joi, martie 28, 2024

O moschee de partid şi de stat

„Vom construi cea mai mare moschee dintr-o capitală europeană”, declara cu cîteva săptămîni în urmă muftiul Iusuf Murat, şeful cultului musulman din România. Guvernul român a oferit un întins teren şi statul turc va da banii pentru ridicarea unui complex religios prin care Bucureştiul ar obţine încă un surprinzător record european. Anunţul proiectului – deja declanşat oficial – a stîrnit, cum era de aşteptat, reacţii publice.

În fapt, declaraţia muftiului e prima care suferă de grandoare, de triumfalism. Proiectata moschee bucureşteană n-ar fi chiar „cea mai mare dintr-o capitală europeană”. Faţă de cele 1000 de persoane pe care ea ar urma să le poată găzdui, principala moschee din Roma – şi ea reputată a fi cea mai mare din Europa – are o capacitate de 12 000 de persoane, iar una dintre moscheile pariziene, Adda’wa, putea reuni, înainte de restaurare, 5 000 de credincioşi. Însă musulmanii din Italia sînt cam în număr de 1 800 000, iar în regiunea pariziană trăiesc peste un milion de musulmani, faţă de cei 70 000 din România (10 000 în Bucureşti, dintre care jumătate sînt străini). În raport cu numărul musulmanilor din capitală, viitoarea moschee de la Şosea pare, într-adevăr, „mega”.

Ceea ce stinghereşte nu e nicidecum construirea unui lăcaş de cult musulman în capitală. Principiile Europei liberale – pluralism cultural şi religios, respect pentru minorităţi, liberă circulaţie care aduce în ţările noastre grupuri de alte religii decît cea majoritară – ar acorda în mod firesc loc unui asemenea proiect. Ceea ce stinghereşte e scara proiectului; e, totodată, lipsa oricărei discuţii publice pregătitoare. E faptul că – în dimensiunile complexului – transpar interese de imagine ale statului turc. Că, pe de altă parte – promovat de guvernul Ponta fără păs de dialog cu societatea românească –, el e o piesă în pur stil PSD, încă un kitsch de democraţie, încropit din acelaşi ghips ca celelalte lucrări ale premierului.

Starea socio-culturală a oraşului gazdă, nevoile musulmanilor bucureşteni, diferenţa mentalităţilor, cunoaşterea reciprocă – pe scurt, situaţia societăţii pe care guvernanţii ar trebui să o slujească – nu intră în calculele PSD-Ponta. N-a trecut nici un an de cînd dl Ponta îşi combătea concurentul la preşedinţie pe motiv că nu e ortodox şi, deci, nu e destul de „naţional”. Dar dacă interesele partidului (şi ale sale) o cer, dl Ponta poate fi deodată, cu aceeaşi convingere, şi adept al etno-religiosului, şi adept al internaţionalismului religios. La Istanbul a putut depune pe locul supliciului lui Brâncoveanu o placă comemorativă închinată „istoriei comune a popoarelor român şi turc”. Şi, la schimb cu moscheea, a negociat înfiinţarea unei biserici închinate aceluiaşi principe, martir al „istoriei comune”. Un amănunt: biserica nu se poate construi; laicitatea (cam islamizată de o vreme încoace) a Statului turc nu permite ridicarea de biserici pe teritoriul său. Ce echidistanţă saşie practică dl Ponta, ce dănţuire politică de mascaradă! Unde să caute sprijin împotriva DNA? Unde, dacă nu la un regim autoritar care, cine ştie, va da ceva imunitate de import giumbuşlucurilor sale politice şi penale?

Căci, spre deosebire de ghipsul premierului român, dl Erdoğan duce o politică de beton naţional-islamic. Minorităţile, diversitatea culturală, modernitatea pluralistă nu prea au loc în ţara dominată de politica domniei sale. Nici cercetarea critică a istoriei Turciei, nici recunoaşterea genocidului armenilor şi a persecuţiei kurzilor, nici intelectualii neînregimentaţi nu-şi află locul acolo. (Şi, iată, nici biserica închinată lui Brâncoveanu.) Orhan Pamuk, Nobelul literar turc ori Fazil Say, compozitor şi pianist renumit, au fost urmăriţi în justiţie pentru libertatea lor de gîndire. Turcia lui Erdoğan a schimbat laicitatea autoritară de sorginte Atatürk pe un ţeapăn islamism antiliberal de stat. Cu aceeaşi presiune ideologică, ajutată financiar, încearcă să-şi impună în străinătate imaginea omogenă de mare putere tradiţionalistă. Într-un interviu din ziarul Gândul (10.07.2015), Andrei Cornea amintea tendinţa „neootomanistă” a Turciei, încercarea de a avea o prezenţă bine controlată în ţările care s-au aflat cîndva în sfera Înaltei Porţi.

Şeful cultului musulman din România ne asigură că marele complex (moschee, bibliotecă, centru de studii coranice, servicii de asistenţă socială) nu are nici un rost politic. Că se va ocupa de cultura islamului, nu de propagandă şi prozelitism. Că va susţine fraternitatea religioasă, nu exclusivismul fundamentalist. Că îi va asista pe săraci, nu pe extremişti. Discurs frumos, căruia nu-i putem pune la îndoială buna credinţă.

Ar fi, fără îndoială, îmbogăţitor pentru români să întîlnească o prezenţa paşnică a islamului. Pe lîngă comunităţile musulmane care fac parte de mult din societatea românească, pe lîngă amprentele pe care turcii le-au lăsat în limbă, în bucătărie, în proverbe, în muzică – şi, desigur, în „istoria comună”, dar asimetrică – am putea întîlni o mostră a lumii musulmane de astăzi, nereductibilă la explozia extremismelor sale.

Încă o dată: nu ne-ar strica o mai bună cunoaştere a islamului şi a culturii turce. În România e citit cu deliciu Orhan Pamuk, încărcat de melancolia unei Turcii nedumerite încă între o modernitate incertă şi strălucirea unui trecut născător de vise. Turcologul Luminiţa Munteanu, care traduce admirabil seria Pamuk la Polirom, a publicat o amplă lucrare despre sufismul otoman. Alături de colegii ei universitari, Nadia Anghelescu, George Grigore – care a semnat în 2000 o nouă traducere a Coranului, după cea din 1912 a lui Silvestru Octavian Isopescul –, Laura Sitaru şi de de ceilalţi membri ai Cercului de studii de profil de la Universitatea din Bucureşti a publicat texte de filozofie şi poezie musulmană, prezentări ale civilizaţiei islamului. Există la Universitatea din Cluj un Institut de turcologie şi studii central-asiatice. Numeroşi istorici fac astăzi o istoriografie fină, obiectivă a Ţărilor Române în relaţiile lor cu otomanii. Dar în afara mediului de specialişti, piaţa de carte din România, documentarea, informaţia în genere e destul de săracă în acest domeniu. Pentru publicul larg, Turcia se compune din vechea imagine a asupritorului, care, cu toţi ienicerii şi spahiii săi, n-a putut să ne turcească, dreasă cu gust de baclavale, cu vacanţe la Antalya, cu noi şi prospere afaceri levantine.

Ce ştim despre islam? Nu mult mai mult decît ororile în care se întrec mişcările extremiste, haosul însîngerat al primăverilor arabe şi chipul unor societăţi încorsetate într-o tradiţionalistă sharia. Pe acestea ni le servesc din abundenţă media. Avem în contrapartidă discursuri islamice oficiale care exaltă un trecut de mirabilă civilizaţie, ne oferă de sus lecţii de societate religioasă şi nu dau doi bani pe democraţia liberală. O comunitate de musulmani obişnuiţi, cu lăcaşul lor de cult, ne-ar putea oferi o cunoaştere directă, o imagine mai autentică, una dintre imaginile islamului de zi cu zi. Dar o asemenea comunitate de credincioşi – la scara ei bucureşteană – are nevoie de un spaţiu grandios? De o exaltare cantitativă a credinţei? Despre un spaţiu de reculegere vorbim sau despre o declaraţie de putere?

Or tocmai asta e: că nu ni se anunţă lăcaşul de cult al unei comunităţi, ci mai degrabă o moschee „de partid şi de stat”. Asta e stingheritor.

Distribuie acest articol

30 COMENTARII

  1. Dupa atatia pareriologi pro si contra, care au poluat media care mai de care mai aberant, strident, partinic sau pur si simplu prostesc, iata in sfarsit si opinia, eleganta, culta, inteligenta si diplomata , a unui intelectual adevarat.
    Multumesc doamna Manolescu!

    • obligatoriu, o intrebare : Ponta, care s-a dat cu rusii, cu chinezii, cu turcii, … si cine stie cine, era, este si va fi TRADATORUL nostru sau cum crede psd-ul , un patriot ?

  2. vorbim despre viclenie, siretlic din partea turcilor, si prostie crasa din partea noastra, a poporului, ca nu luam atitudine fata de aceste derapaje ale liderilor nostri, care ne vor costa viata in curand.

  3. Desi nu cred , sper sa citeasca si d-l Victor Ponta acest articol.
    Tot ce va ramane dupa 3-4 ani de guvern Ponta in constiinta colectiva va fi aceasta moschee.
    Autostrazi zero , infrastructura zero, Institutul Cantacuzino zero , turism la Marea Neagra zero , oprirea defrisarilor padurilor zero .
    Va ramane in istorie ca Ponta Victor „turcitul”cu moscheea lui si operatiile gipsate de la Stambul.
    OK , au nevoie credinciosii musulmani de o moschee dar de ce supra-dimensionata si de ce chiar in centrul Buch ?

  4. Pai poate un motiv ar mai fi si ca mentorul lui Ponta (adica respectabilul Adrian Nastase) este nasul de cununie al fiicei celei mari a lui Erdogan.

  5. Intr-adevar, ghipsul lui Ponta duce alta politică decat Erdogan… Altfel: ne-ar fi oare de folos o cunoastere „autentica” a Islamului ? Ca neam creștin, ar trebui să fi cunoscut deja si, in plus, sa fi depăsit Islamul, ca pe orice versiune vechi-testamentara a credinței. (Cu atat mai mult cu cat aceasta nu este in cele din urma decat o trista caricatura a VT). Dar probabil ca suntem mai aproape de islam decat de crestinism, caz in care ne trebuie, moscheea. InchAllah, deci.

  6. Anca Manolescu: De unde atzi scos interdictia de a construi biserici in Turcia? Eu am vazut biserici construite dupa instaurarea kemalismului in Istanbul si Izmir – e drept erau ale unor confesiuni protestante. Puteti pune un link despre aceasta interdictie?
    Ca unul care am mers si mergi (si) in Turcia destul de des ma surprind atacurile anti-islamice ale unora care se declara crestin-ortodocsi. Din punct de vedere fundamentalist Turcia lui Erdogan e la mare distanta nu numai fatza de Saudi Arabia si Emirate – fidelii aliatzi ai occidentului de-crestinat,- dar si fatza de Israelul evreilor ultrareligiosi care interzice orice filmare a vietzii lui Iisus pe locurile unde au calcat Pasii Sai.
    Incercarile acestea pseudo-intelectuale si pseudo-teologice de a zgandari romanii impotriva musulmanilor sunt detestabile. Marea majoritate a romanilor ortodocsi nu are nimic impotriva construirii unei moschei – cat de mare o fi – in Bucuresti. Propaganda anti-islamica e de aceeasi sorginte cu propaganda anti-crestina.

    • Ca in vremile bune, incep cu un citat (regret ignorantsa-mi in domeniu turanic si, ca urmare, nevoia de traducere a gindirii originalului ginditoriu):

      „The mosques are our barracks, the domes our helmets, the minarets our bayonets and the faithful our soldiers…”

      Stimate domn, despre ce vorbim? Chiar asa de incriptat sa fie textul de mai sus al doamnei Anca Manolescu incit sa vi se para ca raspunsul dv. e la subiect? Mesajul autoarei e cum nu se poate mai deslusit si transparent, ca sa nu mai spun si ca e de un amen bun simt . Nu vad ce are a face micul dv. amalgam resentimentar cu ideile autoarei. Si, pe o nota personala, eu nu am uitat cum a ajuns in politica sultanul Erdogan. Am facut mici sapaturi ca sa-mi reimprospatez memoria si, in parte, unele rememorari, facute cu sprijinul unor stiricisti de profesie -ma tem ca o sa le relativizati competentsa- sper ca va vor pune (si) o altfel de lumina pe lucruri pe care pareti a le avea ghintuite in certitudine.

      http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/2270642.stm

      http://www.jpost.com/Christian-News/In-time-of-fear-for-Mid-East-Christians-Turkish-government-approves-first-new-church-in-92-years-386702

      • Real politik-ul ne mananca.
        1. Ieri avioanele USA au efectuat primele bombardamente impotriva Statului Islamic in Siria decoland de la baza de la Incirlik pusa la dispozitia lor de catre Erdogan
        2. Turcia lui Erdogan va declansa in curand o mare ofensiva impotriva iSIS dar la pachet cu PKK
        Ne place sau nu, Turcia este SINGURA putere militara care poate opri dezvoltarea ISIS si e decisa sa o faca
        3. Dupa prabusirea URSS, pentru remusulmanizarea Asiei Centrale au „concurat” wahabitzii trimisi (imami, carti cultice, BANI) de Saudi Arabia si pan-turanicii trimisi de Turcia. La inceput au dominat wahabitzii si au aparut sangeroasele miscari islamiste – valea Ferganei a excelat. Ajunsesera pana in Taskent – imi spunea un coleg rus de acolo, stabilit de zeci de ani in Uzbekistan, ca simtzea varful unui cutzit cand cumpara in bazar si i se shuiera in ureche: cand te intorci la Moscova? Impotriva islamistilor s-a realizat o ciudata alianta Moscova-Washington-imami turcofoni- Karimov (sangerosul dictator uzbek) si fostul prim-secretar comunist de la Tashkent i-a macelarit fara mila pe islamisti si i-a gonit pe wahabitzi. Similar in Tadjikistan, ca in Turkmenistan nu au miscat, Turkmeni-basha fiind un nebun scelerat care-i masacra fara mila daca ridicau capul. Deci Turcia a salvat Asia Centrala ex-sovietica de islamisti.
        4. Erdogan e politician, asa ca declaratia cu minaretele-baionete e la fel de credibila ca si balivernele uslinoase. Pur si simplu Erdogan stie ca are un electorat caruia trebuie sa-i cante in struna ca sa-i obtina votul. Turcia e adanc divizata – la Nevsehir in inima Capadociei Sfantului Vasile am vazut cum majoritatea femeilor umbla si acum in salvari si cu feregea, la Ankara e plin de moschei in constructie, dar litoralul e occidentalizat iar la Izmir te simti ca in orice mare oras sud-mediteranean italian sau spaniol. Si Istanbulul e cvasi-european.
        Concluzia: ne place sau nu, Turcia lui Erdogan e singura bariera eficienta in calea islamismului. Ma deranjeaza confuzia islam-islamism si atacarea INTREGULUI Islam – aproape doua miliarde de oameni cred, cand nebunii intru Allah sunt (inca!) doar o mica minoritate.
        Repet: pentru marea majoritate a romanilor ortodocsi Stefan cel Mare, Sinan Pasa si Brancovenii sunt azi doar ISTORISIRI, reala este prezenta economica turceasca (si reciproc cea turistic romaneasca in Turcia), prezenta apreciata si dorita.
        E dovada de prostie sa opui consideratii ideologico-teologice discutabile real-politik-ului acum cand doar Turcia mai protejeaza Europa si Romania de infectia islamista din Orientul Mijlociu.

        • @ Lucid: nu aveti idee despre modul in care turcii gandesc pe termen lung si actioneaza. Aveti impresii subiective, dominate de viziunea economica doar. La fel ca rusii, turcii au obiective pe termen lung pe care le impletesc politic si economic. Este o iluzie sa mai vorbesti astazi in Turcia despre kemalism: este mort si ingropat. Viitorul este islamul, sub diverse forme, numai cuceritor sa fie. Romania are probleme majore din sud si din est si, din pacate, nu are barbati de stat care sa gandeasca si sa actioneze in consecinte. Ideile pe care le propagati sunt antinationale.

          • Mare tzi-e gradina! Nu-i asa ca nu ai calcat vreodata in Turcia? Ai auzit de ARMATA TURCA si de atitudinea ei inflexibil kemalista? Stii ca AZI partidul lui Erdogan e MINOROTAR in parlament (nu a luat decat aproape 40% acum cca o luna la alegeri) si ca opozitia kemalista e aproape egala cu el? Balanta o tzine noul partid al kurzilor, paradoxal. Ce e aia ‘planuri imperialiste” ale turcilor? Ale caror turci? Armata e kemalista si pro-americana total, toate partidele parlamentare in afara de cel al lui Erdogan nu au nici o veleitate imperiala. Erdogan e prea politician uns cu toate alifiile incat sa actioneze ( de visat poate) la un nou Imperiu otoman. Si, privind inapoi in istorie, nu putem sa nu spunem ca pana pe la 1800 in imperiul otoman convietuiau fara mari probleme arabi, kurzi, crestini (greci, armeni), evrei. Nebunia a inceput cu Maica Rusie aparatoarea crestinilor mai ales in zona Stramtorilor (Eteria iti spune ceva?). Si au venit apoi nemtzii, francezii, englezii, impartirea prazii dupa WW1, noile state cu granite artificiale gen Transiordania, Siria, Irak, Liban, etc etc

            • Mai inainte de sariti cu afirmatii jignitoare, ar fi bine sa va calmati. Nu aveti idee cat de bine cunosc eu Turcia si turcii: lucrez in Turcia mai bine de opt luni in fiecare an si o cunosc ca pe foarte putine alte tari insa, la urma urmei, nu asta este relevant, ci faptul ca ceea ce spuneti nu are legatura cu realitate.

  7. Eu nu sînt pentru ostentație în general și cu atât mai puțin în ce privește religia. În zilele de azi, în România, mi se pare că un amestec de Kitsch și de păgân sînt menite să compenseze o lipsă de fond cu un surogat de formă, De aceea mă deranjează mai curând talia construcțiilor cu pricina decât afiliația lor de cult. În ce ne privește, avem un monument national al rușinii, durat pe ruinele Bucureștiului istoric și care în afară de oroarea arhitectonică în sine va servi, indestructibil cum e, în secolele viitoare, ca far și baliză pentru adâncimi ale decăderii naționale care sper să nu se mai repete în veci.
    Sînt cu totul și cu totul pentru re-evaluări- începând cu noi, cu istoria română și poate exemplul clasic al lui Radu cel Mare, care s-a distins făcând biserici, spre deosebire de Radu de la Afumați care cred că a purtat vreo 21 de bătălii cu turcii sau cu marionetele lor și de facto a salvat Valahia de a urma soarta Bulgariei. Există loc de re-evaluari, berechet :) (iată un frumos cuvânt turcesc). Există chiar lucrări de istoriografie mai veche, care pot servi ca punct de plecare în vreme ce tinerii istorici elaborează „noul val”. Chiar mi-aduc aminte de o povestire a lui Gregor von Rezzori (nu vreau să spun „bucovinean de-al nostru” pentru că acum este moda ca oricine a inspirat aer de București să devină român). Povestirea lui Rezzori se referă la un principat balcanic (să-i zicem Ruristan :)), iar în ea principele este mâhnit de grosimea și desimea colbului/mâlului din capitală. Poruncește ca ulița mare să fie pavată cu macadam și când se dă la o parte praful și pământul se descoperă că ea era de fapt pavată cu macadam.
    Re-evaluarea otomanilor este iarăși bine-venită- în ciuda unui complex de inferioritate persistent față de bizantini (în al căror exoschelet s-au instalat) sau față de perși (în aproape toate artele și filosofie/religie), există suficiente dovezi ale unui patrimoniu otoman indubitabil.
    Operele lui Sinan, marele arhitect imperial,ar fi doar o mica parte, dacă tot sîntem la capitolul moschei.
    Părerea mea despre „noi nu am fost pașalâc” este extrem de critică- mi se pare încă una din acele ancorări puerile, din almanahul istoric al suporterului de fotbal. Oameni buni, Timișoara chiar a fost pașalâc vreo 150 de ani iar o bună parte din Ungaria la fel- și uite cât de puține urme au rămas, după o bună spălătură thereziană :)

    • Istoricii care inca se inchina la „icoana” generalului istoriei se enerveaza cand citesc aceste pareri despre „pasalac”, ca-i „de Timisoara”, ori ca-i „de Buda”…

  8. Traind eu in apropierea locului desemnat pentru ridicarea lacasului cu pricina si fiind cam sensibil de timpane (vedeti comentariile privind biserica de cartier) il rog pe domnul VVP sa se asigure ca poligonul de tir aferent studiului Coranului va fi corespunzator antifonat. :)

    P.S. Presupun ca-mi va urla ala „Alah e verde, Alah e bej!” in creieri de vreo cinci or pe zi?

    • De ce? Bucurestenii au fost intrebati?! Este orasul acesta – intamplator capitala Romaniei – chiar la cheremul unor neispraviti, ca Ponta et comp.?!

  9. Excelent! Ca de obicei, tot ceea ce scrie doamna Anca Manolescu: la obiect, informat, pozitiv si pe intelesul „celor multi”. Care vor sa citeasca!

    • Din pacate, turcii au foarte multi bani pe care ii vor pompa in actiuni care, incet incet, sa-i duca acolo unde viseaza de foarte mult timp, catre un imperiu modern. Cunosc foarte multi turci: dupa ceva timp iti cam dai seama cum gandesc chiar daca sunt extrem de duplicitari.

      • Deci stai in fiecare an cateva luni in Turcia si consideri ca armata – pilonul fundamental al statului turc – nu mai e kemalista si nutreste tendinte islamiste. Iar multele milioane de turci europenizati din Istanbul, Izmir si toata coasta mediteraneana viseaza sa puna steagul semilunei pe catedralele Europei – poate si sa dea calului ovaz din pristolul de la Roma. Repet: mare Tzi-e gradina!

  10. cand vorbim de turcia, vorbim de USA, nu de altcineva, din cauza strâmtorilor azi „turcesti”…
    si cine s-ar fi gandit inainte de anul 300 la INCHIZITIE si catolicism, la marea schisma, la faptul ca primul imperiu crestin va cadea sub niste salbatici barbari care s-au folosit de religie pentru a ucide in masa populatiile crestine?
    va puteti inchipui ca in urma cu doar 1000 de ani nu exista picior de musulman in asa zisa turcie?
    (evident ca nu au ucist bucatarii eunuci si muierile – la scara 1/1000 in modernitate reversul in bosnia)

  11. Off topic: tocmai am vazut (inteleg ca e o reluare) discutia pe care atzi avut-o cu Vasile Banescu despre Credinta ca mijloc de cunoastere. Trinitas-ul ofera cateodata adevarate nestemate de cultura practic nestiute de mai nimeni. O sa va cumpar cartea despre cele doua modele de „studiu” si in amintirea lui Noica pe care l-am ascultat conferentiind de doua ori in anii 80. Vasile Banescu este o gazda desavarsita si un partener de discutie avizat si rafinat. Poate il convingeti sa intervina mai des in spatiul public, de ce nu chiar la „Contributors”.
    PS Iar ma enervez cand ma gandesc la lipsa totala de politica culturala a lui Stelica T la tvr – l-a umplut de bani pe fostul poet dinescu (ca doar cu un nostim Lili Marlene nu se mentine o vocatie) pentru emisiuni la care nu se uita nimeni. Noroc de reluarile Eugeniei Voda – sambata noaptea un regal cu Parintele Bartolomeu. Si catzi bani imi ia din buzunar lunar tvr-ul pentru atat de jalnicele-i emisiuni……

  12. Minunat articol , minunata opera . Poate ne-ati putea lamuri cumva si despre alte probleme sau aporii , multi colegi din bransa poarta ochelari de cal , ca sa nu spun de rinocer .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Anca Manolescu
Anca Manolescu
Anca Manolescu este doctor in filozofie al Universitatii din Bucuresti. A fost cercetator la Muzeul Taranului Roman, departamentul de antropologie culturala. Este acum cercetator independent. Domenii de interes: antropologie religioasa, studiul comparat al religiilor. Este alumna New Europe College. Institut de Studii Avansate din Bucuresti, cercetator si editor al Arhivei André Scrima de la Colegiul Noua Europa. A publicat: „Locul călătorului”. Simbolica spaţiului în Răsăritul creştin, Bucureşti, Paideia, 2002. Europa şi întîlnirea religiilor. Despre pluralismul religios contemporan, Iaşi, Polirom, 2005. Jurnal de inactualităţi, Bucureşti, Paideia, 2006 Nicolas de Cues ou l’autre modernité, Paris, L’Harmattan, 2010. Stilul religiei în modernitatea tîrzie, Iaşi, Polirom, 2011.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro