la TTIP si normele comune/obișnuite/curente din dr.comertului internațional. Procesele să fie publice (ca cele obișnuite), deciziile si motivarea lor să fie publice. Asta a propus UE, nimic altceva. Vi se pare incorect?!? Discriminează US?!?
              Vă provoc să găsiți, concret, ceea ce susțineați dvs.

              2. Nu rezultă de nicăieri despre ce „reglementări demențiale” ar fi vorba…… Să luam de bun ce susțineți? Din link-ul postat nu reise nimic in sensul expus de dvs.
              Dar ca să elaborăm puțin pe tema standardelor si reglementărilor. Cu foarte putin efort veți găsi explicații detaliate privitoare la barierele netarifare din calea comerțului. Este o veche și voluminoasă literatură și jurisprudență pe această temă. Toate țările au practicat-o/o practică. US și UE sunt campioni și maeștri, cu o mențiune specială ptr.UK unde lucrurile sunt chiar mai dihai. Cu alte cuvinte, țările semnează acorduri/tratate de liber schimb (fără taxe ptr.importuri) dar ipocrit introduc barierele netarifare sub forma de standarde/metode de fabricatie, etc.
              In UE s-a ajuns, abia dupa decenii, la stoparea acestei practici: CJUE Cassis de Dijon case law. CJUE a impus ca lucrurile aflate in liberul comerț intr-un stat membru să poată fi comercializate liber in oricare alt stat membru. Fără droguri, subst.periculoase, arme, etc.
              La fel in domeniul serviciilor. Altă decizie, acum îmi scapă.
              Dar in ceea ce privește comerțul liber transatlantic e o problemă: compatibilitatea standardelor existente. Și fiți onest, reglementările privind safety sunt o chestiune sensibilă care comportă abordări diferite și in cadrul US, dar în comerțul internațional.
              Exemple:
              – Ouăle de ciocolată Kinder care contin mici jucărioare sau figurine ptr.copii nu pot fi comercializate in US deoarece safety regulation nu permite. Motivul: jucăriile f.mici aflate in ou pot provoca confuzie copiilor care vor fi tentați să le inghită…… E rezonabil?!? Poate. Dar in UE, locul „reglementărilor demențiale”, sunt în vânzare liberă…..
              – Hormonul Monsanto ptr.dairy cows. In US OK, in Canada Nu (info de câțiva ani. Nu stiu cum a mai evoluat, dar la respingerea hormonului de către Canada a fost un scandal monstru).

              Dar unde sunt chestiunile la care a renunțat UE in negocierile cu Japonia și pe care le-a refuzat US?!? Vreun exemplu concret?!?

            • @JB

              Ca sa clarificam: Dupa ani de negocieri 26 din 27 de capitole de negociere erau deschise si nivelul de antagonizare al celor doua parti era ireductibil. Deci TTIP nu a fost negociat deloc daca exista un acord asupra a mai putin de 4% din continut. Nu sunteti multumit? Atata paguba:)

              Link-urile pe care vi le-a,m dat dovesdesc exact doua lucruri:

              1. Ca presedintele Frantei afirmase public ca va refuza sa vioteze acordul (e nevoie de unanimitate) daca americanbii nu adopa neconditionat grosul reglementarilor dementiale ale UE.

              Amuzant e ca aceeasi tara a acceptat cu senintate ca Japonia sa nu se supuna reglementarilor UE in materie de mediu, alimentatie, agricultura, etc. A acceptat (UE in general, nu doar Franta) de asemenea ca ca tara sa-si inchida o buna parte din piata produselor UE penttru anii urmatori si sa-si deschida doar pietele pe care UE nu va vinde niciodata nimic in viitorul previzibil – cum ar fi automobilele. Pentru ca japonezii pur si simplu nu cumpara masini strainie. :) impreuna cu o serie de alte produse industriale straine de larg consum. Nu pot sa uit nici acum cand am vazut cu ani in urma la un furnizor japonez care cumparase cu chiu cu vai din SUA primul laser de 1 inch din Japonia (pe atunci ei inca nu le fabricau) cum i-a acoperit imedat toate inscriptiile anglo- saxone (inclusiv marca) cu ideograme :)

              2. Ca partea europeana nu dorea sa accepte ideea ca firmele americane sa poata da in judecata zgubiliticii de la Bruxelles si sa le ceaara daune in justitie atunci cand deciziziile lor iresponsabile provocaca paguibe econmomice. De asemenea mecanismul de arbitraj ion cazul tratatului ca Japonia prati muta litigiile in tara in care s-a produs tranzactia.

              Asa cum spus de la bun inceput TTIP era nascut mort. Nu poate exista nici un fel de acord economic functional intre o economie bolsevizata, suprareglementata, suprataxata si anchilozata ca cea a UE si una care si-a pastrat o buna parte din trasaturile capitaliste chiar si sub urgia lui Obama asa cum e cea americana. Trataul UE- Japonia e unul mult mai echilibrat. ambele economii sunt anchilozate si in stagnare cronica.

              Treaba cu TTIP s-a tarat asade mult pentru ca era o ambitie prosteasca a progresistilor lui Obama sa bata palma cu alti progresisti chiar mai degenerati ca ei – adica aia de la Bruxelles. Atata doar ca si Obama stia ca acordul nu va trece niciodata de pragul de 67% in Senat (necesar ratificarii tratatrelor internationale) fara ca progresimea europeana sa renunte la vagoane de gargauni. Ceea ce evident ca nu s-a intamplat si totul era doar o pierdere imensa de vreme.

              Trump a facut ceea ce trebuia facut si a pus cruce intregii comedii.

            • @Svejk
              Dom’le, ce pot să-ti zic?!? Nu ieși dn mantra dumitale……
              De unde tragi concluziile astea categorice rămâne un mister de nepătruns.
              Postează aici vreo sursă, ceva, de unde să înțelegem care ar fi diferența dintre tratatul cu Japonia si cel cu US. Ceva de unde să reiasă că UE impunea US niște lucruri la care nu avea nicio pretenție de la Japonia. Ceva concret domnule.

              Crezi că firmele americane nu ar fi putut folosi mecanismul juridic propus de UE si descris de mine mai sus?!? Nu pot apela decât la ISDS?!!?

              Mă scuzați, regula de bază in drept consideră competentă instanța de la locul in care s-a produs tranzacția, la fel si legea aplicabilă….Ce vi se pare așa de neobisnuit? Alternativ, prin convenție/contract, părțile pot conveni să considere competente alte instanțe sau legi. De aceea există ISDS. Dar asta e cu totul altă chestiune.
              In cazul TTIP se propusese modelul de mai sus tocmai pentru a se evita gravele neajunsuri ale ISDS. Firmele americane pot da in judecată și acum pe cine vor, nu asta e problema.
              Imaginea dvs.despre UE nu are legătură cu realitatea. Despre TTIP nici atat.

              Uitati, eu greșesc angrenându-ma in astfel de discuții cu dvs. Mai avem o astfel de experiență in care v-am demonstrat cu N links existența autorităților de protecție a consumatorului in US atât la nivel statal cât și la nivel federal. În condițiile in care susțineați vehement că nu există asa ceva. Degeaba am făcut-o. Asta e…..

            • @JB

              Ca de obicei va incuracti ca broasca-n par in sofisme sperand ca astfel capatati o oarecare credibilitate. Hai sa reducem totul la o treaba simpla si verificabila:

              Dupa 4 ani de tocmeli fara sfarsit, In 2016 presedintele Frantei a blocat negocierile TTIP atunci cand a aut pretentia absurda ca companiile americane sa respecte la ele acasa reglementarile zgubilitice ale UE. Iata mai jos sursaa Euronews.

              https://www.euronews.com/2016/05/03/france-will-not-accept-ttip-without-rules-says-hollande

              Aratati-mi unde a avut oricine altcineva din reprezentantii UE o pretentie similara de la japonezi. Asta ca sa clarificam dincolo de orice dubiu chestia cu dubla masura.

              Haideti! Curaj! Cu cuvintele dumenavoastra.

              La chestia cu litigiile incerc so o explic si pe asta la mintea dumenavoasta. Facem o tranzactie pepeni la Dabuleni. Afacerea se incheie cu un litigiu. OK. La Dabuleni am schimbat marfa, pai la Dabuleni ne judecam, Nu la Istanbul si nici la Ouagadougou. Iar judecata se face intr-un singur proces cu juri care dupa ce a inceput, pai dureaza pana se incheie cu o decizie a juratilor. Care decizie buna sau rea e definitiva, nu ne mai invartim alti 25 de ani prin tspe curti de apel.

            • @Svejk
              Cum spuneam, sunteți in paradigma: 0 (zero) legături cu realitatea.
              Aveți impresia că firmele americane cerea un scenariu juridic ca acela pe care îl descrieți dvs.?!? Nimic mai fals. E aproape 100% contrar. Nici o legătură cu jurații, nici o legătură cu locul desfășurării tranzacției, nu in cadrul unei curți/instanțe de judecată ci un „tribunal”arbitral care e altceva decât un tribunall, desfășurare secretă, decizie cu conținut secret.

              In ceea ce privește condițiile pe care UE le-ar fi impus US dar nu si Japoniei acestea sunt doar speculații d-ale dvs., fără legătură cu realitatea.
              Nu permiteți realității să ruineze povești atât de favorabile propriilor dvs.idei/concepții. Keep mystifying…..

            • @JB

              Exact așa operează sistemul litigiilor comnerciale în SUA la curțile districtuale cu jurați. Nicio companie din lume nu-și dorește să se târască cu decadele prin tribunale, după modelul apelurilor și contraapelurilor și al recursurilor europene..

              V-am prezentat dovada că președintele Franței a blocat negocierile pentru TTIP până ce SUA va accepta ca și companiile americane să se supună reglemntărilor zgubilitice ale UE la ele acasă. Acum e rândul dumneavoastră să aduceți o sursă care să dovedească că aceleași condiții au fost impuse și acceptate de Japonia. Aștept cu interes să ne dovediți că nu mințiți. Ar fi o premieră :)

            • @Svejk
              Dom’le, sunteți o surpriză permanentă. Nu credeam, ca după atâția ani, să cunoașteți atât de puțin țara &statul in care trăiți…… Un sfat, desi nu ar trebui: dacă la firma dvs.se întâmplă să vă propună să vă ocupati de ceva chiar și tangențial cu litigiile: Refuzați categoric, no matter raise, etc. You’re a liability on the move.
              Dacă îmi spuneți in ce stat activați va dau link-urile cu modalitățile de a ataca dec.din prima instanță. Cu jurați, fără jurati, etc. O să vedeți cât de complicat și de neașteptat (ptr.dvs.) este. Cum decizia pe fond este casată de N ori pe vicii de procedură și excepții de constituționalitate a normei statale sau federale. Evident că miza trebuie să fie importantă. Dar foarte, foarte rar Extraordinar de importantă. Ptr.ca atunci nu ajung in instanță. Nu vorbesc despre patent infringement între entități nelegate de un contr.

              Ptr.stinta dvs.: dacă 1/4 din litigiile comerciale ptr.care s-a formulat o acțiune s-ar judeca cu jurați sistemul ar fi down for good. Înainte să protestați întrebați niște oameni din branșă de la fața locului. Vă recomand să ascultați calm ceea ce spun ei.
              Mai întrebați: cam ce % din litigii ajung in instanță?!? Cam câte dintre ele se judecă de către judecatori?!? Câte se reglează prin mediere, câte prin arbitraj?!?
              Întrebați despre comerțul internațional sau chiar cel național dar la scară mare (precum cel transatlantic), acordurile internaționale privind investițiile. Dacă ceea ce am tot spus eu nu se verifică aștept, cu viu interes, răspunsul dvs.motivat/argumentat.

              Vă reamintesc că ati spus „Sunt cle puțin două condiții pe care UE le-a acceptat Japoniei și nu le-a acceptat SUA:
              1. Primatul curților euroene în litigiile comerciale.
              2. Obligativitatea SUA de a adoopta o bună parte din reglementprile demențiale ale UE pe teritoriul american.
              Amble pretenții au fost scoase din fața japonezilor la disperare, ca să se semneze repede ceva, după ce administrația Trump a anulat formal negocierile pentru trataul cu UE.”
              Așa că….. Chiar și in US cine afirmă trebuie să dovedească. Vă revine onoarea.
              Dar nu vă obosiți cu retorică goală de conținut. Întrebați in jurul dvs.si vorbim după aceea.

            • @JB

              Dom’le bag seama ca discutia a doua subiecte e un pic prea mult pentru puterile dumneavoastra si ati scapat din vedere ca urma sa ne dovediti ca n-ati mintit cand ati afirmat ca UE a avut aceleasi pretentii de la Japonia ca si de la SUA. Asa ca va repet intrebarea cea mai importanta. Odata ce sunteti capabil sa raspundeti la ea fie cu o dovada in favoarea afirmatiilor dumenavoastra fie acceptand ca ati mintit, trecem la a doua.:

              „V-am prezentat dovada că președintele Franței a blocat negocierile pentru TTIP până ce SUA va accepta ca și companiile americane să se supună reglementărilor zgubilitice ale UE la ele acasă. Acum e rândul dumneavoastră să aduceți o sursă care să dovedească că aceleași condiții au fost impuse și acceptate de Japonia. Aștept cu interes să ne dovediți că nu mințiți. Ar fi o premieră :)”

  23. D-le Crânganu, sunteți un adevărat patriot american. Serios!
    Dar….patrularea mărilor și oceanelor, păzirea strâmtorii Ormuz (doar un obiectiv conjunctural, dar nu strategic per se) nu țin strictamente de comerț, etc. Nici vorbă! Prezervarea statutului de mare putere (in sens practic si imagoogic), posibilitatea de a proiecta rapid forța de lovire, impiedicarea/temporizarea timpurie a unor „challengeri la titlu” and so on.

    Mai e un aspect. Imperiile care ever si-au spus că „gata, putem dormi liniștiti” au intrat repede intr-o paradigmă a comodității încrezătoare. Si?!? Și au început să aibă probleme cu ceilalți….. Au refuzat să se trezească încercând să bail out their introvert life plătind cash, mult cash. Drumul descris de dvs.din perspectiva unui viitor liniștit, ptr.nepoti ,etc, este, in practică, un drum al pieirii. Al pierderii capacității de reacție, al hipertrofiei autocentrate.
    Avem exemplele istorice ale celor 2 imperii romane, China și autoizolarea, Imp.britanic.

    Zău că nu înțeleg de unde ar reieși „obligația împovărătoare” și altruistă a US să ptruleze mările ptr.beneficiul altora?!? Am recitit art.dvs.” Cei 7 magnifici si lumea lor speriată” unde argumentați ca totul ar rezulta din Bretton Woods.
    Sincer, am căutat și nu am găsit nimic care să susțină afirmațiile dvs.
    Cred că ar fi mai corect să spunem că e ceva asumat din ratiuni ce tin de normalul Interes:
    dorința de a controla jocurile la nivel planetar, de a se apăra de avansul rapid al URSS, etc. Chestiuni normale ptr.o țară/un imperiu cu interese globale.
    Evident că beneficiari direcți/indirecți sunt și aliații US, dar (ironic) și adversarii. Acum ce să facem?!? Să le imputăm acestora o taxă de protecție??!? Mi-e teamă că ar avea un efect contrar.

    Din această perspectivă nu știu dacă pot zice: Să vă audă Dumnezeu !…… :-)

    • D-le Crânganu, sunteți un adevărat patriot american.
      O asemenea replica, la fel ca si cea de mai sus, „sunteti evreu” poate fi usor incadrata la categoria „argumentum ad hominem”, cum zicem noi romanii, adica cineva ii imputa cuiva ca ar spune ceva, pt ca ar apartine unui grup, adica ar avea niste oarecari interese sa manipuleze.

      Intr-o discutie e de preferat sa se-ncerce sa se ignore faptul ca cineva ar fi homosexual, tigan, neamt, evreu, american, muiere, sau, cum isi da cu CVul in soutien, o anumita Alexa care a speriat Parisul, verisoara cu madame Pompadour, Recamier si Ioana cu arcu. Stii ba cine sunt io?

      Poate ar fi interesant un experiment in care cu totii sa posteze doar cu nickul „anonim”, astfel nu ar mai exista aliante, istorii, dusmanii… In acest caz ar conta, intr-adevar, numai argumentele legate de un anumit subiect.

    • „Avem exemplele istorice ale celor 2 imperii romane, China și autoizolarea, Imp.britanic.”
      Nu. Nu avem. In niciunul din cazuri. Nu izolarea/retragerea din jocul politic global [imaginare, nu s’au intamplat niciodata] a dus la prabusirea imperiilor roman si britanic.

      Cititi va rog despre ‘splendid isolation’. Este exact pe dos decat va imaginati si oricum interpretati gresit teza izolarii americane descrise de domnul profesor [pentru ca nu este vorba de o retragere totala din aliante si nici de o abandonare definitiva a bazelor militare raspandite pe toata planeta].

      Pe scurt: de acum incolo, daca Trump ramane la conducerea Americii inca un mandat, se poate intui ca orice serviciu politico-militar nu va mai fi DEZINTERESAT, adica orice protectie va fi pe bani sau pe prestatii in contrapartida [se poate plati si altfel, in natura de pilda]. Deci securitatea maritima nu va disparea imediat, dar europen

      • Să am pardon, nu cred că am interpretat nimic greșit.
        Citez „În consecință, marina americană [….] își va schimba misiunea. Fără protecția americană a principalelor rute de aprovizionare cu petrol, ne putem aștepta oricând la șocuri geopolitice și nu numai.” Este exact la ce ma refeream in postarea inițială. Referirea la Bretton Woods in raport cu patrularea oceanelor lumii (de către US) ptr securitatea comertului și navigației libere nu are un suport concret. Eu am mai pus această întrebare, dar nu am primit răspuns.

        Splendid isolation e o figură de stil, o metaforă. Dar nu lipsită de bază reală.
        Dar…… citiți despre Washington agrement din ’22-’23. Cel cu reducerea flotelor și vedeți semnificația lui practică. Brit.empire, efectiv, a renunțat la preeminența navală și la rolul său de leader.
        Evident că și printre britanici (mai ales) veți găsi apologeți ai abandonului și replierii. Au fost, decenii multe, educați să disprețuiască măreția Imperiului sau, in cel mai bun caz, să o considere ceva reprobabil și de nerepetat.
        Dar problema abandonului nu a apărut după ww1. Nu. Data de ceva vreme, dar atunci s-a concretizat catastrofal…..ptr. Brit.empire. Și ce a urmat s-a văzut.

        Eu ce vreau să spun. Chestia asta cu măreția, preeminența, întâietatea in afacerile internaționale e ca mersul pe bicicletă. Toate sunt ok cât dai din pedale, cât participi la cursă. Dar in momentul in care te-ai oprit urmează, inexorabil, prăbușirea. De aceea exemplele mele erau relevante.
        E preferabil să nu ajungi niciodată in prima poziție decât să renunți, să abandonezi voluntar acel loc. Teoria puterii globale dar absente din afacerile politice internaționale este o mare eroare.
        Om trăi și om vedea…..

        • „Toate sunt ok cât dai din pedale”
          Imi pare rau, dar din duma asta reiese ca nu va pricepeti nici la ciclism. Si in acest caz e exact pe dos decat va imaginati: daca nu te opresti din cand in cand din pedalat ai toate sansele sa nu ajungi intreg la finis, iar daca nu inveti sa’ti dozezi efortul nu ai nicio sansa sa ramai pe podium.

          • @euNuke
            De ce interpretați totul la literă?!? Face bine discutiei?!?
            „Pedalatul” se referă la simplul mers pe bicicletă. „Prăbușirea” are aici un sens fizic legat, efectiv, de momentul opririi bicicletei când pierdem echilibrul pe care il avem in mers. Cred că înțelegeți f.bine.
            Totusi comparația cu ciclismul e f.buna. Și chiar se aplica. In ciclismul de șosea, in marile tururi e ca in relatiile internationale. Jocul favoriților și al echipelor e similar. Cel mai bun ciclist trebuie să fie mereu gata să facă față provocărilor (serioase ale) celorlalți care il vor ataca/hărțui in permanență căutând momentele de slăbiciune. Dar marele favorit n-are ce face, asta e soarta lui, dacă vrea să fie in frunte /sa câștige. Degeaba îi bate măr într-o etapă și le arată cine e șeful. Adversarii vor reveni again and again. „Secretul”, la vedere, constă în pregătirea f.buna și…..munca echipei (ajutarea liderului in momente mai dificile, rotirea la trenă, etc), etapă de etapă.
            Raportat la rel.internationale: si vis pacem para bellum = pregătirea cea mai bună + aliați de nădejde. Altfel nu se poate.
            Lipsa/deficiența unuia dintre cei 2 factori va provoca o situație care duce la ce duce in tururile cicliste…..

  24. Azi din=mineața la știri spuneau că bunul Maduro a încercat să încarce 20 de tone de aur din rezerva băncii naționale înrtr-un avion rusesc (mde, bani puși deoparte pentru zile negre, sau cum ziceau ăia la știri „a modest retirement plan”). Ghinionul a făcut ca cineva de la banca națională să dea povestea în gât în mod anonim, așa că aeroplanul muscălesc s-a întors în patrie la fel de gol cum a venit.

    Bag seama că lațul se strânge dacă genialul șofer de autobuz se gândește prematur la pensie. Oricum sunt convins că are el câte ceva la pușculiță, departe de ghearele capitaliștilor hulpavi ce vor să-i ia agoniseala și încă 7 piei de pe omu’ muncii . Nu va ajunge el săracu’ să cerșească cu basca în mână pe Arbat Prospekt…

  25. D-le profesor afiramti ca,

    „Evenimente precum cele din Venezuela, dar și unele din Mexic sau Canada, forțează rafinăriile americane să schimbe foarte rapid tehnologiile și instalațiile necesare pentru a procesa țițeiul domestic din argile. În următorii doi – patru ani, aceste modernizări se vor fi terminat. Și atunci, Statele Unite nu vor mai fi interesate să patruleze mările și oceanele lumii pentru a asigura securitatea transporturilor de hidrocarburi, așa cum se întâmplă astăzi, de exemplu, în strâmtoarea Ormuz din Golful Persic.”

    Pe de alta parte, intr-un articol publicat pe Bloomberg pe 1 Feb. 2019, se afirma (intr-un articol chiar intitulat „America Is Producing the Wrong Kind of Oil”):

    „The shale boom has created a world awash with crude, putting a lid on prices and markedly reducing U.S. dependence on imported energy. But there’s a growing problem: America is producing the wrong kind of oil.”.

    https://www.bloombergquint.com/business/the-great-oil-paradox-too-many-good-crudes-not-enough-bad-ones#gs.XFlVy6sV

    In opinia mea , SUA probabil va controla in continuare mările și oceanele lumii nu doar de a chiar nu doar a aasigura transporturile de petrol ci sim alte tipuri de „marfuri”.

  26. D-le Profesor,, Intre Alberta si Vancouver exista deja o conducta de petrol. Proprietarul, Kinder Morgan, a dorit sa contruiasca o a doua (triplare capacitate transport – ~ 8 mld CAD), a facut demersurile necesare, a inceput constructia, dar s-a blocat in cateva probleme (opozitie comunitati aborigene – deranjeaza locurile sacre, ceva de mediu, etc.). Suparare mare in Alberta, bucurie in British Columbia; sa vezi siruri de vase in dreptul orasului Vancouver – nu e frumos. Guvernul a cumparat proiectul cu 4,4 mld CAD si vrea sa reia procedura de autorizare si sa faca totusi conducta.

  27. Interesant cum o problema oarecum marginala europenilor poate suscita discutii aprinse intre romanii din SUA. Fiecare cu cel doare, Romania intradevar fiind mai departe decat Venezuela.
    A ajuns Venezuela condusa deocamdata de un sofer de autobuz , nimic impotriva acestei meseri onorabile, sa provoace atatea discutii ? daca tara n-ar avea petrol nici nu s-ar discuta atat despre ea. Se spune, petrolul este unguentul economiei dar viitorul nu ii mai apartine si sper ca formele alteranitive de energie sa devina realitate altfel ne vom sparge capetele pentru un bidon de benzina/motorina.

    • Pentru europeni si problemele din fosta Iugoslavie au fost marginale; au trebuit rezolvate de cei de peste Balta :P
      Dece nu vei sparge capete si pentru „formele alteranitive de energie”?
      Vor fi din belsug si gratuite?

      • In orice caz vor fi mai imbelsugate si mai ieftine daca se doreste. In orice caz sunt mai curate decat hidrocarburile si carbunele, materi prime de producere a energiei din sec.19/20.
        Tehnologia avanseaza si nu vad nici un motiv impotriva ca formele de producere a energiei sa avanseze si ele. De petrol si carbune sunt inca legate foarte multe interese economice, structuri de putere si militare vechi care vor fi perimate cu aparatia in masa in energiei regenerabile, energie care trebuie privita ca o oportunitate majora pt viitor asa cum au fost privite petrolul si carbunele la vremea respectiva.
        Nu vad nici o legatura intre Venezuela si fosta Yugoslavie cu atat mai putin ca europenii sa-si bage coada in ceva ce nu ii priveste iar daca SUA doreste sa intervina militar n-are decat s-o faca pe propria raspundere.

        • Cineva a scris „Interesant cum o problema oarecum marginala europenilor”.
          Acum poti face legatura?
          Ca sa iti traduc: pentru europeni si Venezuele si fosta Iugoslavie sint probleme marginale?
          NB,
          daaaaa, vor fi mai ieftine daca cvor fi subventionate :P
          A nu se vinde pielea ursului din padure :D

            • Acel cineva a scris initial „Nu vad nici o legatura intre Venezuela si fosta Yugoslavie”.
              Apoi a subliniat „Legatura intre fosta Yugoslavie si Venezuela n-am pus-o in discutie ”
              Ce facem? vorbim vorbe?
              Punct.

  28. Multumim si felicitari pentru articol.
    Spuneti ca: „Dar prăbușirea precipitată a producției mexicane de petrol””. Nu sunt cunoscator al domeniului si as dori sa cunosc motivul. Va rog sa-mi spuneti de motivul sau de unde ma pot documenta. Multumesc!

  29. Ma bag si eu in discutie, sper inainte de a se inchide, cu o opinie si o clarificare. Criza din Venezuela are motivatii si surse suta la suta geopolitice si geoeconomice. Dificultatile economice si de nivel de trai sunt rezultatul containmentului, sanctiunilor economice americane, care schimba imperceptibil intre ele cauzele si efectele. Instabilitatea politica venezueleana actuala este provocata de Juan Guaido, in care SUA si CIA par sa-si fi gasit omul, ca “trimisul” sau “calaul” lui “Dumnezeu”, asa cum depresivul Oliwer Cromwell fusese trimis sa-i termine pe irlandezi, pe la jumatatea secolului XVII. Spasmodicitatea faciala si gestica a lui Guaido ridica un mare semn de intrebare daca nu cumva si el are ceva defectiuni pe la “mansarda”. In fine, SUA par preocupate sa-si gaseasca un “Barlog al Lupului”, probabil in Pacificul de Est, de unde si posibilul pact de neagresiune cu Coreea de Nord, sau prin America Latina, unde insa regimul socialist al lui Nicolas Maduro, cu multe tente progresiste (v. Obama), este deocamdata incomodant, nu atat prin ideile de nationalizare, cat mai ales prin cele de independenta si suveranitate, care pot reprezenta un risc de contagiune regionala, din perspectiva unor asteptate recrudescente globaliste si neoliberale nord-americane. Aceasta a fost opinia.

    Privind clarificarea, ea se refera la Lenin si la pretinsa sau preponderenta evreitatii sale, despre care s-a amintit in unele comentarii. De la biograful Christhopher Read, aflam ca Lenin avea in sangele sau nu mai putin de cinci influente etnico-rasiale: rusesti, evreiesti, suedeze, germane si calmuce. Genele evreiesti i-au venit pe linia bunicului matern, Srul (Israel) Blank, botezat Dmitri in religia ortodoxa, in 1820. Legenda populara, prozelitism religios sau oportunism politic, nu avem de unde sa stim care din ele este adevarat, crestinarea in cauza a fost insotita de afirmatii considerate scandaloase de catre evrei, Dmitri comentand evenimentul ca pe o eliberare din scalvia unei ideologii care nu ar fi religie, ci politica, si ca evreii trebuie judecati nu prin ceea ce sunt si spun, ci prin ceea ce fac. Cert este ca nepotul Vladimir Ulianov a fost ateu, iar ascendenta lui partial evreiasca, zgomotos exhibata in epoca si dupa prin identificarea leninismului ca fiind “evreism”, clarificata azi ca abuziva si tendentioasa, nu a servit la nimic. El s-ar fi putut alia cu Lev Trotki, iar Marea Teroare din 1937 ar fi putut sa nu fi avut loc. Tot asa cum nici evreitatea lui Hitler nu le-a sevit evreilor cu nimic. Nadajduiesc ca cele doua idei sa fie cat de cat luminatoare.

    • Mi se pare ciudat că la trei decenii de când am scăpat de SSMD, adică Societatea Socialistă Multilateral Dezvoltata, care la fel ca și în Venezuela, nu reușea să hrănească poporul român, dvs. sa susțineți aici valențele progresiste ale socialismului venezuelean și aparentul risc de contagiune regionala care i-ar fi împins pe americani la acțiune. Acolo exista o catastrofă umanitară incontestabilă și nu vad cum ar putea fi ajutați oamenii aceia altcumva decât prin forțarea schimbării regimului. Este evident, din scăderea catastrofală a producției de petrol, că lăsați de capul lor și ” ajutați” de experții prieteni ruși, aia nu sunt in stare nici să păstreze in stare de funcționare ce au naționalizat de la exploatatorii americani. Acest lucru coroborat cu prețul scăzut al petrolului și cu cvasi-monopolul american în rafinarea petrolului lor a dus la starea actuală. Cine i-a împiedicat să-și construiască o rafinărie in toți acești ani și să exporte produsele rezultate, cu muntele de bani pe care au stat la început?

    • Nu cred că în România de azi mai pot fi teme de discuție beneficiile socialismului. Nu în situația actuală, cu șuvoiul de pomeni electorale (care reprezintă în fapt o mita pentru a scăpa de problemele penale) dirijate de cuplul Dragnea -Valcov pentru clienții PSD din zona muncitorimii de la stat și a asistaților sociali, precum și interferenta crescândă economia privată, cu băncile și multinaționalele, deoarece se vede instant pe indicatorii economici și pe cursul de schimb.
      Multe lucruri am citit pe acest forum, dar nostalgici ai socialismului n-am mai întâlnit. Ce-ar fi sa dea venezuelenii niste telefoane in Cuba să-i întrebe pe aia ce părere au după 70 de ani de socialism.
      Mai aproape de noi un alt revoluționar îmbătrânit in lupta de clasă, englezul laburist Jeremy Corbyn refuza cu încăpățânare să susțină un al doilea referendum pe tema Brexit-ului, în ciuda dorinței propriului electorat ( care va fi cel mai lovit de consecințele economice imediate ale ieșirii din Uniune) , nutrind speranța că odată ieșiți din UE și ajuns el la putere, sa dea drumul la naționalizări și ajutoare de stat.
      Este oficial mare diferență între statele sociale din nordul Europei și socialismul de tip sovietic din Cuba și Venezuela.

      • @ Ioan,
        iti apreciez parerile despre comunism. Sintem de aceiasi parte :P
        Dar ti-ai face un mare bine daca nu te-ai mai consuma cit de prosti sint briti ca vor sa iasa din UE, ori ca americanii nu fac politica pe care o vrei tu.
        Imagineaza-ti, daca poti, ca au interesle lor, ale lor nu ale tale.
        Ei au sapat adinc la temelia comunismului ca sa se prabuseasca.
        Iarta-i, ca nu stiu ce fac :D

        • @VictorL- după cum poti observa, mă consum din ce in ce mai puțin, deoarece rezultatele, atât ale politicilor lui Trump cat și ale intenției englezilor de a părăsi UE, au inceput sa se vadă clar în economie, burse, piețe, cursuri de schimb, etc. Iar recentă revenire electorala a democraților in SUA, precum și noile sondaje de opinie din UK, ne arată clar și ce gândesc popoarele respective despre aceste politici.
          Ce n-ai înțeles tu din chestia cu Jeremy Corbyn este că, dacă conservatorii britanici își imaginează un Singapore in Thames, cu taxe mici și regulamente puține, acest marxist de moda veche chiar își imaginează cum va face din UK un fel de stat socialist, cu furnizorii de utilități și sănătatea naționalizate și cu subvenționarea renasterii industriale din nordul Angliei. De unde bani? Probabil de la frații intru ideologie ruși.

          • @ Ioan,
            o tirada ca a ta, in alte vremi, eram obligat sa ascult de la lectorii de lectii politice.
            Si atit americanii cit si britanicii i-au neglijat. Vazindu-si de interese.
            E nasol cind te crezi buricul Pamintului si obsevi ca lumea nu te baga in seama.

    • El s-ar fi putut alia cu Lev Trotki, iar Marea Teroare din 1937 ar fi putut sa nu fi avut loc.

      Mda, ar fi putut, s-ar fi putut… Sigur ca da. Harasho clarificare. Ce misto ar fi fost cu Trotki!

      https://www.timesofisrael.com/putin-first-soviet-government-was-mostly-jewish/

      Mai bine zi (si tu) direct ca rusii s-au impuscat ca prostii intre ei (Soljenițin estimează la 66 milioane numărul celor care au fost exterminați de bolșevici între 1918 și 1957), cum s-a spus si despre romanii executati in decembrie 1989.

      Nadajduiesc ca cele doua idei sa fie cat de cat luminatoare.

      Iar eu nadajduiesc ca tineretul de pe-aici sa nu puna botu’ la dezinformatorii si hasbaragiii de care e plin internetul ci, mai bine, sa-l citeasca pe Soljenitin daca vor sa inteleaga ce s-a intimplat in cei „200 Years Together” (traducerea în engleză se poate găsi, parțial – aproximativ 60% deocamdata, pe internet în format pdf).

  30. Rezervele de petrol ale Venezuelei și managementul crizei actuale

    Există un flux de știri conform cărora Venezuela deține cele mai mari rezerve de petrol din lume și că sancțiunile americane ar fi o manevră (nu prea) subtilă de a pune mână pe o parte din ele.

    Astfel de știri tulbură percepțiile unui public ne-familiar cu realitățile de la fața locului.

    Rezervele de petrol ale Venezuelei au fost estimate la 300.878 milioane barili, cele mai mari din lume, depășind rezervele Arabiei Saudite, Rusiei, Iranului, Canadei ori Statelor Unite.

    Dar trebuie specificat că este vorba despre petrol aflat în nisipurile deltei Orinoco, similare cu nisipurile petrolifere din Canada. Am explicat în articol că extragerea petrolului din nisipuri (tar sands) este dificilă, consumă multă apă și energie, și are numeroase efecte negative asupra mediului înconjurător. Teoretic, tar sands sunt tot surse de petrol neconvențional, ca și petrolul din argilă extras în America, dar detaliile economice sunt complet defavorabile acelor nisipuri.

    Statele Unite nu au niciun interes economic în exploatarea petrolului convențional sau neconvențional din Venezuela. Cheltuielile cu extracția, transportul și rafinarea produselor venezuelene ar depăși pe cele implicate de folosirea țițeiurilor domestice extrase din argile, Alaska, Golful Mexic sau numeroasele zăcăminte continentale din vestul SUA.

    Dacă Statele Unite s-au implicat în criza venezueleană, cred că au făcut-o, ca și multe alte țări de pe mapamond, din motive strict umanitare. Dacă această strategie va da rezultate sau nu, rămâne de văzut. De regulă, crizele de acest tip se rezolvă la nivel local, fără intervenții internaționale. Studii de caz: Siria, Afganistan, Irak.

  31. OFF TOPIC

    How a ‘Monster’ Texas Oil Field Made the U.S. a Star in the World Market

    Innovation, investment and inviting geology have given new life to an oil patch that once seemed spent. The oil field is now the world’s second most productive.

    “We are not here through one boom and bust,” said Amir Gerges, Shell’s Permian general manager. “We are here developing a generational resource.”

    Un articol pe care nu credeam să-l citesc vreodată în The New York Times, multă vreme un bastion al fracktivismului. Îl recomand ca o referință bibliografică celor care chiar vor să înțeleagă ce este revoluția argilelor și de ce fracturarea hidraulică se vorbește deocamdată doar cu accent american.

    P.S. Recomand și imaginile profesioniste ale instalațiilor și locațiilor de fracturare hidraulică.

    • A propos de NY Times, se aplica proverbul „even a broken clock is right twice a day”.

      Sau poate mai sint si miracole.

      Eu aduc slava lui Dumnezeu in fiecare dimineata cind spun: „inca o zi binecuvintata, fara Hillary Clinton la cirma” . . .

      (-;

      • Un adevărat miracol mi se pare faptul că, de circa un an, NYT a renunțat la folosirea cuvântului derogator fracking – un termen inventat special într-un sitcom pentru a trece de cenzură clasicul fuc…king. Termenul fracking nu are nicio legătură cu tehnologia fracturării hidraulice folosită în SUA și Canada. Industria utilizează alți mono-termeni (fracing, fraccing), fără niciun un k.

  32. A propos, domnule profesor, felicitari pentru faptul ca la un articol pe exact aceeasi tema politica du jour precum „punctu’ cheie” (articolele mai de specialitate pe care le scrieti, valoroase desigur, se adreseaza totusi inerent unei audiente mai inguste) ati avut de PATRU ori mai multi cititori.

    Not that I’m counting, you know!

    „Cititorii noştri sînt mai inteligenţi decît ai lor” se spunea la Catavencu, dar noi sintem modesti si nu spunem, lasam faptele sa vorbeasca prin ele insele.

    (-:

  33. Venezuela crisis: Why US sanctions will hurt

    Un articol publicat de BBC pe 2 februarie 2019 pune puntul pe i, în linie cu articolul meu, publicat pe 1 februarie (modesty implied)

    Statele Unite au anunțat în această săptămână sancțiuni, care intenționează să producă cele mai mari daune posibile guvernului președintelui Nicolás Maduro: sectorul petrolier și societatea de stat a acestuia, PDVSA.

    Până în prezent, ordinele executive ale Casei Albe au vizat numai funcționari guvernamentali și anumite sectoare ale economiei. În prezent, noilesancțiunile vor afecta singur sectorul care este responsabil pentru mai mult de 90% din veniturile guvernului.

    Sancțiunile vor bloca 7 miliarde de dolari (4,5 miliarde de lire sterline) în activele PDVSA și mai mult de 11 miliarde dolari în veniturile de export pierdute în anul următor.

    Venezuela exportă în SUA aproximativ 450.000 de barili de petrol pe zi, puțin sub jumătate din producția totală.

    Cât vor dura aceste sancțiuni?

    Aceste sancțiuni ar putea dura o perioadă îndelungată și depind în mare măsură de o soluție politică a conflictului dintre opoziție și dl Maduro.

    În trecut, SUA au ezitat să impună sancțiuni asupra industriei petroliere din Venezuela, deoarece știau că acest lucru are potențialul de a afecta serios standardele de viață ale oamenilor obișnuiți, care sunt deja scăzute.

  34. O citare a articolului de față ca argument pentru o nou perspectivă asupra crizei venezuelene

    În ziarul Adevărul, articolul Despre Venezuela şi alte ţări, publicat astăzi, folosește argumente pe care le-am dezvoltat despre criza petrolului convențional din Venezuela pentru a forja o nouă perspectivă despre cauza majoră a declanșării actualei crize.

    Rog cititorii mei, mult mai bine informați acum, să treacă cu vederea peste o scăpare esențială a autorului când vorbește despre calitățile petrolului venezuelean. Nu sulful, cum afirmă domnia sa (specialist în științe administrative și geopolitică) este principalul defect al petrolului venezuelean.

    Dumneavoastră, stimați cititori ai Contributors, știți că este vorba despre altceva: începe cu v :-)

  35. In primul rind, ca si alti foristi, multumesc Dlui Crânganu pentru un articol atit de bine documentat si atractiv, in acelasi timp. Cam tirziu, adaug niste detalii la expunerea autorului. Va rog sa iertati gramatica stricata de prea putina practica in ultímele patru decade.

    Despre reserva si productia de petrol.
    Intr-adevar, cea mai mare rezerva de petrol, din Centura Orinocoului (Faja del Orinoco / Orinoco Belt), este asa cum a descris-o Dl. Crânganu: greu de procesat din causa viscozitatii foarte mari si continutului în sulf. Dar, pina in 2003, cea mai mare parte a venitului de pe petrol venea din vinzarea petrolului „dulce”, de viscozitate joasa; de exemplu cel produs de un zacamint mai „tinar”, din nordul statului Monagas (grad API > 30); de asemena din zacamintele pe cale de epiuzare din zona Zulia – Maracaibo, unde incepe istoria petrolului venezuelean. Despre cotitura din 2003 in urmatorul post.

  36. Cotitura din 2003.

    Cum remarca Dl. Crânganu, Petroleos de Venezuela (PDVSA) era o foarte importanta companie de petrol, pe locul 3 sau 4 (depinzind de indicator) in clasificarea mondiala. Desi de stat, se conducea ca o intreprindere privata, fiind independenta de politica guvernului. Compania se crease in 1976 prin nationalizarea intreprinderilor nationale si transnationale, cele mai importante fiind Exxon si Shell. Pastrase insa stilul de conducere si operare a acestor doua companii; de asemene, avea cu ele acorduri tehnologice pentru a se mentine „la zi”. Pina la mijlocul decadei ’90, PDVSA detinea toata productia si rafinarea de petrol din tara. In acest moment, si cu scopul de a dezvolta si pune in practica procesul de productie al titeiului din Centura Orinoco, stabileste asociatii strategice cu Exxon, Chevron, Conoco-Philips si Total. De asemenea, atrage alte companii straine (Shell, BP, Petrobras, ENI, etc.) ca sa opereze puturile aproape epuizate, cu productie mai mica de 100 barili/zi. Simultan, pentru a asigura prelucrarea si piata de desfacere a acestui titei de joasa calitate, cumpara toate rafinariile CITGO – SUA si reteaua asociata de distributie a benzinei; de asemenea cumpara rafinarii in Germania, Belgia si Suedia. Investeste in toate rafinariile din exterior pentru a le adapta procesului de prelucrare a titeiului viscos.

    In 2002, recent ajuns la putere, Chavez incearca sa intervina in directia PDVSA, numind presedinte un obscur profesor de economie, cunoscut numai pentru ca preda aceasta materia dupa carti marxiste. Nemultumiti, disciplinatii (pina atunci) angajati ai PDVSA incep prima greva din istoria intreprinderii cu lozinca „meritocratie da, politca nu”. Cu timpul li se alatura populatia Caracasului si, pe 11 Aprilie 2002, are loc o manifestatie de amploare (mai bine de 500.000 de oameni). Dupa primele rafale impotriva manifestantilor (19 morti si sute de raniti) armata „intoarce armele” si Chavez renunta. Dar, la fel de „vizionari” ca si astazi, cind il sprijina pe Maduro, generalii se razgindesc si il repun in functie pe Chavez. Oamenii, nemultumiti de acest deznodamint, intetesc manifestatiile si, pe 1 decembrie, se declara o greva generala in care intra si PDVSA datorita intensei presiuni ale populatiei care avea iluzia ca „PDVSA darima guvernul”. Chavez profita de ocazie si se razbuna, dind afara mai bine de jumatate din personalul PDVSA; cam 22.000 de lucratori, dintre care 80% aveau profil tehnic. „Demiterea” se face prin liste interminabile publicate in ziar si fara lichidarea economiilor, fondurilor de pensii, vacantelor, etc.

    Anul 2003 incepe cu o PDVSA rosie – rosioara („roja-rojita”). La scurt timp, devine ceea ce era de asteptat de la intreprindere comunista: personalul nou esta angajat pe criterii politice si se triplica, productia de petrol scade vertiginos (productivele puturi din Monagas se prabusesc) si incendiile cu multi morti se multiplica exponential. Companiile cu technologie avansata sint gonite din Centura Orinoco si inlocuite cu altele din China, Vietnam, Bolivia, Ecuador, etc. Dar se mentin acordurile generoase cu Cuba (200.000 baril/zi) si alte insule din Caraibe care asigura marunte dar multe voturi in Organizatia Statelor Americane; de asemene, donatiile propagandistice in USA, mentionate de Dl. Crânganu. Rafinariile din Europa sint cedate rusilor, in schimbul unui asa-zis armament: elicoptere vechi care cad ca mustele si arme de muzeu, trimise direct in miinile guerilei columbiene. Din acest schimb, mai ramin si multi bani de buzunar. De exemplu, unui anume Diego Salazar i se gasesc cam 2 miliarde de euro intr-un singur cont in Andora. Inainte de epoca Chavez, acest personaj umbla in „maxi-taxi” ca sa vinda polite de asigurare din poarta in poarta. Dar este varul unui chavist cheie, Rafael Ramirez, presedinte al PDVSA pentru multi ani, apoi ministrul energiei, reprezentant la ONU, etc. Rafinariile din SUA o iau pe acelasi drum, cu exceptia a doua de pe coasta Golfului Mexico. Actualele si fostele rafinarii ale PDVSA din SUA sint cele care importa titei de mare densitate din Venezuela si care platesc bani pesin. Tot restul petrolului exportat, cit mai e, se duce pe datorie si pe cadouri.

  37. Despre mono-cultura.

    Cred ca ar fi de preferat, daca ar exista, termenul „mono-export”. Adica, inainte de Chavez, Venezuela era autosuficienta (cu exceptia griului – din motive climatice) dar exporta numai petrol. In afara de agricultura performanta, mentionata de Dl. Crânganu, producea marea majoritate a celorlalte bunuri de larg consum. Majoritate pieselor de masini asamblate in Venezuela (GM, Ford, Volkswagen, Renault) erau fabricate local; la fel si o mare parte din equipamentul petrolier. Dar practic toate intreprinderile private au fost expropiate, apoi lasate in paragina. La fel si „latifundiile”, cultivate cu metode industriale inainte de 2003, dupa expropiere au fost parasite.

    Rezultaul este aceasta saracie crunta, unde se face coada la cosurile de gunoi ale restaurantelor. Ppentru ca, da, mai sint restaurante unde imbogatitii chavisti si maduristi pot merge; cei mai parliti dintre ei pentru ca cei adevarati cheltuiesc in marile metropole ale lumii.

  38. Criza alimentară din Venezuela și petrolul

    Am menționat în articol că, înainte de instaurarea regimului socialist în Venezuela, țara avea o agricultură performantă, reușind să exporte nu doar petrol, ci și produse alimentare (orez, porumb, pește, fructe tropicale, cafea, carne de porc și de vită). Dar ani la rând de practici socialiste – exproprieri și naționalizări ale fermelor, corupție, distrugerea rețelelor de aprovizionare cu îngrășăminte și pesticide etc., au transformat majoritatea terenurilor agricole în pârloage. Venezuela a ajuns acum să importe circa trei sferturi din hrana necesară, importuri plătite cu petrodolari.

    Dar când petrodolarii nu au mai intrat în visteria statului, consecința tragică a fost malnutriția și foametea. Criza alimentară s-a repercutat apoi, prin efectul dominoului, asupra sănătății oamenilor slăbiți de foame, ca și asupra copiilor care nu mai putea merge la școală flămânzi.

    Se va redresa agricultura Venezuelei în viitorul apropiat?

    Răspunsul depinde de o serie de factori politici, manageriali și de asistență internațională. Nu trebuie scăpat din vedere nici faptul că solurile venezuelene sunt tropicale, și când ele rămân înțelenite lungi perioade de timp, readucerea lor la nivelul performanțelor anterioare necesită niște ani de eforturi susținute și concentrate, plus niște sume importante de bani.

    Petrolul va fi necesar Venezuelei în reconstruirea agriculturii pentru transporturi și acționarea utilajelor agricole (benzină și motorină), pentru îngrășăminte chimice, pesticide sintetice (ierbicide, insecticide, fungicide, bactericide) și multe alte activități.

    Poate că Venezuela reprezintă, în mod tragic, o exemplificare a ideilor pe care le-am dezvoltat recent în articolul Petrolul este călcâiul lui Ahile pentru agricultura modernă. Cum ne vom hrăni când nu va mai fi petrol?

  39. Președintele Trump despre situația din Venezuela – State of the Union 5 februarie 2019

    Two weeks ago, the United States officially recognized the legitimate government of Venezuela, and its new interim president, Juan Guaido.

    We stand with the venezuelan people in their noble quest for freedom — and we condemn the brutality of the maduro regime, whose socialist policies have turned that nation from being the wealthiest in south America into a state of abject poverty and despair.

    Here, in the United States, we are alarmed by new calls to adopt socialism in our country. America was founded on liberty and independence – not government coercion, domination, and control. We are born free, and we will stay free.

    Tonight, we renew our resolve that America will never be a socialist country.

    • Dicursul sau nu are importanta.
      Se scutura de ris unii de prin Romania ca Trump a avut cravata „ravasita”
      .Sau ii ravaseste spusele ca „America will never be a socialist country”.

    • Eu am făcut efortul să citesc textul tradus din italiană, apoi am citit și articolul original publicat ieri în La Stampa și nu am găsit termenul „corupția”.

      „Și totuși…” puteți indica concret unde este descrisă corupția pe care ați „văzut-o” dvs. în articolul respectiv? Și care este țara coruptă descrisă în articol? Italia? România? Rusia? Pentru că despre corupția din Venezuela nu se face vorbire în articolul italian citat.

      • Nu este de mirare că nu ați găsit cuvântul corupție în articolele din presa italiană sau în articolul publicat de G4Media, pentru că nu la acest lucru m-am referit.
        Ce-i drept, am fost eliptic.
        Vedeți dumneavoastră, domnule Crânganu, asta este problema corupției, nu o găsim scrisă undeva. Nu ne sare în ochi. Nu ne trage de mânecă.
        Are în schimb obiceiul de a afecta decizii. De la cele de mai mică importanță, cum ar fi cazul care ține capul de afiș în presa noastră, privind impostorul care a reușit să facă intervenții chirurgicale fără să fie chirurg, un italian pripășit prin România, și până la deciziile strategice.
        Iar corupția, dacă îl revedeți puțin pe Machiavelli, nu înseamnă doar ce ne-am obișnuit noi astăzi să înțelegem când invocăm termenul (sau cuvântul), ci mai mult decât atât: slăbiciunea pe care o permitem și care slăbește virtutea comunității, a societății, a statului.
        Așa se face că Venezuela este o țară la ananghie, iar liderii corupți invocă…legislația internațională, morala, dreptatea, neamestecul…
        Criza din Venezuela, dacă este să fim cu adevărat sinceri, depășește cadrul unei crize economice pure.
        Vă mulțumesc că ați găzduit opiniile mele alături de articolul dumneavoastră și m-ați ajutat astfel să le fac vizibile.
        Toate bune și mult succes!

        • „Nu este de mirare că nu ați găsit cuvântul corupție (…), pentru că nu la acest lucru m-am referit.”
          Dar postarea dvoastra incepe cu coruptia: „Si totuși corupția…” Atit ati scris!
          Dl Cranganu a precizat clar la inceputul articolului: „aș vrea să detaliez unul din cele patru motive majore care, după toate aparențele, sunt responsabile pentru ce se întâmplă acum, și probabil în viitorul apropiat, în Venezuela.”
          „Unul din cele patru motive majore”. Printre ele poate fi si coruptia, pe care nici nu a mentionat-o, nici nu a negat-o.
          Inteleg ca pentru dvoastra colapsul din extractia de titei nu are importanta.
          Eu cred ca pentru Venezuela are.

        • daca domnu Felea ar permite o minima libertate de expresie la articolele d-lui, ar afla multe lucruri, dar s-a obisnuit sa aiba dreptate neconditionat.

          • Vehea boala a organelor. Oragnele stie intotdeauan totul si n-are de ce sa mai discute.

            Personajul cu pricina s-a jurat ceva mai sus ca de fapt nu el taie, ci ci alti oameni rai. E posibil sa fie o situatie ca-n bancul cu Scufita Rosie si Pinocchio cand Scufita Rosie zice: „Pinocchio, ce ar fi sa mai zici si tu niste minciuni, acolo?”

            • Draga domnule Švejk, cred ca ati vrut sa spuneti „ca in bancul cu Stalin si Beria”, da?

              (-;

            • @Absurdistan

              A, nu stimate domnule Absurdistan. E chiar vorba de bancul cu Scufița Roșie și Pinocchio. Nu-l pot spune că e așa mai decoltat și chiar trece de cenzură. :)

              Și oricum nu mi-aș permite să compar un personaj renascentist precum dl. Felea (miner emerit și SeReIlă în același timp!) cu cremenali obtuzi de teapa lui Stalin & Beria.

              Apropos de îmbârligarea armonioasă a muncii de informații cu diverse profesii civile meschine, nu mă pot abține să nu vă spun o povestioară. Fratele meu mai mare a terminat arhitectura în sfârșitul iepocii de aur și a fost repartizat la Oradea. Acolo s-a însurat cu o jună juristă și a primit un apartament la bloc. Vecin de palier le era un plutomier de la vamă. Ăsta mai rezolva una alta și era un izvor constant de cafea și tigări la prețuri acceptabile. Tipul își dorea fierbinte să treacă de condiția de tablagiu, numai că asta însemna admitere la temuta școală de ofițeri de MI de la Băneasa, comandată tocmai de fratele Stejarului din Scornicești. Omul a rugat-o pe cumnata mea să-l mediteze la istorie și filosofie (materii de admitere) contra țigări și cafea. Era copios. Fratele meu nu putea să rateze nici o meditație și mai băga și el câte o strâmbă ocazional. Pluto (că așa-i ziceam între noi creaturii) le mușca întotdeauna și oferea un regal de exhibare a prostiei dincolo de orice imaginație. Am prins cred că două sau trei meditații din astea aflându-mă în vizită la ei. După atâta învățătură omul devenise ceva mai tolerant. Ne-a mărturisit că nu-și mai bate fetele când vin cu note proaste de la școala, că acum a înțeles și el ce înseamnă să-ți vâjâie capul după ce citești o pagină.:) În fine. A plecat cu două valize încărcate cu țigări, blugi, pantofi sport, cafele, Whisky, Postinor erc. la admitere. S-a întors fără ele dar și fără să fi intrat, pentru că au fost alții mult mai tari la sarsana ca el. Tipul literalmente plângea cu sughițuri și grohăieli…

              Mai bine de 20 de ani mai târziu, cu ocazia lichidării lui Bin Laden eram în vizită la părinți în România. Evident circ pe toate canalele TV pe marginiea evenimentului. Era ceva canal oarecum decent gen Digi (nu mmai rețin exact) pe care era invitat să comenteze din partea „comunității de informații” tocmai Pluto: Am crezut că pic pe spate, dar era el dincolo de orice dubiu. Rămăsese la fel de agramat și gregar dar ajunsese între timp colonel SRI in retragere, „reputat economist” și apropitar al unei respectate firme de consultanță îm proiecte europene.

              Involuntar, de fiecare dată când aud de vreo-un expert din ăsta rezervist SRI-st care-și dă cu părerea înnchestiuni internaționale îmi vine automat în minte imaginea lui Pluto, care ne povestea cu atâta sinceritate cum îi vâjâie lui capul și i se întunecă vederea după ce citește o pagină…

          • Asa cum se poate banui dintr-un comentariu de mai sus al dlui Felea – la fel de scurt, concis si confuz ca acesta – dumnealui nu valideaza comentarii pe Contributors. Altcineva o face la articolele cu poza dumisale, dar nu stim cine. Doar banuim. (Insa putin ne pasa).

            Unii dintre noi mai banuim (comparind stilul literar al dlui Felea din comentariile spontane la articole cu stilul ceva mai putin prolix al articolelor-fluviu, de dimensiuniunile unor rapoarte la plenare largite cu activul din teritoriu, sau amintind prin maniera de infierare de celebrele brosuri gen „in sprijinul propagandistului din C.A.P.-uri, I.A.S.-uri si ferme cu gaini ouatoare”, bazate stiintific pe WaPo, HuffPost, Spectator, BBC, ziare.com si alte ventilatoare de fake news similare) ca nici macar cu articolele pe care le publica sub semnatura proprie nu are cine stie ce legatura domnul susmentionat.

            Asa stind lucrurile, nici dl Felea, nici compozitorii articolelor dumisale, nici cei care „taie microfonul” celor care dau navala cu comentarii deviationiste, sectare, neprincipiale (sau, ca sa folosesc un termen vintage: „nu sint pe linie”), nu au nimic de aflat de la unii ca noi, niste transfugi care vorbesc neintrebati.

            Un ultim punct pe ordinea de zi: am avut o tresarire vazind titlul „Brexitoza purulentă”. Cam asa sunau titlurile articolelor de infierare din anii ’50-’60. Cam asa se exprimau cei veniti din Est, calare pe tancuri sovietice, care se ocupau de propaganda de presa din Romania epocii de aur a bolsevismului brucanian, paukerian etc. (si de singe, mult singe, al batrinilor nostri). Diferenta e ca acum nu mai vin din Est si nici pe tancuri, ci din Vest si calare pe WaPo, NYTimes, HuffPost, Spectator, BBC, Netflix, pornhub et-caetera-pina-la~95%-din-massmedia.

            La bibliografie, ha!, o singura recomandare de lectura: un articol antologic al lui David DEMING, din categoria „Speak softly and carry a big stick; you will go far.” (Theodore Roosevelt):

            https://wp.me/paubju-1c

            • Dave Deming a fost conducatorul meu de doctorat la OU intre 1994-1997. Pina la mutarea mea la City University of New York in 2001, am fost colegi si colaboratori la Univ. of Oklahoma.

              Am descris o mostra din filosofia politica a lui Dave in articolul Progresul ca Eidos.

      • ‘si totusi coruptia’ este o mantra a progresistilor bastinasi pe care o folosesc ca sa evite/devieze discutiile neplacute despre radacina raului. ori de cate ori apare cate’un dezastru provocat de socialism iti arunca in fata o coruptie cat casa ca sa’ti ia maul, sa’ti piarda vremea si sa’ti toace nervii. de cand cu ‘colectiv’ nu mai poti critica vreo institutie/lege/colectiv, esti imediat blocat cu sloganul ‘coruptia ucide’.

        • Draga EuNuke, subconstientul bolsevicilor fara leac graieste chiar cind ei nu isi dau seama.

          „Si totusi coruptia”, „si totusi iubirea” – se vede imediat in ce cenacluri „de trista amintire” si-au faurit ei punctele de referinta . . . ca si punctele cheie.

  40. Americanii au o vorba simpatică: „quit while you’re behind”.

    Dl. Felea se pare că nu o cunoaște.

    Am găsit cîteva informații care mi s-au părut vag interesante în articolele un pic mai vechi despre China dar acum se dă în stambă cu agitație isterică de… Agitprop.

    – insistă pe ideea falsă că dl. profesor Cranganu ar nega existența și/sau importanța corupției din Venezuela, cu toate că acesta nu a făcut-o niciodată – a prezentat CLAR UNA dintre rădăcinile cele mai importante ale crizei venezuelene, nu a afirmat niciodată că ar fi SINGURĂ și exclusivă

    – mai scrie el un articol ridicol de demascare a „nelegiuiților” din Marea Britanie, împănat cu informație absolut irelevantă despre cum ar fi murit cică fiul lui Stalin (hodoronc tronc), nelegiuiți care și-ar fi permis să pună la îndoială mantrele globaliste pro-islamiste, suicidare;

    – spre deosebire de liberalul (sens clasic) profesor Cranganu, cenzurează comentarii critice cu o mînă grea, de Vîșinski, în vreme ce promovează orice comentariu îmbîcsit care reiterează papagalicește tîmpeniile ignorante cu Rusia Rusia Rusia – vestele galbene sînt Rusia, Trump e Rusia, Brexit e Rusia etc. ;

    – în colaborare cu celălalt „punct-cheie” cu legături suspecte bruxelleze, declară cu nerușinare drept „iliberal” orice punct de vedere sau comentator care îndrăznește să aibă dubii despre utilitatea și veracitatea paraziților staliniști bruxellezi. Groparii Europei!

    I-am luat apărarea acestei autor și îmi pare rău. Mă alătur colegilor care îl vor ignora de acum înainte. Îmi cer scuze pentru generozitatea mea prost plasată.

  41. Corupție. Atât, un singur cuvânt (și precizarea mea încă de la început ca îi relev valența teoriei machiavelliene) și a stârnit atât de multă pasiune!
    Cine ar fi crezut?
    Să auzim numai de bine domnilor! Căci știut este, nimeni nu este profet în țara lui!

    • Nu coruptia ” a stârnit atât de multă pasiune!”.
      Ci faptul ca dvoastra cenzurati opiniile care nu sint pe linie.
      Caci si dvoastra vi se aplica vorba cu profetia in tara lui :P

    • Profet? Dv.? Nu modestia va da afara din casa!

      Daruiti-ne oportunitatea de a va simti lipsa. Promitem ca imediat ce se intimpla va trimitem un email, la urgent.

  42. Stimate domnule profesor, stimati concetateni,

    Se pare ca unii dintre noi l-am criticat pe nedrept si l-am tratat neprincipial pe Dr. Felea pentru articolul „Brexitoza purulenta”. Mi-am dat seama ca eu, personal, am gresit TOTAL in chestiunea BREXIT dupa ce am ascultat argumentele si am privind-o pe economista de la Cambridge, „feminist academic Dr. Victoria Bateman” (Oxford PhD.!), intr-un interviu pe BBC Radio 4.

    Nu vreau sa spun mai multe fiindca inregistrarea e edificatoare si, asta e, trebuie sa recunoastem cu totii ca Dr. Felea a avut 100% dreptate in articolul mai sus pomenit. Iata imaginile si argumentele economistei Dr. Victoria Bateman de la Cambridge (link-ul poate fi adaugat la bibliografia atasata articolului „Brexitoza purulenta” pentru a-i da inca si mai multa greutate):

    https://twitter.com/BBCr4today/status/1093850244675190787

    Puteti sa o vedeti pe Dr. Victoria Bateman de la Cambridge si aici (click pe VIEW acolo unde scrie „This media may contain sensitive material. Learn more”):

    https://twitter.com/vnbateman/status/1093182514691276800

    Sau, daca vreti sa vedeti intreaga argumentatie (31 de minute si 40 de secunde), mergeti pe VIMEO:

    https://vimeo.com/314265471

    • :P :D :P
      Si se mai intreaba unii cine sint romanii care il ajuta pe Putin.
      Pai mai mare ajutor decit a-l critica incontinuu pe Trump (ma mir ca nu l-au criticat pen`ca a fost primul care l-a recunoscut pe Guaido), ori a avea insomnii sau cosmaruri purulente din cauza de Brexit, nici ca se poate.
      Cam tot ce se intimpla in orice coltisor de lume este „test pentru Trump”.
      Pentru antiamericanism este paravanul Trump.
      Si, saracul Regat al Majestatii Sale va ramine ca dr Victoria Bateman :P

      • Poti sa te mai iei de doctoratele lu’ Ponta, Oprea etc. dupa ce ai vazut-o pe Dr. Victoria Bateman de la Cambridge (cu doctoratul facut la Oxford!)? Mai ai argumente impotriva fabricilor romanesti de diplome??

        Cautind ceva pe internet, am dat peste fata unui vecin din Bucuresti (o familie de oameni, muncitori manuali, pentru care cetitul cartilor era o indeletnicire necunoscuta), avea vreo zece ani cind am plecat noi de-acolo. Acum are 2 (doua) doctorate in domenii fara absolut nici o relevanta teoretica sau practica si e cercetatoare. Trage mitza de coada pe la nu stiu ce universitate din sud-estul UE. Nu putea sa se faca ospataritza? Coafeza? Manichiurista? Si-ar fi cistigat existenta in mod cinstit, s-ar fi maritat, ar fi facut copii. In loc de toate astea alearga dupa granturi.

        Vad aici articolul „Ticăloșia jurnalistică se cântărește în bani”. Doamna Brindusa Armanca da tare in ziaristii de pe cealalta baricada. De parca pe partea ei lucrurile ar fi mai cinstite. Sau, de-un paregzamplu, in America. Cititi despre cel mai recent scandal, care o are in prim-plan pe Jill Abramson, former Executive Editor of the New York Times. (She was the first female executive editor in the paper’s 160-year history. Adica prima femeie mare-sef la NYTimes de cind exista foaia!!!). In decembrie 2018 a publicat o carte TOTALA (a spus tot ce era de spus, haha) despre jurnalism, „Merchants of Truth”, care a fost aplaudata, cu urale si ovatii, la scena deschisa ca “the definitive in-the-room account of the revolution that has swept the news industry.” Acum citeva zile, insa, s-a gasit unul sa puna pe doua coloane ce a scris ea in carte si ce scrisesera cu mult timp in urma alti autori. Plagiat strident.

        Ospataritza de 29 de ani Alexandria Ocasio-Cortez, ajunsa numai Dumnezeu stie cum (se pare ca Dumnezeu, cind vrea sa piarda un popor, mai intii ii ia mintile) in Congress-ul American, s-a si repezit sa puna lucrurile la punct si si-a prezentat planul pe zece ani pentru America: “Green New Deal”. Se sparie gindul. Unii zic ca aici e mina lui Trump ca sa-i faca de ris pe democrati.

        https://www.zerohedge.com/news/2019-02-07/here-are-most-shocking-proposals-ocasio-cortez-green-new-deal

        Ma tem ca mina lunga a lui Trump a impins-o in House si pe inenarabila Rep. Ilhan Omar, care a inceput si ea sa faca ordine in casa:

        https://www.foxnews.com/politics/rep-omar-floats-taxing-rich-up-to-90-percent

        Pe vremuri, cind voiam sa rid, ma uitam la Stan si Bran. Acum citesc ultimele stiri.

        • inainte de a asculta/vedea stirile iau o dusca mare de tuica, asta ma ajuta sa vad lucrurile in registru hazliu, altfel mi-as bate nefasta.

    • Acest link magnific da un sens nou expresiei „naked argument”… dar imi datorati costul unor alifii vindecatoare pentru ochi. Ce s-a vazut nu se poate dez-vedea.

      Daca o mai tineti minte pe Leia din primele Star Wars, aceasta economista de tip bruxellez pare rezultatul unei polenizari incrucisate intre verisoara handicapata a Printesei Leia si Lord Voldemort in stadiul 3 de revenire la corporalitate.

      PS Mi-l aduc aminte pe marele Birlic intr-un sketch de pe timpuri, parafrazez, „nuda, nuda, hai ca inteleg, dar chiar dezbracata?”

        • Domnule, și eu cred că Brexitul e o prostie, dar n-aș vrea să mă ajute respectiva doamnă să conving pe cineva, eu folosesc numai cuvinte, atât știu atât fac :) Nu știu despre ce sereist vorbiți, dacă vorbiți de domnul Felea, nu ne cunoaștem personal deci nu. Oricum, în locul dvs nu m-aș teme de sereiștii care spun de la început că sunt, ci de ăia care nu o spun, mi se pare o atitudine sănătoasă… În general m-am obișnuit să comentez ideile, nu oamenii, că așa a zis cineva mai deștept ca noi, ceva mai demult. O idee bună nu devine proastă nici măcar în gura respectivei madame, doar că din păcate am văzut multe platitudini, și în vorbă și în … port …

          • Dvoastra, ca roman, nu puteti sustine ca Brexit-ul e o idee proata, pentru ca nu sinteti britanic. Si nu ati avut experientele britanicilor cu francezii si nemtii de-a lungul Istoriei.
            (Ceva experiente am avut, dar romanul uita repede daca i se da un cozonac.)
            Cit despre „sereistii care nu o spun”, n-o sa fie aflati niciodata, pentru ca asta e regula Serviciilor.
            N-a putut-o afla nici un sef de stat :P

            • Ei asta e culmea! De spus pot spune, poate vreți să spuneți că nu e la fel de relevantă părerea mea ca a unui britanic. Am totuși și eu experiențele mele, și cu firma din Anglia cu care colaboram și de la care încasam 500-60 euro lunar, iar acum are facturi neplătite de 6 luni, și cu vară-mea care lucrează la Electroputere ( partea care a fost cumpărată de o firmă englezească ) și care a făcut toată vara ore suplimentare pentru că firma s-a hotărât să se mute cu totul la Craiova…. N-aș vrea să facem thread hijacking, eu doar constatam un fapt, că uneori oameni stupizi pot devaloriza niște idei cel puțin respectabile ( în domeniul ăsta nu putem vorbi de adevărat sau fals, nimeni nu poate ști, putem doar crede că e bine sau e rău, doar timpul o va dovedi, nici eu nici dvs nu știm …). Din punctul meu de vedere e stupid că poți adopta Constituția doar cu 60% în Parlament, dar o decizie mai complexă și greu de schimbat ca Brexit sau independența Cataloniei se poate lua cu 50% +1, o majoritate atât de fragilă că se poate schimba a doua zi….nu toate referendumurile sunt la fel… unele decizii sunt mai simple, altele au implicații pentru zeci sau sute de ani. Pentru politicienii britanici a fost ușor să dea vina pe europeni, în loc să încerce să schimbe actuala orientare a Europei, cum mi s-ar fi părut mai cinstit și e perfect fezabil. Dar destul aici, era o discuție despre Venezuela…

            • Pai vedeti? dvoastra sinteti preocupat de toate cele ale lumii: Brexitul, Catalonia, Venezuela, etc. Si aveti pretentia sa cunoasteti toate. Acum, saracii briti ar trebui sa-si faca legile cum credeti dvoastra ca e bine. Aveti doar 29 de ani de exercitiu democratic, ei au secole.
              Pataniile descrise cu englezii sint irelevante.
              Incore3ctitudine si coruptie se gaseste si in cele mai democratice societati. E in firea umana.
              Si da, e vorba despre Venezuela, dar dvoastra ati inceput cu Brexit-ul.
              O zi buna, a cistigat Simona :P

        • Da, nu știu ce să zic cu tradiția lor democratică. E ceva și asta, spune ceva despe societate, dar nu e chiar un argument infailibil; faptul că zece generații ( cele cunoscute, câte or mai fi fost înainte n-am idee) de-alde Bădici au cultivat grâu nu înseamnă că eu mă pricep la cultivat grâu :) Alte generații nu s-au confruntat nici cu UE, nici cu Brexitul, fiecare problemă e nouă și are specificul ei, tradiția ajută un pic dar să nu exagerăm…. Nu eu am adus discuția la Brexit, ci duduia cu pieptul dezvelit. În general un om instruit poate emite o opinie avizată despre situația din altă parte, uneori mai avizată decât băștinașul, care s-ar putea să nu vadă pădurea din cauza copacului. Evident însă e dreptul lor absolut să aleagă, ca și să regrete…. Până la urmă și ei își urmează intelectualii lor; dacă cel pro-Brexit purta costum și cel anti-Brexit era cu pieptul dezvelit, precum Andri Popa, probabil că e ceva putred și în țara autorului lui Hamlet :)

          • @ Mihai Badici ,
            mie imi dau de gindit asemenea reactii:
            – dupa alegerea lui Trump, romanii, mari democrati si iubitori de Hilary, au gasit de cuviinta sa considere sistemul de vot american o mare prostie;
            – dupa Brexit, dvoastra si altii (vezi Brexitoza purulenta) considera Marea Britanie o democratie depasita (chiar purulenta).
            Mi se pare peste poate de la cineva care are putin peste 29 de ani
            Nu sint de neglijat secolele de democratie, caci democratia nu e liniara, ci trebuie consolidata dupa orice esec.
            Am dat mai jos un link cu ceea ce ne invata democratia de pe holurile parlamentului UE: “Lenin, revoluția din octombrie, Marx și Engles, afiș al partidul comunist portughez, afiș cu secera și ciocanul celebrând festivalul anual Avante! organizat de partidul comunist portughez, portretele lui Hugo Chavez și Che Guevara „.
            Lipseste Maduro :P

            • Eu înțeleg teama dvs, dar eu nu am zis asta. Democrația e cel mai puțin prost sistem; putem greși în mod democratic dar măcar ne dă posibilitatea să „o cârmim” când am greșit. Dacă am putea afla adevărul pe cale algoritmică n-am mai avea probabil nevoie de democrație, dar cum toate marile utopii ale secolului 20 s-au dovedit iluzii (nu că n-am fi știut majoritatea, dar nefiind democrații a fost greu să fie schimbate), rezultă că avem nevoie. Ceea ce voiam să spun este că democrația nu exclude alegerile greșite; aș avea câteva explicații legate de asta dar nu pot dezvolta aici. În nici un caz nu m-ați auzit pe mine spunând că democrația ( britanică sau nu) e depășită. Cuvântul „purulent’ nu l-am folosit probabil niciodată, domnul Felea e major și și-a argumentat părerea, puteți să îl credeți sau nu, e încă o lume liberă… Vă dădeam exemplele de mai devreme, cu firma relocată și clientul meu, nu ca să mă plâng de englezi, ci ca să arăt că efectele economice se simt deja din cauza incertitudinii. Dumneavoastră extindeți lucruri pe care le auziți la alții la discutia de față. Evident că e dreptul englezilor să facă această încercare, la fel cum e dreptul meu să cred că e greșită. Nu mă gândeam să mă duc la Londra și să le ascund ștampila oficială, stați liniștit :) ; a discuta un subiect, cu argumente, nu înseamnă a le nega niște drepturi celorlalți. Pe de altă parte plecarea englezilor e o problemă și pentru uniune, pentru că dispare un pol mai rațional și mai puțin integrist, și va fi greu de contracarat tendința etatistă a celor doi „mari” rămași. Politicienii englezi au ales calea ușoară pentru ei ( calea grea era să se opună birocratizării și etatismului, prin negocieri cu țările medii, inclusiv România , Polonia) și grea pentru populație. Evident că la un moment dat vor vrea un acord economic, pentru că e greu să părăsești o piață deschisă de 500 de milioane pentru una închisă de 66 de milioane, însă mă tem că n-o să îl aibă… Dar, încă o dată, dacă vreți să discutăm discutăm despre ce spun eu, nu despre ce credeți dvs că aș putea crede eu, pentru că asta nu mai e discuție, e ficțiune…

            • Sincer, nu inteleg ce teama as avea!
              – ” Evident că e dreptul englezilor să facă această încercare, la fel cum e dreptul meu să cred că e greșită”
              Asupra Brexit-ului dvoastra nu aveti niciun drept. Dar nici unul!
              Ca vreti sa va exprimati? o puteti face, dar cu efectul frectiei la piciorul de lemn.
              De fapt, dvoastra condamnati pe cel ce e atent sa nu se contamineze, nu pe cel ce contamineaza.
              Nu cred ca e cazul sa va reamintesc experientele, de-a lungul Istoriei, dintre Marea Britanie si Germania. Chiar si cu Franta.
              Si chiar daca ne e mai bine, noua romanilor, in UE, chiar nu vedeti tendinta de hegemonie a Germaniei secondata de Franta? Poate va place. Britilor nu le (prea) place.
              NB,
              despre „democratia” de pe holurile parlamentului UE va feriti a comenta? :P

  43. Maduro lipseste, ce oroare!
    „Lenin, revoluția din octombrie, Marx și Engles, afiș al partidul comunist portughez, afiș cu secera și ciocanul celebrând festivalul anual Avante! organizat de partidul comunist portughez, portretele lui Hugo Chavez și Che Guevara alcătuiesc panoplia morbidă a simpatiilor politice din interiorul parlamentului UE. ”
    „http://inliniedreapta.net/stire/in-interiorul-parlamentului-ue-pereti-tapetati-cu-lozinci-si-insemne-comuniste-cu-afise-infatisand-criminali-comunisti-notorii-din-secolul-trecut/

  44. Domnule profesor, care e limita legala (daca e vreuna) a cutremurelor generate de fracking in US?
    In UK e 0,5 magnitudine … Pe Richter.
    Peste aceasta valoare masurata, firmele de aici sunt somate sa opreasca activitatea. Tocmai au depus o cerere de modificare a acestui prag dar intampina opozitie serioasa din partea multor grupuri.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultimele cărți publicate sunt Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing, hard cover, 2024; Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, 2nd ed., Springer Nature, 2024. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro