miercuri, octombrie 20, 2021

Cronica unei dispariţii neaşteptate

S-au făcut zece luni de când Victor Ponta nu este de găsit. La început, toată lumea a crezut că dispariţia sa are legătură cu vizita în ţară a Victoriei Nuland, adjunctului secretarului de stat american pentru afaceri europene şi eurasiatice. Însă aceasta a venit, a stat puţin şi a plecat. Iar Victor Ponta nu a revenit. Răspunsul mustăcit al membrilor PSD cum că nu au de une să ştie unde e preşedintele partidului lor s-a transformat într-o interogaţie alarmată. Serviciile, armata, presa, politicienii, nimeni nu avea nici cea mai vagă idee. Familia premierului era în mod vizibil cea mai afectată. Românii nu prea se sinchiseau. Era doar contrariantă dispariţia inexplicabilă a unui politician vizibil. În fond, era o dispariţie de stat.

Tocmai când devenise iminentă numirea unui nou premier, a mai dispărut un politician. A doua zi un altul. La două zile după, încă unul. De atunci încoace, dispar cam trei-patru politicieni pe săptămână. Doar în Bucureşti. În continuare, nimeni nu ştie nimic. Gărzile personale de corp, sepepeul, seteseul, nimeni. Dispariţiile sunt transpartinice. Udrea, Dragnea, Videanu, Iliescu, Tăriceanu, Ghiţă, Onţanu, Kelemen, Vadim, Andronescu, Cernea, Crin Antonescu, Blaga şi mulţi alţii. Au dispărut şi câţiva ierarhi ai Bisericii Ortodoxe. Parlamentul aproape că s-a înjumătăţit. Guvernul este permanent incomplet. Administraţia locală este şi ea ciuruită. Mai mult, de câteva luni nimeni nu mai vrea să asume funcţia de Premier. Frica e prea mare. Actualul prim-ministru nu a dispărut de o lună şi jumătate. Pare a fi un om cinstit şi inteligent. Se lucrează şi la un plan guvernamental asumat de toate partidele. Au înţeles că fără aşa ceva, sub ameninţarea continuă a unei iminente dispariţii, activitatea echipei guvernamentale este complet minată. Iar România, într-un provizorat malign.

Băsescu nu a dispărut. A devenit, însă, o prezenţă simbolică. Şi nu e prea clar către ce trimite acest simbol. Unii cred că este vorba despre demnitatea funcţiei pe care o deţine. Alţii, că ar fi vorba despre lucrurile bune pe care le-a făcut. Câţiva sunt convinşi că cele rele îi garanteză dispariţia îndată ce va părăsi funcţia de Preşedinte. Celor mai mulţi nu le păsa.

Există şi o parte luminoasă a volatilizărilor. Foarte multe persoane s-au retras din politică. Statutul de politician a devenit mult prea riscant, excesiv de nerentabil şi prea puţin interesant. În plus, tocmai cele mai suspecte figuri dispar cel mai repede. Or, asta le dă şi celorlalţi de gândit. Au ieşit în prim plan persoane pentru care politica însemna angajarea energiei personale în vederea susţinerii unei cauze publice legitime. Fără prezenţe enorme, doar figuri tenace, minţi pricepute, gesturi transparente, scopuri benigne.

Alegerile prezidenţiale au atras atenţia asupra câtorva platforme politice bine articulate şi coerente. Televiziunile nu au avut încotro şi au oferit veritabile dezbateri cu toţi candidaţii. Fără stridenţe, fără atacuri la persoană, fără elemente de retorică a defăimării. Au dispărut şi câţiva producători de televiziune.

Mă voi duce să votez. Majoritatea prietenilor mei o vor face. Nu îşi mai fac socoteli de tip probabilistic. Îi voteză pe cei care au platforma politică şi prezenţa discursivă cea mai apropiată de propriile aşteptări. Câţiva refuză din convingere. Dar măcar este şi această o opţiune politică. Şi poţi discuta cu ei fără eventuale resentimente.

Majoritatea românilor încă nu vor să iasă la vot. Pur şi simplu nu fac efortul de a înţelege ce se întâmplă. În capul lor este un fel de amestec indigest de zvonistică, senzaţionalism, umori, frustrări, neştiinţă. Ei reprezintă cea mai mare problemă. Câtă vreme lor nu le pasă, vechii politicieni se pot întoarce oricând. Mai ales atunci când va fi descoperit vaccinul împotriva dispariţiilor politice. Administraţia de la Kremlin a declarat acum câteva zile că cercetătorii ruşi lucrează intens la izolarea acestui virus. Nu cunosc prea mulţi inactivi. Unul dintre ei se simte foarte rău chiar de la începutul campaniei electorale. Îl doare capul. Un altul a dispărut. Se zice că ar fi plecat de vreo săptămână fără să îşi anunţe familia. Poliţia a trecut de vreo trei ori pe la ei. Cei doi băieţi au fost trimişi la bunicii materni. Iar soţia lui are privirea omului în casa căruia s-a mutat disperarea. A spus că se duce să voteze.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Andrei Gaitanaru
Absolvent al Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti, cu o Lucrare de Diplomă intitulată Dublul discurs apofatic. 2002-2003: absolvent al programul de masterat al Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti, cu o dizertaţie intitulată De-numirea numelor divine. Statutul numelor divine în cadrul Corpusului Areopagitic. Din 2003 până în prezent: doctorand al programului de studii doctorale al Facultăţii de Filosofie, Universitatea din Bucureşti, înscris cu o teză intitulată „Problema relaţiei dintre rostire alegorică şi discurs filosofic în teologia bizantină”.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

Criză economică sau nu? Furtuna Perfectă necesară unui ”crash”

Semne de criză economică sunt tot timpul. Într-un sens, crize economice, mai mult sau mai puțin extinse, la nivel de ramură, la...

România, octombrie 2021 : eşec statal şi paralizie politică

Eşecul statal şi paralizia politică sunt semnele sub care stă România zilelor acestea.   Statul român se înfăţişează cetăţenilor acestei ţări  astfel cum...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.