joi, martie 28, 2024

Cui îi e frică de femei?

Sunt membră într-un partid liberal, USR şi co-fondatoare a unui proiect intern intitulat “Femei în politică”. Am pornit acest proiect împreună cu două colege de partid din filiala Diaspora, Roxana Vîlcu şi Oana Duma, atunci când am constatat eșecul alianței USR-PLUS de a propune o femeie ca membră în guvernul format în decembrie 2020. Pentru noi, faptul că două partide reformiste, asumat pro-europene, votate în mare parte de electoratul educat şi urban din România nu au reușit să nominalizeze nici măcar o femeie pentru unul din cele șase portofolii pe care le-au primit în urma negocierii cu PNL a reprezentat o dezamăgire.

De un an şi jumătate de când am demarat proiectul, am purtat nenumărate discuții cu colegii şi colegele de partid pentru a diagnostica problema şi a identifica soluții. I-am avut ca parteneri de drum pe cei de la Fundația Nauman România cu ajutorul cărora am publicat studiul despre Reprezentarea femeilor în politica românească şi am organizat dezbateri cu politiciene şi politicieni atât din partidul nostru, cât şi din afara lui. O constantă a acestor dezbateri a fost că mereu timpul dedicat discuțiilor a părut insuficient: semn că subiectul este unul care stârnește interesul şi merită dezbătut.

Ce ne sperie la măsurile de promovare a femeilor în politică?

Dacă rostești expresii precum „egalitate de șanse” sau „mai multe femei în politică”, primele două replici vor include în 90% din cazuri mitul meritocrației și o formă de reductio ad Dăncilă (care a înlocuit-o în mentalul colectiv pe Elena Ceaușescu, folosită până de curând ca motivaţie pentru care nu avem mai multe femei în politică).  

În România, votăm liste închise la alegerile locale, parlamentare şi euro-parlamentare. Deși în realitate tot ce fac este să aleagă între listele diferitelor partide, pe care ordinea a fost stabilită în prealabil în interiorul partidelor, mulți români trăiesc cu iluzia unei selecții meritocratice sau cel puțin a dezirabilității ei. Există selecție meritocratică în interiorul partidelor? E suficient să aruncăm un ochi pe CV-urile parlamentarilor noștri pentru a constata răspunsul.  

De altfel, o privire mai atentă la dinamica internă a partidelor indică faptul că, la fel ca în cazul nominalizărilor pentru guvern, conducerea acestora are un cuvânt important de spus atunci când vine vorba despre cine are poziție eligibilă sau nu. Iar conducerea tuturor partidelor din România fiind dominată de bărbați, poate nu e totuși întâmplător că aceștia tind să aleagă tot bărbații în poziții eligibile. Teoria reproducerii elitelor este una bine cunoscută în științele politice şi explică de ce liderii tind să favorizeze persoane care le sunt asemănătoare. Un alt factor explicativ e dat de rolul major pe care îl are socializarea în crearea rețelelor de susținere în interiorul unui partid şi faptul că în continuare există o segregare a socializării între femei şi bărbați, mai ales după apariția copiilor.

E important de remarcat că democrația nu pleacă de la premisa unei selecții meritocratice ca într-un sistem de mandarini. Reprezentativitatea este unul dintre dezideratele sale , iar societatea fiind formată în proporţie de 51% din femei, deficitul de reprezentare al acestora în parlament poate fi văzut ca o deficienţă a democrației românești. Chiar şi după precizările de mai sus, ţin să subliniez un fapt care ar trebui să fie evident, şi anume că eliminarea barierelor informale care fac mai dificilă ascensiunea femeilor în politică ar duce la o bază mai mare de selecție a elitelor politice şi, deci, la mai multă competiție.

Argumentul pe care am ajuns să îl numesc “reductio ad Dăncilă” se bazează pe următoarea generalizare pripită: dacă am avut o femeie prim-ministră şi nu a performat ”la înălţimea așteptărilor”, nu e nevoie să promovăm mai multe femei în politică (pentru că se subînţelege că toate vor sub-performa). Este interesant că lungul șir de bărbați care au ocupat poziția de prim-ministru fără prea multe competențe sau rezultate, nu a dus la aceeaşi generalizare în oglindă privind bărbaţii. În esența lui, argumentul de tip „reductio ad Dăncilă” este o formă a dublului standard care le este aplicat femeilor în politică (şi adesea şi în afara ei): trebuie să fie politiciene ireproșabile, pentru că sunt sancționate instant pentru orice pas greşit. Iar de aici până la generalizare asupra tuturor femeilor nu mai e decât un pas. Femeile politice sunt mult mai adesea supuse la atacuri și insinuări legate de viața lor personală (inclusiv intimă) decât bărbații și am asistat deja la momente în care mamelor li s-a spus că implicarea lor politică nu e legitimă pentru că trebuie să se ocupe de copii. În formele sale cele mai grave, astfel de comportamente duc la amenințări fizice și verbale la adresa politicienelor[1].

Cercul vicios al neimplicării și consecințele lui. Au femeile din România “vocație politică”?

La începutul proiectului cel mai des am auzit de la colegii bărbați că nu există nicio piedică în calea implicării și avansării femeilor în politică. Pentru a explica cifrele (18% femei in parlament, 5% femei primar, 1(o) singură ministră) unii ne-au spus că româncele nu au „vocaţie politică”, alţii că femeile nu au curaj. Cu toate acestea, nu au ştiut să ne specifice ce ar explica această ciudată anomalie aparent  care ne clasează la coada tuturor clasamentelor europene atunci când vine vorba de reprezentarea femeilor în politică, cu atât mai mult cu cât femeile performează în medie peste bărbați în învățământul superior.

Este evident că sunt mai puține femei care fac pasul spre politică (date incomplete indică că în USR maxim 30% din membri sunt femei) și este incontestabil că uneori nu sunt suficiente femei care să candideze la funcții de conducere atât în interiorul partidului, cât şi în exteriorul lui.

Dar de ce se întâmplă asta? Motivele sunt multiple şi se întretaie şi potențează reciproc. Suntem socializate şi socializați de mici copii într-un mediu în care dacă ne uităm la televizor figurile politice pe care le vedem sunt cele de bărbați români heterosexuali de peste 40 de ani. Inevitabil ajungem să asociem ideea de politician cu un astfel de profil. Mai mult decât atât, un mediu dominat în asemenea măsură de bărbați tinde să devină unul agresiv şi/sau care valorizează trăsăturile masculine ca definitorii pentru un bun lider. Pentru a se adapta şi a rezista în acestă lume, multe femei își masculinizează comportamentul. Privind de pe margine sau chiar şi după ce ai făcut un prim pas spre implicare civică şi/sau politică, cam care sunt șansele să te atragă ca femeie un astfel de mediu?

Dincolo de politică, așa cum scandalurile publice din ultima lună au evidențiat-o atât de clar, condiția femeilor în societatea românească încă lasă mult de dorit. Suntem pe primul loc in Uniunea Europeana la mame minore. Suntem împreună cu Bulgaria, Moldova, Ucraina şi Rusia pe primul loc ca țară de origine a traficului de ființe umane din Europa. Violența îndreptată împotriva femeilor în familie este des întâlnită, sub-raportată şi inadecvat gestionatăde autorităţi.

În discuţia despre nevoia de a avea mai multe femei în politică multe voci invocă ”argumentul” că adesea femeile sunt cele mai mari competitoare ale altor femei. Departe de mine gândul de a minimiza acest argument, însă trebuie văzut de ce se întâmplă uneori ca femeile să fie în competiție chiar mai acerbă cu alte femei decât cu bărbații. Două elemente mi se par aici importante de subliniat în această discuție: atunci când o comunitate este discriminată, e normal să apară şi o internalizare a stigmei, astfel femeile, ele însele, tind în mare parte să aprecieze în mai mare măsură bărbații şi să considere că au mai multe calități. Nu o dată mi s-a întâmplat să ascult femei comparându-se cu bărbații şi în opoziție faţă de imaginea „populară” a femeii clişeistice pentru a capăta o plus valoare.

Nu în ultimul rând, atunci când sunt puţine femei în politică, există o tendinţă să se formeze un fel de culoar al femeilor în care acestea intră în competiţie unele cu altele pentru a se putea impune printre puţinele reprezentante la vârful ierarhiilor din interiorul partidelor sau din diversele instituţii. De aceea nu susțin deloc ideea de organizaţie de femei, care nu face altceva decât să instituţionalizeze segregarea şi să dea impresia că problema subreprezentării femeilor în politică este ceva  de care sunt responsabile femeile şi pe care, deci, tot ele trebuie să o rezolve.

Soluția cotelor a fost adoptată în cvasi-unanimitate de ţările democratice, inclusiv cele din Europa de Sud şi cea de Est tocmai pentru a pune capăt acestui cerc vicios, în care cu cât sunt mai puţine femei în politică cu atât politica e un mediu mai neprietenos pentru femei şi care le inspiră mai puţin pe cele din afară să se implice.

Cum se poate ameliora reprezentarea femeilor în politică şi de ce ar trebui să ne pese

Dar cotele nu sunt o soluție magică. Pentru a atrage mai multe femei în politică, partidele trebuie să li se adreseze în mod direct, trebuie să existe cât mai multe modele de succes care să arate că femeile pot reuşi în politică şi dacă nu se „deghizează” în bărbați prin masculinizarea comportamentului și chiar și a vestimentației. De aceea cotele sunt doar o soluţie parţială şi temporară, menită să stabilească echilibrul în reprezentarea politică a femeilor şi bărbaţilor. Soluţia durabilă ţine de schimbarea mentalităţilor, însă aceasta are nevoie de un mic imbold legislativ.

Cumulate cu alte măsuri de încurajare a implicării femeilor în politică, cotele ar putea să aibă efecte colaterale benefice în ceea ce priveşte reducerea absenteismului. Atunci când jumătate din populație nu se va mai simți semi-exclusă din politică, şansa ca participarea la vot să crească e destul de mare.

Nu trebuie sub-estimată nici schimbarea de mentalitate care se face deja simțită în rândul tineretului. Generațiile noi (Z şi Alfa) sunt mult mai sensibile la teme  precum egalitatea de șanse, toleranță şi inclusivitate. Spre diferenţă de generaţia mea, tinerii care au acum între 20 şi 30 de ani sunt născuţi în libertate şi identitatea lor politică nu se mai reduce la clivajul clasic din anii 90 cu reverberaţii în anii 2000: cel dintre comunism şi post-comunism. Nu idealizează din start tot ce înseamnă dreapta şi înţeleg că liberalismul este o ideologie de centru, care se găseşte la intersecţia libertăţilor economice cu cele sociale.

Ṣi cine pot fi mai bune păzitoare ale propriilor drepturi şi interese decât femeile ele însele? Studiile au arătat de-a lungul timpului că zeci de ani de politici publice au dus la ignorarea perspectivelor femeilor , unele exemple fiind ignorarea efectelor secundare ale medicamentelor asupra femeilor, includerea de manechini bărbați în testele de siguranță ale mașinilor. Poate nu întâmplător suntem pe ultimul loc din Europa la numărul de femei în Parlament, dar pe primele locuri la trafic de femei, mame minore sau violenţă împotriva femeilor.Un Parlament format în mai mare măsură din femei ar acorda mai multă atenţie acestor subiecte. Ṣi, îndrăznesc să sper, parlamentarele ar da dovadă de mai multă empatie, ar asculta mai mult societatea şi ar aduce politica mai aproape de oameni.

În loc de final şi pentru că se vorbeşte adesea despre femei şi curaj, aş vrea să le adresez următoarea provocare bărbaţilor politici: să dea dovadă de curaj. Curajul adevărat pentru mine este să dai tuturor şanse egale, să recunoști dezechilibrul de oportunități şi să nu îţi fie temă să pierzi dacă nu eşti cel mai bun. Curajul adevărat este să priveşti realitatea în faţă şi nu să te ascunzi în spatele unei egalităţi pur teoretice, dar care nu poate fi fructificată din cauza unor bariere informale.  Curajul adevărat este să îţi asumi că uneori regulile jocului trebuie schimbate pentru ca acesta să fie corect.

https://www.facebook.com/search/top?q=femei%20%C3%AEn%20politic%C4%83


[1] Am discutat desper violenta in politica cu Flavia Boghiu si Felicia Ienculescu Popovici aici: https://www.youtube.com/watch?v=QkiwwaMgmRg&t=301s, iar Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii Bucuresti a organizat o dezbatere cu academiciene pe acelaşi subiect aici: https://fb.watch/evvPk-H8Cv/

Distribuie acest articol

122 COMENTARII

  1. Oportunistele s-au agățat în posturi în moduri nedemne și femeile meritorii au fost date deoparte. Adică, ce a spus Orban cândva. Femeile din politica au promovat pe calea sexului. Asta a creat opinia generala. Care nu e buna.

    • Au fost si femei meritorii de-a lungul timpului in politica, chiar daca ele nu au fost sustinute suficient de conducererile partidelor, adevarul e ca si mass media prefera sa prezinte personaje pestrite si nici cetatenii nu au sanctionat partidele pentru ca nu le-au mai pus pe liste

      • Păi unul din cele mai strălucite exemple le-a dat tocmai USR. Fosta senatoare Florina Presadă a fost dacă nu cea mai performantă parlamentară USR, atunci undeva între cei mai buni parlamentari USR în legislatura 2016-2020.

        Cu toate astea în urma unor mișculații de culise a fost pusă pe un loc neeligibil pe lista pentru senat a USR-PLUS la alegerile din 2020. În locul ei, lista de candidați la Senat ai USR-PLUS a fost deschisă de un ONG-ist obscur nu nume de cocalar: Fane Pălărie. Jupân Pălărie s-a evidențiat în senatul României în special prin încasarea cu conștiinciozitate și la timp a lefii de la buget. S-a mai auzit de el prin iunie când se pare că a negociat la sânge trecerea la RePeRe-ul lui Cioloș. Însă oferta n-o fi fost pe măsura așteptărilor deci tranzacția e în hold.

        Să înțeleg că tratamentul aplicat senatoarei Presadă te-a făcut să nu mai votezi USR la alegerile din 2020? Că parcă ziceai că ăștia care scot femeile meritorii de pe listele eletorale trebuie sancționați? 😄

        Același partid a recidivat după alegeri. Dacă Cioloș a avut de bine de rău vreo 7 femei ministru din cei 32 de miniștrii ce s-au perindat în cabinetul său în anul de guvernare 2015-2016, n guvernul PNL-USR format în 2020 din cei 5 miniștrii numiți de USR nu s-a găsit nicio femeie. Cea mai înaltă demnitară numită în executiv de USR a fost polițista Irina Alexe făcută generăleasă la 35 de ani de PSD-istul Marian Săniuță și apoi pensionată la 42 de primăveri cu o pensioară specială frumușică. În pofida circului public Cioloș a insistat ca generăleasa să fie numită secretară de stat la interne ca să facă un frumos cumul de pensie specială și leafă de la buget – în deplin acord cu promisiunile electorale ale USR-PLUS.

        Să înțeleg că dacă nu i-ai sancționat la alegerile din 2020, o să-i sancționezi la cele din 2024? Sau la USR nu se pune?😀

      • Trebuie urgent o mișcare feminista activiste care 24/ 24 sunt acolo.In starda .Asta a făcut ca Soania sa fie o țară Feminsita unde exista un guvern peste 7 femei și în alte partide. Se.poate Dar de ce nunse practică activismul și feminismul în România? Sunt multe Ong-uri, dar nu am.vazut ca i-au atitudine în stradă când sunt omorâte femeile, violate elevele.Nu se aprinde o lumânare, nu se declara o zi de doliu.Am trimis email la dna Flavia din Bv sa-i propun sa facă un oras violet…care este un oraș sigur fără violență, dacă tot a fost victimă .Nu este greu se poate, dar nu este atât interes o.soun ca de 1 an și trimit informațiile în tara s-o nimeni nu i-a atitudine.

  2. PSD-ul in mod traditional comunist si Dragnea in stil mafiot au promovat multe femei in politica, nu numai pe Dancila. Fosta primarita a Bucurestului, ministra de interne din augustul represiunii cu gaze lacrimogene a demonstratiilir impotriva distrugerii statutului de drept, ministra muncii, fosta membra in partidul de extrem dreapta, etc.
    Ati face o misiune din a promova o anumita categorie de oameni in politica, in loc de anumite principii, este o prostie.

    • Nu spune nimeni ca vreun partid trebuie sa faca din promovarea femeilor principalul scop politic, e doar unul dintre modurile in care se poate profila ca un partid dedicat democratiei reprezentative. Vom avea politiciene de toate felurile, si care ne plac, si care nu ne plac. Trebuie sa incetam sa cerem perfectiune de la politiciene, cat timp politicienilor le trecem cu vederea destule.

      • Doamna Girbea, ca adepta a democratiei reprezentative, ce parere ati avea de urmatorul demers:
        Sa presupunem ca realizeaza un studiu care determina ca 30% din populatia Romaniei are nasul carn. Se mai determina ca doar 10% din politicieni au nasul carn.
        Se formeaza comitete si comitii pentru a se studia cauzele acestei deformatii, ale acestei lipse de balanta de reprezentativitate, si modalitati de rezolvare astfel incat procentele sa corespunda. Ce parere ati avea?

        In acelasi calapod, va intreb ce argumente teoretice sau practice aveti pentru afirmatia ca daca majoritatea liderilor in politica (sau domeniul X) sunt barbati/au nasul carn/au parul cret, atunci „logic” ei vor tinde sa promoveze persoana cu aceleasi caracteristici?

        Dvs ca si alti activisti, aveti impresia ca exista o conspiratie a barbatilor impotriva femeilor. Nu cred ca aceasta ideea e bazata pe realitate. Conspiratii au fost si sunt de cind lumea, oamenii s-au unit unii impotriva altora pe multe, multe criterii, etnice, religioase de clasa, etc, etc. Dar ca eu ca barbat sa ma unesc cu icsuleanu, ca e si el tot barbat, impotriva sotiei mele (si a lui), impotriva mamei, impotriva surorii, aici gresiti. Vedeti foarte bine ca e mult mai probabil si mai real cazul cind famiile se unesc unele impotriva altora. Asa e si cu conspiratiile la nivel mai mare.

        • Asemeni „mișcării ecologiste”, LGBT, a „luptei pentru pace”, emanciparea femeii e doar o direcție de luptă a comunismului. Ca să nu intru mai mult în detalii „ziua internațională a femei” de pe 8 martie (devenită sărbătoare legală sub bolșevici în 1918) e o invenție a socialistei/viitoare comuniste Clara Zetkin și a socialistei Kate Duncker cu ocazia congresului internaționalei socialiste din 1910. Oriunde sapi în „mișcarea feministă” ca și la „ecologiști” și la LGBT dai până la urmă la rădăcină de un vajnic comunist 😀

          Sunt 2 motive fundamentale pentru care comuniștii sunt propulsorii mișcării feministe:

          1. Feminismul generează diviziune. Orice schimbare violentă a societății (ergo revoluția comunistă) e imposibilă acolo unde există armonie socială. Cum lupta de clasă n-a funcționat trebuie inventat altceva. Diviziunea trebuie creată cu orice preț. Pentru a crea diviziune trebuie inventate victime. De aci s-au născut poveștile cu discriminarea femeilor, a negrilor, etc. Pentru o revoltă de succes, trebuie generată o mare de frustrați cât mai furioși.

          2. Feminismul are ca direcție de acțiune principală și distrugerea familiei. Familia e ceva extrem de periculos pentru comuniști, Creează legături ce pot fi mai puternice decât fidelitatea oarbă față de „conducerea revoluționară”. E esențial ca femeii să i se inoculeze ideea că are o poziție subordonată în familie și că ea nu are nevoie de familie. Idealul mișcării e femeia komissar a la Ana Pauker care nu a ezitat să-și toarne soțul la NKVD spre a fi executat și să-și abandoneze copii.

          Instituția familiei monogame dintre un bărbat și o femeie mai are și păcatul fundamental de a fi o instituție eminamente iudeo-creștină ce a avut un succes enorm fiind adoptată în aproape întreaga lume. Iar creștinismul e de asemenea un concurent periculos al comunismului.

          De altfel una din primele măsuri ale lui Lenin ajuns la putere a fost a fost să legalizeze avortul, homosexualitatea și divorțul administrativ în 5 minute, toate măsuri menite să erodeze instituția familiei.

          Deci toate se leagă… ✔

    • Nu spune nimeni ca vreun partid trebuie sa faca din promovarea femeilor principalul scop politic, e doar un mod de a demonstra ca esti dedicat democratiei reprezentative si ca intelegi ca femeile sunt inca discriminate. Vor fi si politiciene bune, si politiciene rele. Asa e si la barbati. De ce credeti ca doar la femei tindem sa ne gandim din prima la cele care ne displac?

      • „…doar la femei ”
        Puteti sa argumentati/demonstrati afirmatia asta ?
        Sigur nu e vorba (doar) de perceptia dv (subiectiva,cum sunt toate perceptiile noastre)?
        Sigur nu e vorba de „mania persecutiei”?

    • Mona Musca? Adriana Saftoiu? Monica Macovei? Aurelia Cristea? Florina Presada? si altele pe care nu am apucat sa le cunoastem.

    • Daca e sa ne uitam la politica americană…
      Alexandria Ocasio Cortez scoate pe gura multe prostii, in partea cealaltă a spectrului politic – Sarah Palin dacă ar avea o perla pentru orice tâmpenie debitează și-ar deschide magazin de șiraguri.
      Politica românească- hai sa vedem și pospaiul numai Viorica. Pe lângă nenumărați bărbați: Raluca Țurcan – nu știe ce să facă cu pensiile dar e ministrul muncii , Ana Birchall – umbla prin SUA sa mituiască alegătorii că le da alocație de copil. Ecaterina Andronescu – distruge învățământul românesc . Maria Grapini – fura voturi când nu masacrează orice limbaj articulat. Problema e sistemica și la femei și la bărbați. Din punct de vedere social, Romania a produs o aristocrație a imposturii după 89. C

      • In afara de squad nu exista și d-alde Pelosi care o da din bara in bara?
        Nu degeaba Trump spunea asta.
        Mama mea și prietenele ei de suflet erau REMARCABILE.
        Superinteligente, superculte, cu un simt al eticii și familiei neîntrecut și promovate pe baza de merite, nu pile și nu prin favoruri sexuale recompensate.

      • La fiecare nume compromis al unei femei în politică vi se pot oferi zece nume de bărbați cel puțin la fel de compromise.

      • @ Nadia Ramasawmy: Fabuloasă intervenție, doamnă. Din punct de vedere politic România nu a produs nimic în istoria contemporană. Suntem sumă zero în politică (bărbați+femei). Nulitățile Europei. Bâlbâiții Planetei.

  3. România (de fapt orice țară) are nevoie in primul rand de lideri politici competenti, indiferent că-i vorba de femei sau de barbati. La noi în țară, avem o clasă politică dominată de barbati și se văd zi de zi rezultatele. Dar asta nu din cauza ca ar fi vorba de barbati, ci din cauza ca de multe ori noi am susținut incompetenta politica prin astfel de conducători (care de facto, provin tot dintre noi). Faptul ca vor fi impuse anumite cote si vom avea, de exemplu 50% femei si 50% barbati nu ajuta cu nimic daca rezultatele sunt tot aceleași. E drept, ar fi mai multe femei cu o carieră în politică dar cam…atât. pe mine, ca cetatean, ma intereseaza in primul rand nu numărul de barbati/femei in politica ci acțiunile lor care pot sau nu aduce bunăstare populației. Pe cetățeni asta ii intereseaza, sa vada o îmbunătățire in viata de zi cu zi. Ca daca ar fi un număr egal de femei in parlament dar rezultatele tot acelasi e totuna. Cotele le urmăresc în agricultură sau la bursa, în politică me trebuie oameni capabili indiferent ca sunt bărbați, femei; transgenderi sau orice.

    • Cand vom renunta sa credem in schimbarea peste noapte, atunci vom incepe sa ne facem bine. Toti putem pune eforturi sa schimbam cate ceva, pentru ca din pacate nu exista solutie miracol pentru Romania. Totusi, imi rezerv dreptul sa cred ca o Romanie care discrimineaza mai putin femeile e o Romanie mai buna.

      • E adevărat ce spuneti, sunt de acord. Ceea ce am susținut e ca daca schimbam oamenii doar pe criterii de gen pe principiul e musai sau fie dar în esenta nu se schimba mare lucru in țară sunt cam inutile aceste demersuri. Eu unul nu le vad rostul. O Românie care discrimineaza mai putin in general e mai buna, asta-i clar.

  4. @Alina Gîrbea

    Pledoaria Dvs. este tintita spre:
    – membrii de partid care decid componenta listelor cu politicieni eligibili
    – femeile (lipsa) din componenta partidelor

    Mie nu mi se adreseaza decat prin faptul ca am drept de vot, drept pe care nu-l voi exercita atata timp cat politicienii nu vor pune in practica urmatoarele:
    1. introducerea votului UNINOMINAL pt alegeri parlamentare
    2. introducerea votului pt pozitia de prim-ministru
    3. reducerea numarului de parlamentari la 2 deputati+1 senator/judet
    4. casarea optiunilor de condamnare cu suspendare, prescriere si „albire” cazier pt toti inculpatii politicieni(executiv/parlament/partide/presedinti) pt fapte dovedite in instanta legate de activitatea politica si impunerea unui minim de 5 ani de inchisoare cu confiscare extinsa a bunurilor capatate fraudulos(inclusiv cele transferate rudelor pana la gradul 3)
    ===============================

    „…mitul meritocrației…”
    vs.
    „…cu atât mai mult cu cât femeile performează în medie peste bărbați în învățământul superior.”

    1. Intre cele doua citate apare o contradictie.
    2. Mit? Da, doar daca prin meritocratie se intelege NUMAI excelenta profesionala dovedita constant pe o perioada lunga de timp intr-un anumit domeniu de activitate, FARA sondarea impactului real asupra celor afectati de activitatea desfasurata.

    • Multumesc pentru feed-back-ul util. Nu incercam sa fac doar o pledoarie, ci si sa explic un fenomen. Partea aceasta explicativa sper sa fie relevanta pentru un public mai larg. La contradicita pe care o remarcati, vreau sa zic ca daca nu exista meritocratie in politica, ea cred ca exista totusi in sistemul univeristar, fiind un sistem bazat pe note puse de experti.

      • @Alina Gîrbea
        Mulțumesc pentru răspuns.

        „Partea aceasta explicativa sper sa fie relevanta pentru un public mai larg.”

        Nu știu care-i expunerea (teoretică) a acestui text la public(cei care nu-s nici membri de partid cu/fără putere de decizie sau de sex feminin), dar cei care citesc(și înțeleg) sunt puțini.

        Sexul unui candidat este un criteriu valid pentru a vota/selecta politicieni doar ca o încălcare deliberată a unei legi care interzice prezența unui anumit sex în domeniul politic.

        Ce mă convinge să votez o persoană de sex feminin sau masculin?
        MERITOCRAȚIA REALĂ (cumulativ):
        a) merit profesional (solo și/sau ca parte dintr-o echipă/structură ierarhica rigidă sau nu) UȘOR VERIFICABIL ȘI DOVEDIT constant pe termen lung(minim 8ani)
        b) integritate manifestată constant pe parcursul pct a) – transparență/sinceritate reală, NU selectivă, și extinsă dincolo de sfera structurii ierarhice imediate și a sferei de interese personale generatoare de bunăstare financiară; aderența la codul etic ce guvernează domeniul de activitate, dar NU în dauna altora din(afara) domeniul(ui) de activitate – mai ales pt „servicii financiare și bancare” – și NU fără a-și asuma deschis răspunderea/consecințele, chiar dacă asta înseamnă o coborâre bruscă în reputație și bunăstare financiară și/sau încarcerare
        c) înțelegerea diferenței dintre „percepția realității” și „realitatea obiectivă” – aplicarea ei în analiza micro-macro și în timp(scurt/mediu/lung), și neaplicarea ei în scopuri manipulative (chiar dacă ținta finală este în mod real pozitivă pentru interesul public)
        d) pragmatismul si ambiția/perseverența, dar NUMAI dacă-s sub controlul/însoțite de restul criteriilor
        e) respectul față de lege, dar nu și influențarea existenței ei in forme lipsite de fair-play (instigarea la și/sau plantarea de portițe/„loop-holes”) sau a inexistenței atunci când este necesară interesului public
        f) curiozitate enciclopedică (și capacitate de analiză conform pct c a rezultatelor curiozității)
        g) interesul personal și de partid NICIODATĂ înaintea interesului publicului deservit (o relație win-win e de dorit)
        h) suportul constant pentru și transpunerea fair-play în practică a binomului „carrot & stick” pentru toți cei implicați în guvernarea interesului public, în funcție de nivelul decizional/operațional la care se află în cadrul sistemului (avantajele față de cei neimplicați în guvernare/politică NUMAI contrabalansate de consecințe GRAVE pentru abateri și de constrângeri în spiritul reducerii la minim posibil al vulnerabilităților la adresa interesului public)
        i) capacitatea de a recunoaște și a capta consilieri/echipa de suport, care să înlesnească expunerea corectă la public și punerea corectă și exhaustivă în practică a programelor politice
        j) capacitatea de a forma și/sau a adapta și de a fideliza echipa de funcționari publici din subordine, implicată direct în punerea corectă și exhaustivă în practică a programelor politice
        ================================

        „…vreau sa zic ca daca nu exista meritocratie in politica, ea cred ca exista totusi in sistemul univeristar,…”

        Studiile superioare (teoretic, fără considerarea calității universităților de stat și private din România) sunt DOAR sâmburele punctului a) și o minimă indicație că punctul f) poate fi manifestat.

        Meritocrația reală, așa cum e definită mai sus, este un mit în politică, dar nu pentru că nu e aplicată în (selecția) politică (motivul Dvs. de a numi meritocrația mit), ci pentru că astfel de persoane sunt rare și tind să cred că nu-s atrase de domeniul politic.

        Prea puțini dintre noi înțeleg/iau în considerare faptul că un politician(cu răspundere/impact la nivel local/național) nu e nicicum de capul lui acolo. E cernut(ă) de sri, se bazează pe o echipă/consilieri și pe meandrele relației cu funcționarii de stat din subordine.

        Un exemplu de femeie care, cred eu, se apropie(îmi lipsesc info) de ce aș vota este D-na Emilia Șercan.

        Poate ne scrieți care-s criteriile Dvs./ale USR, care definesc o persoană ca merituoasă și eligibilă pentru domeniul politic.

    • Ce doriți să obțineți astfel, meritocratița?
      1. Indiferent de sistemul de vot, uninominal, listă sau mixt, numele candidaților sunt tot de șefii de partide dictate. Într-un caz alegeți mărul de deasupra, în celălalt unicul din coș. Dar în ambele cazuri vă orientați după culoarea coșului. Rezultatul e același.
      2. Tehnic e imposibil. Premierul trebuie să își încropească o echipă pe care să o propună parlamentului pentru validare. Parlamentul e prin excelență eterogen. Presupunând că ar reuși să treacă investitura, guvernarea va fi una plină de sincope. Premierul se va considera superior parlamentului, deși ambele instituții sunt votate de aceeași alegători, iar parlamentul superior miniștrilor. Drept urmare, nu ar exista un mecanism eficient de control, adică nu ar fi îndeplinit un principiu constituțional de bază.
      3. Cu 2 deputați într-un județ cu jumătate de milion de alegători este imposibilă o reprezentare de calitate. Avem 7 partide parlamentare, independenți și minorități. Cu doua circumscripții uninominale pe județ pentru deputati si una pentru senat, ar ajunge în Parlament mulți votați de doar 20% dintre cei prezenți la vot. Dacă dumneavoastră numiți asta reprezentativitate, evident nu aveți dreptate.
      4. Singurul punct cu care pot fi de acord. Dar ca să trageți speranța că ar putea intra vreodată în vigoare, trebuie să mergeți la vot. Atitudinea de nabab, tolănit pe divan și așteptând să vi se ghicească dorințele, nu ajută.

      • @Hantzy

        1. „…vă orientați după culoarea coșului…”
        Nu, dupa cat de mult se apropie o persoana eligibila de criteriile din comentariul anterior (+, daca ar fi uninominal, programul politic propus de acea persoana).
        In Romania exista „culori” in politica cam la fel de mult pe cat exista meritocratie reala.

        2. „Tehnic e imposibil.”
        Inventam apa calda, ca doar exista deja pe la alte case mai vechi in ale democratiei si functioneaza.

        3. „Cu 2 deputați într-un județ cu jumătate de milion de alegători este imposibilă o reprezentare de calitate.”

        Cu 4-11 deputati/judet(+29 Bucuresti) si 2-5 senatori/judet(+13 Bucuresti) exista reprezentare de calitate?!
        Cati romani dintre cei care au votat aceste persoane au habar cine-s votatii lor(pe bune sau din redistribuiri de la votati „ghinionisti”) si mai si tin legatura cu ei pe parcursul mandatului referitor la indeplinirea promisiunilor din programele politice?!

        Calitatea nu sta in numere mari de indivizi (ca de aia meritocratia e legata de termenul de elita), ca daca ar sta, atunci am fi toti parlamentari si am vota (zilnic/saptamanal/lunar) prin comisii de specialitate/intruniri/sesiuni direct de pe desteptofonul personal(adica democratie DIRECTA, NU REPREZENTATIVA).
        2 deputati+1senator/judet(cu echipele lor de suport) care satisfac criteriile mentionate ar face cat nu fac aia „+29Bucuresti”.

        „Dacă dumneavoastră numiți asta reprezentativitate, evident nu aveți dreptate.”
        Realocarile de voturi de la partide care nu trec pragul procentual de acces in parlament(cam 10% din voturile exprimate la ultimele alegeri) la cele care trec e reprezentativitate?!
        Dar legiferarea cu cca 32% votanti e reprezentativitate?!

        4. „Atitudinea de nabab, tolănit pe divan și așteptând să vi se ghicească dorințele, nu ajută.”

        Dupa 32 de ani de impostura, ipocrizie si infractionalitate organizata cu guler gri-alb-albastru/cascheta/roba aveti pretentia sa votam ca la 6 din 49, tolaniti in pozitia drepti in cabina de vot.
        Dorintele, la momentul asta, este una singura: romanii sa se trezeasca si sa nu mai voteze liste cu infractori (ne)condamnati carora le uita numele si existenta la 3 secunde dupa ce au iesit din cabina de vot.

        • Nu are sens să teoretizam la infinit. Dacă acceptați ce vă spun în continuare, e bine, dacă nu înseamnă că vorbim unul pe lângă celălalt și nu are rost să continuăm.
          1. Ceea ce sugerați dumneavoastră aici se pliază perfect pentru candidații independenți. Realitatea arată că, în toate statele democratice, astfel de candidați sunt mai degrabă excepții și nu au niciunde putere decizională în legislativ.
          2. Nu există niciun stat în care șeful guvernului este votat de electorat. În SUA șeful statului este și al guvernului, dar alegerea lui tot nu este făcută direct de electorat. Algoritmul cu rotunjire la numărul total de electori, urmat de numirea formală a câștigătorului plus recunoașterea deciziei de către același Parlament in sesiunea din ianuarie seamănă mai mult cu sistemul european decât credeți. În istoria recentă s-a întâmplat chiar de două ori ca, în urma acestui algoritm, votul popular să fie altul decât cel care a dat câștigătorul.
          Un al caz este Marea Britanie. Nici aici alegătorii nu aleg direct premierul, ci votează dintre candidații pentru Cameră. Dar în sistemul FPTP, la ultimele alegeri tories au dat premierul cu doar puțin peste 40% dintre sufragiile luate de partid, deci exact după culoarea coșului. Este asta ceea ce doriți?
          3. Cu numai 15 candidați pentru două locuri în fiecare județ, cea mai probabilă distribuție a voturilor ar fi în ordine: primul loc 20-30%, al doilea 10-15%, al treilea 5-7%, iar restul și-ar imparti intre 0,1 și 5 procente. În Parlament ar ajunge cei care au strâns împreună abia o treime din sufragii. Restul alegătorilor, adică peste 60%, rămân nereprezentati. Iar voturile celor doi câștigători sunt egale în Parlament, deși diferențele din alegeri au fost mari. Asta nu e nicidecum calitate.
          Candidații votați în Parlament trebuie să fie o fotografie a circumscripției. Cu cât fotografia are mai mulți pixeli, cu atât apar mai clar culorile, dar și proporțiile în care se regăsesc la nivelul alegătorilor. Votul proporțional este mai de calitate dpdv al reprezentării.
          4. Mergeți la vot, dacă vreți să schimbați ceva!

          • @Hantzy 31/07/2022 At 13:04

            „Dacă acceptați ce vă spun în continuare, e bine…”
            +
            „Candidații votați în Parlament trebuie să fie o fotografie a circumscripției.”

            Pentru ca, nu-i asa, uite ce bine ne e la toti aia care suntem motivati emotional (si nu rational) sa stampilam zerouri si minusicsuri din 4 in 4 ani, conform fotografiei descrisa de Dvs.?!

            De ce DOAR 3parlamentari/judet?
            – candidatii/membrii parlamentului votati TREBUIE sa fie elita/merituosii reali(si persoanele astea-s rare/putine), altfel, eu prefer democratia directa
            – e de preferat sa platesti specialistii (in economie, drept/avocateala, comunicare cu publicul, administratie publica locala/centrala/europeana, medicina, relatii internationale etc.) din echipa unui merituos real , decat impostori/catavenci/danda si trahanachi care dorm pe ei, fac circ inutil/fara urmari pozitive pt publicul votant sau isi usureaza vietile proprii, in timp ce se usureaza pe votanti, spunandu-le ca ploua si ca ei nu pot controla vremea)
            – responsabilizezi votantul prin concentrarea pe doar 3 persoane cu care-i musai sa tina legatura dupa ce acestea au ajuns in parlament (FARA vot secret al parlamentarilor, atunci cand decid in sesiuni/intruniri parlamentare).

            Cu 3parlamentari/judet, alegatorul onest si rational ar trebui sa ajunga sa cunoasca (asta depinde, in mare parte, de onestitatea si eficienta comunicarii candidatului si echipei sale) minim 21persoane/judet (7partide x 3 candidati + eventualii independenti), inainte de a vota.
            Si asa e enorm de cernut pentru a decide (cat de cat) rational pe cine votezi, nefiind necesara sondarea locurilor 2,3 etc de pe listele partidelor.
            ============================

            Votul pentru primul-ministru similar cu cel pentru presedintele statului, organizat in acelasi timp cu cel pt parlament, iar candidatii sa fie si candidati la parlament (7 candidati- 1candidat/partid + eventualii independenti).

            De ce vot al publicului pentru p-m?
            – pentru ca e o pozitie foarte importanta, legislativ vorbind, dupa cum se poate vedea(hg/oug-uri fara numar), pentru populatia cu drept de vot(si nu numai)
            – pentru ca astfel se responsabilizeaza si votantul(voi/noi l-ati/am ales) si candidatul/partidul (nu beletristica de lemn putred, ci program politic CONCRET, plus o expunere onesta si exhaustiva a insusirilor persoanelor propuse).

            Daca reprezentativitatea nu e/nu poate fi perfecta, macar sa nu fie perfecta cu merituosi reali in parlament si ca prim-ministri.

            Ideile din spatele celor de mai sus sunt:
            – reduci semnificativ efortul real al alegatorului cand decide RATIONAL(macar o data la 4 ani),
            – concentrezi atentia pe un numar minim de persoane cu impact la nivel national (votantul „discuta” cu 3 parlamentari+1p-m; pozitia de p-m devine „single focus/contact point” al executivului pt votant, fiind VOTAT si ca parlamentar, dar si ca p-m)
            – fortezi parlamentarii si p-m sa inteleaga greutatea reala care le sta pe umeri (care TREBUIE sa vina la pachet cu avantaje legale pt ei/ele, dar numai contrabalansate legal pe masura – restrangerea/minimizarea eventualelor „scapari” aferente naturii umane, desi elita reala nu ar trebui sa aiba nevoie de constrangeri pentru a (nu) actiona numai considerand ce e mai bine pt publicul votant).

  5. Maia Sandu si PM a Estoniei sunt exceptionale.
    Multa lume repeta papagaliceste termenul de „meritocratie”. Meritocratia nu inseamna a promova pe cine pe criterii de calificare si capacitate. Meritocratia este o teorie politica opusa de democratiei, care sustine ca *puterea politica* sa fie in miinile „merituosilor”.

    • Adica aristocratie? Asta ne propun liberal-progresistii promotori ai meritocratiei in politica?
      Ne intoarcem cu pasi repezi si cu ochii inchisi spre evul mediu?
      (Mie imi convine… o sa ma adaptez repede. O sa devin starostele breslei teximetristilor cat ai zice peste.)

      Aristos in greaca inseamna excelent, adica merituos.
      Adjective
      ᾰ̓́ρῐστος • (áristos) m (feminine ᾰ̓ρῐ́στη, neuter ᾰ̓́ρῐστον); first/second declension
      superlative degree of ᾰ̓γᾰθός (agathós): best

      :)

  6. Curaj, la barbatii din politica romaneasca?
    Stimata autoare, uitati-va numai la ce curaj dovedesc in problema plagiatului celui mai curajos dintre prim-ministri, el insuri un mincinos gomos, care eludeaza cu nesimtire subiectul.
    Barbatii din politica / armata / politia / etc romaneasca – marea lor majoritate – sunt specializati in pus batista pe tambal si ignorarea oricaror subiecte care i-ar putea scoate din zona de confort.

  7. „sunt membră într-un partid liberal, USR ” Ori, ori, altfel nu merge. Nu puteti fi membra in doua partide in acelasi timp. Nu mai pronunati cuvantul „liberal” pentru ca sunt unii sensibili la auzul acestui cuvant. Dar pana la urma USR este partid liberal sau progresist? Deci dupa ce va puneti de acord in privinta ideologiei, atunci mai vorbim. Ideologia este importanta, este precum sigla luminoasa pentru o firma. Acum, desigur, depinde ce firma. In Romania partidele seamana cu „firmele” din Red Light District Amsterdam, unde culoarea predominanta este cea rosie (comunism? traseism?). Din partea mea, accept si extraterestri in politica, numai sa ne scoata din mocirla.

    P.S. Va recomand filmul „Borgen” (Netflix). Acela este genul de femeie pe care as vrea sa-l vad in politica.

    • Multumesc pentru recomandare! Si mie mi-a placut Borgen. Stiti ca e inspirat de o politiciana reala, Margrethe Vestager? Si da, e o politiciana liberala, partidul ei e membru al ALDE, la fel ca USR.

  8. nu stiam ca usr e o formatiune liberala, ca eu fac distinctie intre reformism si liberalism; daca o femeie ar candida cu un program autentic liberal m-ar putea convinge destul de usor s-o votez; de fapt, chiar a existat in oferta electorala o astfel de femeie, dar era imposibil sa ma convinga cu ambitiile dumneai nemasurate, care i-au adus si decaderea; culoarea rochiei si modelul de poseta nu pot face diferenta, iar cu cat mai mult o formatiune isi face reclama cu promovarea femeilor, cu atat creste si suspiciunea promovarii unor personaje de paie sau rubedenii de partid (care dealtfel nu lipsesc nici in cireada masculina);

  9. Cui ii este frica de femei ? Iaca o intrebare ce ne aplatizeaza gindurile .Femeia politician sau femeia eterna poveste ? Pina la urma este o alegere personala .Intri sau nu intri in politica ? Politica se face doar cu cei care , oameni fiind , isi asuma asta .Femeile ca si barbatii trebuie sa invete sa se asocieze sa isi impuna vointa pe segmente de interes si sa faca pasul de a intra in Politica .Avem , in Uniunea Europeana ,multiple exemple ,extrem de reusite, de politicieni femei .Structural dupa abia 32 de ani de democratie , atita cita este ,femeilor le este greu sa faca pasul .Totul tine de reprezentarea propriei imagini , a persoanei de sex feminin, in societate si de educatia primara ce de cele mai multe ori are o reprezentare personala usor anacronica vremurilor . Capacitatea, in luarea unor decizii ,ce este practic baza exprimarii politice oriunde in lume este deficitara pe segmentul femeilor din Romania .Societatile de felul celei din Romania nu ofera femeilor curajul de a se impune .Cutumele sociale , educatia primara facuta de cele mai multe ori de bunici cu toate tarele ulterior aparute , legatura greu de evitat intre femei si conceptele primare ale religiei ortodoxe , nesiguranta puterii de a exista singular in societate si nu in ultimul rind ceea ce numim „ ce va spune lumea ” impiedica femeia sa realizeze valoarea propriei forte interiore ce uneori depaseste masculinitatea aparenta a unor barbati .Este o etapa existentialista ce va fi depasita pe masura schimbarilor de generatii si pe masura aparitiei reformelor adminstrative in Romania .

  10. Tot discursul feminist, in esenta sexist, privind accesul femeilor catre pozitii de putere si beneficii din cadrul societatii si necesitatea unor cote care sa ofere acest lucru nu reprezinta decat o forma de obtinere a unor avantaje socio-economice pe baza sexului biologic, respectiv o forma de discriminare pozitiva. Nu am vazut nici un articol feminist in care sa se ceara cote pentru accesul femeilor in constructii, in minerit, in lucrul la inaltime, in esenta locuri de munca cu risc ridicat, extenuante, care au loc la exterior unde te mai si trezesti cu boli profesionale si raposezi pe la 55 de ani. Acelasi lucru este valabil si pentru cealalta mare tema feminista de discutie, pay gap-ul dintre femei si barbati. Realitatea este ca daca femeile in unele joburi ar face o treaba la fel de buna ca si barbatii pe aceeasi bani, maine „patronii” ar da afara toti barbatii si ar angaja femei pe acele joburi. Va pot enumera foarte multe locuri de munca platite extrem de bine pentru ca nu pot fi realizate nici macar de 95 la suta din barbati. Cearta pe pay gap reprezinta incercarea feministelor de a obtina ca o femeie care face un job basic de birou sau whatever sa castige acelasi salariu ca un lucrator pe o platforma petroliera care lucreaza uneori si 20 de ore pe zi, in risc manevrand echipamente grele samd.

    Sunt domenii unde numarul de femei il depaseste masiv pe cel al barbatilor si ghice ce, unde o femeie va face o treaba de 10 ori mai buna decat un barbat. (Ex. Farmacii, spitale, educatie) Eu de exemplu, nu stiu daca mi-as duce copilul la o gradinita unde sunt numai barbati angajati, mi s-ar parea ciudat. Sunteti de acord ca de maine sa introducem cote in societate si sa scoatem femei de la catedra, farmacie, universitati si sa le trimitem la sapat de santuri, constructii, mine de uraniu samd si in acelasi timp sa avem si jumatate de parlamentari ca fiind femei ? Evident ca nu.

    Si chiar daca exista o ideologie care ne indeamna sa fim politically correct, daca maine va ia casa foc si vin pompierii si trebuie sa fiti carati pe scari 3 etaje, pentru a nu arde, o sa preferati sa aveti de-a face cu un pompier barbat sau de un pompier femeie? In final, sunt diferente majore biologice intre barbati si femei pe care nu le vom sterge, oricata ideologie vom propaga si cate like-uri si share vom da.

    Nu exista nici un fel de misoginism sau sexism sistemic in Romania, pentru ca nu exista nici o lege data de statul roman prin care sa se interzica accesul unei femei la vreo pozitie publica. De ce se intampla ca majoritatea pozitiilor din politica si economie sa fie ocupate de barbati, are mai multa legatura cu faptul ca un foarte mic procentaj de barbati este dispus sa se angajeze pe un traseu profesional unde vor trebui sa lucreze 10-12-14 ore pe zi si dupa 20-25 de ani de munca sa ajunga pe o pozitie de acest gen. Chiar si asa 99.9 la suta din barbati traiesc la fel de bine sau de prost ca 99.9 la suta din femei, Sunt foarte multe femei care nu vor dori sa faca acest sacrificiu spre o „cariera de top”, pentru ca multe dintre ele vor dori sa echilibreze viata privata (unde vor dori o familie, copii etc) cu cea profesionala. Asta inseamna ca sunt inferioare in vreun fel ? Nu.

    • Argumetatia dvs, desi foarte elaborata, este pe langa subiect, stufoasa si ataca in toate directiile: domeniu de activitate, nivel de salarizare, putere de munca, etc.
      Totul pare ca se reduce in mintea dvs la a aloca femeilor anumite domenii de activitate ( de catre cine si pe ce criterii?) in timp ce pentru altele ar fi complet nepotrivite, asta deis femeile activeaza in zilele noastre cam in orice domeniu, de la minerit pana la lucrul pe statia spatiala – n-ati aflat?
      Exemplele alese de dvs sunt extreme, probabil din dorinta de a eluda subiectul propus de autoare, pentru a va promova propria opinie.
      Doamna vorbeste despre femeile din politica, unde este in masura sa ofere detalii, din moment ce activeaza in domeniu. Despre asta este articolul: femeile din politica si reprezentativitatea.
      “Nu exista nici un fel de misoginism sau sexism sistemic in Romania, pentru ca nu exista nici o lege data de statul roman prin care sa se interzica accesul unei femei la vreo pozitie publica. ”
      Sistemic nu are legatura cu legea. Misoginism sistemic inseamna ca face parte din viata de zi cu zi si afecteaza major modul in care sunt luate deciziile atat de catre barbati in ceea ce priveste femeile, cat si de catre femei in raport cu propria imagine/cariera.
      Articolul doamnei se suprapune din pacate in mod neplacut peste niste evenimente recente care arata destul de clar cat de sistemic este misoginismul in Romania patriarhala, cat de vizibile sunt etichetele si cat de usor sunt acceptate si adoptate.
      Ah, si as prefera sa am de a face cu un pompier competent, indiferent de sex, ca sa va raspund la intrebare. Valabil si pentru medic, contabil, profesor, vanzator, etc.

      • As dori sa-mi arătați nu un oraș, ci un cartier construit în întregime de femei, o piramida, o platforma de foraj, 100 ha de teren cultivate cu diverse, o ferma de vaci, o galerie de mina, o casa de la A la Z!
        Egalitatea între femeie și bărbat e imposibila și o iluzie devreme ce sunt diferiți nu numai biologic, ci și psihologic. Femeia și bărbatul sunt complementari de aceea orice uniformizare a statutului lor în societate are menirea diabolica de a-i transforma în roboti fără identitate, supuși abuzului de orice fel.

        • Da’ un imperiu se pune? Ăla in care soarele nu apunea niciodată a fost creat de o femeie: Saveta 1. Dacă azi vorbim engleză și nu spaniola i se datorează ei.

            • Ai revăzut de prea multe ori filmele cu Rambo. Chiar si cu un super-erou, America tot are nevoie de președinte, exact așa cum șurubelnița are nevoie de meșter.

  11. Dnă Gârbea simplificați prea mult lucrurile.
    Dacă cunosc o persoană (indiferent de gen) care își câștigă existența din politică, o evit! Sunt convins că știți de ce
    Sunt feminist convins (și vechi), dar folosirea cotelor de gen în promovare este o prostie. Aș fi de acord ca faimoasa ”clasă politică” să fie compusă în proporție de 90% din femei, dar nu selectate pe baza genului.
    Nu mai blamați ”meritocrația” – rămâne cel mai rezonabil criteriu de promovare, alături de competență.

    • Multumesc pentru ca ati imparasit gandurile cu mine. Eu nu blamez meritocratia, ci doar constat ca ea nu exista aproape deloc ca criteriu de alegere al elitelor politice in democratie. Nu trebuie sa reinventam roata pentru ca multe alte tari s-au confruntat inaintea Romaniei cu sub-reprezentarea femeilor in politica. Din pacate nu au gasit alte metode eficiente de a o combate in afara cotelor. Dumneavoastra aveti in minte o solutie alternativa care sa nu dureze secole pana functioneaza?

      • Da, selectia aleatoare a cetatenilor pentru Parlament. Asigura reprezentativitate egala nu doar femeilor, ci si varstnicilor, tinerilor, bogatilor, saracilor, etniilor, demonstrabil matematic riguros. Plus ca scapam si de mitul meritocratic. Pare ca bifeaza toate criteriile dvs.

      • Dnă Gârbea – evident, nu am soluții, după cum nu aveți nici dvs.
        Am fost și am rămas un admirator al dnelor Muscă și Săftoiu, care au onoral – la vremea lor – clasa politică.
        Nu uitați totuși că există și femei de slabă calitate (culmea, prezentate masiv în media) la fel cum există bărbați de calitate catastrofală
        Altfel, succes pe mai departe!

      • “Nu trebuie sa reinventam roata pentru ca multe alte tari s-au confruntat inaintea Romaniei cu sub-reprezentarea femeilor in politica. Din pacate nu au gasit alte metode eficiente de a o combate in afara cotelor.”
        Cred ca Romania se confrunta in primul rand cu sub-reprezentarea competentei si onestitatii! Cum ar veni ce daca sint prosti si cotcari macar sa fie si femei la cota cinstita!

  12. Există o soluție foarte simplă de a tranșa problema: alegeri nominale, ca în Statele Unite sau ca în UK. Electoratul ar avea astfel ocazia să-și exprime clar preferințele. Însă noi nu vrem alegeri nominale, noi vrem mai multe femei pe locurile eligibile de pe lista de partid. Corect? 😀

    • O soluție mai simplă ar fi ca misoginii să nu-și mai dea cu părerea la articole scrise de femei și despre femei.
      Dar cum ar mai putea altfel să-și semnalizeze misoginismul, e clar că nu se pot abține.

      • În Marea Britanie există în primul rând alegeri nominale. Iar cotele aplicate de partide sunt benevole, nu sunt prevăzute în nicio lege. E un fel de ”gentlemen’s agreement”. Oricine poate candida în respectiva constituency, chiar dacă partidele au fiecare candidații proprii, sprijiniți pe bază de cote.

        Partea asta cred că lipsește în programele feministe: promovarea soluției corecte, la pachet cu promovarea femeilor. Lista de partid aplicată în România nu e soluția corectă. Și nu e nici măcar democrație, e partidocrație. Oricare cetățean obișnuit ar trebui să poată indica clar, cu nume și prenume, care e parlamentarul care îl reprezintă pe el la București, respectiv la Bruxelles. Cetățeanul britanic poate face asta, se știe clar numele persoanei care reprezintă acea constituency. Cetățeanul român nu poate face asta, pe el îl reprezintă o listă.

        • fiind vorba de reprezentativitate in interiorul partidului, cotele n-ar fi neaparat o frana contra meritocratiei, pentru ca in interiorul partidului e strategie de echipa, care ar putea fi castigatoare printr-o oferta electorala mai diversificata;
          dar tocmai pentru ca e politica interna de partid, nu are de ce sa fie promovata in exterior, ba dimpotriva, ii vei aminti alegatorului de un partid care promova oameni ai muncii cu secera si ciocanul; pe de alta parte, electoratul predominant este feminin si tocmai acest electorat feminin deocamnata nu pare tocmai dispus sa voteze in mod gratuit candidati femei;

          • La locul de muncă, majoritatea femeilor preferă să aibă drept șef un bărbat, nu o altă femeie. Iar explicațiile oferite de subordonate sunt dintre cele mai raționale: deciziile șefului bărbat sunt mai logice, mai lipsite de parti-pris sau de preferințe personale. În cele mai multe cazuri, două femei preferă ca disputele dintre ele să fie arbitrate de un bărbat, nu de o a treia femeie.

            Dreptate absolută nu există nicăieri, dar nedreptățile pe care le suportă subordonatele femei din partea șefilor femei sunt semnificativ mai multe.

  13. Felicitari 💜💜💜💜
    Femeile sunt o forță , încă nu conștientizează.Trebuie susținute și cu puterea exemplului ele o să între singure în politică pentru ca au modele ca tine, ca dna Anca Dragu. Succes

    • Adevarul este ca femeilor nu le prea pasa sa aiba reprezentate femei in parlament.
      Daca le-ar pasa atunci ar exista o masa critica concretizata eventual intr-un partid sau ONG care sa propuna si sa voteze reprezentante femei.

      Si stiti de ce nu le pasa femeilor? Pentru ca nu se simt reprezentate de cotele de gen.
      Pentru ca cotele de gen se refera numai la functii banoase si cu responsabilitate putina, adica acolo unde majoritatea covarsitoare a femeilor nu ajung niciodata si constientzeaza asta.
      Nu am auzit ca feministele sa propuna cote de gen la REBU sau la Statia de Epurare a Apelor Uzate, sau la firma de taximetrie, sau la fabrica de confectii.
      Tocmai pentru ca nu le pasa de femei, le pasa de functii si bani.

      Democratia functioneaza de la baza la varf, de la mase la elite conducatoare, nu invers. Daca este democratie autentica, daca este democratie originala inseamna ca domnul Iliescu este un geniu politic care a reformat Europa.

      Invers nu prea merge, este impostura. Ma propun eu sa va reprezint pe voi, dar in loc sa va intreb daca ma vreti ma duc sa negociez un algoritm cu niste baieti ajunsi si ei la putere cine stie cum.

  14. ha! “reductio ad Dăncilă” a demonstrat ce era de demonstrsat. Adica Dancila a fost luata iun tarbaca inclus de femei ….. Si nimeni s-a scandalizat ca D a fots facuta „pavian cu coama” insa mama mama ce mai sucar, ce mai zagomot ca unu cam …. a scris ca nefasta lui arata ca o minoara … unu cam chior nu de alta dar abem destule minore care arata deja ca niste .. batoze! Si ca de fpat si multi barbati tineri sub 25 de ani sunt cam (prea) „impliniti”!
    Cat despre mame;le minore .. eu , ca mai varstnic as zice ca la 14 ani un pic de absitenenta .. se impune! Atnetie am scirs 14 ani nu 24!

    Insa femeile si politica ….. ei bine de multe ori am impresia ca femeile considera politica o trasnaie masculina nu cu mult diferita de pasiunea ptr echipele de fotbal …

  15. Politica e in primul rind lupta pentru putere. Politician de succes e acela care se preocupa in primul rind de a acumula putere, de a pastra puterea acumulata si de a micsora puterea rivalilor, adica a tuturor celorlalti politicieni. De aceea meseria de politician presupune mincat rahat cu lingura mare, pupat dosuri, stat sluj, pres, ghiocel si alte pozitii submisive cit si viritul capului altora in troaca cu materii fecale sau intre fesele proprii si intinsul piciorului pentru pupat.

    Domnul acela care va spunea ca femeia romana nu are vocatie pentru politica avea dreptate, chiar daca mai potrivit ar fi fost cuvintul „apetit” in loc de „vocatie”. Aparent, doar 18% din femeile romane au apetit pentru lupta pentru putere si tot ce implica ea. Un lucru bun, zic eu, faptul ca doar 18% din femeile romane egaleaza in josnicie, agresivitate si nesimtire barbatii si nu cred ca e de dorit sa facilitam cresterea acestui procent.

    Probabil imi veti obiecta ca am comis o reductio ad patriarhia. Poate. Eu va intreb cit de sigura sinteti ca sexul feminin nu are o particularitate fiziologica care-l face mai putin predispus la competitie intre semeni? Testosteronul ala, o fi ceva cu el. Mergind pina la capat cu aceasta idee, eu cred ca vom avea reprezentativitate perfecta in societate atunci cind barbatii vor fi capabili din punct de vedere fiziologic sa ramina insarcinati, sa nasca si sa creasca copii la fel de bine ca o femeie iar femeile vor putea sa mute un metru cub de pamint in mai putin de douazeci de minute doar cu un hirlet. Adica doar atunci cind sexul biologic va deveni cu adevarat o optiune personala si nu o caracteristica imutabila a individului.

    Asa ca dupa mintea mea, provocarea trebuie sa le-o adresati medicilor si biologilor, nu politicienilor de sex barbatesc.

    • Societatea nu are fata de ce sa fie reprezentativa, decat fata de ea insasi, ceea ce e un non sens. Democratia, insa, se doreste a fi reprezentativa. Daca sunteti multumit cu politica asa cum e ea, foarte bine. Eu insa cred ca pot exista mai multe competitii pentru putere, nu doar cea ghidata de testosteron.

      • Cred ca avem definitii usor diferite pentru societate asa ca nu insist pe aceasta directie pina nu le clarificam macar, daca nu si punem de acord.

        Insa trebuie sa va atrag atentia ca o cota, de orice fel, in orice domeniu, exclude din startul inceputului (apud Divertis), competitia. Esenta competitiei este demonstrarea superioritatii. Esenta cotei este impunerea ei arbitrara.

        De aceea nu pot exista mai multe „competitii pentru putere”. Exista una singura, unde cel care obtine puterea prin orice mijloc, resursa sau efort isi demonstreaza superioritatea fata de cei care nu ajung la ea. Obliga-l sa imparta puterea cu ei printr-o cota: despre ce competitie pentru putere mai vorbim atunci?

        La modul general, de ce s-ar mai stradui cineva sa fie cel mai bun, cind cota il motiveaza sa fie doar suficient de bun?

  16. Democratia moderna a fost inventata ca sa reprezinte in stat, prin organul de stat numit parlament, starile sociale, care atunci erau aristocratia de sange, burghezia, muncitorimea, respectiv taranimea.
    Partidele reflectau si ele acesta realitate peste tot in lumea civilizata.

    Nu a fost inventata ca sa reprezinte societatea indiferent de criteriul de discriminare, pentru ca putem discrimina societatea dupa nenumarate criterii aleatoare: varsta, sex, educatie, venit, etnie, tipul de deficienta (locomotorie, de vaz, auz), etc… cam orice criteriu masurabil de INS. (a discrimina in context inseamna a face diferenta sau a discerne, vine din latina – nota pentru mintile infierbantate ideologic)

    Sigur ca putem sa o modernizam sa reflecte realitatea sociala contemporana. Dar daca mergem in logica cotelor pentru toate categoriile in functie de care se poate imparti o societate atunci democratia devine caduca pentru ca in fapt se va reduce totul la un algoritm de impartire a functiilor.

    Si chiar daca am merge doar pe logica cotelor de gen ignorand celelalte criterii posibile, acum este usor de calculat pentru ca luam in considerare doar genul masculin si feminin. Dar conform normelor europene genurile nonbinare sunt o realitate si sunt destul de multe. Deci de indata ce Romania se aliniaza in sfarsit lumii civilizate o sa avem nevoie de cote pentru toate acele nuante recunoscute.
    Neplacut, dar trebuie sa fim coerenti in logica altfel ajungem ca in fabula „Cainele si catelul”. (Ceea ce este rau in sine, dar este rau si pentru ca da apa la moara inamicilor rusi si chinezi care au ca teza ideologica principala ca modelul democratic occidental nu este coerent si consecvent.)

    Iar in cazul acesta, n-ar fi mai corect sa respectam modelul clasic, adica partide diferite care sa reprezinte in stat stari sociale diferite, sigur adaptate la criteriile contemporane? De exemplu am avea Partidul Femeilor Cis, Partidul Barbatilor Cis, Partidul Femeilor Trans, Partidul Barbatilor Trans, Partidul Bisexualilor, Partidul Pansexualilor, Partidul Asexualilor etc.

    Pare o prostie toata postarea asta, desigur, pentru ca in lumea de azi incercarea de a avea coerenta logica este o prostie. Important este sa iti gasesti o nişă pe care să alergi singur.

    • Pe unde trăiati in anii 70 ? Femei lucrau pe șantier în mod constant, erau pline facultățile tehnice de femei care lucrau apoi și în fabrici, și la construirea barajelor, canalului, altele erau geologi și lucrau pe teren. In mine, e adevărat că nu lucrau, din cauza că minerii refuzau să intre o femeie în mînă din cauza de semn rău. Puzderie lucrau în agricultura – probabil ar fi fost capabile sa lucreze și pe platformele petroliere cu tonusul lor.Incercati și dumneavoastră să lucrați pe o platformă petrolieră cînd mai sunt 20 de tipi in jurul dumneavoastră . Zece dintre ei, la fiecare ocazie pe care o au , va pipăie, va pișcă de cur, va zic cum ti-o vor trage,

      Misogin sunteți dumneavoastră când echivalați viața privată a femeilor cu familie, copii . Unele, da, altele nu. Și naiv când credeți că Victor Ponta lucra 12 14 ore pe zi.

  17. „deficitul de reprezentare al acestora în parlament poate fi văzut ca o deficienţă a democrației românești. ”

    De fapt, e pe dos: de data asta nivelul reprezentării este o oglindă perfectă a structurării pe criteriul de gen a societății. Dat fiind un misoginism majoritar latent, soft, care pune la îndoială capacitatea femeii de a conduce și altceva decât un cămin, acuzat chiar de activistele feministe, am putea spune că democrația băștinașă este un succes.

    Câteva cuvinte depre principalul motiv al subreprezentării femeilor in politică, valabil in orice democrație (că de aceea a fost nevoie de forțarea cotelor de gen). Este vorba de sensibilitatea naturală a femeii față de propria imagine, ceea ce generează perspective diferite in adoptarea unei cariere. In societățile moderne, in care barierele formale de gen au fost înlăturate, putem remarca cum femeile s-au orientat masiv către justiție (inclusiv in România), medicină (idem), mediul corporatist (idem). In aceste domenii femeile au urcat rapid in ierarhii și ocupă astăzi poziții de vârf, la Curtea Supremă, in Procuratură, in administrațiile spitalelor, in firme de prestigiu. Sunt domenii in care competiția internă este una cât se poate de civilă, adeseori subterană, in care rar se intâmplă atacuri sub centură in care publicul să fie atras ca spectator. In politică insă, lucrurile se petrec altfel, mai ales că toată lumea cere mai multă transparență. Femeile, ca și bărbații de altfel, sunt scanate la milimetru atât de colegi, de presă, cât și de de publicul larg. Apariția unor personaje noi -insolite sau atrăgătoare- in viața politică duce cel mai adesea la deschiderea unor dosare publice in care din păcate femeile sunt atrase ca intr-un vârtej. Aici ele pierd controlul asupra propriei imagini și constată că orice mică greșală, orice cuvânt aiurea, orice bâlbă este transformată in subiect de presă și se lipesc de chipul lor ca niște negi păroși. Toată lumea își amintește de „președintele Norvegiei” pomenit de Elena la teve, dar cu greu ar descoperi in memorie vreo gafă de același tip emisă de ministrul x, mascul cu nume deja uitat. Același proces ce amendează disproporționat prestația publică a femeilor este din păcate replicat și in ceea ce privește backgroundul moral-sentimental al femeii-politician. Orice aventură, orice ghidușie din tinerețe va fi vânată de un public avid după povești triviale și transformată in epopee cu morală in coadă. Un politruc oarecare nu numai că nu este sancționat de public, ba chiar este premiat atunci când ajunge la a cincea nevastă, in schimb femeia in aceeași poziție trebuie să suporte suspiciunea generală a publicului asupra ușurătății și „instabilității ei emoționale”. Dacă un bărbat își abandonează practic familia cu 2-3 copii pentru a se dedica carierei politice nimeni nici nu bagă de seamă, dară când femeia procedează așijderea toți acuzăm „abandonul de copil”.

    Așa că orice femeie inteligentă cred că deja a descoperit riscurile morale și de imagine ale unei cariere politice și se gândește de 20 de ori inainte de a face un pas in direcția asta. Intrebarea e dacă are vreun rost să încercăm să reorientăm -prin lege sau prin presiune societală- femeile și să le convingem să aleagă totuși acest drum dificil. Ar fi mai bine pentru ele? ar fi mai bine pentru noi? sau…e vorba doar de satisfacerea unui ego cu rădăcini ideologice? E convingere pură că societatea ar funcționa mai bine cu reprezentare numerică netă (51% femei in parlamente) sau e egalitarism dus la extrem? In fond bărbații nu clamează cote de gen in justiție, medicină, corporații, unde au devenit treptat minoritari. Ar trebui să luăm din femeile competente și inteligente ce populează aceste domenii (că doar nu de la sapă sau din licee industriale) și să le aruncăm in arena imundă a politicii doar pentru a potoli setea egalitaristă a unor elite efemere de la Bruxelles? și…cum o să le determini să lase o slujbă bună, cu un salariu bună, cu o reputație deja consolidată, intr-un mediu cât de cât prietenos pentru femei, pentru un mandat mizerabil din partea unor partide ce nici măcar nu-și ascund catârii misogini?

    • Ajunse în funcții de putere, femeile se comportă chiar mai abuziv decât bărbații. Majoritatea bărbaților sunt oarecum conștienți că puterea trebuie exercitată cu reținere. Femeile nu au astfel de limite, pentru că puterea lor falsă. Puterea exercitată de ele este întotdeauna delegată lor de către niște bărbați.

      Exemplu trivial pe care ar trebui să-l înțeleagă toată lumea: orice sentințe dictează o judecătoare, niște bărbați le pun în aplicare, nu niște femei. O poliție formată numai din femei și o jandarmerie formată numai din femei ar rezista cam 3 zile în lumea reală 😀

    • Foarte interesanta argumentatia dumneavoastra. Pe de alta parte, aceleasi lucruri ar putea fi spuse si despre femeile care isi asuma o cariera in conducerea unei companii sau uneori chiar in domeniile citate de dumneavoastra. Nu merita totusi sa schimbam mentalitatile? De ce sa ne consolam ca lumea aplica un dublu standard femeilor? Eu personal nu sunt dispusa sa accept asta si am incercat sa explic in articol de ce.

      • Asta cu ”să schimbăm mentalitățile” e doar o altă formă de a promova ”crearea omului nou”.

        Practica a dovedit că după 45 de ani de comunism, societatea românească s-a întors unde rămăsese în evoluția ei, la nivelul din perioada interbelică. O nouă încercare de a schimba mentalitățile va avea același rezultat: niște generații de ”oameni noi” vor merge la loc cu verdeață, iar societatea își va relua evoluția sănătoasă.

        Atât timp cât munca reală a fost transferată în Asia și în Europa de Est, societățile occidentale și-au permis să se alinte cu tot fel de schimbări de mentalități. Numai că perioada asta deja se încheie.

      • Vă mulțumesc pentru răspuns.
        Nu știu dacă merită să ne schimbăm mentalitatea și nu cred că se poate întâmpla peste noapte. Rezultatele se văd in timp. Dar pot să vă asigur că foarte mulți români și-au schimbat-o deja, inclusiv printre bărbați. Așa se explică faptul că există totuși femei in politică și administrație. Mai ales in administrația locală -unde numeroase femei au fost alese in funcții publice de către cetățeni.

        Mediul corporatist este destul de diferit de cel politic. Promovările in ierarhia corporatistă nu presupun confruntări atât de brutale precum in politică, candidații pe o funcție executivă nu sunt lucrați de către diferite tabere politice ori chiar instituții ce in mod firesc și legal nu ar trebui să fie implicate.

        Politica antagonizează, economia nu neapărat (deși se petrec uneori și oarece încăierări pentru piețe). Politica atrage astfel îndeobște bărbații care, istoric și genetic, sunt mai echipați pentru acest tip de activități…totuși umane. Mi-e teamă că nu e suficient să schimbăm mentalitățile pentru a avea o reprezentare echitabilă a femeilor in politică. Avem insă o influență masivă a feminismului in politică și legislație și o să aflăm curând cât de pozitive sunt schimbările produse. Deja putem privi evoluția recentă a Uniunii ca pe o mutație lentă de la patriarhalism la matriarhalism. Nu e vorba de persoanele ce se află in fruntea instituțiilor centrale ale Uniunii, ci de atitudinea statului (sau a entității pseudo si supra-statale) față de cetățean. Instituționalizarea accentuată a minorilor este un exemplu de etatism matriarhalist, in care organele Statului se implică activ atât in educația acestora cât și in ocrotirea lor, intervenind inclusiv sau mai ales in raportul dintre minor și părinți, acționînd astfel ca Prim-Părinte, ca Măicuță Supremă a societății.

        Revin puțin asupra subiectului principal. Cred că depinde mult de femeile deja aflate in politică dacă vom avea in continuare o expansiune a tagmei femeiești in sferele puterii. Aici e nevoie de strategii mai bune, in care victimizarea sexului slab și intelectualizarea temei să fie oleacă temperate in retorica de gen, concomitent cu ridicarea la fileu a unor mesaje mai optimiste, mai calde, mai simple care să percuteze la publicul larg. E nevoie și de figuri proaspete, din alte sfere decât politica și afacerile, iar pentru asta nu bărbații, ci chiar femeile profesionalizate trebuie să accepte că politica este in cele din urmă un spectacol destinat cetățeanului simplu, nu unor aule universitare. Partidele tinere, moderne, ar face bine să renunțe la snobism și purism ideologic, să se țină de nas și să propună candidați dintre femeile de succes din sport, arte, cultură, desigur, dacă reușesc să le convingă.

        • In Anglia are loc are compionatul european de fotbal feminin cu meciuri bune si frumoase, in Romania n-a fost mediatizat de loc sau apropae de loc, de ce ?
          Duminica se joaca finala intre Anglia si Germania, il va trasmite vreu-un post de TV romanesc ? de aici se poate incepe, pana la politica si altele e drum lung.
          Este o problema sociala si de mentalitate, pana acestea nu se vor schimba orice discutie despre promovari si altele este de prisos.

      • Oamenii o sa fie convinsi de adevar, nu de cote. Promovarea pe competenta, deschide portile mai multor femei intr-o societate bazata pe adevar nu pe falsitati.

  18. P.S. Asa cum spunea cineva mai sus, cea mai apropiata solutie (evident nu ideala) ar fi alegerile nominale. Macar s-ar pasa problema la alegatori: „voi l-ati vrut / ati vrut-o, asta aveti”. Asa cred ca ar fi cel mai aproape de corectitudine. Partidul din care eventual face parte nici macar sa nu fie mentionat pe buletinul de vot sau in campanie.

  19. Ceea ce conteaza in politica si orice alt domeniu este competenta, nu daca x sau y este barbat sau femeie.
    Atunci cand competenta este uitata si x sau y sunt impinsi in fata de partide rezultatele sunt proaste, penibile. Exemple:
    1. Viorica Dancila.
    2. Vlad Voiculescu
    3. Florin Catu
    4. Gen. Ciuca
    5. Ursula von der Layen
    Si lista poate continua…..

  20. Stimata doamna/domnisoara consilier de ce veti fi fost, si fiind, si urmind a fi, si a fi fost, scl, si etc. din partidul ala de hais cea cind nu de cea hais si, cum altfel decit liberal libertin, nu vreti sa stiti ce crede o femeie care a muncit pe rupte sa ajunga ce a ajuns despre aburul fad de prin mlastinile gindirii bruxelleze, cea cu care ne iluminarati in misiva de mai sus. Fad. Nu zic sec, aia presupune oarece stil condimentat cu putin staif. Nu e cazul.
    Nu cred ca soata mea poarta bisturiu in poseta insa daca se intimpla cumva, cu totul improbabil – simtul ei „la oameni” e fara egal – sa proferati in prezenta ei sau a altora ca ea asemenea biiguieli miorlaitice, neindoios evropenesti, s-ar putea sa va treziti cu incizii verbale care va vor pune la cuvenitul loc in insectarul cu …., sa fiu blind si sa nu scriu nimic mai departe. Incepe cu plic si urmeaza ceva de la tacticosi. Nu, nu plictacticosi, da? :)))
    Faptul ca aveti cromozomi gemeni nu va da dreptul la nimic, stimata bruxelleza, in lumea reala in afara de respectul si, daca sinteti in stare, eventuala curtoazie pe care barbatii trebuie sa vi le acorde, trebuie sa va luptati tocmai cu celelalte purtatoare de cromozomi gemeni. Ca pe fatalai ii „faceti” din vorbe repede, s-ar zice by default. E-n regula. Insa mult succes in a va lupta cu cele care va sint superioare si care va dispretuiesc cel putin pe cit le dispretuiti dv pe ele! Adica femei care s-au impliniti si profesional si familial, imblinzindu-ne noua asperitatile mascule, cind e cazul catalizindu-le, educindu-si/educindu-ne copiii (si o data cu ei si pe noi) mai bine si mai frumos decit am fi putut visa vreodata. Nu vreti sa stiti de cita forta si de cita fermitate sint capabile astfel de femei, in fata unor astfel de femei discursul dv nu are vreo sansa.
    Nivelul unor astfel de articole provenind din chiar stupul ala bruxellez sterp de idei e indeajuns pentru a indeparta orice suspiciune de cunoastere a vietii reale si de admiratie a insemnatatii unor femei valoroase. In articolul dv nu e vorba despre misoginism si nici despre misandrism, e vorba despre egalitarism, stimata functionara!

    • Dar vedeți dumneavoastră, nici măcar „îmblânzirea, catalizarea și educarea” de care sunt capabile „femeile superioare” despre care vorbiți nu garantează mare lucru. În multe cazuri fie sunt ineficiente, fie sunt inutile, câtă vreme există posibilitatea sustragerii. Dvs., de exemplu, v-ați eschivat cu succes.

  21. Conform legii intre barbati si femei exista drepturi egale, unde e problema ? ca practica arata de multe ori altfel este o problema sociala care necesita solutii pe masura.
    O interventie indiferent din care parte ar fi este contraproductiva si ar provoaca si mai multe probleme.
    Femeile si politica, este subiect care ar trebui tratat separat de restul subiectelor pe acesta tematica, accesul in politica avand loc dupa cate stim dupa alte criterii decat in viata sociala, profesionala, etc,etc.
    Se poate facilita accesul femeilor in politica daca se doreste, daca nu va ramane un continuare un domeniu barbatesc cu toate ca, mai multe femei in politica ar detensiona cu siguranta treburile.
    Cum ar arata lumea daca marile puteri ar fi conduse de femei, respectiv o parte ? Ar fi la fel de multe conflicte si pericole ?

  22. Am urmarit destula vreme usr&plus. Aparent era multa emulatie si toti pareau buni prieteni. Am vazut femei cu duiumul in grupare, apreciate, stabile, coerente. Barbati la fel, multa armonie.
    Dupa o vreme, am avut si o alta revelatie: toate aceste femei, cu abordari atragatoare, modeste, directe, se bucurau de atentie ca si barbatii dar niciuna nu ajungea la virf sau in pozitii cheie. Am semnalat de citeva ori asta si am primit tacere, nici macar o critica…

  23. Așa, de-o fantezie, aș dori o lege care să oblige partidele să-și aleagă șefii alternativ dintre bărbați și femei, pe perioada unui mandat legislativ. Astfel, un șef de partid bărbat va trebui să coabiteze cu femeile parlamentare alese în mandatul anterior și invers. Contradicția este muma progresului doar.

    • Si trebuie doar criterii de gen după opinia d-voastră ?
      Cu Trans ce plănuiți? Cu Minoritățile nu trebuie sa le luați in considerare?
      Aștept publicarea unui algoritm de selektzie din partea d-voastră .

      • Nu, restul se rezolva de la sine. Bărbații sunt mai nesăbuiți, risca mai mult, inclusiv siguranța altora, dar tocmai “cutezanța” asta o apreciază numai bărbații. Femeile nu-i considera pe Putin sau pe Ghinghiz-han oameni mari. Mai degrabă pe Gutenberg.

        Apropo de Trans: Vreți sa fiți corect politic? Vizați vreun post, ceva?

        • „Femeile nu-i considera pe Putin sau pe Ghinghiz-han oameni mari.”
          greșit. știu că e greu de crezut dar specimenul umanoid care ataca verbal (că nu avea bazooka la ea, probabil) oamenii pe stradă in Vietnam pe motiv că l-au trădat era o femeie, nu un bărbat. din păcat foarte multe rusoaice îl admiră și-și exprimă, cu spume, fără nicio jenă, sentimentele năvalnice față de dictatorul lor iubit. prin State femeile astea care se atașează de criminali sunt descrise in manualul de psihiatrie.

          • Era una și in Lituania. Dar chiar și cu două cazuri, despre care chiar și dumneata admiți ca sunt de “manual de psihiatrie”, nu se pot trage concluzii despre întreaga feminitate.

  24. ..în opinia mea, discriminarea (de orice fel) e o imensă prostie.
    Oamenii nu pot fi sortați și puși în sertărașe, pe criterii de rasă, sex, religie …ș.a.m.d.
    Un om genial poate să apară oriunde și oricând.

    Însă și reversul e o prostie la fel de mare.
    Discriminarea pozitivă e un abuz care nu servește scopului, ducând în timp la discreditarea ideii.
    Promovarea femeii, în cazul de față, are din păcate iz colectivist, chiar dacă e vehiculată pe la Bruxelles. Tovarășele cu coc sunt încă vii în amintirea unora dintre noi..
    Mai nou, e doar o promisiune populistă, aducătoare de voturi.

    Singurul criteriu care stă în picioare, rămâne meritocrația. Omul potrivit, la locul potrivit.
    Altfel se poate ajunge la situații aberante.
    Imaginați-vă că la BAC s-ar introduce criteriul ăsta de 50-50%, băieți și fete..
    Seamănă cu regulile introduse la unele sporturi de echipă, unde trebuie să joace obligatoriu un anumit număr de autohtoni. Bun și dacă aceștia ocupă nemeritat locul altora transferați de afară ?

    Revenind la oile noastre, un politician ca Maia Sandu, Angela Merkel, Margaret Tatcher ..etc, se va impune fără să fie promovat cu forcepsul..
    Nu mi-e frică de Virginia Woolf(din contră..)
    Aștept așadar cu interes..

    • “Oamenii nu pot fi sortați și puși în sertărașe, pe criterii de rasă, sex, religie …ș.a.m.d.”
      Bineînțeles ca nu! De aia trebuie resetat jocul. Dacă in pozițiile de decizie sunt numite numai femei, cât timp le va lua bărbaților sa-și încropească carierele si sa ocupe jumătate din poziții? N-ar trebui sa le fie prea greu, dacă sunt așa de capabili cum se spune.

      • ..sau poate-ar fi mai bine ca oamenii de valoare să ocupe locul pe care-l merită, fie că sunt bărbați sau femei, sau îngeri.. :)

        • Așa este! Asta vreau și eu. Numai ca de Țelul asta nu ne apropiem nici după 7000 ani de societate patriarhală. Sa schimbăm deci startul, lăsând apoi lucrurile la liber. Asta sugeram când vorbeam de resetare.

        • Nimeni nu merita nimic apriori.
          Castigul este DUPA munca nu INAINTE.
          Fiecare om este „de valoare”.
          Un profesor de filozofie sau un director de banca nu sunt mai valorosi decat un doctor, un pompier sau un pilot.
          Valoare umana nu inseamna cati bani castiga sau ce diplome au, asa cum pretind meritocratii.

          • ..asta cu „Fiecare om este „de valoare”” seamănă cu „toți am fost securiști”.. Hai să nu amestecăm borcanele, fiecare este mai mult sau mai puțin competent pe felia lui (în afară de părerologii care-și închipuie că le știu pe toate).

            Cei mai buni urcă (în mod natural) în carieră, spre binele lor și al nostru. Asta desigur dacă nu intervine pilăria de partid aflat vremelnic la putere, sau alte criterii de promovare, care nu țin cont de realizările individuale.

            Promovarea asta procentuală, bazată pe sex, bruiază promovarea pe merit, fiind pe cale de consecință neproductivă.

            Mediul privat este foarte puțin poluat de metehnele moștenite din „iepoca de aur”.. Avem destule exemple de femei de succes.

            Toată discuția se învârte de fapt în jurul promovării pe linie politică. Iar „politicienii sunt precum scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv..” și-ar fi bine să rămână de genul neutru, ca și scutecele..

        • Exact asta urmăresc și eu. Doar că, fără un reset al condițiilor inițiale, nu cred să fie posibil. După mai bine de șapte milenii de patriarhat, cu efecte care azi mai mult dezamăgesc, zic că merită încercat și altceva, iar timpul si liberalizarea conceptelor vor rezolva restul.
          Cert e ca azi o femeie cu aceeași valoare cu a unui bărbat trebuie să depună mai mult efort pentru a ajunge într-o poziție de decizie similară. Și e mult mai expusă suspiciunilor în caz de reușită.

  25. Si articolul si comentariile sunt interesante si fiecare parere este justificata mai mult sau mai putin. Dar nimeni nu abordeaza si diferentele biologice, complementare, dintre sexe. Nu in sensul unei discriminari pe baza de sex ci al unitatii in diversitate, al egalitatii tuturor oamenilor in ciuda diferentelor de toate felurile dintre ei, in care orice calitate poate fi si un defect iar orice defect poate fi si o calitate, in functie de situatie. Deci promovarea in orice domeniu nu trebuie facuta proportional (dupa procentajul din statistici) ci dupa criteriul de persoana potrivita la locul potrivit. Privind din acest unghi, discutia despre femei vs barbati apare ca o discriminare, care ii imparte in doua categorii ireductibile, ceea ce nu este real. Femeia ca element principal al societatii (ea naste si creste urmasii) este si „sexul tare biologic” mai rezistent la boli de toate felurile si mai stabil social, iar barbatul, ca element accesoriu are doar rolul de a ajuta femeia in rolul ei principal. Ca atare barbatul trebuie sa fie mai puternic, mai mobil, iar biologic este mai fragil (!) fiind element de variabilitate al speciei, deci are timp si inclinatie sa se ocupe si de treburi secundare dar importante social: vanatoare, razboi, munca fizica grea, transporturi, stiinta, politica si altele. In practica, vedem ca de la egalitatea din Comuna primitiva in care tot tribul, barbati si femei, dar nu copii, participau la vanatoare, in timp rolurile se separa. Astazi femeile predomina net in medicina, invatamant, industria ospitalitatii, arta etc. iar barbatii in industrie, armata, stiinte, sport, politica si altele de acest fel. Este o diviziune instinctiva a muncii si a rolutilor sociale, cu un fundament biologic, dar care nu este obligatorie. Si istoria si prezentul arata ca exista si exceptii: barbati femei si femei barbati, cu roluri atipice dar care pot sa performeze, exemplul Dnei Merkel este ilustrativ. Dar cand promovarea in politica se face doar pe criteriul estetic poate fi o catastrofa. De exemplu o candidata de la noi care avea sloganul de campanie „Ridicam Romania” intr-o tara care suferise numeroase „ridicari” si disparitii in miez de noapte din cauza unei justitii aservite invadatorilor, de care parintii si bunicii nostri isi amintesc cu groaza, nu putea sa aibe succes. Cum se spune in popor: „prostului nu trebuie sa ii dai branci, se impiedica si cade singur”. Marea problema este ca sunt criticati oamenii de valoare, barbati si femei, pentru a fi inlaturati de la conducere ca sa lase locul unor nulitati obediente. Acolo este adevarata problema!

  26. Promovarea si votarea trebuie facute pe criterii de competenta, nu de sex sau altceva.
    Democratia reprezentativa am avut-o sub comunisti. Este o democratia schilodita a unei societati in lanturi. Nu o sa angajez sau votez pe alt criteriu decat competenta si integritatea. Un partid care sustine democratia reprezentativa nu este democratic-liberal, este socialist.

      • In democratie nimeni nu ar trebui sa fie exclus, atata timp cat are sustinatorii sai, nici macar cei care au atacat Parlamentul sau Capitoliul, doar vorbim de unitate in diversitate si nu de ideologie unica. Sau nu?

    • In usr&plus, la fiecare barbat de la virf exista (existau) cel putin cite doua femei din partid de doua ori mai bune ca ei si care ,,duc cafele”.

    • sub comunism nu a fost niciun fel de democratie. Este o contradictie in termeni – comunismul a fost un sistem totalitar in care alegerile erau mimate.

  27. M-am tot gândit dacă să comentez această aserțiune:
    „așa cum scandalurile publice din ultima lună au evidențiat-o atât de clar, condiția femeilor în societatea românească încă lasă mult de dorit. Suntem pe primul loc in Uniunea Europeana la mame minore.”
    ..ce leagă natalitatea de o prezumată stare deplorabilă a femeilor din România.

    Am decis că e un musai. Pentru că vine de la 1) un om politic și 2) o femeie.

    Este teribil că in societatea noastră, modernă și pasămite evoluată, o parte din elitele politice și intelectuale au ajuns să blameze un act atât de natural precum nașterea. Este de neînțeles pentru mine cum atâtea femei angajate in politică și purtătoare ale unor idealuri feministe participă la perpetuarea unui stigmat de extracție religioasă, medievală aș zice chiar. Vorbim de un adevărat fenomen social in care oameni altfel foarte educați au dezvoltat un reflex de a agăța o culpă imaginară tinerelor fete ce ajung să nască la o vârstă considerată in mod absurd improprie procreerii. Acest fenomen a produs și urme nefaste in legislație unde s-a instalat o discriminare cruntă a acestor fete ce nu beneficiază de niciunul din ajutoarele materiale pe care statul le acordă cu generozitate femeilor adulte și angajate. Tinerele mame, ce au născut cel mai adesea dintr-o iubire intensă, cât se poate de firească, se trezesc a fi niște paria, disprețuite de gloatele de diriginte comuniste, beștelite de țațele mahalalei, ostracizate de birocrații puritaniști ai sistemului, brutalizate, cel puțin verbal, de propriile familii, batjocorite de colegi, părăsite de multe ori de iubiți și obligate să se umilească și să se ploconească la toată bărbățimea (tați, amanți, proxeneți) nemiloasă și gata să profite cumva de vulnerabilitatea acestui infam status social impus, iată, și cu aportul dragelor noastre feministe europene.

    Cum să lase de dorit o sarcină ce vine natural, in cel mai firesc și oportun moment biologic in viața unei femei? De ce să transformăm acest eveniment in indicator al mizeriei naționale? De ce să ne simțim vinovați, ca neam, că încă tolerăm măcar iubirea unor fetișcane, că nu le lăsăm singure după ce devin însărcinate, că nu ajung ca bravele franțuzoaice să-și crească singure copchii (dar suntem pe urmele lor dacă e să scormoniți statistici)? In loc să ne minunăm și să glorificăm actul creației -așa am ajuns noi pe lumea-, in loc să ne unim ca să le ajutăm, in loc să orientăm fondurile de la buget strict către aceste fete sărace (ce nu au terminat nici liceul), in loc să forțăm statul să asigure educația post-natală, in loc să disprețuim colectiv bărbații care-și părăsesc tinerele mame chiar atunci când au nevoie mai mare de sprijin cel puțin moral, le punem pe rug și cenușa lor ne-o punem in cap.

    Europa greșește grav atunci când alunecă pe o astfel de pantă eugenistă, de control sever, discreționar, pe criterii complet iraționale al natalității, de discriminare și degradare a tinerelor mame. Nu e nicio rușine să te pui in contra aberațiilor, chit că vin din Vest, din contră. Tot de acolo, să nu uităm, ne-au sosit și alte ideologii trăsnite ce au făcut ravagii vreme de 1 secol.

  28. Oh, for God’s sake, Meritocratia nu inseamna promovarea pe criterii de competenta. Nu o mai folositi in acest sens fals. Meritocratia este o teorie, opusa democratiei, care sustine ca puterea politica trebuie sa apartina merituosilor. Spre deosebire de democratia Occidentala, unde toti oamenii sunt egali in drepturi si in fata legii, meritocratia imparte societatea in clasa merituosilor si clasa ne-merituosilor si numai cei dintai au dreptul sa aiba putetea politica. Este dorinta „elitelor” ne-democratice, care se considera superioare fata de alti oameni si considera ca numai ele au dreptul sa detina putere politica. Este numitorul comun intelectualilor de stanga, care dispretuiesc „masele”, ii considera prosti, in mod explicit pe religiosi, care nu pot fi lasati sa decida singuri cum sa-si traiasca viata-. trebuie indrumati ca vitele, Supraomului Nietzscenian si al teoriilor naziste. Asta inseamna meritocratia. L-am lasat deoparte pe Plato ca sa fie mai clar si mai apropiat de realitatea timpului nostru. Aparitia termenului atat de frecvent in uz, nu este intamplatoare. Asta este conceptia de baza a Uniunii Europene.

    • Meritocratia e cu ceritudine promovare pe criterii de competenta. E drept ca sunt discutabile competentele si… meritele.

      • Nu este adevarat. Kratos inseamna putere. Meritocratia inseamna puterea in mainile merituosilor si este deosebita de democratie, care inseamna puterea in mainile poporului.
        De ce nu verificati semnificatia cuvintelor?

      • Plato: The Republic
        Plato argues that the only kind of society that can ensure people get their due is a meritocracy. In a just society, the producers and auxiliaries perform their proper functions while being led and controlled by the guardians. Plato’s ideal state rests on inequality among citizens who are sorted into three classes marked by unequal shares of power and privilege. People are assigned to different classes according to merit, but inequality is still the rule. To Plato, justice is every person playing the proper role that he is given.
        https://global.oup.com/us/companion.websites/9780190207038/stu_res/ch8/reading/
        Termenul de meritocratie a fost deturnat in ultimii treizeci de ani de catre socialistii de sampanie, multimilionari ca sa-si justifice averea si puterea politica.
        Economia capitalista si stiinta Occidentala au promovat competentele pt ca altfel ar fi falimentat.
        Dar dpdv politic, democratia Occidentala, sore deosebire de meritocratie, este bazata pe principiul ca toti oamenii sunt egali si liberi. Oricine poate sa candideze in alegeri, sa fie ales sa preia puterea politica la un moment dat.
        Are loc o spalare masiva pe creier si o prostire a oamenilor de catre socialisti.

      • Meritocratia este o teorie POLITICA, legata de PUTEREA POLITICA. Nu are legatura cu promovarea la servici pe criterii de competenta.

    • asta incercam sa spun si eu in articol. Democratia se opune unui sistem cum era cel al mandarinilor in China sau cel descris intr-adevar de Plato in Republica.

  29. Cotele de femei sau alte categorii in politica sunt o idee proasta, vezi partidele comuniste si socialiste si partidele care o sa le aplice trebuie sanctionate de catre votanti.
    Oamenii trebuie promovati pe criterii de competenta, integritate.

    • E corect, cu observația că nici până acum promovările în politică nu s-au făcut doar pe competențe și integritate.
      Ci majoritar pe obediență, dare de mână, rudenie și curaj în a spolia bugetul public.
      Da, cota de femei sau de blonzi cu ochi albaștri ori de ochelariști ar avea efect zero, lucrurile ar merge tot ca până acum.

    • cotele de femei sunt promovate de partide din tot spectrul politic, puteti verifica linkul pe care l-am lasat in articol. nu sunt asociate doar stangii. asta pentru ca alte solutii nu functioneaza. e important de subliniat ca ele sunt un instrument temporar, nu permanent.

      • „instrument temporar” a fost si dictatura proletariatul.
        Nu va dati seama ca promovarea pe cote in loc de competenta este o prostie ideologica, care nu duce nicaieri. Este o abordare marxista – de justitie sociala- care nu duce decat la catastrofe pt toata lumea- ca nationalizarea fabricilor, ca sa apartina clasei muncitoare, a caror rezultate catastrofale a fost dovedita stiintific.
        Promovarea pe competenta ar putea promova mai multe femei.

  30. Un articol bun si necesar vremurilor in care trăim. Din pacate, din multe comentarii reiese că mentalitatea bărbatului român a rămas aceeași descrisă în romanele lui Rebreanu sau Sadoveanu. De comportamentul de zi cu zi al multor reprezentanți ai „sexului tare” nici nu are rost sa mai vorbim, e suficient să ieșim pe strada si il vedem. Din varii cauze, între care predomină orgoliul infantil, lipsa de educatie sau „concepțiile” precum „toti marii lideri au fost barbati si tot ce e important a fost făcut de barbati”, acest masculi feroce au găsit ca argument, mai nou, „meritocratia” pe care o invocă mereu și care riscă să devină un nou clișeu. Păi care meritocratie, domnilor? Deschideți televizorul sau cititi stirile si consolati-va cu „marile merite” ale bărbaților care de ani de zile nu sunt in stare sa articuleze o idee, asta ca sa nu mai vorbim de impotența politică (si poate nu numai politică) de care dau dovada zi de zi. Și încetati sa va mai luati referințe gen Dăncila si sa reduceti totul la câteva persoane doar pentru a va legitima misioginismul si lipsa de bun-simt. Multi dintre voi comentați la toate articolele (un bărbat adevărat nu prea are timp de așa ceva, in primul rand) și vă dați mari adepți ai valorilor europene dar faceti glume ieftine si invocati o presupusă meritocratie atunci când o femeie ocupa o poziție de putere. Sau sunteți europeni cu totul si acceptați civilizația asa cum este ea, sau recunoașteți-va apucăturile de pașă turc și nu mai pretindeti a fi ceea ce nu sunteti de fapt. Dar pentru a recunoaște e nevoie de curaj, de care „dati dovada” din plin si in politica.

    • ..făcu vulpea ce făcu și se mărită cu iepurașul,
      iar după câteva luni aduse pe lume trei purceluși.
      iepurașul turbă de mânie și o alungă de-acasă.

      Lupul află tărășenia și-și zise :
      – Cu iepurașul..? Pfff, era și de-așteptat.
      Cu un mascul feroce ca mine, altfel stă treaba.
      Și o luă și el de nevastă pe roșcată, care,
      după câteva luni, aduse pe lume trei purceluși.
      Lupul turbă de mânie și o alungă de-acasă.

      Povestea ajunse la urechile lui Moș Martin, care-și zise :
      – E nevoie de cineva cu experiență, cu greutate,
      cu care să poată hiberna, biata fată, la iarnă.
      Și o luă și el de nevastă pe șireată, care,
      după câteva luni, aduse pe lume trei purceluși.
      Ursul turbă și el de mânie și o alungă de-acasă.

      Morala poveștii ne-o spune chiar coana vulpe :
      Toți bărbații sunt niște porci..

  31. Doamnă Girbea,
    Domnul Cărtărescu ne spunea acum câțiva ani de ce iubim femeile. De ce ne e frică de femei? Nu cred ca ii e cuiva frică de femei. Titlul mi se pare puțin forțat. Parca e provocarea unui copil de 5 ani cu care nu vrea nimeni sa se întreacă .
    Oricum , principala idee ca avem nevoie de cote pentru orice ce ni se pare nedrept e nu doar greșită ci și periculoasă, după umila-mi părere.
    Nu știu dacă mai e actual , dar pe vremea când făceam eu facultatea erau anumite locuri de admitere doar pentru rromi. Înainte de a fi înjurat și plin de flegme vreau sa va spun ca am avut iubite, am prieteni vechi , care fac parte din etnia de mai sus.
    Așadar, in ce lume e corect ca unul care a învățat toată vara și a ajuns al 26-lea pe lista de admitere cu o medie de 9 și ceva să privească cum unul cu 7 și ceva intra la facultă pe un loc subvenționat in timp ce el înghite in sec?
    Ce urmează ? Cote pentru gay, cote pentru divorțate , cote pentru analfabeți , cote pentru asiatici ?
    Nu credeți ca e o linie subțire între ceea ce este clamat ca egalitate de șanse și ura fața de oricine are ceva mai mult, mai bun , mai frumos?
    Nu vi se pare ca suntem prea aproape de o “asmuțire “, de o răutate a tuturor celor care se considera năpăstuiți ai sorții?

  32. PS @Dna Alina Garbea; clarificarea pozitiei
    Nu, personal, nu mi-e frica deloc de femei !
    Dimpotriva si eu si, paradoxal, ca multi alti barbati, sunt un feminist convins: copil fiind, m-am jucat si inteles f. bine cu fetele, am admirat (si iubit ! efectiv) in toate fazele scolii minunatele profesoare care ne-au invatat cite ceva (nu voi uita niciodata „profa de engleza”, care ne indemna pe noi baietii: „mai baieti, invatati limba engleza, o sa mergeti la vreun film cu vreo fata si te faci de ris citind aiurea titlul filmului, sau denumirea vreunui parfum chiar frantuzesc”…frica de umilinta asta suprema ne-a „deschis ochii”), apoi, in viata, am lucrat cu unele femei si din postura de subordonat si de sef, dar, nu in ultima instanta, am avut norocul sa am o mama si sotie deosebite.
    Ce vreau sa spun: personal sunt convins de superioritatea nativa a femeilor fata de barbati (de fapt e o complementaritate naturala) in unele zone cum ar fi : empatie, intuitie, dedicatie, loialitate, spirit de sacrificiu, capacitate de gestionare a unor relatii interumane critice, etc., comparativ cu barbatii, care, fundamental, ca sa sumarizez, sunt „mai rudimentari”.
    Din acest motiv, femeile, sunt candidati ideali si pentru politica, si functii in stat (vezi Maggie Thatcher, nu si Merkel, etc.) si manageri in sanatate, alimentatie, etc., etc., sau, si mai relevant, in servicii de informatii/contra, sau piloti de aviatie chiar….singurele cerinte: sa fie profesioniste in ceea ce fac si sa aibe curajul opiniei si convingerilor personale (sa razbeasca fara „sprijin politic”…altfel, asta s-ar clasifica printr-un termen urit).
    La noi, in politica, asa indrazni sa dau exemplul Mona Musca – apropiata ideologic de dvs- o femeie om politic, dupa mine exemplar, indiferent ce s-a spus despre dumneaei, dar, si o lectie de invatat asupra disparitiei dumneaei din politica dominata de unii „rudimentari”

  33. Am o explicatie si mai clara in legatura cu acest termen pernicios, meritocratia.
    Capitalismul a functionat intotdeauna pe criteriul promovarii competentei, fara o filozofie a priveligiului calitativ uman inascut. Dimpotriva, clasa de mijloc ( majoritatea) castiga(u) bine, s-a bucurat de respect in societate si a fost motorul democratiei. In urma cu ani a inceput sa se vehiculeze teoria „meritocratiei’. Noutatea ei nu a fost ca promovarea sa fie pe criterii de competenta, lucru care era subinteles in capitalism. NOUTATEA „MERITOCRATIEI” A FOST IDEEA CA CEI CARE FAC BANI SAU AJUNG IN FUNCTII INALTE SUNT INTRINSEC SUPERIORI CELOR CARE NU FAC BANI SAU NU AJUNG IN FUNCTII INALTE. A coincis cu un salt mare in salarizarea „merituosilor apriori”, cu globalizarea care a inchis fabricile in vest si a marit si mai mult profiturile celor care aveau capital, cu digitalizarea care a nascut cateva zeci de bilionari monopolisti cu o putere globala nemaintalnita. Supraimbogatirea a 5-10% din populatia unei tari in vest, care se auto-declara superiori din nastere si saracirea majoritatii, care nu mai pot visa sa-si cumpere casa sau sa plateasca chiria, care sunt categorisiti ca oameni de calitate inferioara, distrugerea clasei medii si a respectului care exista pt munca.

  34. Mi s-a părut foarte urâtă ideea de „reducțio la Dancila”. O femeie, vorbind urât de alta femeie.
    De ce as vota o femeie? Că sa ce? Sa Își facă platforma politica blamând alte femei? Sa crească prin opoziție cu „altele”? Nu, mulțumesc, mă mint mult mai frumos bărbații!
    Ei îmi spun că vor face autostrăzi, că măresc și mai mult pensiile speciale, că va curge lapte și miere. Ce îmi spuneți dumneavoastră, ca politiciana? Că va simțiți nereprezentata (că și cum m-ar interesa , că votant, acest lucru!?). Că nu știu ce Dancila?

    O femeie a candidat la primăria orașului meu. Programul ei politic a fost denigrarea primarului actual. Nimic altceva. „autostrada nu este necesara”, „aeroportul acopera nevoile actuale”, „lărgirea strazilor ar conduce la și mai mult trafic”. Really? Nu mai este nimic de făcut decât să devină ea primar și să își ia salar și beneficii de aici!

    Sorry, nu. Da, poate că femeile sunt subreprezentate. Dar este și pentru că ele nu știu să facă politică. Politica nu este despre denigrare, ci despre planuri și despre viitor. Până nu învață să facă politică, nu denigrări, femeile nu vor fi votate.

    • Eu incercam sa evidentiez eroarea logica de a generaliza pe baza unei femei politice la adresa tuturor femeilor politice, nu era in niciun fel ideea de a o ataca pe Viorica Dancila. Dar asta e unul dintre argumentele cu care m-am confurntat adesea cand am promovat ideile feministe.

  35. Si un mic detaliu despre fundatia Neumann alaturi de care vreti sa schimbati mentalitati:

    „In Peru, the foundation has supported right-wing and far-right political groups according to La República.[2] During the 2021 Peruvian general election, FNF supported Keiko Fujimori and her party Popular Force.[2] The group funded the travel of Venezuelan opposition leader Leopoldo López to visit Peru in support of Fujimori.[2] During the presidency of Pedro Castillo, the foundation sponsored right-wing groups that planned to remove Castillo from office.[2]”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alina Gîrbea
Alina Gîrbea
Absolventă a Sciences Po Paris (masterul de Afaceri Europene), Alina Gîrbea este expertă în afaceri europene. Ïn trecut, a fost consilier politic în cabinetul Preşedintelui Parlamentului European, David Sassoli, a liderului grupului politic Renew Europe, Dacian Cioloş şi al deputatului european Cristian Preda şi membru fondator al Centrului de expertiză europeană Europuls.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro