marți, mai 30, 2023

Cui îi va exploda în față criza migranților de la granițele Belarusului?

Lukașenko, dictatorul Belarusului, amenință de ceva vreme Uniunea Europeană că nu va ezita să îi dea o replică, pe care o consideră potrivită și îndreptățită, la sancțiunile economice pe care le-a impus regimului său politic, pe două căi și indiferent de consecințe: prin împingerea de migranți din zonele de conflict ale Orientului Mijlociu către granițele Poloniei, Letoniei și Lituaniei, dar și prin închiderea conductelor de gaze naturale de pe teritoriul său, pentru a opri astfel, în plină iarnă, livrările către Europa.

Așa se face că între 5 și 7 mii de migranți din Irak, Siria, Afganistan, Turcia și Iran (potrivit BBC) au ajuns la granița dintre Polonia și Belarus, unde staționează în condiții inumane pe teritoriul belarus în pădurea de lângă Narewka, încercând, mai ales noaptea, să forțeze trecerea frontierei Uniunii Europene și să-și croiască drum mai departe spre Germania.

Sursa: BBC (bbc.com/news)

În disperarea sa de a submina Uniunea Europeană, Aleksandr Lukașenko nu este singur; el este de fapt ciocanul cu care nu se sfiește să lovească Kremlinul, beneficiind de complicitatea unui alt lider autoritar care caută o revanșă în fața Bruxellesului, și anume Erdogan. Așa se face că Putin a ordonat armatei ruse să patruleze amenințător spațiul aerian belarus cu bombardiere strategice, în timp ce Ankara susține (nu foarte discret) transportul de migranți către Belarus.

Ar trebui de asemenea să ne fie destul de clar că planificarea unor astfel de acțiuni depășește prin anvergură capacitățile KGB-ului de la Minsk, ceea ce nu ne trimite cu gândul în altă parte decât la birourile din Kremlin, acolo unde există viziunea necesară nu doar pentru a organiza acest flux de migranți, ci și pentru a culege din fiecare etapă a crizei datele de care are nevoie pentru a-și calibra alte acțiuni viitoare.

Organizarea fluxului migrator spre granițele poloneză, letonă și lituaniană are legătură, pe de-o parte, cu vulnerabilitatea militară a flancului nord-estic al NATO din Europa, iar pe de altă parte cu fronda guvernului condus de PiS-ul lui Jaroslaw Kaczynski față de Bruxelles, care determină Polonia să încerce să rezolve criza de la frontierele sale pe cât posibil fără să apele la resursele Uniuni Europene, din principiu.

Cu alte cuvinte, Kremlinul este perfect conștient că, momindu-l pe Alexandr Lukașenko să își ia revanșa față de Uniunea Europeană (și asigurându-l că este apărat de armata rusă și că totul se va termina cu un cec gras obținut de la Bruxelles, după modelul înțelegerii UE – Turcia), a reușit să înfigă o pană prin care, lovind cât mai strașnic cu ciocanul belarus, va crea o ruptură încă și mai mare între Polonia și Uniunea Europeană.

Cel puțin în aceste prime faze ale crizei, se pare că socoteala lui Vladimir Putin și a planificatorilor săi nu este greșită, dimpotrivă. Polonia a decis în primul rând să acționeze singură, aducând în sprijinul polițiștilor de frontieră armata și, mai ales, formațiunile de apărare locale, în care s-au înrolat preponderent extremiști de dreapta, dornici să-i oprească cu forța pe migranți și, eventual, gata de bătaie și cu soldații belaruși.

Mai apoi, a respins oferta Frontex de a păzi în comun frontiera, așa cum a afirmat Bartosz Grodecki, demnitar al ministerului polonez de interne, și a instituit o zonă de excludere în apropierea frontierei, în care presa nu poate pătrunde pentru a oferi acoperire mediatică.

Nu în cele din urmă, Polonia a apelat la sprijin militar din partea Marii Britanii pentru a securiza frontiera, iar Londra a răspuns deocamdată prin trimiterea în misiune a unor ingineri geniști specializați în lucrări de securizare a granițelor.

Lituania, a cărei frontieră cu Belarus este mai întinsă decât cea a Poloniei, a decis să acționeze de la bun început în cooperare cu Frontex și a cerut ajutor din partea acestei agenții europene, format atât din polițiști, cât și din materiale cu care să securizeze suplimentar granița.

În fine, Polonia a decis să se alăture Lituaniei și Letoniei și să accepte sprijinul Frontex în organizarea repatrierii migranților ce sunt arestați pentru trecerea ilegală a frontierei Uniunii Europene cu Belarusul; de altfel structura Înaltului Reprezentant al Uniunii a demarat deja negocieri cu statele de proveniență a fluxurilor de migranți și s-a obținut acordul Irakului pentru repatrierea cetățenilor săi, în timp ce Ankara a anunțat că a decis formal să nu mai permită zborurile suspecte ale Belavia către Minsk.

Sursa: The New York Times (nytimes.com/live)

Criza migranților de la granița Uniunii cu Belarus a devenit tot mai preocupantă, pe măsură ce riscul escaladării situației într-un conflict militar regional – așa cum avertizează și Casa Albă – prinde contur. Este posibil ca Belarusul, dezamăgit de reacția Uniunii Europene la criza migranților și excedat de problema pe care a generat-o și nu mai știe cum să o gestioneze, pe măsură ce se intră tot mai mult în iarnă, să le ordone militarilor săi să inițieze schimburi de focuri cu militarii polonezi.

Problema care se întrevede aici este în ce măsură trupele poloneze de apărare locale, unde activează acum mulți voluntari proveniți din diversele organizații de extrema dreaptă, vor putea fi controlate de comandanții militari pentru a nu răspunde provocărilor belaruse și a nu transforma întreaga situație într-un schimb de focuri la frontieră în toată regula, detonând astfel un conflict pe care Moscova îl așteaptă de ceva vreme.

Dacă se va întâmpla așa, Moscova este pregătită. Armata rusă va intra în acțiune imediat, sub pretextul protejării aliatului Belarus și probabil nu va susține acțiuni doar pe direcția Poloniei, ci își va lua libertatea de a ataca militar și în Ucraina, dar și în țările baltice. Moscova nu vizează, în caz de conflict, doar să repare onoarea lui Lukașenko, ci redefinirea raporturilor militare la frontiera sa vestică, obiectiv pentru care s-a antrenat mereu în ultimele trei exerciții Zapad, iar NATO trebuie să fie capabilă să răspundă credibil din primul moment unor astfel de încercări.

În speranța că riscul de conflict militar nu se va materializa – pentru că ar pune Occidentul într-o situație destul de dificilă, testându-i limitele într-o manieră ce nu are precedent de la al doilea război mondial încoace – Bruxellesul trebuie să se mobilizeze și, împreună cu Varșovia, să caute căile cele mai eficiente de rezolvare a crizei de la granița cu Belarusul, lăsând deoparte divergențele cu regimul lui Kaczynski.

Deocamdată nu sunt multe soluții puse pe masă, dar se lucrează febril în această direcție. Charles Michel s-a deplasat de urgență la Varșovia, unde a arătat, într-o conferință de presă cu premierul Mateusz Morawiecki, că Uniunea este dispusă să inițieze un ansamblu de măsuri de hard și soft power ca răspuns la criza de la frontiera cu Belarus, de la finanțarea ridicării de ziduri de protecție a frontierei, la noi sancțiuni instituite la adresa instituțiilor și companiilor belaruse (și nu numai) care participă la întreținerea crizei migranților.

Liderii europeni importanți, împreună cu Casa Albă, pe de altă parte, înțelegând perfect de unde anume izvorăște această criză, s-au adresat Moscovei cerându-i să-și potolească protejatul de la Minsk, în bunul interes al tuturor. Deocamdată Putin nu a oferit răspunsul așteptat, semn că pe agenda sa mai există ținte de atins, motiv pentru care amână să pună capăt situației.

Nu cred că la Kremlin este la acest moment luat în calcul, cu determinarea corespunzătoare, scenariul de a se angaja cu orice preț într-un conflict militar cu Occidentul, exploatând la maxim criza migranților. Mult mai important este să își asume la un moment dat rolul intervenției salvatoare, pentru dezescaladare, chiar dacă își lasă asociatul, pe Lukașenko, în afara jocului și cu migranții pe cap.

Până la urmă, însăși ideea că a determinat Bruxellesul să accepte să finanțeze construcția unui zid la granița cu Belarus este o victorie în sine. Alte posibile ținte atinse pot ține de concluziile trase de planificatorii militari ruși asupra modului în care au acționat forțele europene de securitate în coordonare cu cele poloneze, letone și lituaniene, ori pot să privească alte obiective politice de etapă în relația cu Occidentul.

Se pune totuși o întrebare: este posibil ca la Moscova nimeni să nu înțeleagă că toate aceste provocări de securitate aruncate de Federația Rusă statelor membre ale Uniunii Europene – energetice, militare, migraționiste etc. – nu fac altceva decât să determine Occidentul să caute soluții pentru a se decupla (și totodată apăra) tot mai mult de marele său vecin de la răsărit?

Poate că Occidentul este marele rival al Federației Ruse la acest moment, dar în același timp este și marea sa piață. Decuplarea dintre Occident și Federația Rusă va aduce mai multe probleme Moscovei decât Bruxellesului pe termen mediu și lung și, din această perspectivă, nu pare deloc înțeleaptă politica conflictului permanent și pe toate fronturile.

Dar, cine știe, poate că evaluările pe care Vladimir Putin le are pe masă spun altceva, îi arată că are șanse de câștig, că tot ce se întâmplă se traduce și prin tot atâtea victorii asupra Occidentului. Doar dacă, dincolo de ceea ce-i înfățișează ministerele și consilierii, la un moment dat, fără veste, nu se va trezi, el sau cel care-i va urma, că totul le explodează în față, atunci când se așteaptă mai puțin.  

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. Uniunea Europeana se submineaza singura, de ceva vreme. Wir schaffen das! are ecouri peste timp. Daca mesajul bruxelez era clar: nici un imigrant ilegal si protectie tip azil restransa la categoriile cu adevarat vulnerabile si compatibile cu civilizatia europeana (de exemplu, crestinii din Siria sau Irak).
    Dar atunci cand destinele continentului sunt decise de stangisti, globalisti, „verzi” (rosii pe interior desigur) si politica e facuta pe umori sa nu ne miram ca Uniunea este extraordinar de usor santajabila. Vulnerabilitatile sale sunt autogenerate. Despotii macho rasariteni si sudisti gen Lu, Pu, sau Er sau regele marocan au spatiu de manevra pentru ca spre deosebire de contopistii nostri, respectivii sunt experti in realpolitik.
    As zice ca uniunea noastra este in primul rand subminata din interior. Dar orice ancheta in directia asta este ca si cand ai cere lupului sa studieze de ce dispar oile peste noapte. Fara o schimbare radicala de directie care sa puna in discutie ideea de cetatenie europeana, de granite ale europei, de mai putin marxism si ceva mai mult conservatorism, Europa in structura curenta e terminata in orizontul catorva ani.

    Altfel foarte bun articol, insa nu impartasesc grijile autorului in legatura cu un conflict militar de amploare, cel putin nu pana NATO si uniunea vor mai exista. Deocamdata doar i se inmaneaza funia ca sa faca singura treba. As reaminti episodul doborarii de catre turci a unui Su24 rusesc, nu mare lucru s-a intamplat dupa.

    Cat despre NATO…cu Turcia actuala inca in uniune si America dezangajata si cu probleme de ograda proprie, e mai mult o neconvingatoare sperietoare.

  2. Decuplarea dintre Occident și Federația Rusă va aduce mai multe probleme Moscovei decât Bruxellesului

    Nu sunt convins de adevarul acestei teze. Nu cred ca occidentul are relatii comerciale cu Rusia din bunatate crestineasca, ci de nevoie. Si invers, gazele, materiile prime rusesti au o cerere extraordinara in toata lumea, Rusia se poate intrepta tot mai mult spre China si Asia, atit ca exportatoare cit si ca importatoare.
    Si-n definitiv eu sunt locuitor al Europei, ma intereseaza ce mi se intimpla mie, nu ma consoleaza si nu ma bucura ca ii moare capra mujicului.

    Europenii porniti pe calea sanctiunilor, escaladind aceasta politica nu se vor ajunge la nici un rezultat. Nu m-ar mira ca poloneziii, si ei sucariti pe EU, sa le treaca prin cap sa faca un coridor al refugiatilor, care sa aiba cale libera catre Germania, ca de fapt asta e tinta refugiatilor, Ar fi in spiritul drepturilor omului.

  3. Totul ar putea părea o prostie a Belarusului, un fel de auto-ţeapă pe care şi-au luat-o, sau cel mult o agresiune a unei muşte contra unui elefant. Probabil Rusia a sprijinit acţiunea, aşa ca să se ştie cine e Jupânul pe Frontul de Est. Noroc cu Polonia care nu înghite pilulele ruso-belaruse, nici măcar dacă sunt momiţi să le ia cu apa europeană a drepturilor omului….
    Rusia, chiar dacă ştia de acţiune, ştia şi că Polonia nu va ceda. Deci că acţiunea va fi sortită eşecului, iar fratele Belarus se va umple de ridicol, rămânând cu migranţii în braţe şi cheltuind bani ca să scape de ei.
    Dar DE CE a acceptat Rusia această acţiune perdantă din start? Ce are de câştigat Rusia din treaba asta?
    Ca părere, sunt mai multe acţiuni ale Rusiei mai agresive în ultimul timp( autorul le spune pe scurt), un fel de răspunsuri pentru Occident că ceea ce i se propune Rusiei în negocierile underground este prea puţin pentru Rusia şi că Occidentul mai trebuie să dea( ce, nu ştiu, probabil recunoaşterea ca „mare putere”, poate dreptul egal în privinţa zonelor de influenţă, poate o târguială mai precisă a unei alianţe contra Chinei, cine ştie?….)
    Fiindcă, mi se pare, că Occidentul, în speţă SUA, ar cam vrea ca Rusia să-i fie aliată contra Chinei. Numai că Rusia „se lasă” greu, punând condiţii. Dar până la urmă va ceda, nu are o altă propunere mai bună….

  4. Intr-adevar, nu m-ar mira ca UE sa vina in pozitia ghiocelului la Minsk, prin Inaltul Reprezentant Borell de politica externa, si sa-i ofere lui Lukashenko cateva sute de milioane ca sa tina migrantii la el in Belarus, asa cum au facut in Turcia. In acest fel, santajul la adresa UE va continua si oricand ar putea fi flositi acesti oameni ca arma hibrida impotriva UE. Cam la asta se reduce din pacate politica externa a Uniunii, la alocari de bani pentru a calma spiritele. Iar cand nu vor mai fi nici bani, nu va mai exista nici UE. „Negocierile” cu Irakul sau alte state din care provin acesti migranti sunt hilare si este ca si cum ai reusi sa scapi de un regim autoritar prin emigrare in occident, iar acel regim iti pune la dispozitie un avion cu care sa te intorci daca doresti. Ma indoiesc ca migrantii irakieni vor dori sa se intoarca in Irak, avand in vedere ce- i asteapta acolo.

    • Asa a inceput si acum 2000 de ani, cel mai mare imperiu platea niste barbari veniti din stepe sa le apere granitele de alti barbari veniti cam tot de pe acolo, si de la an la an taxa crestea barbarii cereau tot mai mult , incepusera sa se bage si in politica imperiului si tot asa tot mai mult pana cand ce sa vezi Imperiul s-a dus pe copca. Politicieni slabi, corupti, degenerati, dedulciti la trai bun, buhaiti de vicii de tot felul, molesiti de caldurica si papica nu inteleg ca nu se poate negocia cu unii care nu au nici un fel respect pentru tine si au alt sistem de valori dupa care traiesc.

  5. Nu mi-e simpatic Trump, ba dimpotrivă, un politician mai fals decât el mai rar găsești, dar nu pot sa nu zâmbesc când acum in UE a construi un zid la garanția Poloniei este de bon ton. In UE singurul lider care a pus punctul pe i in problema migrației economice ilegale este Viktor Orban, alt politician care nu mi-e simpatic. Mai nou si mai coerent este Eric Zemmour care pune accent nu pe factorul economic, ci pe diluarea etnica a populației autohtone, formarea de enclave care refuza integrarea. Când un emigrat decide sa călătoreasca intr-un sat din Anatolia, Magreb, Pakistan sau Somalia ca sa-si caute nevasta este un semnal ca nu are nici un gând sa se integreze. In timpul comunismului erau pe buna dreptate multe proteste pentru întregirea familiei celor fugiți in Occident, acum emigranții economici își întregesc familia aducându-si o nevasta care nu știe nici o limba străina dintr-un sătuc uitat de lume. Asta nu va ajuta cu nimic integrarea viitoarei familii.

  6. Criza refugiatilor se poate interpreta intr-o actiune mult mai larga impotriva UE, incepand cu Crimea, Donbas, Belarusia, Turcia, Siria si nu vad cum UE ar putea sa tina piept acestor provocari fara actiuni mai ferme respectiv renegocierea tuturor problemelor cu tarile si zonelor sus mentionate.
    Probabil sa va ajunge la conflicte si se face uz de arme, depinde cine va ceda nervos, birocratii de la Bruxelles nefiind intratat de constienti.
    Singura solutie prin care s-ar putea dazamorsa situatia pe moment, preluarea refugiatilor in cadrul UE si impartirea acestora in tarile care doresc sa-i preia.
    Germania nu are guvern cu puteri depline. este de tranzitie pana se va instala cel nou, cheia intregii actiuni fiind insa Germania, tara care ar putea prelua acesti oameni numai ca este pandemie, Germania este lovita din plin de valul 4 si vreau sa vad cum justifica un politician neamt un pat la ATI acordat unui refugiat in deprimentul unui cetatean german.
    Acest conflict este rodul a politicilor execrabile ale occidentului incepand cu Primavara Araba si pana la retragerea scandaloasa cu coada intre picioare din Afganistan.
    Este responsabilitateta generatilor de politicieni care sub impresia reactilor din retelele de socializare la maxim manipulate, a unui political correctness impins catre absurd nu sunt in masura in luarea unor hotarari cu impact major pe termen mediu si lung.
    Occidentul a sustinut la nivel declarativ mai toate miscarile din zonele rasaritene fara masuri consistente reale a ce va putea urma. Nu a securizat sub nici forma granitele europene, cetatenii europeni de efectele acestor politici nerealiste. UE + SUA sunt intr-un esc de politica externa continua de mai bine de 10 ani, care sunt realizarile marete ? Rivalii atat Rusia cat si China au speculat a mxim divergentele dintre SUA si UE , divergentele intre statele UE, pt ele fiind important succesul politic al sistemelor pe care le reprezinta.
    Ce poate face Occidentul ? reluarea dialogului cu Siria, Turcia si acceptarea acestor tari in conditiile pe care ele le pun ? Acceptarea anectarii Crimeiei si recunosatrea separtistilor din Donbas, defacto ruperea unei parti din Ucraina ? recunoasterea alegerilor din Belorusia ? a lui Lukaschenko ? si renuntarea la sanctiunile economice impotrova acestor tari ? ce poate oferi UE rusilor astfel incat acestia sa renunte la actuala politica impotriva UE ?
    Cine este in masura sa apase pe reset ? altfel cel putin in Europa vom avea probleme din ce in ce mai mari.

  7. Cind te gindesti ca nr 2 in NATO e Mircea Geoana, cunoscut ca și prostănacul cu flacără violet și Mihaela dragostea mea, atunci îți dai seama cit suntem de terminați.
    Din păcate, politrucii naționali și occidentali sunt făcuți din cel mai slab material posibil.
    De aceea Rusia și China și cam oricine o sa mai vrea sa încerce își va putea face poftele cu Occidentul.

  8. Premiza articolului este aceea că „criza va exploda în fața cuiva”, deci un win-loose. Ceea ce nu e sigur. S-ar putea să fie un win (Rusia)-win(Belarus)-win(Germania, pentru care 7000 sau 50000 emigranți nu reprezintă o foarte mare problemă)-win (SUA, prin întreținerea ideii că șeful e aici, e tare, vă protejează)-loose (Polonia + țările baltice).
    Ceea ce se petrece acolo e un frecuș pe linia de tamponare dintre imperii. Într-o oarecare măsură, Putin este OBLIGAT să răspundă manevrelor din Marea Neagră și diabolizării lui neîntrerupte practicată în Vest. Și-atâta timp cât Câinii Războiului au recucerit Washingtonul, s-ar putea ca pierzătorii să fie aceeași, de secole, cei mici.
    Deocamdată, nouă ne-au explodat în față facturile, nivelul de trai și ăsta e doar începutul, după toate probabilitățile.

  9. Gazele nu poate să le oprească, altfel ar tăia un flux de valută pentru Mujicul șef care sigur nu agreează asta. Și chiar și el depinde de valuta europeană, că rublele nu sînt îndeajuns pentru luxul burgheziei roșii muscălești.

    • chinezii de abia asteapta gaze, multe gaze.
      Nu-i judeca pe rusi dupa mentalitatea europeana. Mujicii sunt obisnuiti sa fie eroi. Sunt gata sa rabde de foame cind e mindria lor in joc. Renunta la fluxul de valuta daca sunt jigniti de europeni. Pe asta se bazeaza puterea lui Putin.

  10. Cand iti cumperi un bilet de avion până la Dubai sau Stambul și de acolo încă unul până ls Minsk nu te chemi refugiat, ci emigrant economic si inca unul cu oarece stare. Europenii nu trebuie sa cedeze șantajului rusesc și nici șantajului acestor oportunisti. Dacă ești cu adevarat refugiat poti cere azil politic în Emirate sau in Turcia. Reportajele lacrimogene difuzate de niste profesioniști ai manipulării nu trebuie sa impresioneze, un cuplu care își pune copiii in pericol merita pus la zdup cand intra in EU.

    • la zdup vor intra cei sanatosi la minte
      deja se face trierea
      in occident, a vorbi liber in privinta distrusilor lgbtq sau a invaziei planificata de la varful ue echivaleaza cu a te arunca de la etaj – si de multe ori chiar asa se termina

  11. Autorităţile din Belarus încep să relocheze migranţii de la graniţa cu Polonia, care în prezent stau sub cerul liber, încercând să le ofere un adăpost. Astăzi, unii se vor întoarce în Irak, cu o cursă aeriană trimisă de la Bagdad. Cancelarul german, Angela Merkel şi preşedintele Belarus, Aleksandr Lukaşenko, au convenit cu privire la începerea unor negocieri la nivel european pentru a soluţiona criza migranţilor. Subiectul a fost discutat şi la Moscova.
    Autorităţile din Belarus încep să relocheze migranţii de la graniţa cu Polonia, care în prezent stau sub cerul liber, încercând să le ofere un adăpost. Astăzi, unii se vor întoarce în Irak, cu o cursă aeriană trimisă de la Bagdad. Cancelarul german, Angela Merkel şi preşedintele Belarus, Aleksandr Lukaşenko, au convenit cu privire la începerea unor negocieri la nivel european pentru a soluţiona criza migranţilor. Subiectul a fost discutat şi la Moscova.
    Deocamdată, refugiaţii sunt adăpostiţi într-un depozit pus la dispoziţie de Belarus. Un gest demonstrativ de mărinimie al dictatorului Aleksandr Lukaşenko, după ce au intervenit personal Angela Merkel şi Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Politică Externă şi de Securitate.
    Migranţii s-au împărţit în două grupuri. Unii au rămas în tabăra improvizată de la marginea pădurii, nu departe de punctul de trecere de la Kujnitza. Celalalt grup, în jur de o mie de oameni, a acceptat oferta Belarusului de a se adăposti într-o hală din apropiere, un centru logistic de transport.

    https://adevarul.ro/international/europa/lukasenko-incercat-foloseasca-migrantii-arma-s-a-intors-nu-mai-stie-scape-video-1_6195fa0d5163ec4271ac85ed/index.html

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro