luni, aprilie 19, 2021

Cronica unei dispariţii neaşteptate

S-au făcut zece luni de când Victor Ponta nu este de găsit. La început, toată lumea a crezut că dispariţia sa are legătură cu vizita în ţară a Victoriei Nuland, adjunctului secretarului de stat american pentru afaceri europene şi eurasiatice. Însă aceasta a venit, a stat puţin şi a plecat. Iar Victor Ponta nu a revenit. Răspunsul mustăcit al membrilor PSD cum că nu au de une să ştie unde e preşedintele partidului lor s-a transformat într-o interogaţie alarmată. Serviciile, armata, presa, politicienii, nimeni nu avea nici cea mai vagă idee. Familia premierului era în mod vizibil cea mai afectată. Românii nu prea se sinchiseau. Era doar contrariantă dispariţia inexplicabilă a unui politician vizibil. În fond, era o dispariţie de stat.

Tocmai când devenise iminentă numirea unui nou premier, a mai dispărut un politician. A doua zi un altul. La două zile după, încă unul. De atunci încoace, dispar cam trei-patru politicieni pe săptămână. Doar în Bucureşti. În continuare, nimeni nu ştie nimic. Gărzile personale de corp, sepepeul, seteseul, nimeni. Dispariţiile sunt transpartinice. Udrea, Dragnea, Videanu, Iliescu, Tăriceanu, Ghiţă, Onţanu, Kelemen, Vadim, Andronescu, Cernea, Crin Antonescu, Blaga şi mulţi alţii. Au dispărut şi câţiva ierarhi ai Bisericii Ortodoxe. Parlamentul aproape că s-a înjumătăţit. Guvernul este permanent incomplet. Administraţia locală este şi ea ciuruită. Mai mult, de câteva luni nimeni nu mai vrea să asume funcţia de Premier. Frica e prea mare. Actualul prim-ministru nu a dispărut de o lună şi jumătate. Pare a fi un om cinstit şi inteligent. Se lucrează şi la un plan guvernamental asumat de toate partidele. Au înţeles că fără aşa ceva, sub ameninţarea continuă a unei iminente dispariţii, activitatea echipei guvernamentale este complet minată. Iar România, într-un provizorat malign.

Băsescu nu a dispărut. A devenit, însă, o prezenţă simbolică. Şi nu e prea clar către ce trimite acest simbol. Unii cred că este vorba despre demnitatea funcţiei pe care o deţine. Alţii, că ar fi vorba despre lucrurile bune pe care le-a făcut. Câţiva sunt convinşi că cele rele îi garanteză dispariţia îndată ce va părăsi funcţia de Preşedinte. Celor mai mulţi nu le păsa.

Există şi o parte luminoasă a volatilizărilor. Foarte multe persoane s-au retras din politică. Statutul de politician a devenit mult prea riscant, excesiv de nerentabil şi prea puţin interesant. În plus, tocmai cele mai suspecte figuri dispar cel mai repede. Or, asta le dă şi celorlalţi de gândit. Au ieşit în prim plan persoane pentru care politica însemna angajarea energiei personale în vederea susţinerii unei cauze publice legitime. Fără prezenţe enorme, doar figuri tenace, minţi pricepute, gesturi transparente, scopuri benigne.

Alegerile prezidenţiale au atras atenţia asupra câtorva platforme politice bine articulate şi coerente. Televiziunile nu au avut încotro şi au oferit veritabile dezbateri cu toţi candidaţii. Fără stridenţe, fără atacuri la persoană, fără elemente de retorică a defăimării. Au dispărut şi câţiva producători de televiziune.

Mă voi duce să votez. Majoritatea prietenilor mei o vor face. Nu îşi mai fac socoteli de tip probabilistic. Îi voteză pe cei care au platforma politică şi prezenţa discursivă cea mai apropiată de propriile aşteptări. Câţiva refuză din convingere. Dar măcar este şi această o opţiune politică. Şi poţi discuta cu ei fără eventuale resentimente.

Majoritatea românilor încă nu vor să iasă la vot. Pur şi simplu nu fac efortul de a înţelege ce se întâmplă. În capul lor este un fel de amestec indigest de zvonistică, senzaţionalism, umori, frustrări, neştiinţă. Ei reprezintă cea mai mare problemă. Câtă vreme lor nu le pasă, vechii politicieni se pot întoarce oricând. Mai ales atunci când va fi descoperit vaccinul împotriva dispariţiilor politice. Administraţia de la Kremlin a declarat acum câteva zile că cercetătorii ruşi lucrează intens la izolarea acestui virus. Nu cunosc prea mulţi inactivi. Unul dintre ei se simte foarte rău chiar de la începutul campaniei electorale. Îl doare capul. Un altul a dispărut. Se zice că ar fi plecat de vreo săptămână fără să îşi anunţe familia. Poliţia a trecut de vreo trei ori pe la ei. Cei doi băieţi au fost trimişi la bunicii materni. Iar soţia lui are privirea omului în casa căruia s-a mutat disperarea. A spus că se duce să voteze.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Andrei Gaitanaru
Andrei Gaitanaru
Absolvent al Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti, cu o Lucrare de Diplomă intitulată Dublul discurs apofatic. 2002-2003: absolvent al programul de masterat al Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti, cu o dizertaţie intitulată De-numirea numelor divine. Statutul numelor divine în cadrul Corpusului Areopagitic. Din 2003 până în prezent: doctorand al programului de studii doctorale al Facultăţii de Filosofie, Universitatea din Bucureşti, înscris cu o teză intitulată „Problema relaţiei dintre rostire alegorică şi discurs filosofic în teologia bizantină”.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Înapoi la „dreptul forței”. Rusia și China pariază riscant pe declinul și neputința Americii de a le înfrunta

Rezumatul în 10 puncte: Pentru a mai putea conduce lumea și în secolul XXI, SUA trebuie să câștige...

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro