vineri, martie 29, 2024

Cui s-a vândut și cine îl decorează pe dl. Cristian Tudor Popescu?

Zilele trecute, istoricul și profesorul Lucian Boia a fost decorat de președintele Ungariei. Nici nu citisem bine știrea că am și început să primesc mesaje fie de reproș, fie triumfătoare.
În esență, toate spuneau același lucru. Adică, “Vezi, am avut dreptate! Știam eu ce știam când te-am avertizat să nu mai scrii și mai ales să nu o faci laudativ despre cărțile lui Boia. E omul ungurilor,, al lui Orbán (desigur, Viktor), al lui Soros, iar acum și-a primit răsplata. Iar tu i-ai făcut jocul!”.
Sincer să fiu, nu știu în ce termeni se află președintele Ungariei cu premierul Orbán Viktor despre care însă îmi este foarte bine cunoscut că este un neîmpăcat dușman al miliardarului George Soros. Mai știu și că în ochii autorităților de astăzi de la Budapesta nu prea poți fi deopotrivă și om al lui Orbán, și al lui Soros, nu de alta dar ești imediat acuzat cel puțin că faci joc dublu. Aceasta însemnând și că este de-a dreptul imposibil să fii decorat de unguri pentru simplul motiv că în țara vecină cam tot ceea ce mișcă, râul, ramul, este controlat la sânge de Orbán Viktor.
Dar nu de astfel de contradicții de logică și în fapte au fost preocupați cei ce au profitat de ocazia decorării domnului Boia ca să mă dojenească. Ei doreau, mizericordioși, vorba lui Caragiale, să îmi deschidă, măcar în al treisprezecelea ceas, ochii. Și să-mi reitereze ideea că profesorul Lucian Boia își scrie cărțile după cum îi dictează Budapesta. De aici afirmațiile lui dușmănoase despre, de pildă, Unirea de la 1600 făcută de Mihai Viteazul, de aici tot ceea ce a scris dl. Boia despre operațiunea de românizare a unor zone, regiuni și orașe din Transilvania, o operațiune devenită de maximă prioritate pentru comuniști îndeosebi în vremea domniei lui Nicolae Ceaușescu, de aici antipatrioticele considerații ale aceluiași domn Boia în privința Unirii de la 1 Decembrie 1918. Afirmații conținute în eseuri ce nu țin cont, între altele, nici măcar de învățătura marxistă în conformitate cu care istoria o fac masele și nici despre ceea ce spuneau aceiași marxiști-leniniști despre rolul personalităților în istorie.
Bun, să admitem. Dl. Lucian Boia este definitiv și irevocabil vândut ungurilor, iar decorația de acum este doar o răsplată simbolică pentru serviciile făcute intențiilor și ambițiilor lor iredentiste.
Ce facem însă cu dl. Cristian Tudor Popescu care, în urmă cu vreo două- zile a scris și publicat pe platforma republica.ro, un excelent și demitizator articol despre cum s-a făcut prima Unire, aceea de la 24 ianuarie 1859, dar și despre cum a reacționat după detronarea lui Cuza Iașiul, dar și despre Moldova de astăzi? Dl. Popescu a mai scris și despre Ion Creangă având, ce să vezi!, “neobrăzarea” de a spune negru pe alb că a fost “mare scriitor, mare antiunionist și xenofob împătimit”. Probabil că decorația va veni din partea revistei Sputnik.
Lăsând gluma la o parte, cred că în loc să ne afundăm tot mai apăsat într-un dement, iresponsabil carnaval al suspiciunilor, am face infinit mai bine să băgăm de seamă că liceenii de azi nu prea mai știu cine a fost nici Mihai Viteazul, nici Constantin Brîncoveanu, nici Cuza, nici regele Carol !. Și nici Gheorghiu-Dej, Petru Groza sau chiar Nicolae Ceaușescu. Urmare evidentă a deteriorării continue a școlii românești și a amputării iresponsabile a numărului orelor de Istorie din curriculum. Și să vedem și în ce stare deplorabilă se află unele vechi provincii românești, indiferent că ele se află în Moldova sau în Transilvania.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Cât se poate de corect dle Morariu. Fără să fiu istoric, citesc cu atenție ceea ce a publicat dl profesor Lucian Boia și – român pur sânge fiind – nu mi se pare vândut nimănui, ci încercând alte perspective asupra istoriei românilor și a României. Afirmații lipsite de argumentații solide ale detractorilor dsale nu merită luate în considerație.
    Altfel, cui cele mai bune ujrări

    • „Afirmații lipsite de argumentații solide ale detractorilor dsale nu merită luate în considerație.”

      Și eu cred la fe.
      De aceea, dau crezare mai degrabă istoricilor, cel puțin la fel de calificați precum domnia-sa, care își susțin în mod argumentat, rațional, cercetarea istoriografică, precum Recrotul Universității Babeș-Bolyai din Cluj, dl Acad. Prof. univ. dr. Ioan-Aurel POP, care-i dedică lui L Boia lucrarea ”Istoria, adevărul şi miturile”
      https://www.agerpres.ro/cultura/2018/05/19/volumul-istoria-adevarul-si-miturile-de-ioan-aurel-pop-lansat-la-targul-de-carte-alba-transilvana–111876

      …Sau, în spațiul acestei platforme, istoricul Paul Nistor
      http://www.contributors.ro/cultura/de-ce-ne-place-sa-fim-mai-mult-%E2%80%9Ealtfel%E2%80%9D-decat-%E2%80%9Easemanatori%E2%80%9D-lucian-boia-%E2%80%9Ede-ce-este-romania-altfel%E2%80%9D/

    • Am citit la inceput cartile lui Lucian Boia. Apoi un prim semn de alarma a fost ca scoate cate una sau doua pe an… Un astfel de ritm bate la ochi. Apoi aproape in fiecare carte despre istoria Romaniei vrea sa socheze, sa destructureze, sa distruga mituri. Ok, trebuie si asta ca sa nu cadem in patima nationalismului exacerbat, dar sa se rezume doar la asta? Nici nu-i de mirare ca ungurii l-au decorat, iar el ca un fraier (sau nu) a acceptat decoratia. Dar atunci poate ungurii il si iau cu totul si il angajeaza la vreo universitate maghiara ca sa le destructureze si lor istoria, sa le distruga miturile si sa le scoata din cap ideile revizioniste cu Ardealul si fostele teritorii in care erau minoritari. In consecinta eu nu mai cumpar carti de Boia de cativa ani, de altfel sunt de cele mai multe ori niste carticele subtirele si fara substanta, care repeta niste idei tendentioase pana la saturatie. Si se mai gasesc romani fara mindrie care se raliaza mecanic unor curente si vor sa para docti si ii cumpara cartile acestui tradator (fac pariu insa ca acasa multi dintre ei doar le aseaza in biblioteca dar nu le si citesc…).

  2. Am face infinit mai bine să băgăm de seamă că liceenii de azi nu prea mai știu cine a fost nici Mihai Viteazul, nici Constantin Brîncoveanu, nici Cuza, nici regele Carol !. Și nici Gheorghiu-Dej, Petru Groza sau chiar Nicolae Ceaușescu. Urmare evidentă a deteriorării continue a școlii românești și a amputării iresponsabile a numărului orelor de Istorie din curriculum, ne spune textul supus dezbaterii . Nu doresc ,dupa ce citim aceste cuvinte ,decit sa imi exprim nedumerirea in ceea ce reprezinta cunoasterea raportata la cei adusi ca personalitati si supusi discutiei in textul prezentat noua si sa pun o intrebare minimalista : Citi dintre noi fosti sau actuali , interesati de acest raspuns , pot spune ca au cunostinta cu adevarat (nu cu textele ce se invata la scoala ) de realitatea cuvintelor aparute in manualele scolare sau in alte scrieri raportate la cei in cauza ? Cit adevar si cita miniciuna cuprind aceste scrieri ? Poate cineva o sa raspunda ?

  3. Domnul Popescu ne surprinde. După mare analist politic atoateștiutor, critic de film și expert in tenis, nemaivorbind de calitatea sa de om de litere iata-l acum expert într-un nou domeniu: istoria. Eu de obicei mă cam retrag atunci când e vorba de inși care nu-i așa le știu pe toate. Pur și simplu îi găsesc suspecți. Mă rog așa sint eu mai suspicios. Dar pasionat fiind in ale istoriei la nivel amator evident, am înțeles totuși câteva lucruri. Unul ar fi că atunci când vrei sa propui niste concluzii legate de anumite evenimente petrecute în trecut, serios este sa menționezi niste surse credibile care să confirme exactitatea relatărilor. In al doilea rând am căpătat credința că istoria poate fi manipulată așa încât să se potrivească nu întotdeauna unei obiectivități neutre. Cu alte cuvinte poți folosi date istorice pentru a spune în final altceva decât ceea ce în realitate s-a întâmplat sau chiar mai rău pentru a denatura total sensul lucrurilor. Ce-a spus domnul Popescu este void cum s-ar spune. Adică lipsit de substanță, neserios pentru cineva care preferă să ajungă el însuși la o concluzie. Nu citează surse, nu context, doar câteva evenimente care nu stim daca au avut loc și bum o concluzie. Istoria prezentată ca fapt divers pentru a justifica afirmații legate de actualitate, atat. Adică o manipulare. Cat despre domnul Boia lucrurile sunt mai simple. Ungaria i-a acordat tendențios o decorație, ca istoric roman, în anul Trianonului. Dumnealui n-a rezistat și a luat-o. Naiv sau nu, puțin contează. Cine cunoaște nivelul și modul în care toată opinia publică maghiară se raportează la Trianon știe că decorația nu e o crenguță de maslin. Dl. Boia ne îndeamnă să înțelegem trauma Trianonului. Adică să fim condescendenți practic cu niste consecințe suportate de un regat in care maghiarii erau minoritari iar restul populațiilor trăiau drama unor profunde discriminari. Pe urmă Regatul Maghiar a fost o forță agresoare care a generat una din marile tragedii ale omenirii, iar eu acum trebuie sa ii deplang pe cei care au pierdut un război pe care ei l-au declanșat ? Ok o reconciliere a generațiilor actuale se impune fără discuție. Dar înainte de toate Ungaria să-și asume greșelile trecutului inclusiv modul în care romanii, croații și alții au fost tratați ca subiecți ai coroanei maghiare. Dar despre asta Dl. Boia pare mai puțin preocupat. În furia dumnealui academica de a destructura mitul romanității până a o arată într-o goala de continut nuditate, e gata să ne împingă până la acceptări nejustificate. Ungaria s-a surpat din cauza propriei sale greutăți că sa spun așa, și a greșelilor și intransigenței elitelor lor de atunci. Orice tentativa de schimbare a dublei monarhii se lovea de rezistența Budapestei până în 1914. Sunt analize istorice extrem de exacte care confirmă asta. Imperiul până la urmă a murit de moarte buna se poate spune și era previzibil sa se întâmple asa chiar înainte de război. Trianonul in 1920 nu a făcut decât să certifice o realitate deja existenta la momentul ăla. Sunt istorici mult mai frecventabili dacat dl. Boia care spun că lamentarea maghiarilor vizavi de Trianon e nejustificata pentru până la urmă a avut mai mult o însemnătate simbolică sau cel mult juridica dar în niciun caz determinantă. A înțelege asa zisa trauma maghiara în numele reconcilierii este că și cum am crede că cheia relațiilor actuale franco-germane are la baza înțelegerea francezilor fata de trauma Alsaciei și Lorenei pierdute de nemți. Sau relațiile bune Germano-Poloneze se datorează admiterii poloneze a traumei pierderii Prusiei Orientale, teritoriu german. Să mai menționez Austria cu zona germanofilă până Brener pierdută în detrimentul Italie ? Exita trauma austriacă sau germană ? Poate, dar cheia noii ere pentru ei a fost asumarea greșelilor trecutului ceea ce maghiarii refuza să facă cantonandu-se inocent in spatele unei traume auto-induse.
    În consecință Îl suspectez pe Dl.Boia de anumite trădări întelectuale pentru a se ralia oportunist la curente ideologice așa zis corecte și relativiste ce bântuie mediile universitare occidentale. După cum se observă nu fac nicio referire la dezvăluirile legate de relația istoricului cu o instituție de tristă amintire. Pentru mine și Dl. Boia cat și Dl. Popescu se afla la periferia demersului intectual cu adevărat serios. Nici unul nici altul nu poseda anvergura unor modele și de aceea gesturile si spusele dumnealor sunt pentru mine doar niste falduri neînsemnate ale realității noastre de fiecare zi.

    • Nu stiu daca ati observat ca domnul Boia se ocupa de istoria Romaniei si nu de a Ungariei. El nu contesta comportamentul barbar al maghiarilor de dupa 1867. Era bine daca ati fi veni cu date care sa conteste cifrele statistice crude date de domnul Boia despre compozitia etnica a diferitor provincii romanesti la 1918. Inter alia domnul Boia afirma in una din cartile sale ca pana si Budapesta nu era la 1900 etnic majoritar ungureasca. Istoria reala se scrie cu date reale si nu cu patriotisme ieftine.
      Pentru ca veni vorba de recunosterea greselilor trecutului v-as invita sa faceti o vizita prin marile capitale ale marilor puteri, foste sau curente, sa vedem unde exista monumente care sa arate unde s-au petrecut fapte reprobabile. Mergeti al Londra si veti vedea prin oras monumente inchinate eroilor din razboiul anglo-bur sau chiar al opiulului, la fel in Franta, USA, Japonia, Rusia, Spania, Turcia sau Israel. Germania este singura tara care nolens volens are monumente care indica unde s-au petrecut ororile din ultimul razboi mondial. Nici la noi in tara n-am vazut nici un monument despre crimele din ultimul razboi mondial, dar tipam din gura de sarpe despre masacrele, reale, facute de maghiari in Ardeal. Domnul Boia ne-a facut un dus rece cu date si idei pana mai ieri ignorate sau ascuse si acest tratament ii determina pe unii sa-l declare dusman al poporului. Marturisesa ca in ultimii ani domnaul Boia m-a dezamagit, a inceput sa produca carti banda rulanta, in uneori cate doua pe an, ceea ce arata ca si in lumea academica banul a invins. Pacta.

  4. ” Progresismul” este deja o ideologie care face furori în Europa, chiar Uniunea Europeană a devenit o structură progresist-ecologistă. Fiind o ideologie, progresismul este o ARMĂ de PUTERE îndreptată în principal contra „conservatorismului” european bazat pe statele-naţiune. Unii zic că progresismul este varianta 3.0 a marxismului, dar lucrurile sunt mai complicate, progresismul fiind susţinut de multinaţionale. Corifeii progresismului, care repet este o IDEOLOGIE, sunt în Europa cuplul Macron-Merkel care îl utilizează ca armă pentru crearea imperiului franco-german pe baza actualei Uniuni Europene. La noi, exponenţii sunt Cioloş( USR vrea să scape, dar cred că nu va reuşi), grupul de la DIGI 24( Prelipceanu, Pândariu, Negruţiu, Cristian Pârvulescu, CTP, etc), grupul fost sorosist de la GDS, şi chiar la Adevărul sunt câţiva pe ca Unteanu, redactorul şef Marinescu, Zachmann, etc.
    CTP era deja un jurnalist declarat ateu şi acum, la bătrâneţe, a devenit anti-sistem, de fapt neo-marxist, ceea ce nu este o supriză. Foparte mulţi „vechi” născuţi în comunism, au devenit neo-marxişti, ca de ex. Cristoiu, Nistorescu, Chireac, CTP, aproape întreaga Academie Română, GDS, etc.

  5. „. E omul ungurilor,, al lui Orbán (desigur, Viktor), al lui Soros, iar acum și-a primit răsplata”

    Excelentele articole ale d-lui Mircea Morariu publicate în spațiul virtual al acestei platforme, cu rarisime excepții care îmi confirmă spusele, sunt de o onestitate fără cusur, ceea ce le face, în opinia mea, demne de citit și de admirat. De nu aș fi convins de asta, aș spune că alăturarea numelor V Orbán și G Soros în aceeași frază are un scop pur retoric, pentru a-și discredita criticii, în logica „ce încredere poți avea în cei are spun că dl L Boia este omul lui V Orbán și al lui G Soros deodată, ceea ce este lipsit de orice logică?!”.

    Dacă-o fi vreunul care spune că dl L Boia este omul lui V Orbán și al lui G Soros, cu siguranță este vreun bezmetic, dar cei mai mulți critici ai operei d-lui L Boia nu fac asemenea conexiuni iraționale.

    Am exprimat în mai multe rânduri, bunăoară, nedumerirea mea cu privire la Dunăre. Da, chiar la Dunăre, fluviul care trece prin sudul României și nordul Bulgariei vecine. Și am fost nelămurit cum Dumnezeu teritoriul de la nordul ei a rămas nelocuit secole de-a rândul, până au venit vajnicii luptători maghiari, în vreme ce la sud, s-a dezvoltat un prosper stat bulgar.

    Și mi-am spus că, dacă au fugit toți dacii de pe rodnicul mal dunărean, de ce n-au trecut bulgarii, timp de aproape o mie de ani să cultive castraveți în lunca nordică a Dunării?! Or fi uitat să înoate, n-au mai existat bărci în regiune după plecarea romanilor? Ori s-au temut de viezurii, mânjii, râșii și pârșii rămași în urma dacilor?!

    Vedeți dumneavoastră, am citit cu interes, asemenea multor alți români, scrisele istoricului Constantin Giurescu, ale lui, Dinu Giurescu, dar mai ales ale lui Neagu Djuvara, care spune, în mod revoltător pentru unii, neașteptat pentru mulți, că istoria noastră a fost în bună măsură influențată de barbarii cumani!
    Doar că scrisele domniilor-lor sunt raționale, argumentate și credibile. Bazate, carevasăzică, pe metodologia cercetării istorice. Deși, totodată, senzaționale.

    Dl. L Boia reinterpretează istoria în manieră romantică, căutând senzaționalul în scop de marketing, precum criticii literari care își șterg picioarele pe opera eminesciană, spre exemplu, spunând că este „o nouă abordare”. Că „noua abordare” a istoriei de către dl L Boia vine în sprijinul unor teorii iredentiste, nu știu. Ceea ce știu însă cu siguranță, e că „opera” domniei-sale este mai apropiată de literatura istorică, decât de cercetarea istorică.

    Ungurii au o țară mică, dar o națiune mare. Știți care este diferența dintre națiunile mici și națiunile mari? Noi nu am găsit un istoric din Szeged care să spună ca geto-dacii au stăpânit Câmpia Panonică, regatul lui Burebista având frontierele pe râul Morava, iar președintele României să-l decoreze!

    Ungurii au găsit un astfel de istoric. Rușii au găsit astfel de istorici, turcii au găsit, grecii au găsit, germanii l-au și decorat, asemenea maghiarilor șamd. Noi, în plus, îl glorificăm! „Cumplit meşteşug de tâmpenie, Doamne fereşte!”, vorba lui I. Creangă. Aștept manualul de istorie comun româno-maghiar, precum cel franco-german.

    „Ce facem însă cu dl. Cristian Tudor Popescu…”

    Nu facem nimic special. Domnia-sa nu este istoric și opiniile domniei-sale nu vor fi preluate niciodată drept rezultate ale cercetării istorice în manualele de istorie. Ele nu au mai multă valoare în domeniul istoric decât opiniile d-lui Mircea Morariu. Iar faptul că I Creangă, sau M Eminescu au fost xenofobi este cunoscut nu doar istoricilor, care au adus argumente raționale, rezultate din cercetarea științifică: http://www.contributors.ro/cultura/interviu-cu-profesorul-ioan-stanomir-despre-pa%c8%99optism-%e2%80%9dnoi-ca-romani-astazi-trebuie-sa-preluam-din-mo%c8%99tenirea-pa%c8%99optista-ceea-ce-pa%c8%99optismul-are-cu-adevarat-valabil-cr/ În fine…

    Dacă, însă, ne întrebăm cu adevărat „Cui s-a vândut și cine îl decorează pe dl. Cristian Tudor Popescu?”, este necesar să avem în vedere întreaga mass-media. Chi slujesc, pe ce sume? Despre unii știm chiar de la ei, despre alții, nu. Spre exemplu, într-o emisiune de „înfierare” a d-lui M Guran pentru că a devenit politician, am aflat la Digi24 că d-na Fifi a fost primită cu temenele de către dl Prelipceanu (criticate de dl CT Popescu) penrtu că a investit masiv bani publici în reclame la acest post TV.

    Altfel, fostul scrib de la Scânteia, care lăuda faptele eroice ale minerilor în 1990, a înjurat vârtos la dl Iohannis vreo jumătate de oră pentru că au fost auzite huiduieli la Iași când a fost rostit numele PSD ?!…

  6. Frumusetea istoriei consta tocmai in complexitatea si lipsa adevarului absolut. Nuantele sint infinite.
    Este adevarat ca dupa detronarea lui Cuza a fost sarbatoare la Iasi, la fel de adevarat este ca a fost adus un regiment muntean sa potoloeasca rascoala. Dar… la fel de adevarat este ca niste sentimente anti-unioniste la Iasi nu s-ar fi potolit in citeva zile, nu este asa? Tot la fel de adevarat este ca unul din capii rascoalei (sa o numim asa) a fugit la Moscova (care numai cu ochi buni nu privea Unirea; sa nu uitam ca Moscova voia inapoi cele doua judete din sudul Basarabiei care fusesera returnate Moldovei dupa razboiul Crimeii). Daca ne ducem un pic in urma, Kiseleff (Kiseliov) fusese trimis in Tarile Romane ca se le pregateasca sa devina gubernii. Dar sa nu divagam…
    Revolta de la Iasi (si bucuria care a urmat detronarii lui Cuza) poate fi vazuta si in nota boierilor care isi vedeau provilegiile disparind (reforma agrara de la 1864), eventual a nemultumirii clerului (secularizarea averilor manastiresti), domnia autoritara… Repet, cum se poate explica lipsa unei continuitati a sentimentului anti-unionist? Ciudat, nu?
    In ceea ce priveste esenta articolului dv., aveti perfecta dreptate. Cred ca avem nevoie de mai multi Lucian Boia, care sa ne prezinta si alte nuante ale istoriei. Si cred ca avem nevoie de mult mai multa educatie… ce se intimpla acum in Romania este o crima impotriva poporului roman, un genocid spiritual. O tara needucata nu are nicio sansa sa supravietuiasca.

  7. Unirea de la 1959 s-a facut rau. Capitala trebuia fixata la Focsani si nu in prafosul si mizerabilul targ levantin de pe Dambovita. In Romania de dupa 1918 capitala trebuia mutata la Brasov, in centrul tarii, un loc mai frumos, mai curat si mai romanesc decat Bucurestii. Nici astazi nu-i traziu sa mutam capitala la Brasov si sa abandonam mahalalele de pe Dambovita.

  8. Minciuna se scrie si de Mircea Morariu = FAKE NEWS

    Ungaria si Viktor Orban nu este sorosist deloc. Tocmai a explus universitatea Sorosita din ungaria si a stotap emigrantii pe care tot islamizarea sorositsa, bancilor centrale le-au facut. ALEX JONES se stie ca e antiglobal, adica fara granite. Uita ce este sorosist.

    Dezinformarea este egal cu FAKE NEWS !!!!

    Video cu ALEX JONES il iubeste pe Soros.
    https://www.bitchute.com/video/xEiWvB9RIX4m/

    • Îngăduiți-mi, vă rog, să-mi exprim opinia că afirmațiile dumneavoastră la adresa d-lui Morariu sunt un pic prea dure. Onestitatea domniei-sale din celelalte articole vă contrazice.

      Dl Lucian Boia a sucit mințile multora, mai ales din pricina campaniilor de marketing deosebit de agresive făcute de editura care i-a publicat cu precădere cărțile. Ideea a fost că abordarea domniei-sale asupra istoriei este una „deosebită” și astfel „sparge miturile”. În realitate, cărțile sale conțin numeroase truisme și afirmații iraționale, imposibil de argumentat, darămite să fie susținute prin crecetare științifică istoriografică!

      Dar, problema, dincolo de „opera” d-lui L Boia, este că, mai mult decât marketing comercial, i se face propagandă. Așa cum o știm din vremurile vechi…

      Or, dl L Boia, pe lângă colaborarea cu Securitatea vreme de cel puțin 16 ani, atât cât a putut fi demonstrat cu documente de către CNSAS, în realitate Dumnezeu și ofițerul său de legătură știu câți ani, dl L Boia a avut o intensă activitate propagandistă pentru N Ceaușescu și regimul național-comunist.

      la vârste tinere a fost trimis în Occident pentru a propaga fix național-comunismul, falsificând istoria României exact în sensul în care astăzi spune că o „demitizează”. Or, mai mult decât a fi un trepăduș ceaușist și făcând propaganda dezgustătoare a regimului Ceaușist, domnia-sa a consolidat legăturile lui N Ceaușescu cu Propaganda Due și organizațiile obscure care au susținut pe plan extern dictatorul român. Așa se explică și faptul că oameni aparent sănătoși la minte îi oferă azi decorații d-lui L Boia.

  9. Pseudoistoricul Boia poate fi analizat doar ca eseist de fictiuni, foarte apreciat,,,,,,
    Analistul CTP prezinta inginereste -argmentand logic- subiectele abordate …
    Boia este toxic, CTP este lucid. Greu de precizat in slujba cuii sunt, dar Boia -evident- este
    nociv pentru Romani …

  10. Nu inteleg de ce starneste atata nedumerire afirmatia lui CTP ca in Moldova a existat o tabara antiunionista puternica si ca in 1866 la Iasi a fost o razmerita separatista. In fond in USA tocmai se treminase un razboi de secesiune soldat cu mult mai multi morti decat cei rezultati din reprimarea razmeritei de la Iasi. In fond sunt fapte istorice incontestabile si cunoscute de orice roman cu o minima cultura. Ca Mitropolitul Modovei a fost implicat in aceasta miscare este de asemnea bine cunoscut (unui cre ca poate a facut-o contre coeur), la fel de bine si faptul ca Ion Creanga l-a ascuns pe mitropit cand acesta era amenintat cu arestarea. Ca apoi mitropolitul, drept recunostinat, l-a caterisit pe Creanga este alta poveste.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro