joi, martie 28, 2024

Cu bacul încotro?

Să stabilim de la bun început ce subiect are articolul: care e problema legată de bacalaureatul din acest an și ce fel de soluții căutăm.

Apropo de prima chestiune, ziarele titrează: ”Dezastru la bac”, referindu-se la recordul de elevi respinși. Dar asta e ca și cum ai spune că simptomele sunt o problemă, nu boala. Bac-ul de anul acesta n-a făcut decât să arate degradarea nivelului de pregătire (și) al elevilor de liceu, fenomen care se petrece de ani buni de zile. Asta e problema. La a doua chestiune, cred că ar fi mai bine să spun ce NU reprezintă o soluție. Din câte văd, mulți comentatori consideră că explicația și soluția problemei sunt cât se poate de simple și imediate, o înșiruire de ”ar fi trebuit/ar trebui”: elevii ar fi trebuit să învețe mai mult, profesorii ar trebui să predea mai bine șamd. Or, soluțiile astea nu sunt departe de superficialitatea pe care o acuză. E ca și cum, dacă ar exista o problemă cu furturile, soluția ar fi să afirmi, repetat și foarte apăsat, că oamenii ar trebui să fie cinstiți. Cu siguranță că asta nu e un lucru rău, și ar putea chiar să aibă un efect. Dar o soluție nu are cum să fie. Pentru asta trebuie să mergi mai departe și să afli de ce nu-s cinstiți cei care ar trebui să fie, și cum pot fi făcuți astfel. Dacă elevii nu învață sau părinții nu se implică, nu este îndeajuns să spui că asta ar trebui să facă, în principiu. Soluția cere să afli și de ce nu se întâmplă asta, în practică, și cum ar putea fi făcută să se întâmple.

Acestea fiind spuse, haide să căutăm responsabilii pentru situația asta problematică, sursa problemelor și soluțiile ei.

1. Elevii

Sunt uluit de potopul de invective care se revarsă acum în capul elevilor: sunt retardați, proști, leneși, stau prin baruri, la calculator etc. Și, desigur, ei sunt principalii vinovați. Ei ar fi trebuit să învețe, ar fi trebuit să fie responsabili, să nu se distreze, să muncească… etc.

Dacă s-ar opri puțin din șirul de injurii și indicații, cei care le aruncă ar putea să realizeze că peste 44% dintre elevi au trecut totuși bacalaureatul. Ar putea, de asemenea, să îi asculte și pe cei care nu l-au luat: dau vina pe faptul că anul acesta n-au mai putut copia și se plâng că sunt discriminați. Reflexul superficial e să fie taxată asta ca o nouă dovadă de lene, tupeu, prostie etc. Or, … elevii au dreptate. Sigur că în principiu nu e corect să se copieze – obrăznicăturile mici ar trebui să știe, nu? Păi, poate că știu asta bine, dar știu la fel de bine că anii trecuți incorectitudinea asta se întâmpla pe scară largă, cu concursul tuturor actorilor din sistem! Li se predică acum onestitatea după ce ani de zile în fața (colegilor) lor s-a exersat opusul ei. Pe bună dreptate se simt înșelați și discriminați! La fel de natural este și faptul că elevii nu și-au bătut capul cu un examen care, pe cât se puteau aștepta, putea fi trecut cu ceva mai mult decât un act de prezență. Înainte să reîncepem șirul de ”ar trebui…”, câți dintre noi ar proceda altfel? Câți dintre noi ar alege să muncească, în loc să se distreze, dacă ambele variante ar avea aceeași finalitate? Poate că distracția noastră nu mai e aceeași ca la 18 ani, dar asta nu schimbă cu nimic lucrurile. În fine, aici mi s-ar putea reproșa că nu folosesc o comparație corectă. Elevii trebuie oricum să învețe, nu ca să ia bac-ul, ci pentru viitorul lor. Așa este, dar valoarea de argument a afirmației e aproape nulă. Am văzut o mulțime de adulți – nu, de specialiști, chiar – indiferenți sau incapabili să înțeleagă ce merge rău în sistemul de educație și ce se va alege de el, și atunci, cât de rezonabil e să ceri unui adolescent  obișnuit să prevadă foarte analitic consecințele tratării superficiale a examenului de bacalaureat și să reacționeze foarte matur la analiza respectivă?

Nu, elevii nu sunt principalii responsabili de actuala stare de fapt. De fapt, nu le găsesc nicio responsabilitate rezonabilă pentru ea, din contră. Elevii sunt victimele acestei situații, nu artizanii ei. Merită scuze, nu înjurături.

2. Părinții

Ei ar fi trebuit să se ocupe mai mult de educația copiilor lor. Reproșul acesta este unul întemeiat, dar prea puțini cercetează acest temei. Bun, părinții ar fi trebuit să se ocupe mai mult de educația copiilor lor. Cum anume? Sau, mai precis, ce pot face părinții în raport cu sistemul public de învățământ? Ce opțiuni efective(nb!) au privind educația copiilor lor? Pot schimba ce anume li se predă, cum și de către cine? Da, sigur că pot!… dacă vor și își pot permite să plătească meditatori. Acolo și doar acolo au toată libertatea de a alege. Sistemul public îi exclude practic de la majoritatea deciziilor.

Dar asta, pe cât pot spune, nu e o tendință a ultimilor ani, poate chiar contrariul e într-o măsură adevărat. Alta e problema care a apărut în ultimii ani. La un moment dat, oameni din sistem, adepți ai reformei de dragul reformei, au remarcat că examenele stresează copiii, și s-au gândit că se poate obține (orice fel de) performanță și fără stres. Au decis, prin urmare, ca examenele să fie înlocuite, în totalitate sau parțial, cu diverse medii obținute în anii de studiu. Sunt multe de spus despre schimbarea asta, majoritatea împotriva ei, dar pentru discuția noastră contează doar un lucru, unul din efectele ei perverse: a sabotat mijlocul principal de comunicare între profesor și părinte. În mod natural, părinții au început să-și dorească note cât mai mari pentru copiii lor, indiferent dacă acestea aratau sau nu nivelul de pregătire. Profesorii au urmat, la fel de natural, tendința: note cât mai bune, nu cât mai corecte. Dacă și cât timp și examenele – cele care au mai rămas – au fost falsificate în același mod, iluzia a funcționat și toată lumea a fost mulțumită. Zilele trecute iluzia s-a făcut brusc bucăți. Câți dintre elevii picați la bac aveau note care să indice clar că ar putea avea o problemă cu examenul? Și atunci cum să ceri părinților să fie mai responsabili de rezultatele copiilor, cât timp părinții îi dau în grija unui sistem, care le e în bună măsură închis, și care în ultima vreme a devenit și opac?

Am să fac aici o paranteză, înainte de a trece la profesori. Am văzut criticată decizia de a ”îndrepta” bacalaureatul, cu un argument de genul ”nu cu asta trebuia început” și ”nu se face reformă cu pază și protecție.” E un non-sens. I-aș demonta ușor argumentele, dacă autorii ar aduce vreunul. În loc de asta, am văzut dat un exemplu de lucru care ar fi trebuit făcut înainte, ceva legat de subiectul la limba română care ar fi fost formulat astfel încât să inducă în eroare elevii. Or, exemplul respectiv e de fapt un contra-exemplu. Demonstrația e simplă: e prima oară când se dau astfel de subiecte, rău sau rău-voitor formulate? Hm? Vă amintiți o critică similară adusă subiectelor din anii trecuți? Vă amintiți, de fapt, orice fel de dezbatere asupra examenului de bacalaureat din anii trecuți? Nu. Din același motiv pentru care nu ar fi existat nici anul acesta dacă procentul celor promovați ar fi sărit de 80%. Cât de ridicol ar fi să spui, sau să pretinzi, că ar fi putut avea loc o dezbatere pornind de la următoarea observație: ”A fost o problemă cu formularea sau dificultatea subiectelor la bac… chit că l-au luat peste 80%. O mulțime de elevi ar fi picat nemeritat din cauza asta, presupunând că n-ar fi putut să copieze”. Chiar exemplul dat arată clar că lucrurile stau exact invers: ”paza și protecția”, cu alte cuvinte, asigurarea corectitudinii examenului, sunt singurul mod în care se poate începe efectiv reforma. Pentru că fără așa ceva nu există niciun argument vizibil pentru ea, niciun motiv să se dezbată ce ar trebui reformat și cum, niciun motiv să se ceară și să se facă vreo reformă.

3. Profesorii

Ei ar fi trebuit să-și dea mai mult silința la clasă. Da, la fel ca în cazul părinților, reproșul e întemeiat. Problema profesorilor nu este însă cum anume, ci de ce să facă acest lucru. Împreună cu elevii și părinții, și ei au fost prinși în cercul vicios al degradării nivelului de pregătire compensat cu creșterea nivelului de falsificare al bacalaureatului. Mai multă silință la clasă pentru un profesor înseamnă mai multă muncă și mai mult stres pentru el, mai multă muncă și stres și pentru elevi. Nu-s lucruri pe care să și le dorească cineva, cel puțin nu în sine; sunt acceptate doar pentru rezultatele pe care altfel nu le-am putea obține. Or, în cazul bacalaureatului, în ultima vreme nu mai exista vreo astfel de compensație. Elevii profesorilor sârguincioși luau bacul… la fel ca majoritatea celorlalți. E o demonstrație suplimentară a afirmației anterioare: corectarea examenului de bacalaureat e o condiție absolut necesară reformării sistemului.

Nu cred că e suficientă, însă. Există un alt cerc vicios, în care sunt prinși alături de părinți, și care le reduce motivația de a-și da silința la clasă. O bună parte dintre profesori își întregește venitul prin meditații. Acolo au toate motivele să muncească și să se streseze: recompensa succesului e cât se poate de palpabilă și imediată, la fel este și pedeapsa pentru un eșec. E o diferență majoră față de situația de la clasă. Chiar și cu bacalaureatul dat în mod corect: care sunt recompensele pentru un profesor care și-a făcut foarte corect meseria în clasă? Și care sunt riscurile pentru unul delăsător?

4. Administrația

Cu alte cuvinte, ministerul Educației și inspectoratele școlare. Ei ar fi trebuit să…? Hmm … bună întrebare! Simplul fapt că nu e limpede ce ar fi trebuit să facă cei de la conducerea domeniului arată limpede care e problema în ce îi privește. Nu e singurul lucru care o pune în evidență. Nu știu dacă ați remarcat situația stranie în care se află conducerea ministerului, mai exact dl Funeriu. Pe scurt, dl ministru a făcut un lucru absolut necesar, care a enervat pe (aproape) toată lumea. Chiar dacă nu toți își exprimă aprecierea, măcar nimeni nu contestă categoric modul în care s-a organizat examenul de bacalaureat de anul acesta. Însă ministrul este criticat și i se cere demisia. Nici măcar colegii de guvern și de partid nu se înghesuie să-i ia apărarea. Toată lumea e de acord că ceva trebuia făcut, deci, implicit, că predecesorii dlui Funeriu nu și-au făcut datoria. Dar câți comentatori, sau câți politicieni, chiar, le-au cerut demisia foștilor miniștri dupa examene de bacalaureat luate cu procente neverosimile, în condițiile în care fraudarea ajunsese un fel de secret al lui Polichinelle? De ce a fost nevoie de voința unui anumit ministru pentru a se corecta desfășurarea examenului de bacalaureat? De ce a fost nevoie de o decizie venită de sus în jos? De ce ceea ce ar trebui să fie o reușită este tratată ca un eșec?

Problema conducerii Educației este că, așa cum e organizat domeniul acum, se află inevitabil într-un conflict de interese. Pe de-o parte, ei sunt cei care conduc sistemul, sunt implicați în funcționarea lui la toate nivelurile, chiar dacă împart sarcina asta cu autoritățile locale sau cu conducerea unităților de învățământ. Pe de altă parte, tot ei sunt cei care au rolul de-a organiza examene care să evalueze nivelul de pregătire al elevilor. Implicit, evaluează astfel și propria lor performanță, în celălalt rol. Interesul de a organiza examenele cât mai corect și mai strict e în conflict cu interesul de a apărea că au condus Educația în mod competent. Explicația devine completă cu o observație suplimentară: e mult mai ușor pentru demnitarii și funcționarii de care vorbim aici să sacrifice primul interes. Situația dlui Funeriu e tot atât de stranie, pe cât de excepțională a fost decizia de a urmări strict primul interes, cu riscul de a nemulțumi pe toată lumea și a fi acuzat de incompetență.

5. În concluzie

Repet, articolul nu și-a propus să ofere ”soluția”, ci să expună ceva mai în detaliu problemele și să indice, în acest fel, direcția în care s-ar putea găsi rezolvări. Ar trebui, de asemenea, să fie îndeajuns de clar că nu generalizez, pentru că n-ar fi corect dar și pentru că n-am nevoie s-o fac. Vorbesc de elevi, părinți sau profesori, nu de toți elevii, toți părinții și toți profesorii. Sunt convins că există destui elevi conștiincioși, părinți implicați sau profesori competenți și motivați la ore, însă ei sunt excepțiile.

Rezumând, nu are sens să blamăm elevii. E un non-sens să li se ceară lor să asigure corectitudinea unui examen atunci când conducerea Educației nu ține la asta; e un non-sens să li se ceară să fie responsabili atunci când părinții lor nu reușesc; e un non-sens să li se ceară să-și ridice nivelul de pregătire atunci când profesorii lor nu sunt dornici s-o facă. Nu elevii sunt cei care trebuie să îndrepte sistemul; în schimb n-am niciun fel de dubiu că vor răspunde la orice fel de îndreptare (cum e, de exemplu, cazul bacalaureatului din acest an) cu rezultate mai bune. Problema părinților este că nu se implică îndeajuns în educația copiilor lor; dar dacă vrem s-o rezolvăm, ei trebuie să aibă și putere de decizie efectivă și informații mai bune din sistem. Problema profesorilor este că nu sunt destul de motivați ca să pregătească bine elevii; dacă vrem s-o rezolvăm trebuie să avem un mecanism mai bun de recompensare a celor care fac performanță și de sancționare a celor care fac contra-performanță. În fine, problema conducerii domeniului educației este că se pot pomeni cu sancțiune politică dacă își fac datoria profesională de a evalua onest elevii sau, invers, pot foarte ușor să primească o recompensă dacă nu-și fac datoria și permit sau încurajează evaluări falsificate. Rezolvarea este să fie cumva scoși din acest conflict de interese.

[Publicat inițial pe ”Inventarul Stricăciunilor Politice”]

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Concluzia d-voastra e falsa si stupida, si imi pare rau sa o spun, dovedeste ignoranta si reavointa (de fapt asta e drama Romaniei, nu-i asa ?)

    Sa spunem ca exista citiva oameni (nu multi!) care mai au coloana vertebrala in tara asta. Sa pp ca isi invata copii regulile minime de comportament in societate: sa nu furi, sa nu minti, sa nu scuipi seminte … Sa pp in continuare ca isi educa progeniturile si ca le cer anumite performante scolare.

    Pentru acesti oameni, a furniza o scuza elevilor care fura, a furniza o scuza parintilor care nu sint preocupati de educatia propriilor copii, este absolut incalificabil: dovedeste de ce Romania asta timpita nu poate valoriza niciodata corect lucrurile si de ce ne scaldam in rahatul asta de zi cu zi.

    In scurt, imi pare rau sa o spun, dar esti un dobitoc cind autorizezi furtul, de orice fel.

    • Una din dramele sistemului de invatamant romanesc este ca produce analfabeti functionali, oameni care nu sunt in stare sa urmareasca si sa inteleaga un text. Din cate citesc mai sus, problema nu e limitata la elevii de liceu.

      Injuriile nu ma deranjeaza, non-dialogul, in schimb, da. Sunt nevoit sa explic ce am spus si ce n-am spus, am s-o fac o singnura data: n-am furnizat elevilor o scuza, am spus pur si simplu ca atat timp cat toti actorii din sistem tolerau si incurajau falsificarea examenului de bacalaureat, e un non-sens sa le ceri lor sa faca altceva. N-am furnizat o scuza parintilor, am constatat ca sistemul public de invatamant ii tine departe de decizii si de informatii. Sunt gata sa imi argumentez afirmatiile, sau sa accept argumente ca sunt gresite. Dar cu cineva care citeste acolo altceva decat am scris nu pot purta un dialog.

      • Ma bucur ca am ajuns sa ne jignim reciproc.

        [Doc spune: eu nu. Si, de vreme ce ar trebui sa ma repet, dialogul nostru se opreste aici.]

  2. Si inca o intrebare: De ce articolul asta este publicat la „Idei si solutii” cind ideile sint asa cum sint iar autorul repeta ca „articolul nu și-a propus să ofere ‘soluția'” ?

  3. Excelent articol. Problema este ca intreg sistemul de invatamant e profund gripat de un manunchi de interese si complicitati care va fi extrem de dificil de descalcit si neutralizat. Bac-ul de anul asta ne ofera insa cel mai apropiat de realitate diagnostic de pana acum. Tot ce putem spera deocamdata e ca Funeriu sa nu se multumeasca cu atat.

    • Nu pot aprecia exact cum a fost bac-ul. dar pot sa judec despre funeriu dupa cum au fost clasificate universitatile. puteti sa verificati, ca exista univrsitati centrate pe educatie care au mai multe locuri pt doctorat sau master ca universitati centrate pe educare si cercetare. e un demagog funeriu acesta, ca si seful sau basescu, care declara ca nu isi inchipuie ca intr-o tara o lege data sa nu fie aplicata, si uite ca chiar el a fost acela care nu a aplicat-o, dar putea sa o faca corect: sa anuleze legea, sa nu minta lumea….

  4. Vad ca nimeni nu identifica corect cauza delasarii profesorilor, desi ea e mai mult decat evidenta: NIMENI NU E DISPUS SA FACA PERFORMANTA CU UN SALARIU DE MIZERIE! Marea majoritate a profesorilor nu au meditatii, acestea sunt apanajul profesorilor bine cotati, de la liceele cu traditie. Ca urmare, cea mai mare parte a dascalilor traieste din salariu. Nivelul actual al salariului este atat de jenant, incat putem spune ca el corespunde intratului pe usa si statului la catedra timp de 50 de minute. Nu li se poate cere sa faca performanta unor profesori umiliti si la limita subzistentei.

    • cateva nedumeriri: A. loazele de nota 2 la bac sunt cele de 3,5 la capacitate in 2007. sau gresesc ? B. Salariile erau/nu erau mizere in 2007? C. salariile de la liceele cu 80% erau mai putin mizere decat cele cu ZERO%? D. De ce oare EXACT judetele unde profii au obtinut prin justitie revenirea la sporuri si salariile din 2009 sunt judetele cele mai slabe la Bac? E. pana si sindicatele recunosc cu jumatate de gura ceva vina PS.PS. nu cumva vrem sa facem liceeni din ce nu pot promova o capacitate? nu cumva NU suntem gata pt. 12 ani de invatamant obligatoriu (propunerea Andronescu)? ba nici pt. 10 ani? de ce trebuie sa avem 750 000 studenti (in 1989 numai 125 000)?????

  5. Cele mai importante schimbari nu au fost inca facute. Avem nevoie de o noua curricula si de profesori capabili sa o respecte si sa o implementeze.
    Am vazut cadva un serial stiintific al lui Carl Sagan in care acesta descria sentimentele care l-au cuprins atunci cand, fiind in fata rafturilor interminabile cu carti ale bibliotecii publice din New York, si-a dat seama ca in toata viata lui, citind fara intrerupere, ar putea citi o parte nesemnificativa (ca numar) a acestor carti.
    Concluzia: informatiile pe care le memoram in timpul procesului de educatie scolara trebuie sa fie cele esentiale. De asemenea trebuie sa apara diferentieri de programa scolara mult mai accentuate si mai devreme, in functie de traseul ales de elev (real, uman etc.). Trebuie stabilit foarte clar care sunt cunostintele generale strict necesare unui tanar avand in vedere si o educatie continua, pe tot parcursul vietii. Trebuie tinut cont si de faptul ca, cu cat memorezi mai mult cu atat ai mai putin timp ca sa iti dezvolti capacitatea de analiza si sinteza precum si imaginatia. Daca se insista pe mai departe ca toti elevii sa aiba aptitudini de critici literari, atunci cei care doresc sa devina matematicieni pierd un timp foarte pretios cu memorarea si analiza unor informatii care le vor fi inutile in cariera si in viata. Reciproca este valabila. Criticii literari nu au nevoie de calcul diferential. Totusi, cei care urmeaza latura umanista sunt favorizati in acest moment, din acest punct de vedere. Ei pot sa evite matematica la bacalaureat spre deosebire de cei care urmeaza latura reala. Asta se datoreaza in principal unui patriotism prost inteles si nu nevoii de exprimare corecta in limba romana. Stapanirea limbii romane este necesara oricui insa de aici si pana la nivelul de cunostinte literare (si lecturi) care se cer elevilor este cale lunga. De asemenea, stapanirea limbii romane se poate face si citind lecturi de istoria si filozofia stiintei, etc. (pentru cei de la „real”) si nu citind poezie ermetica.
    Cantitatea de cunostintele umane se dubleaza intr-un ritm tot mai accelerat. Cresterea calitatii vietii depinde de dezvoltarile din domeniul stiintei si tehnologiei. In aceste domenii, cresterea cantitatii de cunostinte noi este cea mai accelerata. Tarile care vor constientiza aceste adevaruri (decidentii) vor asigura prosperitate pentru cetatenii lor.

  6. Imi place ce zice Victor. Si sunt 100% de acord cu el. Sustin demersul anti-frauda al domnului ministru. Cam atat.
    PS: Propun administratorului site-ului ca user-ii care folosesc cuvinte jignitoare fata de alti useri sau fata de autori, in loc sa ofere contra-argumente civilizate, sa fie exclusi de a mai posta. Ma doare pe mine cand citesc chestii precum primul comment si degradeaza si imaginea acestui blog. Desi poate are argumente, le exprima foarte ofensiv si neconstructiv dpdv al dialogului.

    • Dragule,

      In primul rind, nu stiu daca acest mesaj va ajunge la tine, o sper insa din tot sufletul. In al doilea rind, personal cred in frispici, chiar daca ofensiv, credinta neimpartasita de administratorul site-ului si nici de dl Damian. In plus dupa cum vezi, autorul raspune cu aceeasi moneda (omeneste de inteles), si nimeni nu cere ca autorul sa nu mai publice.

      Acum, ca mi-a trecut putin steam-ul din urechi, sa-ti explic de ce cred eu ca astfel de articole fac rau: se perpetueaza aceeasi confuzie valorica, ori asta trebuie amendat in primul rind in Romania.
      Autorul porneste de la false probleme, anume:
      a) Faptul ca mm de 1/2 nu au luat Bac-ul. [IMHO: NU este nimic rau aici !]
      b) Faptul ca parintele nu putea interveni in educatia copilului (sau ma rog, are o scuza acceptabila). [IMHO: FALS, daca te preocupa copilul tau]
      Nu vreau sa discut sistemul, sint si asa prea multi experti prin jur.

      Ori, in conditiile unui examen cit de cit corect, „problema legată de bacalaureatul din acest an” dispare. In plus, ridicind o problema acolo unde ea nu exista, ii jignesti pe cei onesti, pe cei mai destepti (iertare daca sint elitist), cei care conteaza.

      Daca ne-am ofensat rau-rau, promit sa nu mai pun in viata mea un comment pe aici si gata (uite! autocenzura!).

      • Uite ce spun eu :

        Apropo de prima chestiune, ziarele titrează: ”Dezastru la bac”, referindu-se la recordul de elevi respinși. Dar asta e ca și cum ai spune că simptomele sunt o problemă, nu boala.

        Si uite ce intelegi tu:

        Autorul porneste de la false probleme, anume:
        a) Faptul ca mm de 1/2 nu au luat Bac-ul.

        Si apoi te miri de replica la primul mesaj….

    • Regulile de moderare pe care le aplic interzic strict orice atac la colegii de comentarii. In schimb, eu pot fi supus unui limbaj mai brutal, pentru ca am oricand posibilitatea sa moderez. Rolul regulilor este sa mentina dialogul.

  7. Analiza dvs. bate bine peste ce gindesc si eu: de undeva „sistemul” trebuia expus. Imi pare rau ca si la asta, ca si la reformele si povestile de tot felul din ultimii ani, sint victime tot elevii, mereu elevii. Tara asta de la razboiul al doilea mondial incoace e plina de generatii de sacrificiu…

    Intr-un final, din multele discutii pe aceasta tema si pe altele, inteleg ca principala sursa a problemelor din tara asta este delasarea, iar sursa acestei delasari si scuza slabei performante in toate domeniile este salarizarea proasta… Deci sintem prost platiti (o realitate, de altfel), si din cauza asta lucram prost, putin, lenevim, furam, stricam, la privat, la stat, unde apucam, le tragem teapa la toti, pentru ca si ei ne trag teapa noua, nu-i asa… Eu cred ca in tara asta masa critica nu si-a dat seama ca la asa atitudine, asa rezultate, si ca daca nu incercam macar de la un capat, fara un efort deosebit, sa nu ne mai batem joc de noi, poate mai vine si prosperitatea pe la noi…

    Cred ca s-a degradat asa de mult societatea in tara asta incit nimeni nu se mai simte necesar si important printre ceilalti oameni, si e valabil faimosul banc cu iadul romanesc, in care ne tragem unii pe altii in jos cit putem.

    Scuze ca mi-am comentat deprimarile exact sub un pretext care e foarte pozitiv… E intotdeauna bine sa-ti dau seama de lucruri, chiar si dupa ce ele produc consecinte, si s-o spui, pentru ca e chiar de meditat daca mai vrem sa mai promovam o impostura generala, facuta de putini, dar achiesata prin tacere si „non-combat” public de o societate intreaga… Eu ma gindesc ce-ar fi de facut in coltul meu, sper s-o faca mai multi, si sa ajutam fiecare din coltul nostru la cite ceva… Pe mine unul ma cam apasa mizeria morala in care traim.

  8. Fluieratorul,

    Intr-un final, din multele discutii pe aceasta tema si pe altele, inteleg ca principala sursa a problemelor din tara asta este delasarea, iar sursa acestei delasari si scuza slabei performante in toate domeniile este salarizarea proasta…

    E o problema spinoasa, cea a salarizarii invatamantului. Exemplul sta chiar in expresie: exista o diferenta uriasa intre salarizarea invatamantului pre si universitar, de exemplu. Daca salarizarea ar fi cauza delasarii, atunci, prin rationament invers, universitatile din Romania ar trebui sa fie extraordinar de performante in comparatie cu scolile si liceele. Nu e nici pe departe cazul…

    • Am spus ca salarizarea proasta este cauza care a reiesit din ce se pretinde, n-am spus ca eu consider ca aceasta este cauza. Ce cred eu este ca principala cauza a galetii in care ne aflam, nu numai cu educatia, ci si cu altele, in societate in general, este nesimtirea. La nesimtire sint cu totii niste super-performanti.

    • Salarizarea proasta este una din cauze, dar nu luata separat, ci combinata cu un nivel major de delasare din partea prestatorilor (profesorii) si cu o atitudine de genul „la banii astia ce pretentii ai” din partea celor care organizeaza si conduc sistemul de invatamant. Din pacate insa s-a instalat masiv la noi mentalitatea locului „caldut”, in care nu castigi foarte mult dar nici nu transpiri, si asta inclusiv in invatamant. Sa nu uitam ca a te angaja ca profesor este o optiune nu o obligatie. Nu iti convine salariul si te convingi ca nu poti obtine unul mai mare, pleci in alta parte (privat, strainatate), te recalifici etc. Daca in sistemul de invatamant s-ar aplica nicte criterii relevante de angajare si s-ar efectua periodic evaluari de performanta, similar cu ce se face in companiile private (ma refer la cele mari si la multinationale), peste 50% din profesori ar parasi probabil sistemul pentru ca nu ar mai fi „caldut”.

  9. Interesant ceea ce spune doamna mai sus , dar sa ne punem asa pe gandurii putin .
    1. De ce in anii anteriori s-a luat bacul , iar acum nu ?
    2. Acum s-au pus camere , atunci nu .
    3. Toata lumea a transmis din mos stramos ca bacul se ia pe bani , pentru ca inainte se putea , iar acum nu .
    Concluzia mea finala este ca toti elevii au fost niste buni copiatori de la bun inceput , poate ca inainte nu s-a vorbit prea mult , dar aflandu-se cu timpul s-a ajuns la situatia asta . Sincer acum eu zic ca daca nu se puneau camere va zic ca nu se ajungea aici , ma refer la subiectele pe care le gasim in fiecare zi pe internet : De ce nu am luat bacul ? Care este incipitul problemei ?
    Si pe langa asta , as sublinia multe modalitati de a trisa ..pentru ca este mai usor sa copi , decat sa inveti . La aceasta concluzie au ajuns toti elevii din ziua de astazi , ei crezand ca se rezolva ceva pe viitor ( Lasa ca ne ajuta , lasa poate anul acesta poate merge.. s.a.m.d ) atat am avut de subliniat , poate am si eu dreptate intr`o privinta . Cu stima si respect .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro