marți, octombrie 3, 2023

”Cu disperare, în așteptarea unui răspuns…”

Primesc în dimineața aceasta de la o prietenă franțuzoaică,  următorul mesaj:

Cette nuit la Mairie de Bucarest a détruit la Halle Mataque . Le projet de la Maison est soit-disant de déplacer la Halle, mais quand on détruit une halle avec des bulldozers, est-ce une manière de préserver soigneusement ce qui peut etre réutilisé ? HONTE A MONSIEUR OPRESCU ! Héritier stupide et populiste de Ceaucescu. Son seul but est le pouvoir. Il manipule son électorat, plutôt il l’achète, et pour l’acheter il doit le maintenir dans la bêtise et l’ignorance. Ou est la politique culturelle de la ville ? Ou est l’idée de l’excellence ? Ou est l’idée de ternir son rôle dans le concert des nations et des hommes civilisés ? Nous cherchons désespérément la réponse…..

Traduc, pentru cine nu l-a înțeles:

Noaptea trecută, Primăria Bucureștiului a distrus Hala Matache. Proiectul Casei este chipurile să deplaseze Hala, dar când distrugi o hală cu buldozerele, este asta o modalitate de a păstra cu grijă ceea ce poate fi reutilizat? RUȘINE DOMNULUI OPRESCU! Moștenitor stupid și populist al lui Ceaușescu. Singura lui țintă este puterea. Își manipulează electoratul, mai precis îl cumpără și pentru a-l cumpăra, trebuie să-l țină în prostie și ignoranță. Unde este politica culturală a orașului. Unde este ideea de excelență? Unde este ideea de a-și păstra rolul în concertul națiunilor și oamenilor civilizați?

Căutăm cu disperare răspunsul.

Cine este această  prietenă franțuzoaică, o să spun altă dată. Niște informații sumare, sunt ușor de aflat pe facebook, pe google, pe internet în general.

Nu cine este ea e important aici.

Important, sau chiar șocant este că acest SOS dramatic, disperat, tragic, vine din Franța, dar se referă, cum se vede, la ceva ce s-a petrecut azi noapte în România. În București.

Cum se face că pe o franțuzoaică o doare mai mult ce se întâmplă în România decât pe cei 2O de milioane de români, sau măcar pe cei aproape trei milioane de bucureșteni? Mă rog, mai puțin vreo trei sute, care fac parte din organizații cum ar fi Salvați Bucureștiul Pro-Domo, sau chiar Pro Patrimonio, pe care-l reprezintă Caroline D’Assay, acesta e numele prietenei mele.

De unde această energie morală, această forță a indignării, această hotărâre de a ne apăra pe noi de propria apatie, indolență, provincialism și lipsă de interes pentru pericolele care ne pasc pe noi înșine?

De unde îngrijorarea  ei pentru înclinația românilor de a-și  alege democratic lupii drept paznici la oi, plagiatorii și turnătorii la securitate drept conducători culturali și științifici, hoții  dovediți drept parlamentari, populiștii iresponsabili drept candidați la președinție?

Eu însămi caut cu disperare răspunsul.

Distribuie acest articol

26 COMENTARII

  1. Raspunsul este simplu. Ce vede romanul de-a lungul si de-a latul vietii in tarisoara lui?
    – cand romanul se naste si cand moare – preotul, acela care nu-i asa, trebuie sa aiba grija de suflet – cere bani fara de care nu „presteaza”
    – cand romanul se imbolnaveste – medicul, acela care nu-i asa, trebuie sa aiba grija de trup – cere bani fara de care nu „presteaza”
    – cand romanul are nevoie de educatie – dascalul, acela care nu-i asa, trebuie sa aiba grija de spirit – cere bani fara de care nu „presteaza”.
    De politic nu mai zic, n-are rost.
    Desigur exista exceptii, dar din pacate majoritatea actioneaza dupa cum am descris mai sus.
    De ce i-ar pasa romanului de ce se intampla in jurul lui daca toata viata lui are parte de dispretul celor amintiti? Pana nu se va schimba relatia roman – cei de mai sus, nu exista speranta ci doar amagiri, sau varianta hardcore, emigratia. Dar oare romanul doreste sa schimbe aceasta relatie?

  2. O intamplare cheama pe alta…. Va raspund tot printr-o intamplare. De curand, discutam cu un coleg despre impresiile pe care i le-a lasat Romania pe care tocmai a vizitat-o, in cadrul unui proiect de cercetare. Imi spune de una, de alta si, la un moment dat, ma intreaba: «Voi, romanii, de ce nu va iubiti tara ?». Il intreb usor ofensata: «De unde stii tu ca nu ne-o iubim ? Ce te face sa crezi asta ? ». Imi raspunde calm: « Eu zic ca nu v-o iubiti atata vreme cat nu va intereseaza nimic din ceea ce e in afara portii de la casa sau a usii de la apartament. Am intrat in case cu mult mai frumoase decat mi-a fost dat sa vad pana acum, dar frumosul incepe la voi dupa ce intri in spatiul privat, nu inainte. Pe voi chiar nu va intereseaza nimic din ce este al tuturor ?» Nu i-am raspuns nimic si am schimbat subiectul discutiei.

  3. Hala Matache, cu tot respectul dar era un simplu cui al lui Pepelea. Cladirea n-avea nicio relevanta estetica-poate taranii si strugurii de pa zidul exterior sa va fi impresionat asa tare? M-as mira. Nici pentru ziua recoltei nu se faceau kitsch-uri asa de evidente. Iar in interior, unde era o sordida pescarie, nu era nimic de semnalat-gresie si faianta din cele mai ieftine. Ar trebui sa dati poze-interior si exterior. Sa se edifice si boborul. Iar pe langa imaginile cu hala postati si fostele sedii PRM de pe Enescu si Zola, de curand demolate si ele. Acolo nu s-a mai facut atata tevatura. Nu era miza politica. Fara asta nu putem trai-de dimineata pana seara numai asta facem. De asta se refugiaza omul in sine sau intre peretii casei-spatiul public e doar pentru propaganda. Si iar propaganda. De peste 60 de ani doar asta se-ntampla pe-aici! Bagati-va, in partide, macar.

  4. „De unde această energie morală, această forță a indignării, această hotărâre de a ne apăra pe noi de propria apatie, indolență, provincialism și lipsă de interes pentru pericolele care ne pasc pe noi înșine?”

    raspunsul e simplu si neretoric.. au avut 40 de ani in plus sa se mai cizeleze. Franta are mari probleme cu criza de integrare a tinerilor francezi de origine araba si nu numai, discriminati si tinuti la marginea societatii. probabil ‘forta indignarii’ provine din alegerea de a ignora problemele proprii si canalizarea spre o ‘cestiune’ ‘exotique’, cu potential de condescendenta si oferta de identitate originala, plus ‘que’ e mai facil sa te indignezi nobil de la distanta decat sa dai cu oistea’n gard..

    uneori imi par exasperante anumite pseudo-cautari emfatice.. ptr ca este nesimtirea elitei care ingroapa Romania, nu altceva. Nu ca nu-i doare pe romanii de rand, multi sufera destul de tare din cate realizez, atat ptr ce se intampla in tara cat si de imaginea proasta si discriminarea de care se ‘bucura’ afara, au ajuns sclavi prin europa, cetateni de mana a treia.. intotdeauna problema s-a redus la elita, care-si bate joc (uneori parca incep sa inteleg comunismul); jumatate da cu oistea’n gard si cealalta urla indignata, iar dupa o perioada se face rocada. de ce elita e asa de doi bani in tara asta, e mai greu de raspuns. si cand ma refer la elita, ma refer la toti, nu numai la politicieni. la altii elita iese in strada si convinge oamenii; la noi scrie articole la o cafea si le discuta cu prietenii din directii nebanuite creatorilor mecanicii cuantice. sau face aprecieri sociologice ca ce-o sa fie daca da vaca din coada: 1a. probabil vantul se va intensifica; 1b. o musca va pica ametita; 1c. o ratza care trecea indignata s-a hotarat sa’si creeze un nou partid.. asta dintr-o perspectiva doar, ptr ca nu s-a luat in considerare neoliberalismul cirezii si ca, vaca, auzi proasta de ea!, nici macar nu l-a citit pe heidegger..

    • Pentru Carp

      Sunteti nedrept din multe puncte de vedere. Intai prin imprecizie. Fiindca daca nu stiu la cine va referiti cand spuneti elite, nu stiu cui sa iau apararea de violenta indignarii dvs.
      Cand vreo elita, vezi Herta Muller, a suferit ca un caine, in Romania, nimeni, nici elite, nici oameni de rand, nu i-a sarit in ajutor. Cand un om de rand ca Vasile Paraschiv a suferit ca un caine, nici oameni de rand, nici elite nu au facut mare lucru pentru el. Ramane dezbinarea aceasta, recenta, dintre elite si oameni de rand. Pe vremuri, in Romania, se respectau reciproc si fiecare intelegea rolul celuilalt si rostul lui.
      Ca francezii o fac din plictiseala si exotism, e o nedreptate si la adresa lor. si o ingratitudine. Iata, ei au reusit sa-l opreasca pe primarul din Fontainebleu, care a vrut sa comita acelasi abuz cu hala de la ei. Acolo nu s-au incaierat elitele cu locuitorii obisnuiti.

      pentru Genu

      Opinia noastra despre Hala Matache si despre patrimoniu, ca NESPECIALISTI; poate diferi. Ca cetateni, insa cred ca nu. Exista o hotarare judecatoreasca definitiva, ca NU ARE VOIE s-o darame, Oprescu a promis ca se va supune ei, de altfel nu era vorba de o promisiune , ci de o obligatie, si a incalcat-o. Cand un bandit incalca o hotarare, putem sta relativi linistiti, legea vegheaza, cand un primar devine un bandit, ar trebui sa ne nelinistim, si eu si dvs., Aceasta incalcare este simtomul ca traim intr-un stat captiv. Piratii au ocupat corabia si o conduc azi, in Romania, cu asentimentul nostru. Imi pare rau ca spunerea acestui adevar va supara mai mult ca adevarul insusi.

      Journal LIBERATION fait état de la démolition de la Halle Mataque. Lisez l’article dénonçant les conditions de l’assassinat de la Halle par Monsieur Oprescu

      La municipalité de Bucarest détruit un monument par surprise

      next.liberation.fr

      La Halle Matache, construite au XIXe sicècle et classée monument historique, a été demonté dans la n…

      • D’na, ca sa fiu mai ‘precis’, desi am avut senzatia ca am fost clar, ma refer la toata elita, din toate timpurile. Cu mici exceptii care mai degraba au confirmat regula, n-a existat o atitudine comuna sau vreo implicare majora din partea elitei, asa ca stati linistita ca nu aveti cum sa-i luati apararea (?). Au fost oameni care au influentat pozitiv pe cei din jurul lor si exista in continuare, numai ca varfurile care puteau face o diferenta n-au miscat in front, ca a fost vorba de stiinta fie de cultura. Ex Hertei Muller si ce spuneti nu arata decat lipsa de solidaritate crasa, lasitate. Odata crescuta, elita se transforma intr-un clovn fara forta de a’si impune principiile; un clovn vorbeste bine si atragator, dar e doar un personaj de circ..

        Daca stau sa ma uit la ce se intampla acum in tara, si lipsa de solidaritate care a existat in comunism, cine vreti sa spuneti e la baza dezastrului? probabil moromete e de vina..

        Nu am o indignare violenta, doar o frustrare fata de ura care exista in elita, fie ea culturala sau politica.

      • Hai totusi sa nu o intoarcem ca la Ploiesti. Articolul intreba de ce nu se indigneaza romanii si in special bucurestenii ca primarul Oprescu darama Hala Matache, nu ca nu respecta o hotarare judecatoreasca. Iar raspunsul e simplu: pentru ca in opinia „neindignatilor” e o constructie urata si banala clasificata ca multe altele in mod aberant ca monument istoric de niste contopisti disperati sa aiba cat mai multe „obiective” de reglementat ca sa isi justifice activitatea de plimbat hartii prin ministrerul culturii. Imi amintesc ca la constructia podului Basarab s-a facut aceeasi tevatura in jurul unui alt „monument istoric”: poarta unei foste fabrici de bere. Poarta unei foste fabrici de bere e monument istoric!? Te apuca si rasul…

        Daca Oprescu a gasit o modalitate de a ocoli/fenta hotararea aia judecatoreasca printr-un tertip legal foarte bine, il aplaud. Daca a facut un abuz sa plateasca, legea e lege. Dar in privinta Halei in sine nu am nici o obiectie ca a fost daramata. Si ca mine multi cred.

        • Crap, aveti dreptate, e o problema cu elitele din toate timpurile de la noi. dar de ce s-ar perpetua la nesfarsit vrajba asta? ce mai inseamna azi termenul? ce sunt alea elite politice? jumatate sunt infractori si alesi de o populatie care ii admira. de ce?
          De ce admira Momo un ins care a gasit un tertip juridic, desi acela isi daduse cuvantul ca nu-l cauta?

          Momo, va apuca rasul pentru ca nu sunteti informat. Conferintele unuia dintre marii nostri arhitecti, Serban Sturza, v-ar lamuri de ce nu doar Hala, ci chiar amplasarea ei, era emblema unui alt fel de locuire a unui oras, care la noi moare, in timp c e in lume traieste. Celalalt mare indignat, este fiul, traitor in Anglia, al celui mai mare ahitect al nostru GM Cantacuzino, rasplatit de comunisti pentru excelenta lui, cu – ati ghicit! inchisoarea. El anima din strainatate Pro Patrimonio, in numele unei idei de locuire mostenita de la tatal lui. etc.etc. Nicio legatura cu tipii care plimba hatii prin ministere. Primul a facut unul dintre cele mai frumoase locuri din Bucuresti, unic in Europa. Caturestiul.
          In ce ma priveste, nu o sa ma las intimidata de eleganta replicii dvs. cu Ploiesti-ul, dar nici n-o sa va spun ca imi face placere. Nu mai vorbim, daca nu va reuseste efortul sa fiti politicos. Sau poate nici nu-l faceti?

        • Momo, remarca dvs cu Ploiestiul este cel putin ciudata avand in vedere existenta la Ploiesti a Halelor Centrale care nu numai ca nu au fost daramate, dar nici nu vor fi vreodata, ele reprezentand un simbol al orasului.

          Daca edilii bucuresteni au fi intors-o ca la Ploiesti, Hala Matache ar fi inca in picioare.

  5. V-am spus-postati niste poze cu hala aceasta. Nu ma erijez in specialist, dar unele lucruri se vad cu ochiul liber. O sa va rada toata lumea, va asigur. Nu sunt simpatizant al dlui Oprescu, dar aici cred ca a procedat corect. Iar artera pe care o edifica dansul era ideea lui Carol al II-lea. Si era buna.
    N-ar trebui sa va ia valul atat de tare-„bandit” e un cuvant prea greu. Tot timpul trebuie sa meditam la cele spuse de Benda in „Tradarea carturarilor”. Intre inginerul Paraschiv, doctorul Cana, Radu Filipescu, Liviu Babes sau dna Cornea si anticomunismul de moda noua nu e absolut nicio legatura. Candva se va devoala totul-in tara asta secretele nu tin mult. E ultima forma de profanare a memoriei victimelor comunismului. Romanii sunt o profesie, nu-i asa?

  6. pt. MOMO.
    MI s-a pierdut raspunsul dinainte. Poate o sa reapara, daca da, imi cer scuze ca ma repet. Am revenit fiindca mai voiam sa spun ceva despre optiunea dvs., Momo. Iertati-ma daca sunt didactica. Exista doua tipuri de capitale: 1.dormitor si loc de trecere in viteza, dinspre casa spre slujba si dispre slujba spre casa. 2. orase frumoase, cu locsoare frumoase, colturi frumoase, piete, in care si in jurul carora oamenii se opresc, se uita, admira, intra in vorba, cumpara, beau un pahar.
    Bucurestenii, fiindca au descoperit dupa 1989 masina, dupa ce altii s-au saturat de ea, opteaza pentru primul fel de capitala. Locuitorii Parisului, Pragai, Budapestei si chiar ai oraselor mult mai mici, opteaza pentru un loc pe care iubindu-l, invata sa-l iubesca si mai mult. Dvs. ca admirator al marelui pod de la Basarabi, pareti sa preferati acest oras de trecere in goana, cu masina, dinspre , spre. Nimeni si niciun turist nu va voi vreodata sa se opreasca in orasul asta oribil, decat pentru bautura ieftina, sex ieftin si poate chiar droguri ieftine.
    Nu cativa functionari nepriceputi din ministere opteaza pentru a doua solutie, ci doi dintre marii nostri arhitecti: Serban Sturza si Serban Cantacuzino. Unul a facut in Bucuresti singurul loc unde lumea se aduna, se simte bine, adasta, intra in vorba, Carturestiul. Celalalt este fiul lui GM Cantacuzino, traieste in Anglia si e in fruntea indignatilor de care vorbiti. Conduce Pro Patrimonio si pledeaza pentru un tip de locuire in care oamenii isi iubesc orasul si-l apara. Pentru ei, podul Basarabi, imagine a unui oras centrifug, nu centripet cum e un oras adevarat, este o catastrofa. Hala Matache, un loc cu istorie , care ne aminteste cine suntem. Ce va aminteste dvs. Podul Basarab: ce de ambuteiaje aveati cu masina pana mai ieri, nu? Goniti acum mai repede, nu? Spre unde? de ce? Spre locul unde castigati bani. Cand vreti sa va bucurati de frumusetea unui oras frumos, va duceti la Paris, Praga, Budapesta..,. Si ziceti, bravo lui Oprescu, daca a gasit un tertip legal.
    Nu ca as aprecia foarte mult politetea dvs. cu intorsul ca la Ploiesti si mi-ar face din cauza asta placere sa continui dialogul, dar poate nu aveati si perspectiva asta asupra lucrurilor. Daca o aveati si nu conteaza, iertati-ma.

    Pentru dvs. Crap, nu spuneam decat ca da, aveti dreptate ca e ceva cu elitele. Dar in ce fel ii obliga ele pe romani sa aleaga in masa si cu entuziasm infractori de drept comun drept elite politice? Caci n-o sa-mi spuneti ca elitele i-au indemnat: Dimpotriva, saracele, au facut ce-au putut sa spuna, dragilor, n-o faceti, ne ia dracu. Romanii insa stiu ei mai bine cum sta treaba. ei stiu si cand nu stiu nimic. sau mai ales atunci.

    • Imi cer scuze doamna Jela daca expresia mea cu Ploiestiul v-a ofensat. Nu era intentionat o impolitete, vroiam doar sa va atrag atentia ca schimbati subiectul.

      Va inteleg punctul de vedere dar nu achiesez la el. Nu pentru ca nu respect arhitectura de buna calitate sau frumusetea anumitor cladiri. Insa daca am de ales intre a economisi 30-40 de minute zilnic dintr-un timp pe care nu il am si o poarta de fabrica de bere din sec. XVIII nu va suparati dar aleg podul Basarab. Bucurestiul e un oras sarac, un oras de oameni chinuiti de probleme mult mult mai mari decat lipsa unei arhitecturi care sa incante ochiul. Cand ai confortul unui imperiu in spate cum au francezii, englezii sau austriecii si nevoile „joase” din piramida lui Maslow iti sunt satisfacute, iti da mana sa te ocupi de frumusetea orasului nu numai de functionalitatea lui. Cand esti gaituit de griji si probleme de supravietuire zici mersi cand cineva t-i le rezolva chiar daca a sacrificat un monument pentru asta. Mai ales ca, asa cum spuneam, e cazul sa pastram proportiile. Nici Gaudi sau Saligny nu m-ar putea convinge ca Hala Matache e un monument sacru de calibrul, nu stiu, Louvre-ului. Sau a CEC-ului Bucurestean daca vreti un reper romanesc. Cu atat mai putin altcineva, fie ei arhitecti romani celebrii sau copii acestora.

    • Cu tot respectul, dar traiti in alt Bucuresti! Daca dvs admirati si regretati mizeria imunda care se afla in zona Garii Basarab in detrimentul noului pasaj nu pot spune altceva!

      • Halele parisiene in care se petrecea actiunea filmelor cu Gabin, erau, in anii 50 pe punctul de a fi daramate, erau acolo milioane de sobolani. miliarde poate. s-au prezervat, desi nu pareau monumente de ahitectura. era cadrul filmelor cu Gabin. la fel, in anii 70 s-a intamplat cu cartierul Marais, sordid, focar de boli si infectii. acum e unul dinte ele mai sic si vizitate cartiere. nici eu nu vreau sa ofensez pe nimeni.Bucurestenii su-si iubesc orasul. asta e raspunsul si la intrebarea mea. Cand spui ca preferi sa darami o poarta din sec. XVII ca sa ajungi mai repede la serviciu, eu ce sa spun? noroc ca dl . care gandeste asa nu e primar la Paris?

  7. Citesc articolele dumneavoastra cu multa placere si, de obicei, ma regasesc in ele. De aceasta data insa… Mai precis, eu am locuit in Bucuresti intreaga mea viata si, o buna parte din perioada de dupa anii ’90 am fost adult. Astfel, am amintiri precise despre Hala Matache, despre cum era si despre ceea ce se intampla acolo. Multi prieteni au descoperit in ultimii ani o pasiune pentru Hala Matache, o apreciere pe care nu as fi banuit in niciun caz ca o au prin anul 2000, de exemplu. In anul 2000, Hala Matache, aflata in centrul Bucurestiului era, cum stie toata lumea, un centru al sexului ieftin si cainilor vagabonzi. Iti trebuia o doza respectabila de curaj pentru a te aventura in zona noaptea, pe jos. Mai mult de atat, daca nu in hala, in multe din cladirile din jur conditiile erau insalubre, nu se facea nimic pentru restaurare si, in general, nu interesa pe nimeni ce se intampla acolo. Nu vorbesc de rezultatele pe care le-ar fi avut un eventual cutremur. Sa trecem. Sigur, noi, cele douazeci de milioane de nepasatori suntem, probabil, vinovati ca nu ne intereseaza marturiile vii ale Bucurestiului de alta data. Dar exista si cativa oameni carora le pasa. Unde au fost acei oameni in 93? Dar in 2000? Dar in 2007 cand Romania era intr-un boom economic si era usor sa faci investitii? Va asigur, daca in anul de gratie 2012, acest primar incompetent ar fi gasit un centru restaurat, o Hala refacuta si cu un aport cultural real in Bucuresti nu ar mai fi putut sa o demoleze. Atunci si noi, cei douazeci de milioane de nepasatori am fi facut ceva. Am fi stat toti in zid. Dar asa? Cine este responsabil pentru Hala Matache? Eu imi accept responsabilitatea de nepasator. Dar in anul 2000 nu am citit niciun articol despre Hala monument care se degradeaza. Nimic. Cred ca elita noastra nu reactioneaza decat in fata dezastrului, este, helas, incapabila sa construiasca.

    • Daca as fi avut bani, Hala Matache ar fi aratat acum cum arata zona Fabricii de bere Bragadiru. E o minunatie si ma plimb pe acolo cu un sentiment de jubilatie ca se poate. Nu stiu cine a facut contractul cu acel italian, obligandu-l sa prezerve monumentul, oricat de multi bani vrea sa scoata din el. Nu ma intrebati unde am fost in anul X, si de ce ma indignam atunci. Nu e cinstit. Faceam probabil ceva ce mi se parea util si urgent si atunci. nimeni nu poate cere nimanui sa faca altadata ce i se pare oportun sa faca acum. si nici nu e drept sa i se faca procese e intentie. inca o data, Oprescu a promis sa nu faca ce a facut. asta e ticalosie, banditism, cu care insa ne-am obisnuit, astfel incat fapta nu ni se pare grava, ci cuvantul ni se pare dur.

      • Doamna, faptul ca Oprescu este un om gata sa insele in toate modurile posibile, gata sa profite de orice pentru a mai creste un pic in sondaje este, cu siguranta, adevarat. Faptul ca noi l-am votat pe acest primar este dezamagitor si revelator. Dar eu locuiesc in sectorul lui Robert Negoita… Prin comparatie Oprescu deja pare extraordinar. Faptul ca avem o justitie care nu-si poate impune hotararile si nu poate pedepsi atunci cand ele nu sunt respectate este, din nou, clar si este, poate, lucrul cel mai ingrijorator. In rest, eu nu v-am facut dumneavoastra un proces de intentie. In niciun caz. Procesul de intentie exista dar este general. Imi este facut si mie, de fapt. Locuitorii Bucurestiului au tolerat in centrul orasului un focar de mizerie si infectie timp de peste douazeci de ani! Ei nu au reactionat decat atunci cand s-a pus problema daramarii unor monumente istorice. Zona ar fi fost acum in continuare un focar de mizerie si infractionalitate sub privirea blanda a Politiei si, din pacate, nu cred ca lumea ar fi protestat fata de degradarea lenta. Hala Matache a fost daramata. Din pacate exista zeci de cladiri vechi in Bucuresti care se degradeaza, care se prabusesc pe ele insele, unele dintre ele de o frumusete extraordinara. Nu intereseaza pe nimeni. Ma gandesc, daca pentru coagularea unei constiinte civice e nevoie de un Oprescu si de un buldozer, atunci poate chiar avem noroc…

  8. Cand primarul Traian Basescu a dat aprobare pt constructia cladirii de birouri, acum parasita, de langa Biserica Armeneasca, v-ati indignat, doamna? Sau dna de la Liberation? Fundatia acelui VERITABIL MONUMENT a fost intr-adevar afectata. Sau cand langa Catedrala Sfantul Iosif s-a facut acel building ireverentios fata de traditie si frumos. Si-acolo era amestecata tot gruparea „neoanticomunista”-dl Videanu era primar general si fost partener de afaceri cu comanditarul. Daca ati fi facut-o v-as fi crezut si in alte dati. La fel cum stimez demult o doamna care scria carti memorabile despre desertul durerii

    • Pt. Genu . V-am raspuns amestecat, din greseala, mai sus. Am fost si cand cu Catedrala Sf. Iosif. Si cand cu Armeneasca. Nu activistii pentru frumusetea orasului au aranjat atunci lucrurile, au sistat procese, au inchis ochii. In plus, nu exista cred Contributors, eu eram mai mult in Franta si scriam cartile pentru care ma complimentati dvs. complimente pentru care multumesc.cand faci cu convingere un lucru, stiti probabil c ate concentrezi cu toata energia pe el, nu? eu in tot cazul, nu-s Napoleon.

  9. Stimata Dna Jela, cred ca stiu de unde vine indignarea frantuzoaicei. Din acelasi loc provine si indignarea mea. Am fost in Romania de Craciun si hoinarind prin oras am dat peste o monstruozitate in plin centrul Bucurestiului, chiar daca nu pe o artera principala. O frumoasa vila brancoveneasca a fost daramata cu exceptia unui singur zid – cel din fata, stingher ca o un fragment de mini-Colosseum. Din acest trist vestigiu se inalta falnic un cilindru de metal si sticla, intr-o imbinare arhitectonica de un prost gust aproape hilar. Din pacate cred ca am sters pozele si am ramas fara material pentru a ilustra hidosenia acestui sacrilegiu.

    Franta este presarata cu cladiri vechi, unele ruine, altele functionale, care fac parte din trecutul tarii si sunt iubite ca atare. Romania … nu prea. Dupa revolutie au reaparut conacele boieresti ca status symbol pentru noii proprietari dar nu exista un respect pentru trecut, asa cum de altfel nu exista nici pentru prezent nici pentru viitor. Si mie mi-au trebuit ani petrecuti in alt mediu ca sa inteleg notiunea, iar acum plimb amici veniti in vizita si cand le spun “acest turn dateaza din perioada gotica timpurie” raspund “ei si?” “Si … de secole aceasta cladire este intretinuta, iubita, admirata … si a rezistat sute de ani. Vi se pare putin lucru?”

    Li se pare, sau mai precis nu inteleg. In Romania, unde fiecare epoca simte nevoia sa distruga mostenirea celei vechi in loc sa construiasca pe baza ei, ceea ce s-a intamplat cu Hala Matache este normal. Nu ma refer numai la demolare, ci si la ceea ce a condus la demolare – neglijare, indiferenta, decadere.

    Daca asteptati cu disperare un raspuns, ma tem ca veti astepta mult si bine.

    • Multumesc, astept ”cu disperare” o dezbatere, o constientizare a felului cum suntem, noi romanii. Traita si pe afara si pe aici, ca si dvs. stiu ca valorile sufletesti individuale de aici sunt in alte parti pierdute pe vecie, sunt in spate, dar invatarea statutului de cetatean se afla in fata noastra si intr-o zi tot mai multi romani vor fi cetateni si isi vor iubi tara. N-am sa disper niciodata in convingerea asta. Da, zicea Cornel Regman ca noua, romanilor ne lipsesc ei 700 de ani de acasa. Dar nu ne impiedica nimeni sa vrem sa-i achizitionam, nu? Doar sa VREM.

  10. Pt dna „Artemis”
    Zidul „brancovenesc” despre care vorbiti e ruina unei case ce dateaza de pe la inceputul sec XX. Ea a fost distrusa in decembrie ’89 la „asediul” Bibliotecii Universitare. O asociatie a arhitectilor sau o firma de profil a incastrat apoi acel building de sticla si beton in carnea ruinei. Altfel, era demolata cu totul. O fi chiar asa rau? Genial, probabil ca nu e, dar nici de un sacrilegiu nu poate fi vorba. Sarutmana

    • @Dl Genu,

      Multumesc pentru precizare. Dupa ani de trait intr-un oras medieval care-si conserva cu meticulozitate casele, vad cu alti ochi casele din Bucuresti. Sunt multe case brancovenesti de o frumusete emotionanta dar din pacate intr-o stare jalnica datorita zecilor de ani de neglijenta.

      Imi mentin parerea privitoare la casa mutilata. Daca data de la inceputul secolului XX inseamna ca sunt sanse sa existe planul original al casei – sau o echipa de arhitecti ar fi putut sa recreeze casa respectiva sau macar sa o incadreze intr-o constructie similara ca stil. Nu vad de ce singura alternativa stilistica ar fi fost cea aleasa.

      Va invit sa vedeti constructii noi in alte orase, unde una sau mai multe fatade sunt obligatoriu „vechi” din cauza incadrarii in peisajul unei piete, iar restul este otel si sticla. Arata mult mai armonios decat acel hibrid. Ma bucur sa vad ca exista arhitecti cu veleitati conservationiste, si cum probabil ca este ceva nou pentru romani. ar fi bine daca s-ar inspira din alte tari europene.

  11. Pt dna Jela

    Patima demolarilor e veche de cand lumea la romani, dna. Pe vremea lui Carol I s-a distrus mai mult decat in timpul comunismului-nu-i o calomnie la adresa regelui, ci o realitate. Oricum, nu se ocupa dansul de asta.[ statuia sa din fata Palatului regal merita si ea o discutie-e un kitsch ordinar!] Pake, stiti foarte bine, a daramat turnul Coltei intr-o noapte!
    La fel si in politica-fiecare nou demnitar sisteaza toate proiectele predecesorului. Poate n-or fi toate rele. Dar asa se-ntampla mereu. Profesorul Boia crede ca instabilitatea istorica endemica a Balcanilor e de vina. Asa o fi. Poate ca scapati fiind de acest cosmar o sa traim si noi mai pe-ndelete. Si-o sa invatam sa fim mai atenti si cu noi si cu spatiul public.
    Aveti dreptate-patimile concretizeaza intotdeauna. Si nu va cere nimeni sa fiti Napoleon. La doamne nici nu da bine-numai dna Tatoiu a reusit, dar cu ce pret! E bine cum sunteti si va multumesc pt asta. Stiti, intotdeauna am ales sa-i judec pe intelectuali numai pt lucrurile lor bune. Nu cred in est-etica dnei Lovinescu, Dumnezeu s-o ierte! De exemplu, TRU e o catastrofa in zona politicii de partid. Ca sa nu zic altfel. Dar asta nu-l impiedica sa fie cel mai mare ziarist roman. Parerea mea. Sarutmana

  12. Bascalie curata .

    Domul Oprescu ne-a mai zeflemiat odata cu raspnsurile la intrebarea despre piatra cubica de pe Bulevardul Aviatorilor spunand ca „fiecare piatra e inventariata si pastrata la loc sigur ‘” Ne credea dobitoci sau redusi mintali . Faptul a trecut si el crede ca noi am uitat . N U , n-am uitat si va veni vremea cand va da socoteala .
    Cu Hala Matache face la fel afirmand ca o va reconstrui dar , atentie , daca va avea fonduri . Pana va face rost de fonduri , noi romanii vom fi uitat demult de pseudoangajamentul luat . Si cu asta basta . Primarul care a achizitionat , intr-o perioada de criza , ceasuri publice placate cu aur a trait in huzur si in tinerete ( baiat de general , nu ? ) dar si la maturitate ( chirurg , deh … ca nu o fi avut veniturile TOTALE cat au tinerii medici de azi ) . Nu stie ce-i chibzuiala si nici atasamentul de patrimoniu .
    Rusine !

  13. „În ultimii douăzeci de ani s-a coagulat o problemă serioasă în această direcţie; iar ea se reduce, în principal, la o apreciere cantitativă a pierderilor suferite de patrimoniul național. Spun asta pentru că, după schimbarea survenită în 1989 între regimul comunist și perioada actuală, s-au făcut niște salturi mari, deseori, în defavoarea patrimoniului. Să ne amintim cum în primele șase luni de după Revoluție, granițele României au fost deschise și necontrolate. În acea perioadă, scurgerile obiectelor de patrimoniu, mai ales cel mobil, în străinătate au fost colosale. Chestiunea aceasta s-a soldat cu o pierdere importantă, incomensurabilă, din punct de vedere al valorilor pe care România le-a avut. Aceste obiecte au plecat din țară necontrolat, sub forme mai degrabă oculte decât legale.” – un fragment dintr-un interviu dat de Șerban Sturdza

    http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/patrimoniul-cultural-romania-este-o-chestiune-siguran-na-ionala

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Doina Jela
Este scriitoare, autoare u unui important numar de volume, care investigheaza si analizeara regimul comunist din Romania , cum ar: Cazul Nichita Dumitru, încercare de reconstituire a unui proces comunist- 1995- Humanitas, Bucureşti, Telejurnalul de noapte, Polirom, Iaşi, 1997,( Ediţia a II-a Vremea, 2005), Această dragoste care ne leagă, Humanitas, Bucureşti, 1998, ( ediţia a II-a Humanitas, 2004), Drumul Damascului. Spovedania unui fost torţionar, Humanitas, 1999, (Ediţia a II-a, Humanitas, 2002), carte ecranizată de Lucian Pintilie în După amiaza unui tortionar, 2001), Lexicomul negru, Unelte ale represiunii comuniste, Humanitas, 2001. Afacerea Meditaţia Transcendentală, în colaborare cu Cătălin Strat şi Mihai Albu, Reuşeşti sau mori– convorbiri emailate cu Vladimir Bukovski. Ungaria 56, Revolta minţilor şi sfârşitul mitului comunist în colab. Cu Vladimir Tismăneanu (Curtea Veche, 2006). O suta de zile nu Monica Lovinescu, editura Vremea, 2008. A îngrijit ca editor la Humanitas si apoi Curtea Veche Publishing numeroase volume de acelasi profil. A fondat si a fost multi ani secretar al Asociaţiei Ziariştilor Independenţi din România, filiala românească a Asociaţiei Jurnaliştilor Europeni cu sediul la Bruxelles (AEJ).

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro