joi, martie 28, 2024

Cu Ponta printre dictaturi şi Băsescu la Operă

La finalul actului IV din Nabucco, când ma­rele rege acceptă în fine cuvântul dom­nului, idolul Baal cade la pământ sfă­râ­mându-se în bucăţi, iar poporul ales e li­ber să se întoarcă acasă şi să reclădească Ierusalimul. N-ar fi rău să ne eliberăm şi noi în fine de acest idol de proiect la care ne-am în­chinat timp de 15 ani, de pe vremea când consilierii pre­şedintelui Cons­tan­ti­nes­cu în­cepuseră să tragă cu carioca pe hartă mari con­ducte stra­tegice prim­pre­jurul Mă­rii Negre, ale căror realism sau utilitate au fost mereu sus­pe­c­te.

Ponta e forţat să o facă, dacă tot a avut ghi­nionul ca anunţarea eşecului pro­iec­tu­lui Nabucco (nume de rău augur de la bun început) să se suprapună cu vizita lui în Azer­baidjan. Turneul lui oricum bate re­cordul de bizarerie, măcar şi pentru aceea că nu i s-a comunicat deloc poporului sco­pul şi durata vizitei prin Asia Centrală. Fo­tomontajele cvasi-turistice de pe site-ul gu­vernului sunt bune pentru reportajele lui Aristide Buhoiu, dar nu ne lămuresc de­loc care a fost treaba cu Uzbekistan, Hong Kong, Macau ş.a.m.d.

D-l Ponta a folosit în acest turneu bă­trâ­nul avion al lui Băsescu, ăla vechi şi mare consumator de kerosen, după ce tot el fă­cuse caz de existenţa aeronavei şi spusese că o taie din bugetul pe 2013 – unde, la drept vorbind, nici nu există, fiind în­chi­ri­ată de preşedinte cu ziua, exact cum a fă­cut acum şi premierul. Inconsecvenţa asta pe fleacuri n-are consecinţe electorale la noi, însă arată o dată în plus cu câtă na­tu­raleţe tinerii noştri politicieni sunt gata la propagandă neruşinată pe mize minore.

Gafele de substanţă sunt mai greu de jus­ti­ficat însă: pentru ce s-a mai dus în Azer­baidjan, dacă la ora aceea ştia că Nabucco nu mai e, iar pe azeri nu-i in­teresează Arpechim-Olt­chim? Că astea se bat în cu­ie dinainte, de delegaţii teh­nice, premierii nefăcând de­cât să parafeze un succes atunci când el există. Doar ca să ne facem de râs cu o vizită asimetrică – gazdele fiind reprezentate de vice-premier – în care noi în­cer­căm să-i încălzim cu glu­mi­ţe despre Eurovision, iar ăia stau ca sfinc­şii şi zic, nu, nu ne interesează oferta?

La fel în Kazahstan şi Uzbekistan: nu ştim ce căutam de fapt, în afară de poze pentru Facebook-ul guvernului prin capitalele futurist-deprimante, ca din Jocurile Foa­mei, ale dictatorilor post-sovietici de pe drumul mătăsii. În cel mai straniu episod al vizitei, premierul Ponta a stat un sfert de oră pe telefon ca să anunţe tele­vi­ziu­nilor române, direct din Taşkent, un plan strategic de reformă a administraţiei pu­blice până la finalul lui 2013, „cum n-a mai fost altul de 23 ani“. Nu cred că USL are vreun plan sau dorinţă să reformeze administraţia; dar dacă ar avea, asta era tema de discuţie acum, din Asia Centrală? Primăriile lui Dragnea se reformează pe roaming, din ţinuturile lui Ghingis Han?

Deşi a călătorit mult mai aproape, doar pâ­nă la Consiliul European, deci nu are scu­za de jet-lag, preşedintele Băsescu a vrut şi el să onoreze săptămâna populistă bur­zuluindu-se la nu se ştie cine: dacă Na­buc­co n-a ieşit, atunci noi ne vom lua soar­ta în mâini şi vom avea o strategie ener­ge­tică naţională – a se reţine, na­ţio­nală – fă­ră să mai aşteptăm aprobarea Eu­ropei. Ca­re, iată, ne lasă din braţe la greu, perfidă ca totdeauna, urmând ca noi să ne mo­bi­lizăm râul, ramul şi mai nou piatra seacă (recte, şisturile) pentru a o scoate la capăt cu energiile alternative.

Nu-i prima oară când preşedintele zdrăn­găne pe coarda acestor conspiraţionisme şi victimizări mult-iubite de popor şi co­mentatorii de Cişmigiu; dacă toţi o fac, el de ce nu? Pe popor nu-l vei convinge în veci cu argumente raţionale că varianta aleasă de azeri, cea către Adriatica, este realmente mai economică (pentru ei), mai puţin riscantă şi mai rapid de realizat. Şi că suntem absurzi când, pe de-o parte, vedem lumea şi economia globală ma­ne­vrate machiavelic, după interese politice, dar pe de altă parte, acuzăm UE că nu a fo­losit pârghia presiunilor politice pentru a promova un proiect de trei ori mai scump decât alternativa, doar pentru că ăsta era varianta care ne interesa pe noi. Ca la Liga lui Mitică, înjurăm aranjamentele de culise doar pentru că n-am reuşit şi noi să in­trăm în ele.

În rest, aş reţine cuvintele comisarului pen­tru energie Ottinger, care, într-un dia­log scurt şi clar pentru care îi felicit pe co­legii de la HotNews, a spus, probabil în za­dar, câteva adevăruri care ar trebui să ne bucure dacă n-am fi aşa paranoici. Unu: că, în ciuda disfuncţiilor şi jocurilor de in­terese, UE e totuşi diferită de statele foste sovietice: în Europa statele guvernează, iar companiile fac proiecte, nu invers. Şi doi: că nu e bine să te agăţi de mari pro­iecte „strategice“, precum Nabucco, aşa cum facem noi de 15 ani, pentru că ele sunt mai puţin importante decât par la pri­ma vedere. În general, dar în special pen­tru o ţară ca România, care nu e nici aşa dependentă de gazul rusesc, nici lipsită de resurse proprii. Contează mai mult o în­treagă sumă de lucruri mici şi practice, mai puţin spectaculoase, dar executate la timp. De exemplu, interconectările ener­getice peste graniţele statelor membre, ca­re creează flexibilitate şi diversitate. Va, pen­siero, sull’ali dorate

Articol aparut in Revista 22

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. As acorda, totusi, circumstante atenuante domnului Ponta, legat de recentul turneu in Asia. Cred ca oricare dintre noi, daca am fi avut norocul Domniei Sale de a fi prim-ministru al Romaniei, am fi folosit avantajul functiei si nu ne-am fi dat in laturi de la a vizita acele tari pe banul contribuabilului roman, atata timp cat ne-am fi bucurat de larga sustinere din partea alegatorilor. De unde ar fi avut bani Domnia Sa sa organizeze pe propria cheltuiala o astfel de vizita, in atatea tari, dar indeosebi in Marea China? Costa enorm! Pacat ca nu a putut vizita si Marele Zid chinezesc! Pacat ca nu a vizitat si Singapore, ca era pe aproape! Sau Tailanda, eheee!
    Sa fim deci intelegatori, e tanar si doreste si Domnia Sa sa profite de functie cat timp se bucura de simpatia alegatorilor. Ca pe urma … stiti cum e cu soarta politicienilor, ca bietul Nastase!

  2. ´´în Europa statele guvernează, iar companiile fac proiecte, nu invers.´´ cu exceptzia romanicai.aci liga lui mitica cuprinde toata suflarea.
    va multumesc ptr articol.de ce sint atit de putzini ca dvs acolo?

  3. A face astfel de afirmatii despre UE, in nota ironica, inseamna fie ca autorul nu intelege mai nimic din politica, ceea ce nu cred, fie ca este un filoeuropean incurabil ceea ce face sa vada realitatea in mod distorsionat.
    Cateva intrebari:
    – Nabucco nu era construit de catre tarile pe unde trecea, fiecare cu partea ei? In aceste conditii de ce ar fi fost mai scump pentru azeri?
    – Nu cumva BP este majoritar in consortiul care exploateaza gazul azer, alaturi de norvegieni? Deci a cui a fost decizia?
    – TAP este construit de norvegieni, elevetieni si nemti, nu de greci, albanezi si italieni pe unde trece. Repet, in aceste conditii cine si pentru ce decide?
    – TAP nu se mai construieste de la granita de est a a Turciei, ci de la cea de vest. Pana acolo se construieste TANAP de catre turci si azeri, tari care sunt foarte strans legate cultural si strategic. Asta pentru ca sa depinda cat mai putin de europeni in deciziile de pe terioriul lor. Nu se putea oare ca de la granita turco-bulgaro-greceasca sa se livreze gaz si pe Nabucco si pe TAP daca se vroia si daca era doar pe bani?
    – Ce fel de ratiuni „economice” stau in spatele retragerii strategice a Gazprom de la achizitia companiei nationale grecesti de gaz si de ce au insistat nemtii atat de mult ca aceasta sa fie privatizata (evident pe fondul crizei din Grecia)?
    In esenta, daca este vorba doar de bani, gazul s-ar vinde la un pret pe TAP si la altul pe Nabucco?
    UE clameaza necesitatea unei politici energetice comune, adica in beneficiul tuturor membrilor sai. Eu as intelege ca orice intra in UE ca sursa de energie, ar trebui sa fie pentru toti membrii la fel cum si resursele interne ale unor dintre membrii trebuie sa fie la dispozitia tuturor (ceea ce se cere Romaniei, sa permita „exportul” de gaze in UE din putinele si insuficientele resurse pe care le avem).
    Daca tot ne dam cu parerea si ne consideram experti, atunci sa informam corect cititorii. Asta, bineinteles, cu conditia sa intelegem ce se intampla.
    Mai grav ar fi daca, in ciuda intelegerii jocurilor geopolitice, cititorul ar fi dezinformat cu buna stiinta!

    • Nu stiu daca observati, dar punctele dv 1, 2, 3 si 4 confirma exact ce am spus – urmand pe comisarul Ottinger: in UE nu statele construiesc proiecte, ci firmele. Nabucco a fortat exceptia de la regula si uite ca n-a reusit. Ce-i de mirare. Fireste ca in Rusia, Azerbaijan, Turcia, poate fi altfel…

      • Domnule Ionita, totusi UE vorbeste de o politica energetica comuna si noi ne plangem ca primim gaz rusesc la preturi mari! De ce nu intervine UE in acest caz? Despre ce fel de piata a gezelor vorbim in UE?

  4. Cum vad eu lucrurile, diferit de autor, cu care nu doresc sa intru in polemica.
    1.UE are mari probleme de lidership, de coeziune si de perspectiva asa ca, in ciuda declaratiilor, tarile care conteaza (in special Germania) isi asigura in primul rand pentru ele resursele, ca nu se stie ce ne rezerva viitorul;
    2. Turcia, datorita succeselor economice remarcabile, doreste sa-si afirme din ce in ce mai clar si mai independent, rolul geopolitic si geostrategic din regiune. Azerbaijeanul este un fel de Turcie mai mica, cele doua state fiind legate foarte puternic cultural si implicit politic. Asta este motivul pentru care au spus ca pentru conducta care traverseaza teritoriul Turciei se descurca singuri si asa a aparut TANAP, ca sa depinda cat mai putin de europeni in viitor, mai ales in cazul in care apar evolutii imprevizibile, ceea ce este foarte probabil;
    3. Relatiile dintre Rusia si UE sunt foarte complicate, inclusiv cele intre Germania si Rusia. Toata lumea intelege ca un parteneriat cu Rusia este de dorit pentru UE, acest stat fiind, in contexul competitiei globale, economice si culturale, cel mai bun partener. Numai ca exista multe incompatibilitati politice care fac ca relatiile sa oscileze. UE si chiar SUA vad tarile est europene ca o punte de legatura cu Rusia, insa Rusia vede acest spatiu ca pe o zona de influenta care trebuie recucerita.
    Din lipsa de anvergura si curaj politic a liderilor europeni, care sunt depasiti de situatie si incearca sa-si asigure resursele de gaze in primul rand pentru partea occidentala a continentului si, daca viitorul nu le scapa de sub control, se vor gandi si la partea de est intr-o alta etapa, si din faptul ca Rusia a sesizat aceasta slabiciune a aparut retragerea strategica a Gazprom de la achizitia retelei de distributie de gaz a Greciei. Si, atentie, retragerea a favorizat compania de stat azera, nu un grup european. Practic, Azerii, impreuna cu turcii si cu acceptul rusilor, vor duce gazul pentru europeni pana la Adriatica.
    Daca acest gaz ar fi destinat pentru toate tarile UE, nu exista nicio ratiune pentru care nu s-ar livra la acelasi pret, de la granita bulgaro-greco-turca si pentru Nabucco West in conditiile in care aceasta conducta ar fi construita de tarile beneficiare. De ce nu se face asta, fiindca in ciuda discursurilor despre liberalizare, nu e gaz destul pentru toata lumea. Introducerea criteriilor economiei de piata pure in cazul resurselor naturale strategice limitate este doar poveste pentru adormit copii.
    Asta e geopolitica pura si companiile, inclusiv cele europene, sunt simpli pioni pe aceasta tabla. Pot fi de acord ca UE in ansamblul sau a fost mai degraba ocolita in aceste decizii care s-au luat in afara forurilor acestei institutii. Si sa nu avem impresia ca nu are relevanta si faptul ca Ottinger e neamt! Parerea mea este ca acesta constructie are in centrul sau decizia Germaniei si are acceptul Rusiei si al principalelor state occidentate care vor fi, la randul lor, beneficiare, in special Italia, Franta si Marea Britanie.
    Toate aceste proiecte au avut la baza reducerea dependentei de gazul rusesc care se livreaza impreuna cu o componenta importanta geopolitica. Altfel toate discutiile nu ar mai avea sens fiindca Rusia are destul gaz de livrat. Nimic din toate acestea nu se decid la nivelul companiilor, asta este doar o alta poveste de adormit copii.
    Nu doresc sa fiu inteles gresit. Aceste decizii nu se iau impotriva Romaniei sau a altor tari, ci se iau in interesul celor care pot sa decida, in limita capacitatilor lor politice. Sunt convins ca daca perspectivele economice globale pentru tarile europene nu s-ar fi deteriorat si nu ar avea un grad atat de mare de incertitudine, dublat de lipsa de anvergura, de curaj si viziune a liderilor europeni, Nabucco s-ar fi realizat chiar cu fonduri comunitare (cel putin in parte). Din pacate, la nivel global, Europa este in pierdere mare de viteza, iar incoerenta politica de care da de atata timp dovada i-a determinat si pe americani sa ia distanta si sa se concentreze pe relatiile bilaterale.

  5. „în Europa statele guvernează, iar companiile fac proiecte, nu invers. Şi doi: că nu e bine să te agăţi de mari pro­iecte „strategice“, precum Nabucco, aşa cum facem noi de 15 ani, pentru că ele sunt mai puţin importante decât par la pri­ma vedere.”
    Mai vedem noi ce si cum si mai ales cine guverneaza, cand se mai risipeste ceata cu privire la niscaiva proiecte aurifere si gaziere.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Ionita
Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro