duminică, octombrie 24, 2021

… Cronica, pe viu, a unei morti: anuntata, amanata si executata. La propriu

… n-am crezut c-am sa-nvat a face asta vreodata. N-am crezut c-am sa pot (si-am sa vreau) sa scriu, tocmai in clipele in care moare un om, acum, pe masura ce scriu acest text, despre aceasta moarte. Eu scriu acum, acum imi aleg, cat de cat, cuvintele. Acum, pe masura ce eu scriu, el e intins pe un soi de targa, ii este dezinfectat bratul cu alcool (da, da, nu radeti, condamnatilor la moarte li se dezinfecteaza pielea inaintea introducerii perfuziei letale), acum isi alege, banuiesc, ultimele ganduri.

Dar pot si vreau. Vreau sa scriu.

Si nu, n-o fac pentru ca o face toata lumea aici, in Statele Unite, de cateva saptamani, de cateva zile, de cateva ore, acum, tocmai acum cand eu scriu,  omul ala se pregateste sa moara, iar ei vorbesc. O fac in semn de respect pentru moartea unui om, a oricarui om.

Habar nu am daca Troy Davis, cel acuzat si condamnat pentru uciderea unui politist acum mai bine de douazeci de ani, este vinovat sau nu. In ultimele zile, in ultimele ore, am auzit pareri din toate partile, acum, cand scriu, mai aud ce spune mama politistului ucis acum douazeci de ani, ce spun procurorii, ziaristii, preotii. Nu asta mi se pare important acum.

Acum, omul asta, Troy, moare, noua nu ne mai tace gura, iar eu scriu.

Si, oricat v-ar putea parea de scandalos, nici discutia din jurul pedepsei cu moartea nu mi se pare importanta. Nu acum. Nici chiuiturile celor de la Tea Party cand au aflat ca statul Texas a exceutat vreo 250 de condamnati – mai mult decat orice alt stat din US. Astea sunt discutii importante, ce-i drept, dar mai putin relevante in clipa de fata, acum, cand omul ala se pregateste sa moara, ca sa spun asa, « in direct ». [Nota : La televizor s-a bagat publicitate, semn ca mai am cateva minute sa scriu pana se va intampla de-adevaratelea. Sunt curios la cate minute dupa, va intra urmatorul calup publicitar.]

Ceea ce ma intereseaza sunt cateva observatii, pe viu, despre o condamnare la moarte :

–          Sute de oameni au iesit pe strazi, cu lumanari in maini. Sute de oameni protesteaza de cateva zile. Papa a intervenit. Moartea mai poate inca mobiliza. Ma intreb daca in Romania asa ceva ar fi posibil.

–          Mama politistului ucis asteapta – de douazeci de ani dupa cum spune – sa se faca dreptate. O inteleg, dar ma-ntreb: Ce e dreptatea ?

–          Showurile de comedie inregistrate astazi, dar ceva mai devreme (vezi, nomina odiosa, alde Jon Stewart sau Stephen Colbert) isi vad, nestingherite de glumele lor. De celelalte nici nu mai vorbim. Trebuie sa recunoasteti ca e ceva straniu in asta : Nu in faptul ca lumea isi vede de treaba si merge inainte inainte, in timpul si dupa moartea unui om posibil criminal – oamenii mor in fiece secunda – , dar ca lumea face toate astea stiind ca acum, la aceasta ora, acest om, cu nume si prenume, se pregateste sa moara.

–          Pedeapsa a fost amanata in ultimul moment – iar asta mi se pare deopotriva o nedreptate si o cruzime !

Ideal vorbind, cu totii ar trebui sa fim pregatiti pentru moarte, in orice moment. Dar asta e teoria. Practica ne omoara, de cele mai multe ori, prin surprindere : in somn, intr-un accident, s.a.m.d.  Din acest punct de vedere macar, condamnatii la moarte sunt avantajati fata de restul lumii.

Ce poate fi mai odihnitor decat sa stii ca mori in data de X la ora Y si sa ai timp sa te pregatesti pentru ?

Implicit, ce poate fi mai crud decat sa ti se amane moartea pentru care te-ai pregatit – si sa nu stii cu cat ?

Cazul a ajuns la Curtea Suprema, iar statul Georgia a decis sa amane executia pana cand cei noua judecatori vor ajunge la o concluzie (desi, legal, puteau sa-i dea drumul).

Sa incepi din nou sa speri – pentru cat ? Sa ti se surpe toata pregatirea. Si-a trecut o jumatate de ora, si-a mai trecut una. A trecut o ora, au trecut doua. Dupa ore si vreo douazecisinci de minute, a sosit si verdictul : executia merge inainte !

Estimp, Troy a stat pe pat, cu perfuzia letala infipta, frumos dezinfectata, in brat. Acu’ mai are doar cateva minute sa recupereze tot ce-a pierdut in materie de pregatire pentru moarte.

… Cateva secunde.

Gata. A murit. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca.

PS A intrat reclama.

PPS Participantii la executie dau detalii in direct.

PPPS Considerand ultimele cuvinte, se pare ca a avut, totusi, timp sa se re-pregateasca. Asa sunt unii, mai norocosi. De-acum, ne putem intoarce la vietile noastre – si la mortile noastre, cele mai multe ne-anuntate. Si ne-amanate. Dar, fara de gres, executate.

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Domnule Fumurescu, spuneti ca nu aveti habar daca Troy Davis e vinovat de crima aceea comisa in 1989. Sigur. Davis stia, poate inca unul sau doi. Dar asta este o discutie neproductiva – daca Davis era vinovat sau nu. Problema stringenta, pe care ati omis sa o pomeniti, este ca un om a fost condamnat la moarte si executa, intr-un stat american, pe baza unor dovezi circumstantiale (nu directe) si in absenta oricarei probe fizice. Troy Davis a fost condamnat la moarte pe baza marturiei a noua martori oculari, dintre care sapte si-au schimbat ulterior marturia sau au retras-o. Arma crimei nu a fost niciodata gasita, iar Davis a sustinut pana la capat ca era nevinovat. Nu sunt mare fan al aruncatului cu acuzatii de rasism asa, din oficiu, dar nu credeti ca asta e o extensie tragica a infractiunii DWB (Driving While Black), in acest caz Living-in-Georgia-While-Black?

    • @ Alex – dupa cum am precizat din capul locului, subiectul – altminteri cat se poate de important, recunosc – nu a fost atunci, in acele clipe, in chestiune.

  2. Imi este greu sa cred ca cineva poate desena atat de tehnic si de mediatic sfarsitul cuiva… Imi este imposibil sa accept ideea ca undeva moartea si-ar putea face publicitate, exhibandu-si, in direct, teroarea psihologica si abuzarea emotionala… Unde spui ca se intampla toate astea?!…

  3. America e tara nebunilor. Cum sa omori un om dupa ce l-ai tinut 20 de ani in puscarie? Fara probe … Fratele victimei presupusului asasin a asistat la executie! Dupa 20 de ani! Greu este fara Dumnezeu, greu de tot …

  4. In general nu sunt de acord cu viziunile domnului Fumurescu. Dar de data aceasta dansul nu a mai prezentat o optiune personala, un punct de vedere social, economic sau politic. De data aceasta domnul Alin Fumurescu a prezentat un punct de vedere strict uman. De data aceasta domnul Alin Fumurescu a vorbit si in numele meu personal. A spus ceea ce as fi spus si eu, uneori chiar in aceleasi cuvinte.

    Societate umana … Oare?
    Ce fel de societate este aceea care se razbuna, si inca cu dobanda? Caci altfel ce ai spune ca a facu acea socitate care ameninta cu moartea un om, timp de 20 de ani , zi de zi? Si apoi il iarta, apoi iar il condamna, apoi iar il iarta … si in final il ucide. Acum as putea spune doar ca eu nu vreau sa fac parte din aceasta societate … Sa va sumati voi aceasta crima! Aceasta crima nu este a mea!

    Mai sunt si alte aspecte care ar merita – si vor fi, probabil – discutate: retragerea decalratiilor a 7 dintre cei 9 martori, afirmatiile martorilor cum ca au fost „incurajati” de politie sa sustina puncte de vedere diferite de ceea ce stiau ei sau (de fapt, mai ales) acele „reasonable doubt” (dubii rezonabile!?!?) asupra culpabilitatii lui Davis enuntate de insasi Curte Suprema a Statului Georgia … nevoia de razbunare a mamei politistului ucis, nu conteaza asupra cui, vinovat sau nu … Dar din respect pentru moartea unui seaman de-al nostru ma voi opri aici si nu le voi aduce in discutie.

  5. „It has been claimed — in The New York Times and Time magazine, for example — that there was no „physical evidence” connecting Davis to the crimes that night.

    Davis pulled out a gun and shot two strangers in public. What „physical evidence” were they expecting? No houses were broken into, no cars stolen, no rapes or fistfights accompanied the shootings. Where exactly would you look for DNA? And to prove what?

    I suppose it would be nice if the shell casings from both shootings that night matched. Oh wait — they did. That’s „physical evidence.”” (coulter)

    Articolul unui figurant. Imi pare rau, dar ma simt nevoit sa etichetez. un articol mai relativism, telenovelic si respingator nu am mai citit de mult. Bineinteles, contine accidentala ironie indreptata spre Tea Party, asa cum ii sta bine unui „prespectabil om de dreapta„.
    (costin)
    /////. :)

    • Distinse Costin/InLinieDreapta,

      Ma intereseaza foarte putin rafuielile tale/voastre cu Alin Fumurescu. Ma irita insa dogmatismul de comisar sovietic de care dai dovada (cum le zicea alora din Romania anilor ’50? Asesori publici? Parca). Deci, daca Fumurescu si New York Times zic intr-un fel, iar Ann Coulter zice – fireste – altfel, gata, tu esti lamurit. Oi fi tu lamurit, dar tot in gropi dai. Informeaz-o pe prietena ta Ann Coulter ca si in cazul unei crime exista proba fizica, si anume arma crimei, care in cazul lui Troy Davis nu a fost gasita vreodata. Davisa fost condamnat la moarte pe baza marturiei a noua martori oculari, care si-ai schimbat ulterior depozitia, unii retragandu-si-o cu totul.

      Nu sustin ca Troy Davis e nevinovat, Se prea poate ca el sa-l fi omorat pe acel politist. Ce incerc eu sa-ti spun e ca nu au existat probe suficient de ferme ca Troy Davis sa fie condamnat la moarte si executat. Si ca, desi existau mari dubii, nu i s-a acordat dreptul la un nou proces. Dar, daca Ann Coulter e satisfacuta, tu de ce sa-ti mai bati capul cu problemele astea..

      • @Alex: Usurel, cu etichetarile aiurea. Tocmai azi am auzit la radio unul din California: cica judge-ul i-a interogat personal pe cei care au „recant” ca si pe ceilalti doi. Guess what? Chiar judecatorul a spus ca martorii nu sint „consecventi”. Adica n-au spus acelasi lucru cind au fost intrebati despre aceleasi lucruri. Deci judecatorul a avut niste dubii in a accepta the recanted statements.
        Deci mai lasati-o cu romantismele astea; again: usurel!

        • Dan: Bun, deci judecatorul a avut niste dubii in a accepta marturiile alea schimbate. E suficient pentru a executa un om? Eu cred ca nu. Nu vad nimic romantic in a spune ca pentru a executa un om ar trebui dovezi mai solide, nu doar marturiile dubioase a 9 indivizi. Cum spuneam mai devreme, arma crimei, care e o dovada directa, nu circumstantiala, nu a fost gasita vreodata. Si iarasi cum spuneam mai devreme: nu sustin ca Troy Davis era nevinovat. Nu stiu daca era sau nu era. Nici nu sunt impotriva pedepsei cu moartea. Spun ca, pentru a executa un om, ar trebui niste dovezi mai solide. Asta e romantism?

          • @Alex: Prin romantism ma refeream la articolul dlui Fumurescu (pentru ca recurge la chestii lacrimogene – romantisme) si la cum ne inflamam in comentarii. E frumos sa militezi pentru VIATA etc etc, dar totusi Troy Davis e un subiect cam aiurea pentru un site romanesc. Una ca e in USA si s-a cam rezolvat deja si doi, chiar alte chestii mai importante nu sint de discutat pe un site precum Contributors?
            Chiar tre’ sa ne inflamam ca latini ce suntem si sa trecem la expresii precum „dogmatism de comisar sovietic”?

      • Distinse Alex,
        Nu este vorba de rafuiala mea personala cu Alin, este vorba de faptul ca Alin umbla cu cioara vopsita. Nu mi-ar putea pasa mai putin de AF. Cazul cu politistul nici nu ma intereseaza. E din registrul Mumia Abu Jamal.. stinga, mama ranitilor cind vine vb de ucigasi de politisti, cauta dovezi iar cind nu le gaseste le inventeaza. Nimic mai steril decit a incerca sa risipesti perdeaua de fum creata de corul progresistilor, din care si Alin face parte. E ca si cum am incerca sa dovedim ca Bush nu este criminal de razboi. Sti tu povestea cu cei 100 de intelepti care nu gasesc piatra aruncata in riu de un idiot. Refuz sa ma arunc in lac pentru toate inchipuirile criticatacante ale lui Alin.

        Plus, am convingerea (confirmata iar si iar) ca Alin, „respectabilul om de dreapta” care isi da coate prietenesti cu extremistul de stinga, Vasile Ernu, in multele articole pe care acesta le publica pe hotnews, contributors si foaia lui Vantu (vaxpublica) -articole presupus critice la adresa criticatac (dar din care nu stiu cum se face ca tot criticatac iese bine, spre deosebire de platformele de dreapta („de ild nici nu are rost sa ne ostenim”) are si texte inteligente- sint urmare a unei intelegeri intre AF si CA: Alin, scrie despre noi din cind in cind, fa-te ca scrii critic, sau la misto, dar vezi sa ne prezinti totusi ca grup frecventabil si inteligent, sa ni se vada numele in online. De prostie nu ii suspectez pe toti cei care scriu la CA, dar autorii si toata initiativa sint profund infrecventabili. Vrei motive? Foloseste google/

        Alex, si te rog scuteste-ma cu strategia ieftina, dar destul de eficienta, a pozarii intr-o victima a unui dogmatism demn de comisar sovietic. Daca a nu suferi de o amnezie crunta este pt tine acelasi lucru cu a suferi de dogmatism, ia-te de mina cu Michnick, dar fa-o cu altcineva si in alta parte.

        Alin a fost invitat insistent pe blogul nostru la o dezbatere despre ce inseamna Tea Party (cei ed care nu uita in aproape nici un articol sa faca misto, el, ca om de dreapta). Initial s-a eschivat sub pretextul refuzului dialogului cu anonimi. Atunci il capo di tutti capi de la patrupedbun (acum inliniedreapta) a renuntat la anonimat special pentru a avea o discutie cu Alin, pe care il suspecta de bunavointa. S-a inselat, Alin a renuntat la discutie imediat ce s-a incercat punerea in discutiei a argumentelor lui furate de la propagandistul comunist Michael Moore. S-a blocat, s-a dat lovit, si a fugit.

        Toate astea sint motive pentru care stiu ca Alin Fumurescu este un figurant cinic care face reclama ascunsa unor extremisti de stinga infrecventabili, un om care se pretinde de dreapta, dar vorbeste, tace, respira si inspira de stinga.

        Daca eu as avea putere de decizie la contributors as renunta la serviciile acestui cameleon.

        P.S.DanCanada, ei foarte multa rabdare :)

        Numai bine,
        Costin

  6. Imi plac oamenii care se pot detasa, instantaneu, de sentimente, atunci cand asista la o situatie care celorlalti le provoaca reactii diverse (iar vorbele, parerile, judecatile lor sunt in acele momente „pervertite” de sentimente). Se vezi „the big picture” in orice moment, oricat de dramatic ar fi acesta – iata o calitate pe care mi-ar placea sa o am…

  7. Singurul motiv pentru care a murit Troy Davis este ca a fost un negru banuit de uciderea unui alb (politist alb).

    Restul sunt teorii.

    • cind ti-e lene sa gindesti aplica teoriile marxiste si vei da mereu impresia ca esti inteligent. Ok, nu mereu, dar de cele mai multe ori. Ok, nu de cele mai multe ori, dar de prea multe ori.
      –costin

  8. De multe ori nu sunt de acord cu articolele dvs. – de fapt in majoritatea cazurilor :)
    Insa de data asta simt nevoia sa-mi scot palaria… Parerea mea sincera e ca orice executie este crima in cadru organizat. O executie dupa 20 de ani de la comiterea faptei e deja un sadism care spune multe despre societatea bolnava care permite asa ceva…

  9. Jon Stewart, nomina odiosa, continua cu glumitzele:
    Ca de exemplu acum cateva zile, cand coverage-ul sau la ultima ‘republican candidates debate’ a observat cum publicul republican a izbucnit in urale cand a fost mentionat numarul de sentinte cu moartea puse in practica in statul texas de cand e guvernator actualul candidat Rick Perry.

    In rest, sa nu uitam ca republicanii, cei care iubesc piata, si nu „redistributia socialista” sunt cei care sustin pedeapsa cu moartea, si ca votantii lor aclameaza prelung orice guvernator care o pune cat mai des in practica. Nu cumva guvernatorul de Georgia care a refuzat sa-l gratieze pe Troy Davies se intampla sa fie tot un republican? Unul din ciracii ideologici ai domnului Fumurescu, care se zbate pentru mai multa piatza, mai multa concurenta, pentru eliminarea „redistributiei socialiste” si intoarcerea catre Domnul, si aducerea crestinismului in politica?

  10. De cand Obama (presedintele celei mai democratice tari a planetei) a iesit pe post si a declarat ca are placerea sa ne anunte ca l-a ucis (!!!) pe Osama bin Laden, nu ma mai mira nimic. Asta nu merita o injectie de aia?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

Să amânăm o vreme arderea pe rug a Angelei Gheorghiu!

Am cumpărat cartea O viață pentru artă în care marea soprană Angela Gheorghiu își spune povestea, fiind stimulată de întrebările bine țintite...

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

Ce s-a întâmplat în Liban?

Săptămâna trecută, capitala Libanului a fost martora unui episod violent, cel mai intens incident armat din 2008 până în prezent. Ce s-a...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.