vineri, martie 29, 2024

Cu consternare și durere, foștilor mei prieteni, chinezii

La început, în vremuri totuși calme, evitam cu prudență subiectul, punând dezacordurile noastre pe seama diferențelor de opinii, a apolitismului, a neutralității. Erau prietenii mei, sau pur și simplu oameni pe care îi prețuiam, îmi plăcea să-i întâlnesc, să-i ascult, să mă asociez cu ei, îi creditam și simțeam că avem, în general aceleași valori din sfera onestității intelectuale, cu toate idiosincraziile pe care, din motive subiective, fiecare, nu ni le depășeam și nu era cazul să ne cerem să le depășim. ”Cine nu e cu mine e împotriva mea” este, în general, o atitudine în capcana căreia, nimeni, onest intelectual, cu excepția marilor fanatici, nu-și dorește să cadă.

Așadar, aveam o listă de oameni cărora le citeam cărțile, le urmăream evoluția, cariera, le încredințam cu plăcere opiniile mele și le ascultam pe ale lor. Despre Băsescu nu mai vorbeam de câțiva ani buni. Nu-l puteau suferi. Dreptul lor. Erau oameni subțiri, iar tipul se hăhăia, ceva de groază. Ei citiseră  tone de cărți, iar el nu știa cine este Cărtărescu. Și această ultimă obiecție este de înțeles: aflat la a treia-a patra generație de vorbitori, scriitori și consumatori de limbă română cu alfabet propriu, intelectualul român are o oroare specială, de oamenii necultivați. Există excepții, desigur. Una dintre aceste excepții, un om enervat de cât de frecvent se gargarisesc oamenii subțiri din România cu cuvântul ”elite”, a precizat că pentru el ”elită” înseamnă acea categorie de oameni, de indiferent ce profesie, agricultori, vânzători, tâmplari, profesori, medici, care-și fac treaba cât pot ei de bine. Care nu pot, nu concep s-o facă prost cu bună-știință.

Mă intorc deci: se hăhăie, nu a citit, se poartă golănește cu femeile, ziariste obraznice și indiscrete; în general, este autoritar și grăbit, poate chiar violent. Îi plac femeile, ceea ce este evident după câte femei frumoase și nu tocmai virtuoase a promovat. Țineam pentru mine observația că astea sunt cel mult criteriile după care îți alegi un soț, nu un președinte de țară. De dragul de a ne păstra prietenia. În chestiunea că nu  ascultă părerile altora și este prea încrezător în părerile proprii, mai aveam și eu câte o observație, care mi se părea de bun simț: când l-a numit pe H.R.Patapievici, i-a cerut și a ascultat sfatul lui Andrei Pleșu. La fel, când l-a promovat pe Mihai Răzvan Ungureanu. L-am văzut o dată într-o emisiune, în care o mare ziaristă îl critica, iar el o asculta respectuos, cu capul plecat, ca un școlar codaș pe diriginta clasei, aspră dar dreaptă.

În fine, ne aflăm azi, și eu și prietenii mei, într-o situație extremă. Două tabere se înfruntă sub ochii noștri și pe socoteala noastră. De o parte este Voiculescu, de cealaltă parte, Băsescu. De o parte Toni Greblă, de alta Monica Macovei. De o parte clanul Butoane, de alta Toader Paleologu, Sever Voinescu, Andrei Cornea, Sorin Alexandrescu și Ion Vianu, de o parte panouri de 20 de metri pătrați: ”I-AI FUNCȚIA!” cu Radu Mazăre, de alta, toate instituțiile și personalitățile europene. De o parte un plagiator și un aventurier susținuți de același Voiculescu, fiindcă Vântu s-a dezumflat, dispărând ca o bășică de săpun, de alta, în fine, acest președinte autoritar, hăhăit și care tot n-a reușit să-l citească pe Cărtărescu. Nu mai sunt vremuri să fii neutru. Iar prietenii mei nu mai sunt. Și în virtutea aceluiași drept la opinie, ei s-au aliniat în spatele lui Voiculescu, firește, despărțiți sanitar de el, prin girul unor nume onorabile, nu-i așa: Lucia Hossu Longin, Marius Oprea (Marius Oprea!!!!). Iar asta e o dramă pentru mine, indiferent ce se va întâmpla după duminică: prietenii aceștia ai mei, sau, mă rog, oameni pe care îi stimez, îmi plăcea să-i citesc, îmi inspirau încredere și, în ultima vreme, îi înțelegeam: unora le tăiase salariile, ca bugetari, altora le lăsase fără slujbă, soții/ soțiile – bugetari/bugetare, se află acolo. Unora, le-am spus că de pildă, dacă cineva a scris cu titlu de o șchioapă, în ziare, în timp ce era funcționar public: NU MI-E FRICĂ NICI DE SECURIȘTI, NICI DE CĂCAȚII ĂȘTIA DE LA PETERE (sic și pardon!), era cam de așteptat, să i se ia funcția. Că acest om, adevărată legendă a luptei antisecuristică, a trebuit să facă foame, îmi pare rău, firește,  dar că alt loc de muncă, decât în subordinea unui guvern pe care l-au  tratat astfel, n-a putut cu nici un chip să mai ocupe, n-am mai înțeles. Că acum trage în securiști cu gloanțe furnizate de Dan Voiculescu mi se pare halucinant.

Dar nu mă doare. Ce nu te omoară, te întărește, zicea un filosof. Mă doare însă că neutralitatea aceasta, în vremurile noatre de criză, când nu ești totuși, pus să alegi între ciumă și holeră, ci între ciumă bubonică și un guturai, nu a mai funcționat în cazul prietenilor mei; și îi văd zilele acestea alegând, senin, ba chiar cu convingere, – dreptul inalienabil al fiecăruia la alegere, nu? –  , ciuma bubonică. Nu-mi amintesc să fi trăit vreodată coșmarul de acum, când îmi văd prietenii, sau mă rog, prietenii de idei, aliniindu-se, senin, în spatele Antenelor, a lui Voiculescu, a lui Victor Ponta și a lui Antonescu, cauționând, e prea mult spus senin, dar n-am alt cuvânt, fărădelegile lor, minciunile lor, dublul lor limbaj, proasta lor calitate umană și intelectuală, lipsa lor de onestitate și de caracter. Nimic din tot ce-am înșirat eu aici să nu aibă pentru ei vreo valoare  nici înainte și eu să fi crezut asta?

Imediat după mineriadele din 1990, dacă nu mă înșel, eminentul critic Valeriu Cristea a scris un articol în care-și exprima compasiunea și înțelegerea pentru….Ion Iliescu. Monica Lovinescu, care-l prețuia foarte mult pe Valeriu Cristea, a scris atunci, consternată și îndurerată, un articol care se intitula ”Valeriu Cristea este un chinez”.  Era absolut pentru prima dată, când această femeie de o probitate morală și de o capacitate de înțelegere ieșite din comun, își exprima totala neputință de a înțelege.

Sunt convinsă că nu sunt singura care, în aceste zile, nu-și mai înțelege prietenii.  În ce mă privește,  minții mele total blocate i-ar fi cred mult mai ușor să înțeleagă un chinez-chinez, care-și vorbește în fața mea limba maternă, din care nu știu semnificația nici unui sunet. Și cât de bine mi-i înțelegeam, până mai ieri, pe prietenii mei…

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. „…îi văd zilele acestea alegând, senin, ba chiar cu convingere, – dreptul inalienabil al fiecăruia la alegere, nu? – , ciuma bubonică.” Am primit un răspuns: „…este autosugestie – un autocontrol de supravietuire in jungla plina de hiene.”

    Politica nu-i pentru oricine să o înţeleagă, darămite să o facă. De altfel, prin câte crize a trecut rmânul în ultimii chiar 30-35 de ani, e greu să mai vadă dincolo de ziua de mâine: el ştie că o să fie tot în viaţă; dacă îi va fi greu, va strânge cureaua sau va pleca, dacă nu se închid graniţele, la cât de naţionalişti au devenit în ultima vreme ăştia de la putere.

  2. Daca ati fi vazut filmuletul de la Antena3 in care domnul Marius Opreai oferea propria carte ca prima carte in biblioteca de la vila Dante „a lui Basescu” ati fi ramas perplexa. Eu nu il cunosc si tot mi s-a parut penibil, dar dvs. spuneti ca il cunoasteti personal.
    Toata stima pentru un articol deosebit.

  3. @Jela

    Ciudat… Din „imaginea” zugravita de dvs. lipsesc cu desavarsire oameni de baza ai guvernarii Basescu: Udrea-Cocos, Falca/Igas, Blaga, Videanu, Berceanu, Boagiiu, Sulfina Barbu, Botis, Ialomiteanu, Silvian Ionescu (eco-securistul, fost „superior” al suspendatului in vremurile de restriste de la Anvers) etc.. Nici nu mai vorbim de talentatii Marcel Hoara sau Edmond Talmacean care ne-au incantat cu prestatiile lor reformatoare ale statului de pe micul ecran. Pana la urma ASTIA sunt oamenii pe care s-a bazat guvernarea Basescu si nu un Andrei Cornea care inca mai rataceste politic in jurul lui Basescu (din recunostinta pentru sansa „echidistantelor” emisiuni TVR, realizate in duet cu activa si activista Rodica Culcer?). Ati reusit sa-l alaturati pe Andrei Cornea taberei preferate de dvs., totusi – ciudat dar deloc surprinzator pentru un autor de pe Contributors – nu ati reusit nici in ruptul capului sa va amintit de Zoe Petre pentru cealalta tabara.
    Sunt chiar atata de „exasperate” procentele relevate de sondajele de opinie care vizeaza referendumul din 29 iulie?

    • Pentru Tim. Articolul meu era despre prieteni. Dintre numele de politicieni pe care spuneti ca nu le pomenesc nu stiu mare lucru. Pe Suflina Barbu, Boagiu și Udrea, atat cat i-am urmarit – nu asta fac in vremuri normale! – mai degraba le-am apreciat pentru activitatea lor de ministri.
      Dna Zoe Petre nu e pentru mine o chinezoaică: îi inteleg și imi explic aversiunea ei pentru presedintele Basescu; dvs. insiva ati vedea cu ochiul liber rememorandu-i evolutia, care e miza acestei adevarate uri, deja putin stimabila la un intelectual, care gandeste nu uraste, ca sa parafrazez breful de ieri al Tiei Serbanescu. Si cu toate acestea o profesoara care inchide ochii in fata unui plagiat ar trebui sa fie si pentru dvs. care inteleg ca o stimati, o chinezoiaca.

      • @Jela

        … s-au inchis ochii in mult mai multe cazuri, mai josnice decat un plagiat. Astfel, daca unii inchid ochii in fata unui plagiat, altii inchid ochii de ani si ani de zile atunci cand, intamplator, trec pe strada Mihaileanu, in drumul lor spre redactia vreunei publicatii unilateral (sic) independente, unde au datoria cetateneasca de „oameni de dreapta” (versiunea moderna a „oamenilor de bine” din epoca lui Iliescu) sa „editeze frazele” (citat) vreunui articol despre marotele luptatorului ce indeamna astazi, democratic, la absenteism: mogulii, dusmanii poporului, lacomi sa puna mana pe justitia aparata cu pretul unei flote, al unei case inhatata pe baza sistemului „eu cer, eu aprob”, al unui teren si al unui Mercedes de la Casuneanu, cu pretul traficului de influenta marca ALRO Slatina sau Gabriel Resources Gold Corp.. Iata, de pilda, o reteta de „articol de bine”: din tabara „Ai nostri” ii insiram pe „cei buni”, ascunzandu-i pe „cei rai”, chiar daca „cei rai” au fost la butoane; din tabara „Dusmanii nostri” ii evocam pe „cei rai”, fara a-i pe „cei buni” (sau negandu-le aceasta calitate); facem comparatie; am castigat! Josnicia merge mana in mana cu stupiditatea si cu fanatismul abject.

        • Ce simplu imi este mie sa separ tonurile de gri … Unii umbla dupa cate o casa , cate o masina ,un apartament acolo , altii dupa hectare de teren intravilan si contracte de sute de milioane de dolari pentru intermediere in energie .Nu e cazul sa mai zic ca un stomac se intoarce pe dos mult mai usor privind la A3 decat la B1 (ultima productie cu vila Dante e un exemplu excelent )
          Metodele astea ar trebui sa fie suficiente dar daca cineva e mai putin sensibil la nuante atunci sa vedem alb negru : Impotriva carei grupari a luat pozitie UE ?

          Cat despre „flota” – cine mentioneaza cuvantul asta in 2012 se umple de ridicol … serios , analizati dosarul pe fond . Nu mai zic ca se porneste de la premisa ca norvegienii astia sunt corupti dar fara nici o dovada.
          http://www.klaveness.com/

        • Nu e vorba de uscaturile din PDL – care erau, gen Placinta si FRunza verde s-au dat pe fata cind cu motiunea – e vorba de oameni pe care unii din noi i-am creditat, gen Zoe Petre si mai bogata dar mai modesta ca fapte stiintifice Carmen Musat – care acum pur si simplu au trecut impotriva viitorului european al Romaniei. De ce spun asta? Cum argumentez? Vedeti reactiile impecabile ale cancelariilor europene – acestia nu reactioneaza emotional, ci in urma analizelor primite de la ambasadele lor. De ce impotriva viitorului european? Pentru ca UE nu admite incalcarea principiului separatiei puterilor, nu admite BUNUL PLAC contra DOMNIEI LEGII s.a.m.d.
          O detest pe Elena Udrea si pe liota de neaveniti din PD L – dar nu despre ei e vorba! Daca sintem tzatze o sa birfim o biata taranca din Plescoi ambitioasa si cam proasta; dar ca oameni carora le pasa desi si noi am avut de pierdut… Dar pentru unii din noi mai de pret decit banii este libertatea. Asta e bunul nostru cel mai de pret si banii n-o pot cumpara (ca si dragostea adevarata). Altii, gen doamnele Zoe P. si Musatina nesatule de glorie si bani au trecut Nistrul si vor sa ne traga si pe noi!

        • Tim, esti (iremediabil?) pierdut. Vorbesti in clisee (repetate bezmetic, 24/7 in mass-media lui Voiculescu). Nu te afecteaza nici rational nici emotional problemele pe care le ridici, ele sunt doar o suma de cuvinte. Daca n-ar fi asa, ai fi plin, ai transmite ceva, un sentiment pozitiv sau negativ. Inflacararea pe care o creeaza dorul de dreptate si de libertate, ura pe care o transmite o minciuna coclita intr-un suflet intunecat. Dar tu nu transmiti nimic.
          Citindu-ti revarsarea dezlanata de cuvinte, am avut senzatia ca parcurg bonul de cumparaturi de la supermarket. La naiba, am uitat sa cumpar iaurt, din nou.
          Ar fi frumos sa rationam mai mult. La urma urmei, suntem oameni. Nu-i asa, Tim?

  4. Cred ca destui dintre noi suntem intr-o situatie similara – pastrand proportiile, desigur.
    Daca pana acum am putut evita subiectele politice din discutii cu acesti prieteni, exacerbarea violentei – si ridicarea la cote inalte a mizei politice- din aceste zile, nu mai face tacerea posibila. Raul a fost facut – si un eventual viitor echilibru se va putea realiza doar pe un palier instabil si compromitator.
    Felicitari pentru articol – si sper ca suma „chinezilor” fiecaruia dintre noi sa nu realizeze cvorumul! :)

  5. Ceea ce scrieti pare trist…
    Ar fi tristetea unei pierderi.
    Dar cred ca e doar aparenta pierderii si pe cale de consecinta, tristetea va disparea in final, lipsita de suportul temeiului. Poate va ramane, intr-un suflet bun si intr-o constiinta impacata, compasiunea pentru semenii care nu-si ofera cu deplina dorinta si sinceritate, accesul la valori autentice, adevarate. Dumneavoastra nu puteti pierde ceea ce va apartine prin proprie optiune, „ei’ nu au cum sa piarda ceea ce, tot prin proprie optiune, nu le apartine…
    Dincolo de evidenta dimensiune politica a momentului, dincolo de personaje si tabere politice, lucruri de cu totul alta natura, mult mai intime, mai profunde, mai dramatice se intampla. Si dincolo de tristeti trecatoare, e bine ca se intampla, era vital sa se intample. Altfel, Drumul ar fi fost oricand expus unui nesesizat pericol al deturnarii printre false decoruri, alaturi de false tovarasii…

  6. frumos articol, multumesc ca existati, ma face sa ma simt mai bine, ca nu am innebunit, perceptional vorbind.
    pacat ca multa lume nu intelege si sare instant, cam isteric, in acuze (transpuse in rinduri sau verbalizate, cel mai des trivial, in peisaj personal). no, acuma nu te poti supara pe cineva pe ceva n-are.
    din pacate intelectualitatea romaneasca, in procent semnificativ, are la baza o constructie butaforica si un suflet cam mic. in minte imi vine mircea eliade versus mihail sebastian (poate ca-i exemplu ce ma doare cel mai tare), unii cunosc povestea. si cind norman manea a luat pozitie viz-a-vis de majoritatea intelectualitatii bastinase i-a sarit in cap (lui norman manea).
    din pacate traim vremuri de galerii (inspiratie din discursul domnului liiceanu) si cert e ca sintem mai departe de europa.
    si acum sint mai mult ca sigur ca schimbarile vor veni „not i my life time!” (in engleza, in original)
    traiasca si infloreasca scumpa si iubita noastra patrie in frunte cu cei mai iubiti ai poporului!

  7. Ei asta e. Toti trecem prin drama asta. Si eu am prieteni si rude in aceeasi situatie. Unii din interes (au firme cu afaceri de la partid – a se citit PSD) altii pe baza unor umori sau emotii pur hormonale.

    Eu unul sunt optimist. Tot raul spre bine. Noi cei care intelegm miza jocului boicatam, referendumul se invalideaza, deci Basescu revine la Cotroceni, deci justitia ramane libera si va continua sa aresteze si sa faca curatenie.

    Crin pleaca, cel putin daca nu din politica, din fruntea PNL. Sper sa vina un om cu brain. Poate Chiliman? Sper. Sau daca nu sa plece Chiliman si altii care au ramas liberali si nu s-au transformat in sobolani rosii si sa se uneasca unei constructii de drepata din jurul lui MRU.

    Ponta va fi hacuit de ai lui din PSD. Deja i se pregateste. Faptul ca cineva de la varf din USL i-a dat stenogramele lui Dan Tapalaga e semnul cel mai clar ca Ponta a inceput sa fie lucrat chiar de ai lui in pura traditie a partidelor bolsevice. I-l vor propune ca premier pe Dragnea iar daca nu il vor reactiva pe Geoana. Ca altul nu vad. Eu daca ma intrebati sper la Mitrea. Stiu ca e penal si corupt dar e tipul cel mai rational si previzibil din PSD la ora asta. Si nu e prost ca Ponta sa se bage cu capul inainte fara sa tina seama de consecinte. Dar no, depinde si ce vor zice baronii rosii.

    Ce s-a realizat important prin prostia si tampenia asta facuta de Voiculescu si Hrebenciuc e ca au reactivat o parte mare de electorat de dreapta care se simtea tradat de PDL. Basescu a urcat de la 15% la 38%. E ceva. Ghici cu cine vor vota aia in alegerile parlamentare din toamna? Mai ales ca MRU reuseste sa incropeasca rapid un partid popular alturi de partea rupta din PNL (la care sper eu), PNTCD, Noua Republica si cine mai e pe-acolo pe dreapta. De preferat sa nu se uneasca cu PDL-ul. USL-ul ramas nu va mai lua veci-pururi-amin peste 50% la parlamentare. Si atunci ghiciti cui va da Base premierul? Ok, vor trebui sa faca alianta si cu PPDD si UDMR. Dar macar ramanem naibii pe orbita europeana.

    Iata de ce sunt eu optimist. Cat despre prietenii mei uslamisti inca mai sper sa le deschida D-zeu mintile, sa gandeasca si ei cu cortexul rational nu cu hipotalamusul.

    • Asta daca pana atunci nu mai apare o lege care sa dea votul nu partidului stampilat efectiv pe buletin de catre votanti, ci partidului care corespunde unei formule dupa care votul se muta precum pulurile la jocul de moara.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Doina Jela
Doina Jela
Este scriitoare, autoare u unui important numar de volume, care investigheaza si analizeara regimul comunist din Romania , cum ar: Cazul Nichita Dumitru, încercare de reconstituire a unui proces comunist- 1995- Humanitas, Bucureşti, Telejurnalul de noapte, Polirom, Iaşi, 1997,( Ediţia a II-a Vremea, 2005), Această dragoste care ne leagă, Humanitas, Bucureşti, 1998, ( ediţia a II-a Humanitas, 2004), Drumul Damascului. Spovedania unui fost torţionar, Humanitas, 1999, (Ediţia a II-a, Humanitas, 2002), carte ecranizată de Lucian Pintilie în După amiaza unui tortionar, 2001), Lexicomul negru, Unelte ale represiunii comuniste, Humanitas, 2001. Afacerea Meditaţia Transcendentală, în colaborare cu Cătălin Strat şi Mihai Albu, Reuşeşti sau mori– convorbiri emailate cu Vladimir Bukovski. Ungaria 56, Revolta minţilor şi sfârşitul mitului comunist în colab. Cu Vladimir Tismăneanu (Curtea Veche, 2006). O suta de zile nu Monica Lovinescu, editura Vremea, 2008. A îngrijit ca editor la Humanitas si apoi Curtea Veche Publishing numeroase volume de acelasi profil. A fondat si a fost multi ani secretar al Asociaţiei Ziariştilor Independenţi din România, filiala românească a Asociaţiei Jurnaliştilor Europeni cu sediul la Bruxelles (AEJ).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro