joi, iulie 9, 2020

Cum a găsit criza COVID-19 diaspora românească

Diasporeán, m., subst. (Persoană) Din diaspora.


Diásporă f., subst. Grup etnic aflat în afara granițelor țării de origine.

Condiția multor lucruri din societatea românească poate fi definită de ”las-o băi, că merge-așa!”. De la străzi la administrație, de la spitale la sisteme publice, numeroase probleme și blocaje sunt fie depășite prin improvizații, fie ignorate, până la vreo criză care arată că, de fapt, nu merge așa. Mulți par însă resemnați cu această realitate.

Nu și diaspora. Prin definiție, plecarea din țară este una dintre formele de a refuza starea de fapt. Pe termen scurt sau lung, pentru un contract sezonier sau o viață, cu studii superioare sau fără, diasporenii vor invoca mereu, de fiecare dată, ceva de ”acasă” care i-a nemulțumit, frustrat, îndepărtat.

Să ne înțelegem de un lucru – dacă pentru alte nații când vorbim de diaspora poate că ne referim în special la acele grupări care trăiesc în alte state de zeci sau poate chiar sute de ani, în România termenul este curent folosit pentru a-i descrie pe cei plecați din țară în ultimii 15-20 de ani. Altceva sunt ”comunitățile istorice” de români sau de vorbitori de limba română.

Criza COVID-19 a scos însă la iveală ceva ce mulți români din țară și străinătate spuneau deja: dinamica relațiilor cu Diaspora nu este decât alt sistem care ”merge așa” al românilor. Este prost înțeles, insuficient gestionat, aproape deloc asumat de guverne succesive și niciodată legiferat sau bugetat adecvat. Este un efect secundar, sigur, al problemelor sistemice din țară, dar unul care a devenit major.

România are hemoragie de români și spun asta nu doar din sentimente carpato-danubiano-triste ci și cu pragmatismul celui care a vorbit cu meșteri pe șantierele din Italia, IT-iști din Germania, grădinari din Belgia sau finanțiști din Spania, toți care ar fi putut să fie în țară, ei și copiii și banii lor. Adică ei și capitalul lor, de orice fel. În total, peste 5,5 milioane – peste un sfert din populația țării.

Un sfert care în majoritate figurează însă la numărătorile naționale. Dincolo de tristețea rudelor și amicilor rămași în țară, nu pot decât să mă mir de lipsa de mirare a funcționarilor publici care de ceva ani buni calculează statistici și bugete locale bazate pe oameni care nu mai sunt acolo. Care se bazează pe acte care nu pot fi decât păstrate de o majoritate a diasporenilor, ce nu își pot permite în vasta majoritate să își declare formal domiciliul în străinătate.

Iată de altfel exemplul poate cel mai grăitor al lipsei de direcție pentru Diaspora : faptul că un pașaport CRDS este singurul act de identitate românesc disponibil pentru cei stabiliți în afară, dar nu îți asigură aceleași facilități ca și cartea de identitate, pe care o pierzi dacă îl faci. De la schimbatul de bani la bancă la emiterea de acte, cereri, chiar și admiterea în anumite instituții, CRDS-ul pare mai degrabă un handicap pentru orice român care vrea totuși să păstreze o legătură cu țara (sau are proprietăți sau rude).

Problema identității este una primară, dar deloc singulară. Gestiunea administrativă a rămas în continuare la Ministerul Afacerilor Externe prin guverne succesive, cu bugete ridicole pentru amploarea problemei și proiecte cosmetice. Ani și ani au văzut miniștri delegați sau secretari de stat perindându-se pe tot mapamondul, făcând poze cu auto-intitulați ”reprezentanți ai românilor din țara X” și proclamând proiecte complet paralele cu nevoile reale ale diasporenilor, proiecte ce oricum s-au fâsâit rapid.

Responsabilul actual al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni este un diasporean de la PNL Diaspora ajuns hotelier în Roma, care pare să cunoască fenomenul și își propune să aibă un număr inedit de patru consilieri din diaspora, dar pare să continue proasta tradiție de auto-promovare combinată cu lipsa de viziune ce a consacrat deja acest departament.

Să recapitulăm. Avem un număr imens de români în afara granițelor. Avem resurse puține alocate către ei, o proastă identificare a lor și cifre de populație internă care nu reflectă realitatea din țară. Trendul este ascendent iar soluțiile pentru ei, inadecvate.

Cam așa ne-a găsit criza COVID-19. Ce a urmat nu este greu de imaginat iar poveștile au făcut deja înconjurul ziarelor. Zeci de mii de români angajați prin toată Europa cu (sau fără) contracte pe joburi de scurtă durată și-au pierdut locurile de muncă și s-au trezit pe drumul complicat, uneori aproape imposibil, către casă. Unii au rămas pe drumuri, alții au dormit pe bănci, alții au petrecut carantina numai ca să plece imediat înapoi.

Fenomenul continuă. Și întrebarea care trebuie pusă este cât timp vom mai lăsa lucrurile să meargă… ”așa”.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Cind e vorba de diaspora ar trebui vorbit si de ambasade si consulate. Acestea sunt extrem de subdimensionate avind in vedere nr imens de diasporeni. Cineva ar zice ca nu sunt bani, eu cred ca e pe dos, ambasadele si consulatele sunt, sau ar putea fi, cele mai lucrative organizatii, pt fiecare serviciu se incaseaza taxa, taxe care sunt deosebit de mari, spun eu comparind cu taxele pe care le iau oficialitatiile germane pt servicii asemanatoare.

    Dar, acolo unde e incompetenta nici macar cistigatul banilor nu e luat in considerare. De calitatea personalului nici nu mai vorbesc.

    • Pasaportul CRDS e o timpenie prin definitie. Nu vad ce interes ar avea cineva sa obtina un asemenea document, valabil doar intre unu si trei ani?
      Si nemtii au sute de mii de cetateni care traiesc in starinatate, nu am auzit de un asemenea CRDS! De ex. pensionarii nemti isi pastreaza o adresa in Germania, deoarece in Spania toata pensia e impozitabila, in timp ce in Germania numai o parte.
      Important pt diaspora e felul in care se plateste impozitul si unde, asigurarea de boala, de somaj, de pensie. Desi astea sunt cumva reglementate la nivel EU, totusi sunt diferente f mari de la stat, la stat.

      • ÎNREGISTRAREA CERERII DE RENUNŢARE LA CETĂŢENIA ROMÂNĂ
        Taxa consulară 600 euro
        Recuperări cheltuieli bugetare 5 euro
        Total 605 euro
        **************
        Scump, da face :)

      • Cred ca acesti nemti stau in spania semilegal, altfel ar fi platit toate impozitele ca in spania. Se prefac ca locuiesc in Germania in continuare. De ce Spania taxeaza toata pensia? Pai, nu degeaba a facut paradis pentru pensionari.

        Consulatele pot fi redenumite in teatru. Mergi acolo si vezi un spectacol :) cateodata nu mai stii daca e real sau nu.

      • SUnt de zece ani plecata din Romania…Am stat legal inregistrata cu familia in Austria, Italia si Germania. Nicaieri nu am avut nevoie de CRDS, doar de un pasaport normal….au Cartea de Identitate….De ce ne complicam?!

  2. Si de unde ar trebui statul roman ca sa extraga resursele pe care scriitorul ar vrea sa ca statul sa le aloce pentru diaspora? Tot de la cei 5 milioane de romani din tara, care au ramasa sa lucreze si sa isi faca in viitor in tara in ciuda relelor care i-au determinat pe diasporeni sa plece? Unde mai pui si ca 5 milioane de romani activi ramasi in tara ii sustin prin taxe si impozite pe cei 10 milioane de romani inactivii, varstnici, copii, care sunt varstnicii si copiii si celor plecati?
    Cu alte cuvinte 5.5 milioane de romani au plecat in cautarea unui viitor mai bun si a unor oportunitati peste tot in europa unde au prosperat si au gasit acea viata mai buna dar si-au lasat batranii celor ramasi in tara, ei platesc contributiile in tarile gazda, dar cei 5 milioane care au ramasa, ar trebuisa plateasca ceva taxe in plus, pentru ca statul roman nu aloca „destule resurse” pentru diaspora.

    Nu cred ca propunerea domnului Bogdan ar apropia cele doua romanii, ci mai degraba le-ar diviza si mai tare.
    Cred ca romnaii din diaspora ar trebui sa se gandeasca la ce pot face ei pentru Romania si nu doar invers, intr-un final Romania a facut deja ceva pentru ei i-a crescut si educat, si le grijeste bantranii si copii.

  3. „. Și întrebarea care trebuie pusă este cât timp vom mai lăsa lucrurile să meargă… ”așa”.”

    Frumoasa intrebare retorica. Devine aproape un leitmotif de vreo 30 de ani intrebarea asta.

    Cat va dura? Atat timp cat e necesar sa se trezeasca majoritatea bizonului roman si sa inteleaga ca, asa, pierde a la longue. Cat timp inseamna asta? Cred ca nimeni nu stie. In restul, in fine, cred ca e clar. Daca eram si eu [sau oricine altcineva] un satrap in Somethingstan, si mi se punea intrebarea, bre, aloci $$ ptr unii care oricum nu-i ai sub control, nu-ti aduc voturi, etc, ce credeti ca raspundeam, ca satrap profesionist?… Cinic, dar, realpolitik. Asta e.

  4. Eu cred că pe lângă faptul că ați postat o definiție trunchiată, in care lipsește sensul primordial al termenului, nici măcar nu v-ați străduit să o citiți cu atenție și să o înțelegeți. Pe principiul că ‘merge și așa’. Uite că nu merge, cel puțin nu pentru mine.

    Diaspora se referă la acei indivizi așezați într-o altă țară decât cea de origine, nicidecum la muncitorii sezonieri. Nu e vorba numai de locuire, de loc de muncă, de familie, ci și despre intenția de a trăi in altă parte. Cei cu posteriorul in două luntri nu au de ce să fie cuprinși in diaspora. Altfel, de ce nu am număra ca diasporeni și pe cei care se plimbă prin Europa ca turiști, unii chiar și 4-8 săptămâni pe an?

    Așa se explică dorințele deplasate ale unor rumâni rătăciți exprimate și in textul dumneavoastră: ei nu știu ce vor, nu știu ce sunt, nu știu încotro, așa că așteaptă in continuare ca statul român să facă ceva pentru ei, eventual să mai construiască niște indicatoare. In loc să se scuture de birocrația neaoșă își doresc in continuare contacte cu ea. Unele ceva mai protejate și mai civilizate, că deh, au ieșit in lume și au descoperit un alt fel de birocrație. Diaspora veritabilă nu are asemenea preocupări frivole.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Bogdan Deleanu
Bogdan Deleanuhttp://www.europuls.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=474:bogdan&catid=128
A studiat la Facultatea de Ştiinţe Politice, secţia engleză din cadrul Universităţii Bucureşti şi la Institutul de Studii Europene al Université Libre de Bruxelles. A lucrat, printre altele, ca policy officer pentru un mic partid pan-european, a fost coordonator electoral în cadrul Misiunii de Stabilizare a ONU din Haiti (MINUSTAH), într-un cabinet al unui membru al Parlamentului European iar în prezent îşi desfăşoară activitatea într-o instituție europeană. Este specializat în afaceri externe, securitate şi apărare.

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Recunosc din start faptul că îmi este destul de greu să scriu despre volumul Isus al Meu, editura Humanitas, 2020. În primul rând, din cauza intimidantului autor, un monument al culturii românești contemporane, adulat şi contestat ȋn (aproape) egală măsură.

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós, îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”....

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Frauda în educaţie e viol la adresa copilului

Cu câteva zile în urmă, o studentă mi-a trimis – ca răspuns la examenul de “Etică şi integritate academică” – un text...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)